EN 19

Tema textului este natura. Legătura (comuniunea) omului cu natura

Eul liric vrea să fie ca natura: fără gânduri, fără să se gândească la ce e bine și ce e rău.
Eul liric își exprimă dorința de a se izola de civilizație. Natura este locul unde se simte liber.
Natura are puterea de a-l vindeca pe eul liric de durerile trecutului.
Natura îl hrănește astfel încât devine din nou puternic
Eul liric este vindecat. De aceea, sărbătorește și devine una cu natura.

Subiectul I
A.
1. durerii = chinului, suferinței;
fermecate = vrăjite, minunate, magice.
2. Virgula are rolul de a impune o pauză scurtă în vorbire și desparte substantivul în vocativ
de restul enunțului.
3. Familia lexicală a cuvîntului rădăcină este: înrădăcinat, rădăcinos, rădăcinuță, rădăcinoi,
dezrădăcinat.
4. Un cuvânt care conține hiar este bucuria, iar un cuvânt care conține diftong este doar.
5. Rima ultimei strofe este imbrățișată, iar măsura versului dat este de 11 silabe.
6. să trăiesc ca pomii pe vale – comparație
flori în locul gândurilor tale – metaforă
cercei de stele – metaforă
lacrimile cerului - metaforă
păsările toate-or face haz – personificare
bucuria fragedă – epitet
pădurea-n jurul meu o să se adune – personificare

B.

Liricul este, prin excelenţă, genul subiectivităţii şi al emoţiei, al exprimării directe, prin
intermediul unui limbaj încărcat de expresivitate.

Poezia Vis vegetal de Magda Isanos, are ca temă natura, comuniunea omului cu natura
surprinsă din perspectiva unui căutător de ideal. Motivele care o conturează sunt de natură
acvatică: ploaia; vegetală: pomi, flori, pădure; cosmică: stelele, luna soarele, norii, cer;
animalieră: păsările, iar sentimentul ce se degajă la începutul poeziei este unul de durere din
cauza suferinței eului liric, iar la sfârșitul poeziei sentimentul dominant este de bucurie deoarece
în mijlocul naturii eul liric s-a vindecat. Prima parte a poeziei prezintă dorința eului liric de a
evada în natură pentru a se regăsi. Eul liric vrea să fie una cu natura o ființă fără gânduri, în care
să nu trebuiască să se gandească la ce este bine și la ce este rău, un spațiu opus civilizației, unde
la tot pasul oamenii trebuie să respecte reguli care-i fac să se simtă fără valoare. În strofa a treia
este prezentată natura care are puterea de a-l vindeca pe eul liric de durerie trecutului. Mai mult,
natura îl poate face din nou puternic pe eul liric. În ultima strofă, eul liric este vindecat și
sărăbătorește faptul că a devenit una cu natura.

Eul liric îşi face simţită prezenţa prin mărci lexico-gramaticale: verbe la persoana I:
vreau, să trăiesc şi pronume personale la persoana I: mi- și adjective pronominale posesive la
persoana I: meu, semn al implicării afective, conturând un tablou de natură.

În plus, atmosfera liniştită a poeziei este pus în lumină cu ajutorul imaginilor artistice:
imiagini vizuale (pădure de la munte, despletita ploaie să mă spele), imagini auditive (şi-am să
cânt/ doar bucuria fragedă că sunt), imagini tactile (să mă trezesc cu soarele pe frunte) şi a
figurilor de stil. Comparația să trăiesc ca pomii pe vale sugerează dorința eului liric de a fi în
natura, de a trăi o viață fără griji omenești, o viață simplă, liniștită în mijlocul naturii. Aceași idee
poetică e exprimată și de metafora flori în locul gândurilor tale care arată dorința de a trăi o viață
în care să nu exsite regulile civilizației, reguli care fac viața neplăcută. Epitetul bucuria fragedă
arată efectele asupra eului liric. Bucuria pură care nu dispare a eului liric, ca în final,
personifiacarea pădurea-n jurul meu o să se adune să sugereze comuniunea totală a omului cu
natura.

În concluzie, poezia Vis vegetal de Magda Isanos este o expresie a subiectivităţii

poetului. Poezia se adresează unei sensibilități pure care ne emoționează prin expresivitate.
Subiectul al II-lea

A.

1. Shinkansenul a început să fie construit în anul 1959.; Viteza maximă cu care

circulă trenul de la Osaka spre Fukuoka este de 300 km/h.
2. Denumirii publicației este Ghid complet. Japonia și a titlului articolului este
Trenurile japoneze ‒ o artă.
3. cel mai rapid = superlativ relativ de superioritate, genul neutru;
mai importantă = comparativ de superioritate, genul feminin.
4. vagonul poate avea aspectul unui club social
avea = complement direct exprimat prin verb la infinitive (regula verbului a
putea)
unui club = (al cui aspect?) Atribut substantival genitival exprimat prin
substantive comun.
5. Unii pot alege chiar un tren special cu vagoane dotate cu saltele „tatami”, neavând
destinația dinainte stabilită, pasagerii alegându-l doar din dorința să petreacă în
stil locomotive.
În fraza data sunt două propoziții.
6. Am mers acasă și am făcut mâncare.
Raport de coorodonatoare coopulativă: dar, iar, insă, și.
Raport de subordonare: ca, să, unde, pentru…….

B.
1. Unde? Când? Cu cine?
Prietenul meu, în vacanță, vara, într-o tabără
2. mergeam, la un moment dat trenul s-a oprit
3. intrebari, nimeni nu stia ce s-a intamplat, trenul era stricat și controlul ne-a spus
ca trebuie sa luam alt tren
trenul era in mijlocul campului
trebuia sa mergem pe jos ca sa ajungem la următorul tren
4.chiar înainte sa ajungem la următorul tren
un câine care dorea sa ne atace
5. am ajuns cu bine în tabara cu o intarziere de câteva ore bune

În vacanța de vară, împreună cu prietenul meu ne-am hotărât să mergem

într-o tabără. Ne-am hotărât să mergem cu trenul. Era prima data când mergeam
undeva cu trenul. Chiar dacă trenul era vechi, priveliștea ne încânta ochiul.
Câmpurile galbene ca soarele ne invitau să ne bucurăm de natură.
În timp ce trenul mergea liniștit spre destinație, ceva neobișnuit s-a
întâmplat. S-a auzit un zgomot neobișnuit, după care trenul s-a oprit în mijlocul
câmpului. Toată lumea se întreba ce s-a întâmplat. Câteva minute maai târziu a
venit controlorul și ne-a anunțat că trenul se stricase și nu mai putea continua
drumul. Dar exista și o veste bună. La câțiva kilometric ne aștepta un tren care
urma să ne ducă mai departe. Vestea proastă era că trebuia să mergem pe jos până
acolo. Zis și făcut. Ne-am luat bagajele și am început drumul. Mă așteptam să fac
această drumeție în tabără, nu ca să ajung la un alt tren. Până la urmă, noul tren se
vedea. Chiar când să ajungem, un câine a încercat să îmi fure sandvichiul. Era cât
pe ce să mai fiu și mușcat de un câine.
Până la urmă am ajuns cu bine în tabără, chiar dacă am avut câteva ore
întârziere. Chiar dacă s-au întâmplat multe, a fost o adevărată experiență. De abia
aștept să mă duc din nou cu trenul.