Întârzierea în dezvoltarea vorbirii este abaterea de la stadiile de evoluţie normală ale
învăţării limbii vorbite de către copil. Copiii cu întârziere în dezvoltarea vorbirii au dificultăţi în capacitatea de a se concentra şi asculta. Abilitatea de a asculta este foarte importantă pentru imitarea şi învăţarea sunetelor care alcătuiesc cuvântul. De când este foarte mic copilul trebuie ajutat să-şi dezvolte această abilitate: - învăţaţi copilul să asculte zgomotele produse de un avion, o maşină, o motocicletă; - atrageţi-i atenţia când sună telefonul, soneria, sau se aude o bătaie în uşă; - încurajaţi copilul să asculte o melodie, să o imite şi să se mişte în ritmul muzicii; jucaţi-vă cu instrumente muzicale care produc diverse sunete; spuneţi-i poveşti şi modulaţi vocea şi intonaţia imitând diferitele personaje; - nu-i vorbiţi foarte tare, dimpotrivă coborâţi vocea şi copilul va fi mai atent. Copiii cu întârziere în dezvoltarea vorbirii au dificultăţi specifice de articulaţie: au o vorbire neclară cu omisiuni şi deformări, nu pronunţă corect diftongii şi grupurile consonantice; auzul fonematic este slab dezvoltat; cuvintele complexe sunt deformate prin omisiuni, înlocuiri, sau prin schimbarea ordinei sunetelor şi silabelor.
IDEI IMPORTANTE DE REŢINUT DESPRE DIFICULTĂŢILE SPECIFICE DE VORBIRE
Părinţii trebuie să acorde o atenţie deosebită întârzierii în dezvoltarea vorbirii. Este
important să fie depistate întârzierile cât mai devreme şi să se solicite îndrumarea logopedului pentru a lua măsurile cele mai potrivite. Implicarea şi participarea lor activă vor fi de cel mai mare ajutor pentru copii. Este necesară parcurgerea etapelor fireşti de dezvoltare a vorbirii. Se va începe de la stadiul la care este copilul, şi nu de la cum ar trebui să fie corespunzător vârstei. Se porneşte de la ce poate şi se va avansa în funcţie de ritmul şi posibilităţile copilului. Exerciţiile nu trebuie să fie impuse. Copilul nu poate fi obligat să vorbească. Se va urmări stimularea interesului copilului pentru comunicare. Vorbirea se dezvoltă în condiţiile în care copilul este motivat să comunice. Când copiii sunt mici trebuie să li se vorbească în propoziţii simple, despre obiecte familiare pe care le pot vedea şi atinge, şi despre acţiuni care se întâmplă în acel moment. Ne vom asigura întotdeauna că înţeleg cuvintele pe care le folosim când le vorbim. Vocabularul se va îmbogăţi treptat urmărind mai întâi înţelegerea şi apoi rostirea cuvântului. Pentru dezvoltarea vorbirii trebuie folosit orice prilej în orice moment al zilei: când se îmbracă sau se spală, cu ocazia aranjării mesei, curăţeniei sau a cumpărăturilor, când este pregătit pentru odihnă. Este importantă asigurarea unei atmosfere destinse, plăcute. Se va recurge cât mai mult la crearea situaţiilor de joc pentru atingerea obiectivelor propuse. Este bine să fie încurajate relaţiile cu alţi copii şi create situaţii de comunicare pentru joc.