Ceaiul si legendele acestuia

de: Alina Popa | in: Plante | 10 May 2007 | 3 Comentarii

Ceaiul este o planta atat de cunoascuta incat se poate spune ca a aparut odata cu omul.
Descoperit si apreciat pentru prima data de catre chinezi, ceaiul este o bautura atat de
fireasca si de apreciata incat a intrat in mitologia civilizatiilor care s-au perindat de-a
lungul secolelor. Chinezii au descoperit ceaiul, japonezii l-au ridicat la rang de arta, iar
europenii l-au transformat in ritual.

Cea mai veche legenda despre descoperirea ceaiului e legata de imparatul chinez Shen
Nung, care a domnit intre anii 2737-2697 i.e.n.

“Imparatul Shen Nung avea obieciul de a bea numai apa fiarta fierbinte, caci teama de
bolile acelui timp, necrutatoare si imprevizibile, il chinuia si il facea sa aiba principii
igienice extrem de stricte. Bucatarii trebuiau sa fiarba permanent apa pentru ca imparatul
sa nu duca lipsa niciodata.

Legenda spune ca, intr-o buna zi, imparatul a intrat in bucatarie sa bea apa. Dar iata ca in
acel moment un vant puternic se isca si aduse in incapere frunze si crengute din gradina.
Nimeni nu stie daca erau frunzele si crengile de pe lemnele de foc stivuite sub geamurile
bucatariei sau erau frunze si crengute din tufisurile de ceai salbatic ce cresteau in zona.
Dar rezultatul a fost incredibil.

Frunzele au cazut in vasul cu apa clocotita. In fata bucatarilor stupefiati, imparatul se

apropie de vasul in care apa incepuse sa-si schimbe culoarea. In acelasi timp, o aroma
delicata, necunoscuta incepu sa fie emanata din vasul in care fierbea apa. Imparatul a pus
bucatarii sa guste si, vazand ca acestia au supravietuit, a gustat el insusi licoarea.” .

Anul 2700 i.C. este data oficiala la care s-a preparat primul ceai si astfel era ceaiului a
inceput, ajungand pana in zilele noastre.

O alta legenda spune ca „in dinastia Song (960-1279), in satul Longjing, traia o batrana
singura. Unica sursa de venit pentru ea era cultivarea celor 18 arbusti de ceai. Intr-un an,
ceaiul a iesit de calitate slaba si nu s-a vandut, iar batrana nu mai stia cum sa se descurce.

Intr-o zi, a intrat un mos in curtea casei sale. S-a uitat cu atentie la piua de piatra dintr-un
colt si a intrebat-o pe baba daca vinde piua pe 5 arginti. Era o suma mare, iar baba a
acceptat cererea. Mosul i-a spus ca va veni putin mai tarziu cu cativa insi sa ia piua aceea,
care era destul de grea. Bucuroasa ca a obtinut un pret bun pe piua, baba a curatat-o
frumos de praf si de frunzele putrezite de pe ea.

Unde sa puna frunzele putrezite? Le-a ingropat langa arbustii de ceai. La intoarcere,
mosul a intrebat-o pe batrana unde a pus gunoiul din piua si baba i-a raspuns cinstit.
Suparat, mosul, i-a spus ca nu mai ia piua.. Dupa cateva zile, minune! Din arbustii de ceai
rasarisera muguri verzi, de o prospetime rara.”

Ceaiul a ajuns pentru prima data in Europa in anul 1610, adus de o companie comerciala
olandeza si de atunci a transformat Europa. Anii istorici in care ceaiul a intrat in viata
europenilor nu sunt foarte importanti. Ceea ce este cert este faptul ca acesta nu va iesi
prea curand. Efectele benefice ale acestuia ii garanteaza un loc permanent la masa
noastra, iar ritualurile create in jurul sau ne leaga nu numai prin placere de el, ci si
spiritual.

Planta Camelia sinensis din care se face ceai este cultivata mai ales in urmatoarele tari:
China, India, Banglades, Pakistan, Iran, Coreea de Sud, Sri Lanka, Taiwan, Japonia,
Indonezia, Nepal, Australia, Argentina si Kenya. Culegerea ceaiului a evoluat de-a lungul
timpului. A inceput ca un ritual si a ajuns la un proces mecanicizat.

Frunzele de ceai sunt culese dupa trei metode.

Prima numita si “imperiala” a disparut astazi: numai mugurii terminali si prima frunza
erau culese. A doua metoda si cea mai practicata in zilele noastre consta in a culege
mugurul si primele doua frunze. Ceaiurile comune provin din cea de a treia metoda, care
inseamna prelevarea de pana la cinci frunze. In marile exploatari, masinile sunt cele care
recolteaza. Dar pentru a obtine cele mai bune ceaiuri, culesul este intotdeauna manual si
sunt culese doar cele doua sau trei frunze de la extremitati, adica cele mai tinere, cele mai
fragede, cele mai concentrate in uleiuri esentiale.

Producerea ceaiului implica mai multe faze, fiecare contribuind la realizarea unui ceai de
calitate superioara. Aceste faze cuprind vestejirea, oxidarea, uscarea, ambalarea.

Vestejirea: Scopul vestejirii este de a reduce umezeala din frunza de ceai cu pana la 70%.
Ceaiul este intins pe o plasa, iar aerul cald indeparteaza umezeala in mod uniform.
Procesul dureaza intre 12 si 17 ore. Dupa trecerea acestei perioade frunza este moale si
pliabila.

Ceaiul este introdus intr-o masina speciala de rulat, proces ce confera frunzelor de ceai un
aspect firav si rasucit. In decursul procesului de rulare frunzele sunt sfaramate, ceea ce
determina inceperea unui alt proces. Astfel inlocuind traditionala rasucire, se folosesc
doua metode pentru producerea ceaiului negru – ventilarea si sortarea prafului de ceai.
Acest tip de ceai este de obicei ambalat in pungi.

Oxidarea: Din momentul in care rularea este finalizata, ceaiul este pus fie in cosuri, fie
este intins pe mese. Enzimele din frunzele de ceai intra in contact cu aerul si incep sa se
oxideze. Intreaga savoare si tarie a ceaiului se creeaza in acest proces. In timpul acestui
proces, frunza de ceai isi schimba culoarea de la verde la maro deschis, ajungand pana la
maro inchis. Tot acest proces are loc la temperatura de 26 de grade Celsius. Oxidarea
dureaza de la jumatate de ora pana la doua ore, ceaiul fiind cu atat mai inchis la culoare
cu cat oxidarea dureaza mai mult.
Uscarea: Oprirea procesului de oxidare se face atunci cand ceaiul este trecut prin
uscatoare cu aer cald. Umezeala este redusa cu pana la 3% si dezactiveaza enzimele,
astfel ca oxidarea va fi oprita de acest proces. Ceaiul uscat este gata acum sa fie sortat
inainte de impachetare.

Ambalarea: Ceaiul este impachetat in mod obisnuit, in cutii de lemn, unde inchis ermetic
isi va pastra toata aroma. Dar in zilele noastre se prefera ambalajele atractive in pachetele
mici sau pungi speciale de ceai. Oamenii sunt extrem de sensibili la ambalaje, de aceea
sunt mai degraba atrasi de ambalaj decat de sortimentul de ceai.

Foarte putini oameni stiu insa ce sortimente de ceai sunt mai valoroase sau cele mai
benefice pentru organism. Simplu fapt ca ceaiul vine din China sau alta tara recunoscuta
pentru ceaiurile deosebite, nu inseamna ca acesta este bun. Fiti atenti la indicatiile scrise
pe ambalaj si nu va lasati impresionati de culorile acestuia.

Ceaiul poate fi pentru necunoscatori doar o planta aromata cu diverse arome si culori.
Dar trebuie sa stiti ca fiecare sortiment de ceai are aroma proprie, modul sau de a fi
preparat si mai ales, beneficiile terapeutice sunt diferite.

Tipurile de ceai sunt diferentiate in functie de timpul alocat oxidarii acestuia, putand fi
astfel distinse patru feluri principale de ceai:

1. Ceaiul alb

Ceaiul alb este extrem de rar si de aceea este privit ca un dar nepretuit. Rezervat numai
ocaziilor speciale, acesta este limpede, iar gustul sau putin mai pronuntat. Este pregatit
din muguri sau frunze tinere pe care se observa mici perisori albi, atat de specifici
ceaiului alb. Planta de Ceai alb sufera de-a lungul pregatirii un proces de ofilire si de
usoara fermentatie. Exista mai multe tipuri de ceai alb. Ceaiul Yin Zhen sau in traducere
“ac de argint” este facut din muguri, iar ceaiul Ming Mei, care inseamna “spranceana
zeului longevitatii” din frunze. Bai Mu Dan -”Bujorul alb”, un intermediar intre “ace” si
“sprancene”, este produs din muguri si din primele doua frunze.

2. Ceaiul verde

Ceaiul verde este una dintre cele mai consumate bauturi din lume. Ceaiurile verzi au o
aroma extrem de delicata si par a avea mai multe beneficii si aplicatii terapeutice decat
ceaiurile negre. Frunzele de ceai verde au mai putina cofeina decat alte tipuri de ceai si de
aceea este considerat mult mai sanatos. Gustul ceaiului poate fi parfumat cu petale de
iasomie, fiind extrem de apreciat in mod deosebit de catre europeni si asiatici.

3. Ceaiul oolong

Acest ceai este cunoscut si sub denumirea de ceai bleu-verde sau Wulong. Este in special
apreciat si savurat de catre chinezii bogati si este un semn de prosperitate si bogatie.
Exista numeroase metode de obtinere, dintre care cea mai ciudata consta in a agita
frunzele in cosuri. Marginile frunzelor fermenteaza si se inrosesc in timp ce centrul lor
ramane verde. Oolong-urile din Taiwan sunt fermentate mai multa vreme. Astfel se obtin
ceaiuri mai intunecate, mai tari, cu savoare de fruct.

4. Ceaiul negru

Ceaiul negru este cunoscut si sub denumirea de ceai rosu. Acesta este cel mai popular
ceai din lume, fiind un ceai de consum zilnic. Ceaiul negru, asa cum este cunoscut in
China, este rezultatul unui proces complet de oxidare al frunzelor inainte de a fi uscate.
Frunzele de ceai sunt lasate sa se oxideze natural, timp de aproximativ o luna. Desi are un
continut mai mare de cofeina decat ceaiul verde, ceaiul negru are totusi mai putina
cofeina decat cafeaua. Datorita cererii de pe piata, producatorii de ceaiuri au inceput sa
caute si sa descopere varietari de ceai mai bune, de locatii si anotimpuri, astfel incat
calitatea ceaiurilor sa creasca.

Iata doar cateva dintre cele mai apreciate ceaiuri din lume. Nu ezitati sa le gustati si sa va
creati un ritual zilnic, totul pentru placerea dvs. Apreciati ceaiul pentru adevarata sa
valoare: spirituala si purificatoare. Aruncati-va intr-o experienta cu totul uimitoare si nu
veti regreta niciodata ca ati pasit intr-o lume plina de arome.