Produse Alimentare cu Organisme

Modificate Genetic

Proiect realizat de:

Mihaescu Alina
 CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………………..3

Capitolul 1: Definiţii ale organismelor modificate genetic......................................4

Capitolul 2:Avantaje şi dezavantaje ale produselor cu organisme
modificate genetic………………………………………………………...................6
Capitolul 3:Principalii producători de OMG……………………………………….8
Capitolul 4: Aspectele etice ale utilizării organismelor modificate genetic………10
Capitolul 5: Cadrul legislativ al producţiei şi comercializării produselor
obţinute din organisme modificate genetic………………………………………….11

Concluzii …………………………………………………………………………...12
Bibliografie………………………………………………………………………....13

2
 Introducere

O dată cu dezvoltarea cunoştinţelor de biologie celulară, genetică moleculară şi inginerie genetică,

manipularea artificială a informaţiei genetice a devenit posibilă şi o dată cu ea au apărut biotehnologiile
moderne cu aplicaţii în variate domenii precum medicina, industria farmaceutică, agricultura, industria
alimentară etc. Este de necontestat faptul că genetica a devenit "actorul" principal al ştiinţei contemporane,
domeniul cel mai fascinant, care permite intervenţia omului în procesele vieţii. Chiar dacă istoria geneticii ca
ştiinţă de sine stătătoare măsoară mai bine de un secol, în domeniul agriculturii şi al industriei alimentare,
aplicaţiile acesteia sunt relativ recente.
Una din consecinţele evoluţiei cunoştinţelor despre biologia moleculară, ştiinţa tânără, a permis
accesul în patrimoniul geneticii indivizilor. Ea a condus către dezvoltarea unei unelte puternice, transgeneza sau
geniul genetic, care, asociată tehnicilor clasice de îmbunătăţire a plantelor şi animalelor, permite să se producă «
organisme modificate genetic » OMG. Progresele realizate în ultimii ani în ştiinţă şi tehnologie au avut un
impact puternic asupra sectorului agricol şi a celui alimentar din întreaga lume. Metodele novatoare de
producţie şi de transformare au revoluţionat numeroase sisteme tradiţionale şi capacitatea de producere a hranei
pentru o populaţie aflată în continuă expansiune.
Organismele modificate genetic, create şi cultivate pe scară largă în Statele Unite ale Americii, sunt
acceptate de guvernele unor ţări ale lumii (care merg până la a le prezenta drept o rezolvare a problemei
foametei), dar sunt privite, în schimb, cu neîncredere de nenumărate alte ţări şi respinse cu vehemenţă de
organizaţiile ecologiste, devenind astfel un subiect foarte controversat... Unii specialişti chiar au ajuns să
definească, mai în glumă, mai în serios, organismele modificate genetic ca « o soluţie periculoasă la o problemă
inexistentă »...
Plantele modificate genetic sunt create prin utilizarea tehnicilor ingineriei genetice. În ultimii ani,
alături de metodele clasice de încrucişare a soiurilor sau de utilizare a îngrăşămintelor, au apărut metode noi,
care presupun folosirea unor tehnici specifice ingineriei genetice. Produsele alimentare obţinute din organisme
modificate genetic reprezintă un aspect important pentru acoperirea cererii populaţiei pentru produse alimentare
prin metode moderne şi avantajoase pentru producători. În acelaşi timp, utilizarea acestor produse poate
provoca efecte dăunatoare organismului uman. Luând în calcul faptul că nu există risc 0, acceptarea de către
consumatori a produselor provenite din biotehnologii, rămâne în mare măsura la nivelul încrederii acordate
3
instanţelor de control. Din acest punct de vedere, transparenţa şi informarea foarte sinceră a consumatorilor sunt
de dorit, fiind necesară, în acest sens, adoptarea unei etichetări a produselor.

CAP.1.Definitii ale organismelor modificate genetic

În legislaţia din România privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a

organismelor modificate genetic, acestea sunt definite ca « reprezentând orice organism, cu excepţia

celui uman, al cărui material genetic a fost modificat altfel decât prin încrucişare şi/sau recombinare

naturală sau orice entitate biologică capabila de reproducere sau de transferare de material genetic. »

În Germania, organismele modificate genetic sunt considerate « acele organisme al căror

material genetic a fost modificat într-un mod care nu se regăseşte în natură, în condiţii naturale sau de

recombinare naturală ». »Organismul modificat genetic trebuie să fie o unitate capabilă de

autoreplicare sau transmitere a materialului genetic. »

În Statele Unite, termenul de organism modificat genetic se referă la « plante şi la animale care

conţin gene transferate de la alte specii, pentru a obţine anumite caractere, precum rezistenţa la anumite

pesticide şi ierbicide. » Transferul de gene apare şi în agricultura convenţională, dar, spre deosebire de

ingineria genetică, acesta are loc între indivizi aparţinând aceleiaşi specii sau între specii înrudite.

Marea diversitate a speciilor de plante şi de animale existente astăzi atestă faptul că întotdeauna s-au

produs modificări în zestrea genetică a acestora. Însa toate modificările s-au produs treptat, în mod

firesc, de-a lungul unor perioade foarte mari de timp şi de la sine, fără intervenţia omului.

Datorită limbajului universal al genelor (codul genetic), oamenii de ştiinţă pot transfera gene

între diferite specii care nu sunt înrudite (animale, plante, microorganisme). De exemplu, genele unui

peşte pot fi transferate la o plantă de tomate sau la căpşună pentru a le conferi rezistenţă sporită la

temperaturi foarte scăzute. Plantele obţinute prin astfel de tehnici de inginerie sunt forţate să producă

substanţele chimice ale peştelui, tocmai datorita acestui limbaj universal, ele ajungând să elaboreze, de

pildă, o substanţă pe care peştii o produc, in mod normal, pentru a supravietui în apă rece.

4
 Prin aceste noi tehnologii, au fost create numeroase plante modificate genetic, prezentate ca

având o importanţă majoră în alimentaţie, cum sunt porumbul şi cartofii rezistenti la insecte, fasolea şi

soia tolerante la glifosat (pesticid foarte toxic), roşiile cu coacere întârziată şi cu conţinut ridicat de

substanţă solidă.

În ultima perioadă, au fost create şi organisme modificate genetic în scop „nutriţional“. Dacă

plantele transgenice realizate în scop tehnologic constituie prima generaţie de alimente modificate

genetic, modificările genetice care vizează „îmbunătăţirea“ calităţii nutritive a alimentelor se constituie

în a doua generaţie de astfel de produse. În cadrul acestei noi generaţii de OMG se includ uleiurile a

căror compoziţie a fost modificată în vederea „îmbunătăţirii“ raportului între acizii graşi saturaţi şi cei

nesaturaţi, orezul „auriu“, cu un conţinut mult mai ridicat de provitamina A, amidonul cu proporţia

dintre amiloza şi amilopectina modificată în vederea creşterii capacităţii de gelificare etc. Studii

efectuate de aceştia demonstrează că introducerea masivă şi iresponsabilă în circuitul agricol a

plantelor modificate genetic sau transgenice, rezistente la ierbicide, va conduce, treptat, la dispariţia

unor vieţuitoare care se hrănesc cu seminţele provenite de la ierburi şi buruieni.Prin tehnicile de

inginerie genetică ,materialul genetic de interes este transferat de la organismul donor la cel acceptor,

în scopul obţinerii de organisme cu caracteristici noi, utile :

 Tehnici de recombinare a acizilor nucleici

-formarea de noi combinaţii ale materialului genetic, prin inserţia moleculelor de

acizi nucleici(obţinute prin diferite tehnici în afara unui organism) într-un virus, bacterie

sau alt sistem vector şi încorporarea acestora într-un organism gazdă, în care nu există în

mod normal, dar care este capabil să continue propagarea.

 Tehnici care implică introducerea directă într-un microorganism a materialului

ereditar preparat în afara microorganismului

 Tehnici de fuziune celulară (tehnici de hibrizare)

-celulele vii cu noi combinaţii de material genetic ereditar sunt formate prin

5
 fuziunea a două sau mai multe celule, prin metode care nu au loc în mod natural.

CAP. 2.Avantaje şi dezavantaje ale produselor cu organisme modificate genetic

OMG-urile sunt omniprezente în viaţa noastră, mai ales în hrana pe care o consumăm. Datorită
tehnologiilor moderne, este posibilă încrucişarea plantelor şi înmulţirea animalelor pe căi ce diferă de
cele tradiţionale. Altfel spus, biotehnologia permite transferul de caracteristici dorite de la un individ la
altul, cu scopul de a ameliora specia dată. Spre exemplu, în unele ţări au fost realizaţi hibrizi noi de
porumb şi de bumbac rezistenţi la insecte dăunătoare; soia, porumb, orez, tutun, sfeclă rezistente la
erbicide, orez şi roşii îmbogăţite cu vitamina A şi cu Fe. Totodată, OMG contribuie la soluţionarea unor
probleme din sfera medicală, reuşindu-se să se obţină într-un timp scurt molecule terapeutice,
anticorpi, vaccine, insulină umană, hormonul de creştere, interferonul etc. Clonarea, despre care se
discută în contradictoriu în lumea întreagă, este parte componentă a acestor tehnologii moderne. Şirul
ce implică utilizarea OMG-urilor continuă, deoarece unele state investesc din ce în ce mai mulţi bani în
această sferă de activitate.
Susţinătorii tehnicilor de modificare genetică afirmă că utilizarea acestora aduce numeroase
avantaje, mai ales pentru producătorii şi comercianţii de plante transgenice:• reducerea costurilor
deoarece nu mai este necesară tratarea culturilor cu îngrăşăminte chimice;• creşterea rezistenţei la
acţiunea dăunătorilor; • obţinerea unor sporuri importante ale recoltelor;• îmbunătăţirea
caracteristicilor organoleptice ale produselor (gust, culoare, formă);• prelungirea termenului de
valabilitate a produselor, prin creşterea rezistenţei la păstrare.

6
 Beneficiile obţinute prin tehnicile de inginerie genetică în domeniul agroindustrial pot fi
clasificate astfel: plante rezistente la secetă şi dăunători; cereale cu un conţinut crescut de proteine;
cereale fără gluten; orez cu un conţinut ridicat de vitamina A; seminţe de rapiţă cu acizi graşi care pot
fi utilizati în regimuri dietetice; plante fără proteine alergene (kiwi fără proteină alergenă); bacterii
acidolactice rezistente la bacteriofagi; tomate cu coacere în timpul transportului; soia cu o cantitate
crescută de lecitina (prezentă, în mod obişnuit, în gălbenuşul de ou) care este utilizată ca emulgator
pentru margarină, ciocolată şi alte produse alimentare; chimozina modificată genetic (în mod obişnuit,
chimozina este o enzimă extrasă din stomacul viţeilor) utilizată în producţia de brînzeturi; fitaza
obţinută din OMG (eliberează fosforul care este legat ca fitat nedigerabil) folosită în alimente de
origine vegetala pentru dieta păsărilor şi a porcilor; vitamine şi arome alimentare.
Astfel, plantele transgenice nu mai trebuie tratate cu substanţe chimice, ele fiind rezistente la
acţiunea dăunătorilor; în acest fel se obţin sporuri importante ale recoltelor, dar şi produse care nu sunt
toxice, ele nefiind tratate chimic. Pe de altă parte, în ameliorarea clasică, prin diverse încrucişări şi
hibridări, transferul genelor are loc în cadrul unui proces ce durează ani mulţi, în timp ce prin tehnicile
de inginerie genetică, transferul genelor se face direct, rezultatul fiind acelaşi.
Modificările genetice pot genera însă şi numeroase efecte adverse asupra sănătăţii umane şi a
mediului: • efecte alergice şi toxice asupra oamenilor;• afecţiuni ale plantelor şi animalelor, inclusiv
efecte alergice şi toxice; • efecte asupra dinamicii populaţiei de specii în mediul gazdă şi asupra
diversităţii genetice a fiecăreia dintre aceste populaţii; • sensibilitatea modificată a agenţilor patogeni,
facilitând răspândirea bolilor infecţioase sau crearea de noi vectori; • diminuarea acţiunii tratamentelor
profilactice sau terapeutice medicale, veterinare sau fitofarmaceutice prin transferul genelor care
conferă rezistenţă la antibioticele utilizate în medicina umană sau veterinară;• efecte asupra
biogeochimiei, prin schimburi în descompunerea în sol a materialului organic. Pornind de la
ameninţările pe care OMG-urile le reprezintă pentru sistemul imunitar uman şi pentru biodiversitatea
planetei, cercetătorii din diverse domenii ale cunoaşterii (patologie, agronomie), precum şi
organizaţiile ecologiste au creat un puternic curent de opinie împotriva producerii plantelor
transgenice, dar cu toate acestea, OMG-urile se cultivă la scară largă în lume.
OMG nu se produc încă în România, dar se importă şi se cumpără, la preţuri mari, comparativ
cu produsele naturale româneşti. Pieţele şi supermarket-urile abundă, atât în sezon, cât şi în extrasezon
de legume şi fructe de toate "naţionalităţile": mere, pere, pepeni, ardei graşi turceşti, tomate greceşti,
cartofi ungureşti şi multe altele. Legumele şi fructele modificate genetic au un aspect, într-adevăr, mult
mai atrăgător decât cele autohtone, dar gustul este fad. Din dorinţa de a se asigura hrana miliardelor de
oameni, ştiinţa caută soluţii nu în natură, cum ar fi mai firesc, ci in laborator, neglijându-se impactul
acestora asupra ecosistemului şi a fiinţei umane. Ingineria genetică folosită în crearea de alimente cu
7
proprietăţi noi diferă de metodele tradiţionale, prin faptul ca genele sunt transferate între specii diferite
şi nu în cadrul aceleiaşi specii.
În aceste condiţii, este obligatorie etichetarea alimentelor modificate genetic. Avem dreptul să
ştim ce conţine un aliment şi să alegem ceea ce mâncăm.
Deşi autorităţile române susţin ferm că trebuie să se supună legislaţiei Uniunii Europene care
interzice plantarea culturilor OMG (organisme modificate genetic), oficialii şi specialiştii americani
vor ca România să cultive aceste plante. Argumentul principal al lor este că studiile ştiinţifice au arătat
că acestea sunt sigure pentru populaţie, dar mai ales profitabile. Specialiştii americani au prezentat,
într-o conferinţă de presă organizată de Ambasada Statelor Unite ale Americii în România, avantajele
biotehnologiei, apreciind că aceasta este o soluţie pentru România, care în ultimii ani s-a confruntat cu
secetă.
"Culturile OMG sunt sigure, sănătoase şi rezistente la paraziţi. Pentru gospodăriile din
România, aceasta va însemna mai multă mâncare pe masă şi mulţi bani în buzunar", a declarat
Nicholas Taubman, ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România, prezent la conferinţă.
Culturile modificate genetic sunt introduse pe scară largă în producţia agricolă din America, în
timp ce Uniunea Europeană a interzis clar această practică, cu excepţia porumbului MON 810,
rezistent la un dăunător. Specialiştii americani în biotehnică au apreciat grijile europenilor privind
efectele nocive asupra mediului şi sănătăţii pe care le-ar avea OMG-urile drept "science-fiction" şi le-
au recomandat acestora să se bazeze pe ştiinţă şi să nu mai complice lucrurile.
O altă preocupare a publicului este posibilitatea ca OMG sa perturbe echilibrul naturii. OMG
sunt produse netradiţionale, a căror diseminare poate duce la o modificare a ecosistemelor, care nu va
corespunde neapărat obiectivelor cercetate. Unii se tem şi că încrucişările cu populaţia sălbatică pot
provoca o “poluare genetică”.O altă problemă care se ridică şi pentru organismele nemodificate
genetic, este de a şti dacă testele de prediseminare (în special, daca ele nu sunt limitate la încercări de
laborator sau la simulari pe computer) constituie o protecţie adecvată pentru mediu dacă este necesară
o monitorizare ulterioară. Amploarea monitorizării OMG post-eliberare în mediu, necesară protejării
ecosistemelor, în special, în ceea ce priveşte speciile cu durată lunga de viaţă, cum ar fi copacii, devine
o problemă atât etica, cât şi tehnică.
Atunci când îşi exprimă opinia cu privire la OMG, consumatorii compară avantajele aduse de
noua tehnologie cu riscurile sale. Dat fiind că, practic, nici un OMG vegetal sau animal existent sau
disponibil, pe termen scurt nu prezintă avantaje evidente pentru consumatori, aceştia se întreabă de ce
trebuie să-şi asume riscuri. Se spune că consumatorii îşi asumă riscuri, în timp ce producătorii sau
furnizorii obţin avantaje.

8
 CAP.3. Principalii producători de OMG

Ţările care produc organisme modificate genetic ar trebui să dispună de reglementări clare şi
responsabile şi de organe autorizate care să garanteze că riscurile sînt analizate într-o manieră ştiinţifică şi
că toate măsurile de securitate posibile sînt adoptate, pe baza testelor realizate înainte de difuzarea
produselor rezultate în urma aplicării biotehnologiilor. De asemenea, se impune o monitorizare atentă odată
ce aceste produse au fost diseminate.
Statisticile demonstrează că suprafaţa cultivată cu OMG la nivel mondial în anul 2003 este estimată
la aproximativ 68 milioane de hectare.
Teoretic, în Uniunea Europeană nu se cultivă plante modificate genetic, astfel că, din punct de
vedere oficial, acestea ajung în consumul populaţiei doar prin intermediul importurilor. Cu toate acestea, se
ştie că organismele modificate genetic sînt comercializate nu doar în Europa, ci chiar în întreaga lume prin
intermediul alimentelor procesate, cum ar fi ciocolata, hrana bebeluşilor, pâinea, îngheţata şi hrana pentru
animale.
Cea mai mare suprafaţă cultivată cu OMG se află în SUA, aproximativ 42,8 mil ha, reprezentând
63% din întreaga suprafaţă cultivată cu OMG pe plan mondial. De altfel, SUA alocă fonduri impresionante
pentru cercetare în domeniul ingineriei genetice.
Pe locul doi se situează Argentina, cu o suprafaţă de aproximativ 14 mil. ha (21% din total suprafaţă
cultivată cu OMG), urmată de Canada cu 4,4 mil. ha (6%), Brazilia cu 3 mil. ha (aproximativ 5%), China
cu 2,8 mil ha (4%). Restul suprafeţei, reprezentând 1% din total este cultivată de următoarele ţări:
Australia, Spania, Uruguay, România, Columbia, Honduras, Filipine, India, Indonezia.
Suprafaţa cultivată cu OMG în 2003 la nivel mondial :SUA 63% ;Argentina 21% ;Canada
6% ;Brazilia 5% ;China 4%;Alte ţări 1% .
Cele patru mari culturi de plante modificate genetic cultivate în anul 2003 pe plan mondial sînt:
soia (41,4 mil ha), porumb (15,5 mil ha), bumbac (7,2 mil ha) şi rapiţă (3,6 mil ha).
Principalele specii de plante modificate genetic cultivate în anul 2003 la nivel mondial :Soia 61% ;Porumb
23% ;Bumbac 11% ;Rapiţă 5%.
Soiurile modificate genetic, înregistrate în Catalogul oficial al României sînt: cartoful, soia, sfecla
de zahăr şi porumbul.
Dacă vor dori să producă non-OMG, producătorii va trebui automat să-şi testeze marfa,
suportând costul testării şi al etichetării.Dacă directorul IDSA estimează costurile testării unei probe la
20-25 de euro, şeful unui laborator autorizat din Novi Sad (Serbia) - Mirjana Milosevic - spune că
preţul unei testări prin cea mai recomandată metodă (PCR) este de circa 100 de dolari. Iar alte estimări
ajung chiar la câteva sute de dolari sau de euro.

9
 Sperietoarea cea mare a costurilor cu testările ar putea fi însă pentru marii exportatori de OMG
ai lumii precum SUA, Argentina, Canada sau Brazilia. Pentru că în 2005 - 2007, semnatarii
Protocolului de Biosecuritate de la Cartagena (100 de tari ratificatoare - printre care si Romania) vor
reglementa comerţul cu plante şi seminţe modificate genetic. În funcţie de deciziile pe care guvernele
acestor ţări le vor lua în legatură cu etichetarea şi testarea, preţurile pentru produsele reglementate de
protocol - porumb, soia, rapiţă şi seminţe de bumbac - ar putea creşte. Un studiu al profesorului de
Agribusiness de la Universitatea Columbia din Missouri, Nicholas Kalaitzandonakes, relevă că dacă
toate cele 3.575 de cargouri de porumb pe care SUA şi Argentina le exporta anual ar fi eşantionate şi
testate doar o dată la încărcare, costul total s-ar ridica la un milion de dolari.
Dacă exportatorii va trebui să identifice şi să cuantifice diferitele varietăţi de porumb MG, după
cum au propus unele ţări ratificatoare, etichetarea şi testarea doar a porumbului din cele doua ţări s-ar
putea ridica la 4,4 milioane de dolari anual. Iar dacă testele din ţara de origine a mărfii vor trebui
confirmate şi în ţara de destinaţie, costurile de testare se vor dubla. Mai mult, exportatorii nu vor putea
avea garanţia confirmării testelor de acasă, având în vedere că procedura de testare e statistică, bazată
pe eşantionare. În prezent, informează studiul publicat de International Food & Agricultural Trade
Policy Council, costurile adiţionale anuale pe care le plătesc consumatorii din Japonia şi Europa pentru
a achiziţiona soia şi porumb non-OMG se apropie de 100 de milioane de dolari.
Până acum, doar 19 ţări au aprobat pentru import plantele şi seminţele modificate genetic. Şi
România va începe să aplice protocolul de la Cartagena din aceasta toamnă, spune Adriana Baz,
directorul Directiei pentru Biodiversitate şi Biosecuritate din cadrul Ministerului Mediului (MMGA).
Conform directorului, Romania are termen până în decembrie să reglementeze exporturile de plante şi
seminţe MG. Dar această măsură nu va afecta prea mult economia românească, cel puţin deocamdată,
spune Adriana Baz. Pentru că România nu a exportat până acum plante sau seminţe MG, cel puţin nu
în mod oficial. Dimpotrivă, anul trecut a importat circa 45.000 de tone de soia, conform Ministerului
Agriculturii, pentru a completa producţia internă de circa 300.000 de tone. Cele peste 500 de mii de
hectare, pe care Romania le cultiva cu soia până în 1989 şi cu care ocupă locul întâi european, s-au
redus de patru ori în prezent, dar profitabilitatea acestei culturi face ca visul unor nostalgici ca
Romania să-şi recâştige locul fruntaş în Europa să nu pară un scenariu prea indepartat.
Prin potenţialul agricol de care dispune, Romania poate deveni cel mai mare producator de soia
din Europa. Având în vedere că acelaşi tip de soia MG cultivată în ţara noastră este aprobat in UE
pentru import, nu există motiv pentru care UE ar putea importa aceasta soia din America, şi din
Romania nu.

10
 CAP.4 Aspectele etice ale utilizării organismelor modificate genetic

Problemele de etică în domeniul biotehnologiilor agroalimentare privesc consecinţele

potenţiale ale utilizării OMG-urilor sau ale oricărei alte tehnologii pentru intensificarea producţiei de
alimente în scopul ameliorării securităţii alimentare. Preocupările consumatorilor în legătură cu OMG
se referă, în principal, la siguranţa sanitară a alimentelor. Date fiind problemele ridicate de anumite
mărfuri alimentare care nu sunt transgenice, cum ar fi problemele alergenilor, reziduurile de pesticide,
ale contaminărilor microbiologice şi, în ultimul timp, encefalopatia spongiformă bovină (BSE, boala
"vacii nebune") şi maladiile care afectează oamenii, consumatorii, uneori, au dubii în privinţa
siguranţei sanitare a mărfurilor alimentare obţinute prin utilizarea noilor tehnologii. Este interesul
legitim şi dreptul consumatorului de a obţine informaţii privind OMG-urile utilizate în agricultură.
În ceea ce priveşte impactul asupra mediului, există posibilitatea ca organismele modificate
genetic să perturbe echilibrul naturii.OMG sunt produse netradiţionale a căror eliberare în mediu poate
genera modificarea ecosistemelor(“poluarea genetică”).Riscurile şi avantajele sunt aspecte
comparabile din punctul de vedere al fiecărui consummator, iar transparenţa este un drept legitim al
consumatorului de a avea acces la informaţiile privind avantajele şi riscurile utilizării în agricultură a
organismelor modificate genetic.Un astfel de mijloc este etichetarea produselor alimentare, indiferent
dacă sunt sau nu modificate genetic. Responsabilitatea este referitoare la implicarea consumatorilor în
stabilirea politicii care trebuie urmată în cazul OMG. Analiza etică ridică problema cunoaşterii măsurii
în care utilizarea OMG-urilor în agricultură poate fi orientată şi contribuie în mod real la ameliorarea
nutriţiei şi sănătăţii consumatorilor săraci.În această privinţă echitatea este elementul cheie al analizei
etice.Până în present, utilizarea OMG-urilor în agricultură s-a axat pe reducerea costurilor la nivelul
exploatărilor agricole, în special în ţările în curs de dezvoltare.
Anumite aspecte etice ale problemei mutaţiilor genetice se situează în contextul celor mai
importante principii ale drepturilor omului: dreptul la o alimentaţie suficientă şi corespunzătoare,
dreptul la o alegere în cunoştinţă de cauză şi dreptul la o participare democratică.

CAP5. Cadrul legislativ al producţiei şi comercializării produselor obţinute din

organisme modificate genetic

Data de 18 aprilie a marcat intrarea în vigoare a două dintre regulamentele comunitare cu

privire la "mărfurile alimentare şi alimentele modificate genetic pentru animale" (Regulamentul 1829 /

11
2003) şi cu privire la "trasabilitetea şi etichetarea OMG şi trasabilitatea produselor destinate pentru
alimentaţia umană sau animală care au fost produse plecând de la OMG-uri" (Regulamentul 1830 /
2003), adoptate de către UE în luna iulie 2003.
În ceea ce priveşte etichetarea, noua legislaţie, care permite urmărirea OMG-urilor de-a
lungul lanţului de producţie şi de distribuţie, prevede menţionarea obligatorie a tuturor alimentelor
transgenice, fie ca sunt destinate pentru om sau pentru animale, începând de la un prag de 0.9 % pentru
fiecare ingredient. Pragul de 1 % care era valabil până în prezent pentru mărfurile destinate alimentaţiei
umane, a fost redus.
Organizaţii precum Greenpeace, Friends of the Earth şi Biroul European de Mediu, partizani
ai agriculturii ecologice, au condamnat vehement recomandarea Comisiei Europene care permite
coexistenţa în spaţii apropiate a culturilor modificate genetic şi a celor nemodificate genetic, ca şi
decizia acestei comisii de a lăsa numai în sarcina producătorilor de OMG-uri întreaga responsabilitate
de evitare a poluării genetice. Conţinutul informaţional al etichetei unui produs modificat genetic
trebuie să facă referire la următoarele aspecte: denumirea comună; denumirea ştiinţifică; codul
modificării genetice.
Cadrul legislativ referitor la problema obţinerii şi comercializării organismelor modificate
genetic cuprinde următoarele acte normative:
OG 49/2000 privind regimul de obţinere, testare, utilizare şi comercializare a organismelor
modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne şi a produselor rezultate din acestea - primul
act normativ care reglementează acvităţile privind importul seminţelor de plante modificate genetic şi
cultivarea acestora pe teritoriul României;
Legea nr. 214/2002 pentru aprobarea OG 49/2000 privind regimul de obţinere, testare, utilizare
şi comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne şi a
produselor rezultate din acestea – include noile prevederi comunitare apărute în acest domeniu, precum
şi alte acte juridice ale unor convenţii internaţionale la care România este parte (Protocolul de la
Cartagena privind biosecuritatea);
HG 106/2002 privind etichetarea alimentelor obţinute din alimente modificate genetic sau care
conţin aditivi şi arome modificate genetic ori obţinute din organisme modificate genetic;
Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii,
comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante;
Ordinul MAPAM (Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului) nr. 462/2003 privind
evidenţa agenţilor economici (persoane fizice sau juridice, asociaţii fără personalitate juridică) de a
declara la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti,
suprafeţele cultivate cu plante modificate genetic şi producţiile realizate.
12
 Concluzii

Supravegherea calităţii produselor alimentare trebuie tratată cu maximă responsabilitate pentru

prevenirea afectării sănătăţii sau chiar a vieţii oamenilor şi a calităţii mediului înconjurător.Deşi nu s-a
putut dovedi că alimentele modificate genetic reprezintă soluţia optimă pentru rezolvarea problemei
alimentare, aceste produse tind să ocupe un spaţiu tot mai mare pe pieţele multor ţări , mai ales ale celor
în curs de dezvoltare sau subdezvoltare. Având în vedere riscurile declarate de toxicitate şi de
alergenitate, întrebarea care se ridică în mod firesc este următoarea:ce modificări ar putea să aducă în
organismul uman un consum îndelungat de alimente modificate genetic?

Bibliografie

1. Dumitru Dima, Ion Diaconescu, Rodica Pamfilie, Roxana Procopie, Magdalena Bobe,
Carmen Paunescu, Dorin Popescu, Lelia Chiru, “Fundamentele Ştiinţei Mărfurilor.
Mărfuri alimentare”, Editura ASE, Bucuresti, 2005.
2. Marilena Badea, “Consecinta asupra alimentatiei si calitatea alimentatiei cand vine
vorba despre Organismele Modificate Genetic”
3. europa.eu.int / EUbusiness
4. www.europeana.ro
5. http://www.mmediu.ro/

13
6. Ana Maria Mihalache , Teodora Manea , Mihaela Vicol “Organismele modificate
genetic: o tehnologie controversata “

14