Varianta 27

I.
A.
1. Antonime:
interesante = neintereseante;
risipea = aduna.
2. Semnul întrebării marchează sfârșitul unui enunt interogativ.
3. Cuvântul trecută s-a format prin conversiune. În text este adjectiv provenit din verb la
particpiu.
a trece – trecut (participiu) – tomana trecută (adjectiv)
vânătoreasc(ă) = a vâna – vânător -vânătoresc (ă)
Cuvântul vânătorească s-a format prin derivare, cu sufxul esc de la cuvântul de bază
vânător.
4. Două cuvinte care conțin diftong sunt toamnă, ziua.
5. Idee principală: Vânătorul Voișel povestește un episod de vânătoare în care a prins 17
iepuri.
Idee secundară: Vânătorul Voișel are pușcă din Viena.
6. Voişel nu este mulțumit de arma de vânătoare a tovarășului său deoarce spunea că nu e o
marcă în care are încredere.

B.

Personajul este o creație a autorului, menit să exprime viziunea acestuia asupra unei teme
literare. Portretul personajului se realizează prin fapte, vorbire și relațiile acestuia cu celelalte
personaje, comportamente specifice naturii sale ficționale.
Personajul principal din Tovarășul meu Voişel e vrednic vânător, ca mulți alții este Voișel
tipul omului care îi place să vorbească mult și este lăudoros către care se îndreaptă toate firele
narative. Protagonsitul Voișel este un vânător care nu este foarte tânăr, de acee textul folosește
formula domnul Voișel.
Personajul Voișel este caracterizat direct de către naratori se realizează portretul fizic.
Astfel, sunt prezentate detalii despre îmbrăcămintea acestuia: are cizme noi și e echipat ca un
vânător profesionist.
Portretul moral al personajului este creionat prin faptele, vorbele, relațiile cu cei din jur.
Astfel, aflăm că vânătorului Voișel îi place să vorbească despre lucrurile sale și despre cele care îl
pasionează, trăsături pe care le aflăm prin caracterizare directă: îmi spunea o mulțime de lucruri
interesante, cu căldură, cu pornire şi cu patimă. În continuare, cititorul află că acestă pasiunea de
a povesti nu e doar o calitate, e mai mult un defect, deaorece Voișel exagerează tot ce spune.
Începe prin a se lăuda despre echipamentul său. Prin caracterizare, prin vorbele și faptele sale, el
arată că cizmele și pușca sunt cele mai bune, mai bune decât cele ale naratorului. Prin faptul că se
laudă încontinuu, personajul arată că este egoist.
Scena cea mai important care ne arată că Voișel exagerează ce spune și că este foarte
lăudăros este scena în care povestește cum a prin 17 iepuri la o singură partidă de vânătoare. Prin
caracterizare indirectă din faptele sale, Voișel se laudă că nu a dat niciun foc greș, ceea ce e
aproape imposibil până și pentru cel mai experimentat vânător.
În concluzie, Voișel rămâne în mintea cititorului ca un personaj care are un comportament
neplăcut, un model avertisment.
II.
A.
1. Iepurii erau considerați o delicatesă în Evul Mediu.
Denumirea universității unde lucrează Dr. Greger Larson este Universitatea Oxford.
2. Numele autoarei este Elena Draghici, iar numele articolului este Iepurii și aparenta origine
a domesticirii.
3. să explicăm – diateza activă, modul conjunctiv;
au fost domesticiți – diateza pasivă, modul indicativ.
4. care = subiect exprimat prin pronume relativ
exactă = nume predicativ exprimat prin adjectiv propriu-zis
orice poveste 1 /care (povestea) se bazează pe un eveniment 2 /este puțin probabil1 / să fie
exactă. 3 /

5. Dovezile istorice îi(C.d.) creditează pe romani ca fiind primii 1 /care au folosit cuști pentru iepuri. 2 /
1 = PP
2 = AT (care primii? primii care...)

Dovezile istorice îi creditează pe romani ca fiind primii. = propoziție principală;

care au folosit cuști pentru iepuri = propoziție subordonată atributivă

6. a continua..... / SB
Se continuă ce a început ieri.
(ce se contină? )