ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE BUSINESS ȘI TURISM

Importanța etichetării nutriționale

a produselor alimentare
Proiect la Calitate și siguranță
alimentară

Proca Raluca Antoaneta

Grupa 503, An 1
 Cuprins:

1. Aspecte teoretice privind eticheta nutrițională……………………….…2

2. Legislația în România privind eticheta nutrițională…………………….8
3. Consumatorul și eticheta nutrițională – cercetare asupra importanței
etichetei nutriționale……………………………………………………...14

1
 1. Aspecte teoretice privind eticheta nutrițională

Comerțul și societatea umană au evoluat influențându-se reciproc. De-a lungul

istoriei, perioadele de înflorire, de creștere economică și socială, au însemnat și importante
schimburi comerciale, atât în interiorul țărilor, regiunilor, continentelor, cât și în exteriorul
lor. În această lungă evoluție a comerțului, se desprinde o practică ce stârnește din ce în ce
mai mult interes: activitatea de etichetare. Nu pot trece neobservate eforturile unor state, ale
unor instituții guvernamentale sau neguvernamentale, ale unor asociații pentru protecția
consumatorilor și ale producătorilor, ale comercianților și distribuitorilor, depuse pentru
cercetarea, analizarea, perfecționarea, standardizarea și legiferarea etichetei.
Etichetarea, ca mijloc simplu şi rapid de informare asupra produselor, îsi are originile,
probabil, în practica farmaceutică şi, ulterior, în nevoia alchimiştilor de a diferenţia variatele
lor produse chimice.
În perioada antică, eticheta şi semnul producătorului constituiau elemente diferite;
formele pe care le îmbrăcau erau pictogramele, ideogramele, momogramele, care faceau corp
comun cu obiectul (amfore, produse ceramice şi din metal etc).
În perioada renascentistă, caracterizată prin intensificarea schimburilor comerciale,
eticheta avea rolul de a deosebi produse similare realizate de producători diferiţi (produsele
etichetate erau: produse artizanale, picturi, sculpturi, gravuri, produse de uz casnic etc).
În capitalism, eticheta devine purtătoare a unor informaţii utile desfăşurării
operaţiunilor comerciale ca: denumirea produsului, numele şi marca producătorului, originea,
cantitatea de produs pe unitatea de ambalaj etc.
În cadrul acestei ultime etape, evoluţia etichetării a fost legată de :
 dezvoltarea unor noi modalităţi de comercializare;
 dezvoltarea acţiunilor de marketing şi amploarea activităţilor publicitare;
 perfecţionarea cadrului legislativ privind protecţia consumatorului;
 elaborarea unor reglementări naţionale şi internaţionale privind etichetarea;
 creşterea nivelului de educare şi de informare al consumatorilor;
 evoluţia modalităţilor de ambalare, apariţia materialelor moderne de ambalaj şi a
mijloacelor noi de imprimare grafică;
 diversificarea sortimentului de produse;
 creşterea gradului de prelucrare a mărfurilor.

2
Eticheta reprezintă, conform art. 2, lit. a din H.G. nr. 106/2002, orice material scris,
imprimat, litografiat sau ilustrat, care conține informațiile despre produs și care însoțește
produsul la vânzare. Nu gresim daca afirmam, că eticheta reprezintă astfel modalitatea de
comunicare a informațiilor necesare. Precaderea pentru transmiterea mesajului informational
prin mijloace vizuale catre consumatori isi are, de altfel, o justificare bine fundamentata in
psihopedagogie : din totalul informatiilor percepute prin intermediul organelor de simt ale
omului, 73% sunt receptate prin vaz, 11% prin auz, 3.5% prin miros, 11% prin gust si 1.5%
prin senzatii tactile.
Etichetarea este destinată să permită cunoaşterea mărcii, a naturii produselor, a locului
de origine a produsului, a diverselor caracteristici tehnico-functionale şi operaţionale ale
produselor, a preţului, a datei limita de consum, a instrucţiunilor de folosire, a valorii
nutritive, a cantităţii, etc. Eticheta reprezintă, cu alte cuvinte, cel mai simplu şi rapid
instrument de informare asupra produsului, atât pentru consumator, cât şi pentru produs.
Ca mijloc de comunicare intre industrie, comert si consum, etichetarea corecta si
cuprinzatoare a produselor alimentare reprezinta o baza utila de date:
 pentru consummator: utilitatea rezida in educarea individului in calitate de cumparator,
inclusiv prin constientizarea efectului pe care alimentul il are pentru propria sa piata
metabolica (piata biologica a organismului). Pentru consumatori, etichetele mărfurilor
reprezintă principalul element în orientarea actului decizional în sensul că eticheta
trebuie să ofere consumatorului informaţiile necesare, suficiente, verificabile şi uşor de
comparat;
 eticheta este în acelaşi timp şi un angajament al producătorului privind caracteristicile
intrinseci ale produsului, dar şi un prilej pentru firmele conduse după principii incorecte,
de a înşela consumatorii privind componenta produsului, tara de origine sau termenul de
valabilitate.
Pentru agenti economici; (firme care produc, importa sau exporta bunuri alimentare)
reprezinta si o modalitate de masurare a pulsului pietei, de cunoastere a reactiilor
consumatorilor, dar si un stimulent in realizarea unor produse superioare calitativ.
Producatorii si comerciantii de produse alimentare sunt pusi in situatia de a-si reconsidera si
modela strategia si politica manageriala pentru a raspunde noilor exigente privind etichetarea
bunurilor alimentare, exigentelor privind protectia consumatorului, criteriilor si normativelor
de performanta internationala . Luarea in considerare a acestor noi coordonate cu vocatie
universala contribuie, in mod decisiv, la cresterea competitivitatii produselor lor si la
cresterea capacitatii lor concurentiale, cu rezultate pozitive din punct de vedere financiar.
3
 Menţiunile obligatorii ale etichetei unui produs se referă la:
 denumirea produsului;
 grupa din care face parte produsul;
 numele producătorului;
 principalele caracteristici de calitate;
 clasa de calitate a produsului;
 masa pe unitatea de ambalaj;
 domeniile de utilizare;
 restricţii privind consumul;
 condiţiile de păstrare;
 elementele de identificare a lotului;
 termenul de garanţie.
 elemente de informare privind compoziţia produsului ambalat, indicaţii de utilizare sau
chiar de păstrare.

Etichetarea modernă a produselor alimentare, presupune un mesaj mai bogat şi mai

variat de informaţii utile comerţului şi consumatorilor, un loc de prim ordin tinzând să îl
deţină informaţiile de ordin nutritional. Astfel, Consumatorul a descoperit un element
important al etichetei, si anume eticheta nutritionala. Ea este o componenta indispensabila a
etichetei moderne, un element pe care companiile producatoare si distribuitoare de alimente il
folosesc ca pe un instrument informational si promotional valoros in lupta concurentiala,
pentru atragerea unor importante segmente de consumatori, asigurandu-le acestora premisele
unei reale protectii fizice (a vietii, sanatatii si securitatii).
Etichetarea nutriţională a alimentelor este cu atât mai importantă cu cât paleta
produselor alimentare existente pe piaţa s-a lărgit şi diversificat, ca să ştim cu adevărat ce
cumpărăm. Ingredientele, caracteristicile produsului, compoziţia acestuia, termenul de
valabilitate înscrise pe etichetă sunt un prim pas în luarea deciziei corecte de către
cumpărător.
Importanţa declarării valorii nutritive a alimentelor este bine cunoscută în prezent, mai
ales că sfera sa de influenţă se întinde dincolo de ştiinţele legate de nutriţia omului, incluzând
şi ştiinţele implicate în producţia şi comercializarea produselor alimentare. Apariţia etichetei
nutriţionale a fost determinată de mai mulţi factori: evoluţia industriei alimentare;
fundamentarea pe baze ştiinţifice (cerinţele pieţei metabolice) a producţiei de alimente;
intensificarea eforturilor pentru a oferi oamenilor posibilitatea de a se hrăni corect, sănătos;
4
necesitatea de protecţie a consumatorului, de asigurare a unor alimente salubre şi care, în
acelaşi timp, să corespundă cât mai bine cerinţelor metabolice ale organismului;
perfecţionarea continuă a normelor de nutriţie a omului pe plan naţional şi internaţional;
creşterea gradului de informare şi educare al consumatorilor; considerarea etichetei ca un
valoros instrument de marketing pentru producătorii şi comercianţii de alimente. Toţi aceşti
factori au condus la afirmarea necesităţii declarării valorii nutritive pe etichetele produselor
alimentare, ca o cerinţă obiectivă, socială, educaţională şi economică.
Un pas înainte este făcut de firmele care, pe lângă menţiunile ce indică valoarea
energetică şi principalii nutrienţi, înscriu şi cantităţile recomandate de proteine, vitamine şi
substanţe minerale, pe zi sau pentru un meniu. Un alt progres în domeniul etichetării
nutriţionale a fost realizat de firmele care realizează produse destinate unor anumite segmente
de consumatori. Atunci când produsul este destinat unui segment specific de populaţie,
nominalizat în normele de nutriţie, este posibil ca valoarea nutritivă, exprimată în nutrienţi şi
energie, să nu mai fie declarată doar în unităţi fizice pe o unitate de masă a produsului, ca
potenţial nutritiv, ci şi declararea gradului de satisfacere zilnică a necesarului nutritiv al
grupei respective de consumatori de către constituenţii existenţi într-o unitate de masă a
produsului.
Sistemul de etichetare nutrițională a fost bazat pe Cantitatea Zilnică Estimată (CZE).
Aceasta reprezintă cantitatea aproximatică de kilocalorie și macronutrienți pentru un adult cu
greutate medie calculate pe baza unei alimentații de 2000 kcal. Necesitățile individuale pot
varia în funcțtie de vârstă, sex, efort fizic, ect. Din acest motiv, informațiile prezentate pe
eticheta nutrițională se încadrează în 2 grupe în următoarea ordine:
Grupa 1:
 valoarea energetică;
 cantitățile de proteine, glucide și lipide.
Grupa 2:
 valoarea energetică;
 cantitatea de proteine, glucide, zaharuri, lipide, acizi grași saturați, fibre și sodiu.
Declararea valorii energetice și a proporției substanțelor nutritive sau a componentelor
acestora se face cantitativ, utilizând unități de măsură specific. Informația se exprimă la 100g
sau la 100ml, sau poate fi exprimată cuantificat pe eticheta raportat la rație sau la porție.
Informația privind vitaminele și mineralele trebuie, de asemenea, exprimată în procente
din doza zilnică recomandată (DZR), care poate fi furnizată și în formă grafică. Etichetarea

5
nutrițională poate include și cantitatea de amidon, polioli, acizi grași mononesaturați, acizi
grași polisaturați, cholesterol și minerale sau vitamine.
Toate aceste informații trebuie prezentate grupat, în același loc, cu caractere lizibile și
într-o formă care nu permite stergerea și într-un limbaj ușor de înțeles de către cumpărător.
Modalități de declarare a valorii nutritive:

 Simplu: - conținutul de proteine, lipide și glucide, precum și valoarea energetică pot fi

prezentate în cifre și litere incolore pe fondul culorii ambalajului.

 Nuanțat: sunt exprimate pe benzi colorate chromatic: culoare roșie, roșie-portocalie, roz
– proteine; galbenă – lipide; verde – glucide; fond alb – valoarea energetică.

 Complex: un astfel de model presupune menționarea pe ambalaj a grupei de populație

căreia îi este destinat produsul.

6
Partea de sus conţine informaţii specifice produsului

Partea de jos conţine informaţii referitoare la necesarul zilnic

de nutrienţi pentru o dietă cu 2000 sau 2500 kilocalorii

Specificaţii privind proprietăţile nutritive

În societatea noastră, eticheta mărfii reprezintă un instrument principal al declanşării

actului de vânzare cumpărare, fiind în acelaşi timp un mijloc de informare simplă şi rapidă.
Creşterea gradului de prelucrare a produselor, diversificarea sortimentului de mărfuri,
evoluţia ambalării şi nevoia de reclama, au sporit rolul etichetei. Din aceste motive treptat au
început să apară reglementări privind eticheta şi etichetarea mărfurilor în codurile comerciale,
în standarde şi ulterior în actele legislative din diferite ţări, iar recent, pe plan internaţional.

7
 2. Legislația în România privind eticheta nutrițională

Necesitatea reglementarii etichetarii produselor alimentare este o problema de interes

public, intrucat vizeaza protectia consumatorului din punct de vedere biologic, economic si
social.
Conform Articolului 51, Capitolul VI din Codul Consumului, pentru produsele
alimentare, producatorul are obligatia de a informa despre denumirea produsului, denumirea
si/sau marca producatorului, adresa producatorului, cantitatea si, dupa caz, termenul de
valabilitate sau data durabilitatii minimale, lista ingredientelor, despre eventualele riscuri
previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare sau pastrare, despre contraindicatii,
mentiuni suplimentare pe grupa de produse, precum si alte mentiuni prevazute de lege.
Pornind de la respectarea a doua dintre drepturile fundamentale – de a fi informati
complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor, astfel incat sa
permita acestora sa faca o alegere conforma dorintelor si necesitatilor personale, si de a fi
educati in calitate de consumatori – se poate afirma ca activitatile de educatie nutritionala si
de etichetare nutritionala reprezinta o conditie sine qua non pentru punerea in practica a
politicii sociale privind protectia consumatorului. Necesitatea reglementarii etichetarii
nutritionale reprezinta o problema de interes public ce vizeaza atat organismele nationale,
regionale cat si pe cele internationale. CEE (Consiliul Comunitatii Economice Europene) a
adoptat un document in 1990 prin care se recunostea dreptul consumatorilor de a cunoaste
profilul nutritiv al alimentelor.
Pe data de 24 septembrie 1990, a fost emisă Directiva 90/496/CEE privind indicarea
valorii nutriționale pe etichetele produselor alimentare. Directiva se referă la etichetarea
nutrițională a produselor alimentare livrate ca atare consumatorului final și altor opreratori.
Etichetarea nutriţională este facultativă, însă devine obligatorie atunci când apare pe
etichetă, într-o prezentare sau la publicitatea produsului o menţiune nutriţională. Începând cu
13 decembrie 2014, afișarea declarației nutriționale și scoaterea în evidență a alergenilor
devine obligatorie, conform noului Regulament UE (1169/2011). S-a convenit, de asemenea,
îmbunătățirea lizibilității prin introducerea unei dimensiuni minime a caracterului de literă,
scoaterea în evidență a alergenilor în lista ingredientelor prin litere îngroșate, obligația ca
alimentele ne-preambalate să aibă informații cu privire la prezența sau absența alergenilor.
De asemenea, pe etichete vor fi introduși termeni noi, care vor furniza informații
suplimentare despre anumite caracteristici sau despre compoziția produsului.

8
 Norma metodologică privind etichetarea nutriţională a alimentelor din
07.02.2002
Capitolul I
Art. 1.
(1) Prezentele norme metodologice reglementează modul de etichetare nutriţională
atât a alimentelor livrate ca atare consumatorului final, cât şi a celor destinate aprovizionării
restaurantelor, spitalelor, cantinelor şi altor agenţi economici care prepară şi furnizează hrană
pentru populaţie.
(2) Prevederile prezentelor norme metodologice nu se aplică următoarelor produse:
a) ape minerale naturale sau alte ape destinate consumului uman;
b) integratori dietetici/suplimente alimentare.
(3) Prezentele norme metodologice nu exclud aplicarea reglementărilor privind
etichetarea alimentelor destinate utilizărilor nutriţionale speciale.
(4) În sensul prezentelor norme metodologice, următorii termeni se definesc astfel:
a) etichetare nutriţională - orice informaţie care apare pe etichete şi se referă la:
a1) valoarea energetică; şi
a2) următoarele substanţe nutritive: proteine, glucide-zaharuri, lipide, fibre, sodiu,
vitaminele şi mineralele prezente în cantităţi semnificative, conform tabelului care face parte
integrantă din prezentele norme metodologice;
b) menţiune nutriţională - orice reprezentare sau orice mesaj publicitar care specifică,
sugerează sau induce faptul că alimentul are anumite proprietăţi nutriţionale datorate valorii
energetice/calorice pe care acesta o furnizează, o furnizează la o valoare scăzută sau crescută
ori nu o furnizează şi/sau datorită substanţelor sale nutritive pe care acesta le conţine, le
conţine în proporţie scăzută sau crescută ori nu le conţine. Înscrierea unor elemente
referitoare la calitatea sau cantitatea unei substanţe nutritive nu reprezintă o menţiune
nutriţională dacă acest lucru este stabilit prin reglementări specifice;
c) proteine - conţinutul de proteină calculat cu formula: proteină = azot total Kjeldahl
x 6,25;
d) glucide - toate glucidele metabolizate de organismul uman şi care includ polioli;
e) zaharuri - toate monozaharidele şi dizaharidele prezente în alimente, excluzând
poliolii;
f) lipide - lipidele totale, inclusiv fosfolipidele;
g) acizi graşi saturaţi - acizii graşi fără dublă legătură;

9
 h) acizi graşi mononesaturaţi - acizii graşi cu o dublă legătură în poziţie cis;
i) acizi graşi polinesaturaţi - acizii graşi cu duble legături întrerupte în poziţie cis,
cismetilenice;
j) valoare medie - valoarea care reprezintă cel mai bine cantitatea de substanţe
nutritive pe care o conţine un aliment dat, faţă de variaţiile acestora în funcţie de sezon,
obiceiuri de consum şi alţi factori care pot induce modificări ale valorii efective.

Capitolul II
Art. 2.
(1) Etichetarea nutriţională este opţională cu excepţia prevederilor alin. (2).
(2) Etichetarea nutriţională este obligatorie atunci când la prezentarea sau la
publicitatea produsului, cu excepţia campaniilor publicitare colective, apare pe etichetă o
menţiune nutriţională.

Art. 3.
Singurele menţiuni nutriţionale permise sunt cele care se referă la valoarea energetică,
la substanţele nutritive menţionate la art. 1 alin. (4) lit. a)a2) şi la substanţele care aparţin sau
care sunt componentele uneia dintre categoriile acestor substanţe nutritive.

Art. 4.
(1) Informaţiile furnizate consumatorilor prin etichetarea nutriţională, prevăzute la art.
1 alin. (4) lit. a), se grupează, după caz, în grupa 1 sau 2, în următoarea ordine:
Grupa 1:
a) valoarea energetică;
b) cantităţile de proteine, glucide şi lipide.
Grupa 2:
a) valoarea energetică;
b) cantităţile de proteine, glucide, zaharuri, lipide, acizi graşi saturaţi, fibre şi sodiu.
(2) Informaţiile furnizate sub forma unei menţiuni nutriţionale referitoare la zaharuri,
acizi graşi saturaţi, fibre sau sodiu se prezintă în conformitate cu grupa 2.
(3) Etichetarea nutriţională poate include, de asemenea, cantităţile din una sau mai
multe dintre următoarele substanţe: amidon, polioli, acizi graşi mononesaturaţi, acizi graşi
polinesaturaţi, colesterol şi oricare dintre mineralele sau vitaminele prezente în aliment în

10
cantităţi semnificative, astfel cum sunt menţionate în tabelul care face parte integrantă din
prezentele norme metodologice.
(4) Înscrierea substanţelor care aparţin sau sunt componentele uneia dintre categoriile
de substanţe nutritive menţionate la alin. (1) şi (3) este obligatorie atunci când se face o
menţiune nutriţională. În cazul în care se înscrie cantitatea de acizi graşi polinesaturaţi şi/sau
mononesaturaţi şi/sau aportul de colesterol, se înscrie şi cantitatea de acizi graşi saturaţi. În
acest caz declararea acizilor graşi nu se consideră o menţiune nutriţională în înţelesul alin.
(2).
Art. 5.
Valoarea energetică declarată se calculează utilizându-se următorii factori de
echivalenţă:
a) glucide, cu excepţia poliolilor 4 kcal/g = 17 kJ/g
b) polioli 2,4 kcal/g = 10 kJ/g
c) proteine 4 kcal/g = 17 kJ/g
d) lipide 9 kcal/g = 37 kJ/g
e) alcool etilic-etanol 7 kcal/g = 29 kJ/g
f) acid organic 3 kcal/g = 13 kJ/g.

Art. 6.
(1) Declararea valorii energetice şi a proporţiei substanţelor nutritive sau a
componentelor acestora se face cantitativ. Unităţile de măsură utilizate sunt următoarele:
a) valoarea energetică - kJ şi kcal;
b) proteine - grame (g);
c) glucide - grame (g);
d) lipide - grame (g);
e) fibre - grame (g);
f) sodiu - grame (g);
g) colesterol - miligrame (mg);
h) vitamine şi minerale - unităţile de măsură specificate în tabel.
(2) Informaţia menţionată la alin. (1) se exprimă la 100 g sau la 100 ml.
(3) Informaţia prevăzută la alin. (1) poate fi, de asemenea, exprimată pe etichetă
raportat la raţie sau la porţie, cu condiţia menţionării pe ambalaj a numărului de porţii
conţinute.

11
 (4) Cantităţile menţionate sunt acelea care caracterizează alimentul sub forma în care
este vândut. Această informaţie se poate referi şi la alimentul preparat, cu condiţia
menţionării instrucţiunilor de preparare, iar informaţia să se refere la alimentul preparat
pentru consum.
(5) Informaţia referitoare la vitamine şi minerale, pentru cantităţile specificate la alin.
(2), trebuie, de asemenea, exprimată în procente din doza zilnică recomandată (DZR)
prevăzută în tabel.
(6) În cazul vitaminelor şi mineralelor procentul din doza zilnică recomandată (DZR)
poate fi înscris şi sub formă grafică.
(7) La declararea cantităţii de zaharuri şi/sau polioli şi/sau amidon, imediat după
cantitatea totală de glucide exprimată în grame se înscriu cantităţile de zaharuri, polioli şi
amidon, exprimate în grame.
(8) La declararea cantităţii şi/sau tipului de acid gras şi/sau valorii colesterolului,
imediat după cantitatea totală de lipide exprimată în grame se înscriu cantităţile de lipide
saturate, mononesaturate, polinesaturate, exprimate în grame, şi cea de colesterol exprimată
în miligrame.
(9) Valorile declarate sunt, după caz, valori medii, care se bazează pe următorii
factori:
a) analiza alimentului făcută de producător;
b) un calcul făcut cu ajutorul valorilor medii cunoscute sau reale ale ingredientelor
utilizate;
c) un calcul obţinut cu datele stabilite şi general acceptate.

Art. 7.
Dispoziţiile privind etichetarea nutriţională prevăzute în prezentul capitol, se aplică şi
în cazul alimentelor nepreambalate - vrac - oferite consumatorului final sau destinate
aprovizionării agenţilor economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie şi al
alimentelor ambalate la punctul de vânzare la cererea consumatorului sau preambalate în
scopul vânzării lor imediate; înscrierea informaţiilor nutriţionale se face pe produs pe un afiş,
anunţ sau în orice altă formă fără risc de confuzie.

12
 Capitolul III
Art. 8.
(1) Prin etichetarea nutriţională informaţia se prezintă grupat, în acelaşi loc, sub formă
de tabel, cu numerele aliniate, dacă spaţiul o permite; acolo unde spaţiul nu permite,
informaţia se prezintă în formă liniară. Informaţia se înscrie într-un loc vizibil, cu caractere
lizibile şi într-o formă ce nu permite ştergerea.
(2) Prin etichetarea nutriţională informaţia se înscrie într-o exprimare uşor de înţeles
de cumpărător, dacă nu au fost luate alte măsuri în scopul bunei informări a acestuia.
Informaţia se înscrie în limba română, indiferent de ţara producătoare a alimentului, fără a
impune restricţii cu privire la posibilitatea indicării acesteia şi în alte limbi.

VITAMINELE ŞI MINERALELE care pot fi înscrise pe etichete şi doza zilnică

recomandată din acestea (DZR):
Vitamina A μg 800 Vitamina D μg 5
Vitamina E mg 10 Vitamina B12 μg 1
Vitamina C mg 60 Biotină mg 0,15
Tiamină mg B1 1,4 Acid pantotenic mg 6
Riboflavină mg B2 1,6 Calciu mg 800
Niacină mg pp 18 Fosfor mg 800
Vitamina B6 mg 2 Fier mg 14
Acid folic μg 200 Magneziu mg 300
Zinc mg 15 Iod μg 150

NOTĂ:
Se consideră vitamine şi minerale în cantităţi semnificative numai cele a căror
cantitate reprezintă minimum 15% din doza zilnică recomandată (DZR) menţionată în tabel,
furnizată de 100 g sau 100 ml ori per pachet dacă pachetul conţine o singură porţie.

13
 3. Consumatorul și eticheta nutrițională – cercetare asupra
importanței etichetei nutriționale

Pentru a putea observa și studia atitudinea consumatorilor în relația cu eticheta

nutrițională am realizat o cercetare pe bază de chestionar ce urmărește să scoată în evidență
trenduri, preferințe, grad de informare al utilizatorilor finali.
Eșantionul studiat este de 30 de indivizi.

Aceștia sunt împărțiți astfel:

 53.33% persoane de sex feminin si 46.67% persoane de sex masculin.
 Nivelul de pregătire al populaţiei investigate s-a dovedit a fi de asemenea dispersat.
Cea mai consistentă categorie este cea a
absolvenţilor de facultate – 56.67% fiind urmata
de absolventii liceului in procent de 23,33% din
populatia studiata. Din aceste cifre ne reiese că
avem în vedere o populație educată pentru care
vom presupune că înțelege și este capabilă să
emită păreri pertinente în legătură cu tema
abordată.

 Am putut constata că populația chestionată, are o distribuţie dezechilibrată pe aria

grupelor de vârstă. Tinerii cu varste pana in 25
ani sunt reprezentați în populație in procent de
56,67 %. Grupa de vârstă 26-35 ani este
reprezentată în procent de 26,67%, iar
persoanele cu varste intre 36-55 de ani , in
procent de 13,33%.Observam procentul redus
al persoanelor cu varste peste 56 ani, 3,33%.

14
  Din punct de vedere al veniturilor , in cadrul esantionului studiat avem urmatoarea
distributie:
Sub 1000 lei 11 36.67%
1000-2000 lei 12 40.00%
2000-4000 lei 3 10.00%
Peste 4000 lei 0 0.00%

Analiza răspunsurilor

1. În momentul în care achiziționați un produs, ce este mai important pentru

dumneavoastra?
Utilizând datele obținute în urma aplicării sondajului am descoperit că 38,6 % dintre
consumatori citesc lista ingredientelor, 33,2 % se uită la gramaj și 28,2 consultă uneori
mențiunile nutriționale de pe eticheta produselor alimentare atunci când se decid să cumpere.

2. În momentul în care achiziționați un produs, citiți cu atenție eticheta nutrițională

atașată pe produs?
În urma acestei întrebări a rezultat că 68% dintre consumatori sunt atenți la eticheta
nutrițională, pe când 32% nu acordă foarte multă importanță acesteia.

3. Cunoașteti ce informații trebuie să conțină eticheta nutrițională?

Majoritatea celor intervievați au susținut că sunt informați în această privință și cunosc
datele ce trebuie să le găsească pe eticheta nutrițională a unui produs. Însă, cu toate că aceștia
cunosc importanța acestori informații, tot din cadrul sondajului a reieși faptul că majoritatea
achiziționează produse în funcție de raportul calitate-preț, promoții, si nu de cee ace citesc pe
etichetă.

4. Pe o scară de la 1 la 4, 1 reprezentând cel mai putin important și 5 cel mai important,

care sunt informațiile conținute pe eticheta nutrițională ce reprezintă interes pentru
dumneavoastră?
Prin această întrebare am urmărit aflarea informaților care au un mai mare impact asupra
consumatorilor. Astfel, 38% dintre consumatori au afirmat că aproape de fiecare dată se uită

15
la conținutul caloric, 35 % dintre aceștia au declarat că îi interesează mai mult conținutul de
grăsimi, iar 27 % au afirmat că se uită la conținutul de zahăr.

5. Țineți cont de numărul de calorii afișat pe eticheta nutrițională?

În urma acestei întrebări am constatat că deși majoritatea consumatorilor susțin că țin
cont de numărul de calorii al unui produs, aceștia nu tind sa își schimbe obiceiurile alimentare
cunsumând același număr de calorii, ci sunt doar curioși asupra acestor informații.

6. Considerați că datele afișate pe eticheta nutrițională sunt în conformitate cu produsul?

În urma acestei întrebări am constatat că 41% dintre consumatori susțin că au încredere
în veridicitatea informaților de pe etichetă în momentul în care întâlnesc o marcă cunoscută,
produsele fabricate de mărci pe care le-au întâlnit pentru prima data fiind mai dificil de
crezut. Cu toate acestea exista și un procent de 37% de consumatori care susțin că au
încredere în conformitatea datelor, iar 22% au afirmat că nu consider datele adevărate.

7. Sunteți familiarizat cu drepturile care vă revin în calitate de consumator?

Majoritatea consumatorilor intervievați au afirmat că sunt informați în legătură cu
drepturile ce le revin si sunt de asemenea dispuși să intervină în cazul în care aceste drepturi
le sunt încălcate.

În urma cercetării realizate am constatat și faptul că persoanele de sex feminine sunt mai
înclinate să se intereseze asupra produselor achiziționate, fiind mult mai atente la
ingredientele și valorile nutritive ale produselor.
O discrepanță se observă și între persoanele care provin din mediul urban, față de cele
care locuiesc in mediul rural. Consumatorii din mediul urban s-a constatat a fi mult mai
informați în legătură cu produsele pe care le cumpără, precum și mai atenți în alegerile pe
care le fac.

16
 Bibliografie:

 Olaru, M., Pamfile, R., Purcarea, A., „Fundamentele științei mărfurilor”,

București, Ed. Economica, 2005
 Mencinicopschi, G., Spulber, G., Piscoi, P., „Etichetarea alimentelor,
factor important in protectia sanatatii consumatorului”, în Calitate și
management v.3, nr.2, p.43-47, București, 2004
 Voicu, O., „O modalitate de informare corecta a consumatorului.
Etichetarea alimentelor”, în Revista de comerț v.5, nr. 2, p.28-30, 35-40
 Paraschivescu, V., „Asigurarea calității și protecția consumatorului”,
Bacau, Ed. Moldavia, 2006
 http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/product_labelling_and_
packaging/co0012_ro.htm
 http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/product_labelling_and_
packaging/co0012_ro.htm
 http://www.121.ro/fitness-si-dieta/eticheta-nutritionala-a-alimentelor-5659

17
 Consumatorul și eticheta nutrițională – cercetare asupra importanței
etichetei nutriționale

1. În momentul în care achiziționați un produs, ce este mai important pentru

dumneavoastra? (Ordonaţi-le pe o scală de la 1 la 4, în ordinea importanţei (1– cel
mai important, 4 – cel mai puţin important)
Deloc Nu foarte Important Foarte
important
important important
1 2 3 4
a) Marca
b) Gramajul
c) Ingredientele

2. În momentul în care achiziționați un produs, citiți cu atenție eticheta nutrițională atașată

pe produs?
a) □ Întotdeauna
b) □ Uneori
c) □ Niciodata

3. Cunoașteti ce informații trebuie să conțină eticheta nutrițională?

a) □ Da
b) □ Nu
c) □ Aproximativ

4. Pe o scară de la 1 la 4, 1 reprezentând cel mai putin important și 5 cel mai important,

care sunt informațiile conținute pe eticheta nutrițională ce reprezintă interes pentru
dumneavoastră?
Deloc Nu foarte Important Foarte
important important important
1 2 3 4
d) Conținutul de grăsimi
e) Conținutul de zahăr
f) Numărul de calorii

5. Țineți cont de numărul de calorii afișat pe eticheta nutrițională?

18
 a) □ Da
b) □ Nu
c) □ Uneori

6. Considerați că datele afișate pe eticheta nutrițională sunt în conformitate cu produsul?

a) □ Da
b) □ Nu

7. Sunteți familiarizat cu drepturile care vă revin în calitate de consumator?

a) □ Da

b) □ Nu

8. Sexul:
a) □ Feminin

b) □ Masculin

9. Vârsta:
a) □ Până în 25 de ani

b) □ 26-35

c) □ 36-55
d) 56-75
e) □ Peste 75 de ani

10. Din ce mediu proveniți?

a) □ Rural

b) □ Urban

11. Venitul dvs. lunar este?

a) □ Sub 1000 Ron

b) □ 1000 – 2000 Ron

c) □ 2000 – 4000 Ron

19
 d) Peste 4000 Ron

12. Ce studii aveți?

a) □ Școala general
b) □ Liceu
c) □ Școală profesională
d) □ Studii post-liceale
e) □ Studii universitare
f) □ Studii post-universitare

20