Criza economica si obligatia renegocierii

contractelor
3 Martie 2009 Saptamana Financiara
Situatia financiara si economica din ultimele luni, calificata deja de numerosi analisti
drept "criza fara precedent", a produs efecte complexe. Pe langa sincopele sistemului de
finantare, reducerea lichiditatilor si modificarea preturilor afecteaza din ce in ce mai
multi agenti economici, care nu-si mai pot indeplini corespunzator obligatiile pe care si
le-au asumat anterior declansarii situatiei de criza.

Dimensiune text
print ym Articol interesant (11)
Autor:
Av. Oana Ureche - Avocat asociat, Co-coordonator al Departamentului de Real
Estate din cadrul Tuca Zbarcea & Asociatii

Neexecutarea obligatiilor asumate atrage insa raspunderea celui care s-a obligat, debitorul
respectiv fiind tinut sa repare intreg prejudiciul pe care neexecutarea obligatiei, sau
executarea cu intarziere a acesteia, il produce creditorului - cel in favoarea caruia
obligatia trebuia indeplinita. Astfel, alegand sa nu-si mai indeplineasca obligatiile
asumate anterior declansarii situatiei de criza, pe care in noul context economic le
considera drept excesive, debitorii obligatiilor respective se supun riscului unor pierderi
si mai mari.

Ce situatii pot inlatura raspunderea contractuala?

Forta obligatorie a contractelor, care implica obligatia fiecareia dintre partile

contractante de a-si indeplini intocmai angajamentele asumate, este un principiu
fundamental, a carui aplicare exacta asigura stabilitatea raporturilor juridice contractuale.
Cazurile in care neexecutarea intocmai a obligatiilor nu este sanctionata sunt limitativ
prevazute de lege. Astfel, daca neexecutarea obligatiilor este provocata de aparitia unor
situatii exceptionale, imprevizibile, care nu sunt generate de vointa vreuneia dintre partile
contractante si ale caror efecte nu pot fi inlaturate, nu se mai pune problema raspunderii
contractuale, iar partea care nu si-a executat obligatiile din cauza aparitiei acestor situatii
exceptionale nu va fi obligata sa-l despagubeasca pe creditorul sau. In mod traditional,
se considera ca raspunderea contractuala este inlaturata in cazul in care
neexecutarea se datoreaza unui caz de forta majora: cutremur, inundatie, incendiu,
izbucnirea unui razboi, producerea de atentate teroriste etc.

Propunerea de reglementare a impreviziunii

Pe langa situatiile sus-amintite, analizand consecintele produse de evenimente importante

(razboaie, prabusiri ale monedelor nationale etc.) asupra contractelor incheiate pe termen
lung, cand obligatiile asumate anterior situatiilor de criza fie deveneau excesive, astfel
incat debitorii nu le mai puteau indeplini, fie dobandeau o „valoare“ atat de scazuta incat
cealalta parte contractanta nu si-ar mai fi indeplinit propriile obligatii in schimbul unor
asemenea prestatii nesemnificative, si bazandu-se pe numeroase argumente si principii,
teoreticienii dreptului au definit teoria „impreviziunii“. Potrivit acesteia, ruperea
echilibrului dintre obligatiile asumate si contraprestatiile oferite, generata de schimbarea
neasteptata a circumstantelor avute in vedere de parti la data incheierii contractului,
justifica fie incetarea contractului respectiv, fie reprezinta un motiv pentru renegocierea
acestuia, inlaturand insa raspunderea „clasica“ pentru neexecutarea obligatiilor.

Tocmai datorita actualului context financiar, este interesant sa analizam o propunere de

completare a unui proiect de act normativ de o importanta deosebita - noul Cod Civil - cu
reglementarea acestui concept dezbatut intens, pana acum, la nivel teoretic:
impreviziunea.

Conditii pentru a fi in prezenta impreviziunii

Desi, pe de o parte, nu este cert ca propunerea de reglementare a impreviziunii va fi

inclusa in proiectul noului Cod Civil ce va fi supus dezbaterilor Legislativului, iar pe de
alta parte redactarea textului propunerii mentionate ar putea suferi modificari, este util
totusi sa prezentam principalele conditii care, potrivit propunerii formulate, ar trebui
indeplinite pentru a fi in prezenta impreviziunii:
a) schimbarea circumstantelor existente la data incheierii unui contract sa fi determinat
agravarea obligatiilor asumate de una dintre parti;
b) schimbarea circumstantelor sa nu fi putut fi in mod rezonabil avuta in vedere la data
incheierii contractului;
c) debitorul obligatiei devenite excesive sa nu fi avut si obligatia de a suporta riscul
producerii unei schimbari a circumstantelor.

In cazul in care sunt intrunite conditiile de mai sus, propunerea legislativa la care ne
referim instituie obligatia partilor contractante de a renegocia termenii contractuali.
Daca renegocierea nu-si produce efectele dorite, iar partile nu ajung la un acord intr-un
termen rezonabil, disputa urmeaza sa fie solutionata de instantele judecatoresti, care ar
avea dreptul fie de a dispune incetarea contractului respectiv, fie chiar de a adapta
contractul, pentru a distribui in mod echitabil intre parti pierde-rile si beneficiile ce
rezulta din schimbarea circumstantelor.

Proba imprevizibilului

Pentru a invoca impreviziunea in fata instantelor judecatoresti si a solicita incetarea

contractului sau impartirea echitabila a beneficiilor si a pierderilor, va trebui dovedit ca
toate conditiile necesare pentru a fi in prezenta impreviziunii au fost indeplinite.

O prima proba ce va fi necesara este aceea referitoare la modificarea semnificativa a

circumstantelor, intre data incheierii unui contract si data la care ar fi trebuit indeplinite
obligatiile pretins devenite excesive. Astfel, va trebui dovedita schimbarea acelor
imprejurari pe care partile unui anumit contract le-au avut in vedere la data asumarii
obligatiilor, circumstante care vor fi diferite de la caz la caz, in functie de continutul
fiecarei obligatii. Apoi, trebuie dovedit ca imprejurarile s-au modificat semnificativ, o
simpla variatie a anumitor caracteristici economice sau financiare neputand justifica
invocarea impreviziunii.

O alta conditie ce trebuie indeplinita pentru a fi in prezenta impreviziunii este aceea ca

modificarea imprejurarilor care a generat dezechilibrul contractual sa nu fi putut fi
anticipata la data asumarii obligatiilor afectate ulterior. Din aceasta perspectiva, va fi
dificil de dovedit ce riscuri puteau sau trebuia sa fi fost luate in calcul de catre parti la
data incheierii unui contract si mai ales ce impact al acestor riscuri trebuia anticipat. Spre
exemplu, variatia costurilor de productie este un element avut intotdeauna in vedere la
stabilirea preturilor de catre furnizorul unor echipamente, dar o crestere brusca a acestor
costuri, cu 40% din valoarea initiala, trebuia anticipata sau nu? Reprezinta o schimbare
„imprevizibila“ a circumstantelor avute in vedere la data stabilirii pretului si a asumarii
obligatiei de vanzare?

Cand obligatia contractuala devine excesiva

Poate cel mai dificil de dovedit va fi faptul ca o obligatie asumata la o anumita data
devine excesiv de oneroasa la o data ulterioara si ca agravarea obligatiei s-a produs din
cauza modificarii circumstantelor avute in vedere de parti la data incheierii contractului.
Este unanim acceptat ca derularea raporturilor contractuale implica riscuri, iar partile sunt
obligate sa suporte efectele variatiilor economice; in fapt, prestatiile nu trebuie sa fie
intotdeauna echivalente, iar o afacere se dovedeste a fi „buna” sau nesatisfacatoare
tocmai in functie de asemenea variatii. In fapt, toate partile contractante accepta, la data
incheierii unui contract pe termen lung, ca, la data la care obligatiile asumate vor fi
efectiv indeplinite, ar putea fi in prezenta unui castig ori a unei pierderi mai mari decat au
estimat initial, chiar daca existenta si continutul obligatiilor respective sunt clar stabilite
inca de la data incheierii contractului. Reprezinta o asemenea variatie a „valorii” unei
obligatii temei pentru invocarea impreviziunii? Criteriul recomandat de juristi pentru a
stabili daca o obligatie a devenit, pe parcursul executarii contractului, excesiva, este acela
al dezechilibrului contractual major: se considera ca obligatia a devenit excesiva daca
partea care si-a asumat-o nu ar fi incheiat contractul daca, la data respectiva, ar fi stiut ce
impact va avea aceasta ca urmare a modificarii circumstantelor. Dar criteriul propus
implica o analiza subiectiva a intentiilor partilor la data incheierii contractului, care este
foarte dificil de dovedit.

Renegocierea contractului

Dintre efectele propuse ale impreviziunii, renegocierea contractului, in vederea adaptarii

sale la noile circumstante, este o solutie fireasca. Partile contractante sunt cele care
cunosc cel mai bine importanta pe care fiecare dintre obligatiile asumate o are si pot
determina care dintre elementele modificate sunt esentiale pentru derularea in continuare
a contractului. De asemenea, este firesc ca, in cazul in care partile nu pot ajunge, cu
ocazia renegocierii, la o solutie acceptabila, sa poata inceta contractul a carui derulare le-
ar produce pagube. Reglementarea dreptului de a solicita instantei judecatoresti sa
dispuna incetarea contractului este esentiala pentru a asigura aplicarea acestui mecanism.
Pe langa dreptul instantei judecatoresti de a dispune incetarea contractului daca
renegocierea esueaza, se propune insa si reglementarea dreptului de a interveni asupra
termenilor contractului pentru a distribui in mod echitabil intre parti pierderile si
beneficiile ce rezulta din schimbarea circumstantelor. Aceasta propunere poate insa
genera incertitudini si complica semnificativ solutionarea cererilor, deoarece lasa la
latitudinea judecatorilor aprecierea caracterului „echitabil”, care va trebui determinat
diferit in functie de natura si caracteristicile fiecarei obligatii in parte. Or, pentru a face
asemenea aprecieri asupra caracterului „echitabil”, judecatorii ar trebui sa aiba suficiente
elemente pentru a determina beneficiile si pierderile generate de modificarea obligatiilor
in noile circumstante, ceea ce, in practica, va fi deosebit de dificil, iar solutiile pronuntate
vor fi intotdeauna contestabile.

Totusi, desi exista numeroase inconveniente, este salutara intentia de a reglementa

principiul impreviziunii, mai ales in contextul economic actual. In lipsa unei asemenea
completari a legislatiei, desi exista numeroase argumente pentru sustinerea sa, aplicarea
teoriei impreviziunii este si mai dificila, iar solutiile ce ar putea fi pronuntate de
instantele judecatoresti, mult mai variate si, in plus, „imprevizibile“.

Pana la consacrarea legislativa a principiului impreviziunii, mediul economic

reactioneaza insa mult mai rapid. Astfel, intelegand impactul pe care criza economico-
financiara il produce asupra activitatii lor, unii agenti economici aplica, de multe ori,
mecanismul propriu impreviziunii pentru a reduce pierderile si a-si mentine activitatea:
renegociaza, din proprie initiativa, clauzele contractuale.