Eu strivesc corola de minuni a lumii, Lucian Blaga

Modernismul este un curent conturat în atmosfera de efervescență înnoitoare de după Primul

Război Mondial, având ca punct de focalizare cenaclul și revista Sburătorul. Tendința principală a
modernismului este cea de înnoire. Atitudinea modernistă este prin definiție antiacademică,
anticonservatoare și împotriva tradiției. Conceptul de „modernism” definește o mișcare largă înscrisă
sub semnul unui „principiu de progres” (Eugen Lovinescu). Eugen Lovinescu, prin revista sa pune
bazele modernismului românesc. În paginilie revistei Sburătorul sunt publicați tineri scriitori români
care fac parte din canonul literaturii române: Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu,
Tudor Vianu, G. Călinescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi. Lovinescu promovează imperativul
sincronizării cu modelul civilizației și culturii europene. În Istoria civilizației române contemporane,
Eugen Lovinescu definește teoria sincronsimului. Modernismul lui Lovinescu pornește de la ideea că
există un spirit al veacului (saeculum, zeitgeist), care determină sincronizarea culturilor europene. În
aceeași lucrare, Lovinescu susține teoria imitației (preluată de la sociologul francez Gabriel Tarde).
Conform acestei teorii, popoarele evoluate exercită o influență benefică asupra celor mai puțin
dezvoltate. Influența se realizează în două trepte: mai întâi, se adoptă doar forme ale civilizației
superioare, urmând crearea unui fond propriu. Prin această teorie, Lovinescu găsește o rezolvare a
teoriei formelor fără fond, enunțată de Titu Maiorescu. Pentru sincronizarea literaturii române sunt
necesare câteva mutații de ordin tematic și estetic: trecerea de la o literatură cu tematică preponderent
rurală la o literatură de inspirație urbană, cultivarea prozei obiective, evoluția poeziei de la epic la liric
intelectualizarea literaturii.

Opera modernă este expresia crizei existențiale, a crizei de comunicare sau a celei creatoare.
Înseamnă preocuparea pentru construcție, are o structură rafinată, gândită simetric pentru exprimarea
coerenței lumii ficționale. Poezia modernă este reflexivă (filozofică), punând accentual pe artele
poetice și pe redefinirea limbajului poetic și se eliberează de versificația clasică, prin cultivarea
versului liber și tehnica ingambamentului.

Poezia lui Blaga pornește de la un pretext filozofic. Lirica sa este una a cunoașterii– temele
cunoscute, precum iubirea, natura, moartea, timpul, sunt doar pretexe pentru cunoaștere și
trăiri autentice, definitorii pentru condiția umană. Lucian Blaga are în centru creației sale
filozofice conceptul de mister și cele două cunoașteri:luciferică și paradisiacă. Cunoașterea
paradisiacă este de tip logic, rațional, ajungând să reducă misterul, iar cunoașterea luciferică
este specifică artistului, care are ca scop sporirea misterului. Deoarce Marele Anonim instituie
cenzura transcedentală, omul nu are acces total la cunoaștere. De aceea