Lucrarea nr.

CIRCUITE ELECTRICE TRIFAZATE. CÂMPUL MAGNETIC ÎNVÂRTITOR

1. Consideraţii teoretice
1.1. Regimul permanent al receptoarelor electrice trifazate
Un circuit electric trifazat conţine un generator trifazat, linia de alimentare şi
receptorul trifazat. Un sistem trifazat de mărimi (t.e.m., curenţi, tensiuni) este simetric
dacă cele trei mărimi au aceeaşi frecvenţă şi amplitudine, şi sunt defazate între ele cu
2/3 radiani.
Receptoarele trifazate sunt compuse din trei impedanţe (dipoli). Un receptor
trifazat este simetric dacă cele trei impedanţe sunt identice, având acelaşi modul şi
argument. Un receptor trifazat simetric alimentat cu un sistem trifazat simetric de
tensiuni funcţionează într-un regim echilibrat.
1.2. Receptoare electrice trifazate în conexiunea stea (Y)
Impedanţele receptorului trifazat simetric se conectează în stea (fig.1) legând
sfârşiturile lor X, Y, Z într-un punct comun numit neutrul receptorului, iar începuturile
A, B, C sunt alimentate prin intermediul conductoarelor liniei de transport cu un sistem
trifazat simetric de tensiuni.

Fig.1
Tensiunea de linie (ul) reprezintă tensiunea dintre două conductoare de linie
sau, tensiunea dintre două borne de început ale receptorului. Curentul de linie (il) este
curentul care parcurge conductoarele de linie (curentul care intră într-o bornă de
început a receptorului trifazat).
Tensiunea de fază (uf) reprezintă tensiunea de la bornele unei impedanţe a
receptorului, iar curentul de fază (if) este curentul care parcurge o impedanţă a
receptorului.
Tensiunile de fază aplicate unui receptor echilibrat, formează un sistem trifazat
simetric:

u fA  2U f sin t ,
2
u fB  2U f sin(t  ),
3
4
u fC  2U f sin(t  ).
3
(1)
71
 Tensiunilor de fază (în valori instantanee) definite în sistemul (1), li se
asociază câte un fazor complex de forma:
u fA  U fA  U f 0,
u fB  U fB  U f   2 / 3, (2)
u fC  U fC  U f   4 / 3.

Relaţia de legătură între tensiunea de linie şi cea de fază se determină aplicând

teorema a II-a a lui Kirchhoff în ochiurile AXYBA, BYZCB şi AXZCA:

 u lAB  u fA  u fB ,

u lBC  u fB  u fC , (3)
u
 lCA  u fC  u fA ,

U lAB  U fA  U fB ,

U lBC  U fB  U fC , (4)
U
 lCA  U fC  U fA .

În figura 2 s-a reprezentat steaua simetrică a

fazorilor tensiunilor de fază (2) după care, folosind
prima ecuaţie a sistemului (4) s-a construit fazorul
U lAB al tensiunii de linie (tensiunea compusă). Din
construcţia prezentată în figura 2 se poate calcula
modulul fazorului U lAB :

Fig.2

U lAB  2U f cos 30 o  3U f . (5)

Deoarece UlAB = UlBC = UlCA = Ul , rezultă că pentru receptorul echilibrat
conectat în stea
Ul  3U f .
(6)
După cum se observă şi în figura 1, între curenţii de linie şi cei de fază există
relaţia:
Il  I f . (7)
Relaţiile (6) şi (7) caracterizează conexiunea stea a receptoarelor trifazate în
regim simetric:
 valoarea efectivă a tensiunii de linie este de 3 ori mai mare decât
valoarea efectivă a tensiunii de fază;
 curentul de linie este egal cu cel de fază.
Curentul I0 din conductorul de nul se calculează aplicând prima teoremă a lui
Kirchhoff în nodul O':
72
 I fA I fB I fC  I0  0. (8)
Relaţia (8) evidenţiază faptul că în regim simetric, conductorul de nul poate lipsi.
1.3. Receptoare electrice trifazate în conexiunea triunghi ()
Conectarea în triunghi a receptorului trifazat se realizează legând borna de
sfârşit a unei impedanţe cu borna de început a impedanţei următoare.

Fig.3
În cazul conexiunii triunghi (fig.3), conductorul de nul lipseşte şi tensiunea de
fază este egală cu tensiunea de linie:
U lAB  U fA ,

U lBC  U fB ,

U lCA  U fC .
(9)
Curenţii prin cele trei faze ale receptorului echilibrat formează un sistem
trifazat simetric:
i fAB  2 I f sin t ,
2
i fBC  2 I f sin(t  ),
3
4
i fCA  2 I f sin(t  ).
3
(10)
Fazorii asociaţi celor trei curenţi de fază (de valori instantanee (10)) sunt:
i fAB  I fAB  I f 0,
i fBC  I fBC  I f   2 / 3, (11)
i fCA  I fCA  I f   4  / 3.

Relaţia de legătură între curenţii de linie şi cei de fază se obţine prin aplicarea
primei teoreme a lui Kirchhoff în nodurile A, B şi C:

 ilA  i fAB  i fCA ,


ilB  i fBC  i fAB , (12)
i  i
 lC fCA  i fBC ,

73
  I lA  I fAB  I fCA ,

 I lB  I fBC  I fAB , (13)
I  I
 lC fCA  I fBC .
În figura 4 s-a reprezentat steaua simetrică
a fazorilor curenţilor de fază, care permite
construirea curentului de linie IlA (prima ecuaţie a
sistemului (13)) al cărui modul este:

Fig.4
I lA  2 I f cos 30 o  3I f . (14)
Deoarece IlA = IlB = IlC = Il rezultă că pentru receptorul echilibrat conectat în
triunghi

. Il  3I f (15)
Relaţiile (9) şi (15) caracterizează funcţionarea în regim simetric a
receptoarelor electrice trifazate în conexiunea triunghi:
 tensiunea de linie este egală cu tensiunea de fază;
 valoarea efectivă a curentului de linie este de 3 ori mai mare decât
valoarea efectivă a curentului de fază.
1.4. Câmpul magnetic învârtitor
Prin câmp magnetic învârtitor se înţelege un câmp care se roteşte în jurul unui
ax fix, perpendicular pe direcţia liniilor sale de forţă. Pentru câmpul magnetic
învârtitor, vectorul inducţiei magnetice ( B ) este un vector plan rotitor.
Câmpul magnetic învârtitor poate fi creat atât pe
cale mecanică prin rotirea cu viteză constantă a unui
magnet permanent, cât şi pe cale electrică, când mai
multe bobine cu axele decalate în spaţiu sunt
parcurse de curenţi alternativi defazaţi în timp.

Fig.5
Trei bobine (fig.5) parcurse de curenţi alternativi pot produce un câmp
magnetic învârtitor dacă axele bobinelor sunt decalate în spaţiu cu 2/3 radiani, iar
curenţii care parcurg bobinele formează un sistem trifazat simetric.
Câmpurile magnetice produse de cele trei bobine sunt proporţionale cu
intensitatea curenţilor care le-au generat, şi sunt caracterizate de vectorii inducţiei
74
magnetice, care în punctul de intersecţie al axelor bobinelor, sunt decalaţi în spaţiu tot
cu 2/3 radiani:
b1  Bm sin t ,
b2  Bm sin(t  2 / 3),
b3  Bm sin( t  4 / 3).
(16)
Pentru un sistem de axe rectangulare, vectorul inducţie magnetică al câmpului
rezultant, se descompune în două componente:

b x  b1  b2 cos 60 o b 3 cos 60 o ,
(17)
b y  b2 cos 30 o  b3 cos 30 o ,

care, cu expresiile (16), pot fi scrise sub forma:

1 3
b x  B m sin t  Bm [sin(t  2 / 3)  sin(t  2 / 3)]  Bm sin t
2 2
, (18)
3 3
by  Bm [sin(t  2 / 3)  sin(t  2 / 3)]  Bm cos t .
2 2
(19)
Componentele bx şi by ale vectorului inducţie magnetică al câmpului rezultant
sunt componentele unui vector plan rotitor (relaţiile (19) şi (20) reprezintă ecuaţiile
parametrice ale unui cerc), al cărui modul este:
3 3
b  b x2  b y2  Bm sin 2 t  cos 2 t  Bm . (20)
2 2
Câmpul magnetic învârtitor este pus în evidenţă prin plasarea unui ac
magnetic în punctul în care se intersectează axele bobinelor. Acul magnetic urmăreşte
valoarea maximă a inducţiei magnetice, care se succede de la o bobină la alta, cu viteza
corespunzătoare pulsaţiei tensiunii de alimentare. Sensul de rotaţie al acului magnetic
coincide cu sensul de rotaţie al câmpului magnetic învârtitor, sens care poate fi
schimbat prin modificarea succesiunii fazelor.

2. Procedeul experimental şi prelucrarea rezultatelor

Se realizează montajele din figura 6 şi figura 7, în care cele trei bobine (Zf) cu
axele decalate la 2/3 radiani, alimentate de la reţea prin intermediul unei bobine
trifazate reglabile (sau din secundarul unui autotransformator AT) sunt conectate în
conexiunea stea, respectiv trunghi.

75
Fig.6
 Se verifică relaţiile de legătură între mărimile de linie şi de fază pentru
receptorul trifazat în conexiunea stea şi triunghi, efectuând mai multe determinări prin
schimbarea tensiunii de alimentare.

Fig.7
Rezultatele se centralizează în tabelul 1.
Se va pune în evidenţă faptul că, acul magnetic îşi schimbă sensul de rotaţie
odată cu schimbarea sccesiunii fazelor tensiunii de alimentare.

Tabelul 1

Tipul Ul Uf Il If Ul Il
conexiunii [V] [V] [A] [A]
Uf If

stea

triunghi

76