Legea 554/2004, legea contenciosului administrative

Capitolul I - Dispozitii generale

Subiectele de sezina

Art. 1
(1) Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes
legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea
in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ
competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului
legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat
si public.
(2) Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-un
drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual,
adresat altui subiect de drept.
(3) Avocatul Poporului, ca urmare a controlului realizat, potrivit legii sale organice, in
baza unei sesizari a unei persoane fizice, daca apreciaza ca ilegalitatea actului sau
excesul de putere al autoritatii administrative nu poate fi inlaturat decat prin justitie,
poate sesiza instanta competenta de contencios administrativ de la domiciliul petentului.
Petitionarul dobandeste, de drept, calitatea de reclamant, urmand a fi citat in aceasta
calitate.
(4) Ministerul Public, atunci cand, in urma exercitarii atributiilor prevazute de legea sa
organica, apreciaza ca incalcarile drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale
persoanelor se datoreaza existentei unor acte administrative unilaterale individuale ale
autoritatilor publice emise cu exces de putere, sesizeaza instanta de contencios
administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice
vatamate. Petitionarul dobandeste, de drept, calitatea de reclamant, urmand a fi citat in
aceasta calitate.
(5) Cand Ministerul Public apreciaza ca, prin excesul de putere, concretizat in emiterea
unui act administrativ normativ, se vatama un interes public, va sesiza instanta de
contencios administrativ competenta de la sediul autoritatii publice emitente.
(6) Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ nelegal poate sa solicite
instantei constatarea nulitatii acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat,
intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice. In cazul admiterii actiunii,
instanta se va pronunta, la cerere, si asupra legalitatii actelor civile incheiate in baza
actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor civile produse.
(7) Persoana vatamata in drepturile sale sau in interesele sale legitime, prin ordonante
sau dispozitii din ordonante ale Guvernului neconstitutionale, se poate adresa instantei
de contencios administrativ, in conditiile prezentei legi.
(8) In conditiile prezentei legi, actiunile in contencios administrativ pot fi introduse de
prefect si de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, precum si de orice persoana de
drept public vatamata intr-un drept sau, dupa caz, cand s-a vatamat un interes legitim.
(9) Participarea in instanta a reprezentantului Ministerului Public este obligatorie. Pentru
situatia prevazuta la alin. (5), instanta, din oficiu sau la cerere, poate introduce in cauza
organismele sociale cu personalitate juridica interesate.

Semnificatia unor termeni

Art. 2
(1) In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele
semnificatii:
a) persoana vatamata - orice persoana fizica sau juridica ori grup de persoane fizice,
titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vatamate prin acte
administrative; in sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vatamate si
organismele sociale care invoca vatamarea unui interes public prin actul administrativ
atacat;
b) autoritatea publica - orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care
actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public; sunt
asimilate autoritatilor publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat
care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze
un serviciu public;
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o
autoritate publica in vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere,
modificand sau stingand raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in
sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect:
punerea in valoare a bunurilor proprietate publica;
executarea lucrarilor de interes public;
prestarea serviciilor publice;
achizitiile publice;
d) act administrativ-jurisdictional - actul juridic emis de o autoritate administrativa cu
atributii jurisdictionale in solutionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe
contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare;
e) contenciosul administrativ - activitatea de solutionare, de catre instantele de
contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor in care cel putin una dintre
parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea,
dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in
termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau
la un interes legitim;
f) instanta de contencios administrativ, denumita in continuare instanta - Sectia de
contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectiile de
contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel si tribunalele administrativ-fiscale;
g) nesolutionarea in termenul legal a unei cereri - faptul de a nu raspunde solicitantului
in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt
termen;
h) refuzul nejustificat de a solutiona o cerere - exprimarea explicita, cu exces de putere,
a vointei de a nu rezolva cererea;
i) plangere prealabila - plangerea prin care se solicita autoritatii publice emitente sau
celei ierarhic superioare, dupa caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter
individual sau normativ, in sensul revocarii acestuia;
j) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la problemele
strict militare ale activitatii din cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, care
presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonatilor in aspecte privitoare la
conducerea trupei, in timp de pace sau razboi, sau, dupa caz, la indeplinirea serviciului
militar;
k) serviciu public - activitatea organizata sau autorizata de o autoritate publica, in scopul
satisfacerii, dupa caz, a unui interes public;
l) interes public - interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala,
garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor,
satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice;
m) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere, apartinand autoritatilor
administratiei publice, prin incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale
cetatenilor, prevazute de Constitutie sau de lege;
n) drept vatamat - orice drept fundamental prevazut de Constitutie sau de lege, caruia i
se aduce o atingere printr-un act administrativ;
o) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea
realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat;
p) interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea
realizarii unui drept fundamental care se exercita in colectiv ori, dupa caz, in
considerarea apararii unui interes public;
r) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociatii,
fundatii si altele asemenea, care au ca obiect de activitate protectia drepturilor diferitelor
categorii de cetateni sau, dupa caz, buna functionare a serviciilor publice administrative;
s) paguba iminenta - prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz,
perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu
public;
s) instanta de executare - instanta care a solutionat fondul litigiului de contencios
administrativ.
(2) Se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o
cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu
raspunde solicitantului in termenul legal.

Tutela administrativa

Art. 3
(1) Prefectul poate ataca, in termenele prevazute la art. 11, in fata instantei de
contencios administrativ, actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca
le considera nelegale.
(2) Agentia Nationala a Functionarilor Publici poate ataca in fata instantei de contencios
administrativ actele autoritatilor publice centrale si locale prin care se incalca legislatia
privind functia publica, in conditiile prezentei legi si ale Legii nr. 188/1999 privind
Statutul functionarilor publici, republicata.
(3) Pana la solutionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) si (2) este suspendat de
drept.

Exceptia de nelegalitate
Art. 4
(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricand in cadrul unui
proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz,
instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, va
sesiza prin incheiere motivata instanta de contencios administrativ competenta,
suspendand cauza.
(2) Instanta de contencios administrativ se pronunta, dupa procedura de urgenta, in
sedinta publica, cu citarea partilor.
(3) Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara
in 48 de ore de la pronuntare ori de la comunicare si se judeca in 3 zile de la
inregistrare, cu citarea partilor prin publicitate.
(4) In cazul in care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului,
instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul
a carui nelegalitate a fost constatata.

Actele nesupuse controlului si limitele controlului

Art. 5
(1) Nu pot fi atacate in contenciosul administrativ:
a) actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu
Parlamentul;
b) actele de comandament cu caracter militar.
(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru
modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura
judiciara.
(3) Actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de
asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori
cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor
calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de
putere.
(4) In litigiile prevazute la alin. (3) nu sunt aplicabile prevederile art. 14 si 21.

Actele administrativ-jurisdictionale

Art. 6
(1) Jurisdictiile administrative speciale sunt facultative si gratuite.
(2) Actele administrativ-jurisdictionale pot fi atacate direct la instanta de contencios
administrativ competenta potrivit art. 10, in termen de 15 zile de la comunicare, daca
partea nu exercita caile administrativ-jurisdictionale de atac.
(3) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala intelege sa nu
utilizeze calea administrativ-jurisdictionala de atac, va notifica aceasta organului
administrativ-jurisdictional competent. Termenul prevazut la alin. (2) incepe sa curga de
la data notificarii.
(4) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala intelege sa
renunte la calea administrativ-jurisdictionala in timpul solutionarii acestui litigiu, va
notifica intentia sa organului administrativ-jurisdictional sesizat, care emite o decizie ce
atesta renuntarea la jurisdictia administrativa speciala. Termenul prevazut la alin. (2)
incepe sa curga de la data comunicarii acestei decizii.

Capitolul II - Procedura de solutionare a cererilor in contenciosul administrativ

Procedura prealabila

Art. 7
(1) Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana
care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act
administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30
de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.
Plangerea se poate adresa in egala masura organului ierarhic superior, daca acesta
exista.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in ipoteza in care legea speciala prevede o
procedura administrativ-jurisdictionala, iar partea nu a optat pentru aceasta.
(3) Este indreptatita sa introduca plangere prealabila si persoana vatamata intr-un drept
al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual,
adresat altui subiect de drept, din momentul in care a luat cunostinta, pe orice cale, de
existenta acestuia, in limitele termenului de 6 luni prevazut la alin. (7).
(4) Plangerea prealabila, formulata potrivit prevederilor alin. (1), se solutioneaza in
termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. g).
(5) In cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public,
Agentia Nationala a Functionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor
vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante, precum si in cazul prevazut la art.
4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabila.
(6) Plangerea prealabila in cazul actiunilor care au ca obiect contractele administrative
are semnificatia concilierii in cazul litigiilor comerciale, dispozitiile din Codul de
procedura civila fiind aplicabile in mod corespunzator.
(7) Plangerea prealabila in cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce,
pentru motive temeinice, si peste termenul prevazut la alin. (1), dar nu mai tarziu de 6
luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescriptie.

Obiectul actiunii judiciare

Art. 8
(1) Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim,
printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea
prealabila adresata autoritatii publice emitente sau daca nu a primit nici un raspuns in
termenul prevazut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanta de contencios administrativ
competenta, pentru a solicita anularea, in tot sau in parte, a actului, repararea pagubei
cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa
instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept al
sau, recunoscut de lege, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de
solutionare a cererii.
(2) Instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigiile care
apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii
legate de aplicarea si executarea contractului administrativ.
(3) La solutionarea litigiilor prevazute la alin. (2) se va avea in vedere regula dupa care
principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public.

Actiunile impotriva ordonantelor Guvernului

Art. 9
(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin ordonante sau
dispozitii din ordonante introduce actiune la instanta de contencios administrativ,
insotita de exceptia de neconstitutionalitate.
(2) Instanta de contencios administrativ, daca apreciaza ca exceptia indeplineste
conditiile prevazute de art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sesizeaza, prin incheiere motivata,
Curtea Constitutionala si suspenda solutionarea cauzei pe fond.
(3) Instanta de contencios administrativ, dupa pronuntarea Curtii Constitutionale,
repune cauza pe rol si va da termen, cu citarea partilor, numai daca ordonanta sau o
dispozitie a acesteia a fost declarata neconstitutionala. In caz contrar, respinge actiunea
ca inadmisibila pe fond.
(4) In situatia in care decizia de declarare a neconstitutionalitatii este urmarea unei
exceptii ridicate in alta cauza, sesizarea instantei de contencios administrativ se va face
in conditiile art. 7 alin. (5) si ale art. 11 alin. (1) si (2), cu precizarea ca termenele incep
sa curga de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I.

Instanta competenta

Art. 10
(1) Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale
si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si
accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele
administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de
autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii,
datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, in
fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege
speciala nu se prevede altfel.
(2) Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale se
judeca de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, iar recursul
impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale
curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti
de Casatie si Justitie, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
(3) Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul
paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se
poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.

Termenul de introducere a actiunii

Art. 11
(1) Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual sau
recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen
de 6 luni de la:
a) data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii
refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii;
b) data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi termenul
prevazut la alin. (2);
c) data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul
contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi
introdusa si peste termenul prevazut la alin. (1), dar nu mai tarziu de un an de la data
emiterii actului.
(3) In cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau
Agentia Nationala a Functionarilor Publici, termenul curge de la data cand s-a cunoscut
existenta actului nelegal, fiind aplicabile in mod corespunzator prevederile alin. (2).
(4) Ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale,
precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot
fi atacate oricand.
(5) Termenul prevazut la alin. (1) este termen de prescriptie, iar termenul prevazut la
alin. (2) este termen de decadere.

Documentele necesare

Art. 12
Reclamantul va anexa la actiune copia actului administrativ pe care il ataca sau, dupa
caz, raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale. In
situatia in care reclamantul nu a primit nici un raspuns la cererea sa, va depune la dosar
copia cererii, certificata prin numarul si data inregistrarii la autoritatea publica, precum si
orice inscris care face dovada indeplinirii procedurii prealabile.

Citarea partilor, relatii

Art. 13
(1) La primirea cererii, instanta va dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii al
carei act este atacat sa ii comunice de urgenta acel act, impreuna cu intreaga
documentatie care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru
solutionarea cauzei.
(2) In situatia in care reclamant este un tert in sensul art. 1 alin. (2) sau cand actiunea
este introdusa de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanta va cere autoritatii
publice emitente sa ii comunice de urgenta actul atacat impreuna cu documentatia care
a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea
cauzei.
(3) In mod corespunzator situatiilor prevazute la alin. (1) si (2), dupa caz, se va proceda
si in cazul actiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept
recunoscut de lege sau un interes legitim.
(4) Daca autoritatea publica nu trimite in termenul stabilit de instanta lucrarile cerute,
conducatorul acesteia va fi obligat, prin incheiere interlocutorie, sa plateasca statului, cu
titlu de amenda judiciara, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de
intarziere nejustificata.

Suspendarea executarii actului

Art. 14
(1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu
sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul, persoana vatamata
poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului
administrativ pana la pronuntarea instantei de fond.
(2) Instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor.
(3) Cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea
unui serviciu public administrativ de importanta nationala, cererea de suspendare a
actului administrativ normativ poate fi introdusa si de Ministerul Public, din oficiu sau la
sesizare, prevederile alin. (2) aplicandu-se in mod corespunzator.
(4) Incheierea sau, dupa caz, sentinta prin care se pronunta suspendarea este
executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

Solicitarea suspendarii prin actiunea principala

Art. 15
(1) Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de
reclamant si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in
parte, a actului atacat. In acest caz, instanta va putea dispune suspendarea actului
administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de
suspendare se poate formula o data cu actiunea principala sau printr-o actiune
separata, pana la solutionarea actiunii in fond.
(2) Dispozitiile alin. (2) si (4) ale art. 14 se aplica in mod corespunzator.
(3) Hotararea data cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea
recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspenda executarea.

Introducerea in cauza a functionarului

Art. 16
(1) Cererile in justitie prevazute de prezenta lege vor putea fi formulate si personal
impotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a incheiat actul ori, dupa caz,
care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv
sau la un interes legitim, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul
cauzat ori pentru intarziere. In cazul in care actiunea se admite, persoana respectiva va
putea fi obligata la plata despagubirilor, solidar cu autoritatea publica respectiva.
(2) Persoana actionata astfel in justitie il poate chema in garantie pe superiorul sau
ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul.

Judecarea cererilor

Art. 17
(1) Cererile adresate instantei se judeca de urgenta si cu precadere in sedinta publica,
in completul stabilit de lege.
(2) Pentru cererile formulate in baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevazute
de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile
ulterioare, pentru cauzele neevaluabile in bani, cu exceptia celor care au ca obiect
contractele administrative, care se vor taxa la valoare.
(3) Hotararile vor fi redactate si motivate de urgenta, in cel mult 10 zile de la pronuntare.

Solutiile pe care le poate da instanta

Art. 18
(1) Instanta, solutionand cererea la care se refera art. 8 alin. (1), poate, dupa caz, sa
anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un
act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris.
(2) Instanta este competenta sa se pronunte, in afara situatiilor prevazute la art. 1 alin.
(8), si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza
emiterii actului supus judecatii.
(3) In cazul solutionarii cererii, instanta va hotari si asupra despagubirilor pentru
daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.
(4) Atunci cand obiectul actiunii in contencios administrativ il formeaza un contract
administrativ, in functie de starea de fapt, instanta poate:
a) dispune anularea acestuia, in tot sau in parte;
b) obliga autoritatea publica sa incheie contractul la care reclamantul este indrituit;
c) impune uneia dintre parti indeplinirea unei anumite obligatii;
d) suplini consimtamantul unei parti, cand interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale.
(5) Solutiile prevazute la alin. (1) si la alin. (4) lit. b) si c) pot fi stabilite sub sanctiunea
unei penalitati pentru fiecare zi de intarziere.

Termenul de prescriptie pentru despagubiri

Art. 19
(1) Cand persoana vatamata a cerut anularea actului administrativ, fara a cere in
acelasi timp si despagubiri, termenul de prescriptie pentru cererea de despagubire
curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei.
(2) Cererile se adreseaza instantelor de contencios administrativ competente, in
termenul de un an prevazut la art. 11 alin. (2).
(3) Cererile prevazute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi in ceea ce priveste
procedura de judecata si taxele de timbru.

Recursul

Art. 20
(1) Hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15
zile de la pronuntare ori de la comunicare.
(2) Recursul suspenda executarea si se judeca de urgenta.
(3) In cazul admiterii recursului, instanta de recurs, casand sentinta, va rejudeca litigiul
in fond, daca nu sunt motive de casare cu trimitere. Cand hotararea primei instante a
fost data cu incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala din prezenta
lege, cauza se va trimite la instanta competenta. Cand hotararea primei instante a fost
pronuntata fara a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singura data, la aceasta
instanta.

Judecarea recursului in situatii deosebite

Art. 21
(1) Recurentul, in situatii deosebite, cum ar fi implinirea termenului pana la care isi
poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita presedintelui instantei competente sa
solutioneze recursul si stabilirea termenului de judecata a recursului chiar inainte de
primirea dosarului.
(2) Cererea de fixare a unui termen de urgenta, insotita de dovada inregistrarii
recursului la instanta de fond, se solutioneaza in termen de 24 de ore de la prezentarea
acesteia presedintelui instantei de recurs.
(3) Solutia de admitere a cererii se comunica de indata instantei de fond, care are
obligatia redactarii hotararii atacate, a comunicarii acesteia partilor, precum si a
expedierii dosarului, intr-un termen de 5 zile.
(4) Motivarea recursului se poate face, sub sanctiunea nulitatii pentru tardivitate, in
termen de doua zile de la comunicare.
(5) Procedura de citare a partilor si de comunicare a motivelor de recurs se va efectua
cu prescurtarea termenului la 48 de ore, prin agent procedural sau prin orice mijloc
rapid de comunicare a informatiilor scrise.

Capitolul III - Procedura de executare

 Titlul executoriu

Art. 22
Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au admis actiunile formulate
potrivit dispozitiilor prezentei legi, constituie titluri executorii.

Obligatia publicarii

Art. 23
Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative
cu caracter normativ, sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Ele se
publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau, dupa caz, in monitoarele oficiale
ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, la cererea instantei de executare ori a
reclamantului, fiind scutite de plata taxelor de publicitate.

Obligatia executarii

Art. 24
(1) Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa
inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta
sau orice alt inscris, executarea hotararii definitive si irevocabile se va face in termenul
prevazut in cuprinsul ei, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la
data ramanerii irevocabile a hotararii.
(2) In cazul in care termenul nu este respectat, se va aplica conducatorului autoritatii
publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe
economie pe zi de intarziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere.
(3) Neexecutarea sau nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile
pronuntate de instanta de contencios administrativ si dupa aplicarea amenzii prevazute
la alin. (2) constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau
cu amenda de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei.

Instanta de executare

Art. 25
(1) Sanctiunea si despagubirile prevazute la art. 24 alin. (2) se aplica, respectiv se
acorda, de instanta de executare, la cererea reclamantului. Hotararea se ia in camera
de consiliu, de urgenta, cu citarea partilor.
(2) Cererea prevazuta la alin. (1) este scutita de taxa de timbru.
(3) Hotararea pronuntata de instanta de executare poate fi atacata cu recurs in termen
de 5 zile de la pronuntare.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica, in mod corespunzator, si pentru punerea in
executare a hotararilor instantelor de contencios administrativ date pentru solutionarea
litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.

Actiunea in regres

Art. 26
Conducatorul autoritatii publice se poate indrepta cu actiune impotriva celor vinovati de
neexecutarea hotararii, potrivit dreptului comun. In cazul in care cei vinovati sunt
functionari publici, se vor aplica reglementarile speciale.

Capitolul IV - Dispozitii tranzitorii si finale

Judecarea cauzelor aflate pe rol

Art. 27
Cauzele aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a prezentei legi vor continua
sa se judece potrivit legii aplicabile in momentul sesizarii instantei.

Completarea cu dreptul comun

Art. 28
(1) Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila,
in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre
autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor
legitime, pe de alta parte, precum si cu procedura reglementata de prezenta lege.
Compatibilitatea aplicarii unor norme ale Codului de procedura civila se stabileste de
instanta, cu prilejul solutionarii exceptiilor.
(2) Actiunile introduse de Avocatul Poporului, de Ministerul Public, de prefect si de
Agentia Nationala a Functionarilor Publici, precum si cele introduse impotriva actelor
administrative normative nu mai pot fi retrase.

Corelarea terminologica

Art. 29
Ori de cate ori intr-o lege speciala anterioara prezentei legi se face trimitere la Legea
contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanta de contencios
administrativ, trimiterea se va socoti facuta la dispozitiile corespunzatoare din prezenta
lege.

Dispozitii tranzitorii
Art. 30
Pana la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se solutioneaza de sectiile
de contencios administrativ ale tribunalelor.

Intrarea in vigoare

Art. 31
(1) Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I.
(2) Pe aceeasi data se abroga Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificarile
ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art.

75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.

DECRET NUMAR: 224 DIN 11/05/90 pentru

ratificarea protocoalelor aditionale I si II la
Conventiile de la Geneva din 12 august 1949

ART. 1
Principii generale si domeniul de aplicare
1. Inaltele parti contractante se angajeaza sa respecte si sa faca sa fie respectat
prezentul protocol in toate imprejurarile.

2. In cazurile neprevazute de catre prezentul protocol sau de alte acorduri

internationale, persoanele civile si combatantii ramin sub ocrotirea si sub autoritatea
principiilor dreptului international, asa cum rezulta din uzantele stabilite, din principiile
umanitatii si din exigentele constiintei publice.

3. Prezentul protocol, care completeaza conventiile de la Geneva din 12 august 1949

pentru protectia victimelor razboiului, se aplica in situatiile prevazute de art. 2 din
aceasta conventie.
4. In situatiile avute in vedere in paragraful precedent sint cuprinse conflictele armate in
care popoarele lupta impotriva dominatiei coloniale si ocupatiei straine si impotriva
regimurilor rasiste, in exercitarea drepturilor popoarelor de a dispune de ele insele,
consacrat in Carta Natiunilor Unite si in Declaratia referitoare la principiile de drept
international privind relatiile amicale si cooperarea intre state in conformitate cu Carta
Natiunilor Unite. ART . 2 Definitii In sensul prezentului protocol:
a) prin expresiile conventia I, conventia a II-a, conventia a III-a si conventia a IV-a se
inteleg Conventia de la Geneva pentru imbunatatirea soartei ranitilor si a bolnavilor din
fortele armate in campanie, din 12 august 1949, Conventia de la Geneva pentru
imbunatatirea soartei ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor din fortele armate pe mare, din
12 august 1949, Conventia de la Geneva cu privire la tratamentul prizonierilor de razboi,
din 12 august 1949 si, respectiv, Conventia de la Geneva referitoare la protectia
persoanelor civile in timp de razboi, din 12 august 1949; prin expresia conventiile se
inteleg cele patru conventii de la Geneva din 12 august 1949 pentru protectia victimelor
razboiului;
b) prin expresia regulile dreptului international aplicabile in conflictele armate se inteleg
regulile enuntate in acordurile internationale la care participa partile in conflict, ca si
principiile si regulile de drept international general recunoscute, care sint aplicabile
conflictelor armate;
c) prin expresia putere protectoare se intelege un stat neutru sau un alt stat care nu
este parte la conflict si care, fiind desemnat de o parte la conflict si acceptat si de partea
adversa, este dispus sa exercite functiile incredintate puterii protectoare in baza
conventiei si a prezentului protocol;
d) prin expresia substitut se intelege o organizatie care inlocuieste puterea protectoare
conform art. 5.

ART. 3
Inceperea si incetarea aplicarii Fara a prejudicia dispozitiile aplicabile in orice moment:
a) conventiile si prezentul protocol se aplica de la inceputul oricarei situatii la care se
refera art. 1 al prezentului protocol;
b) aplicarea conventiilor si a prezentului protocol inceteaza, pe teritoriul partilor in
conflict, la incheierea generala a operatiilor militare si, in cazul teritoriilor ocupate, la
terminarea ocupatiei, exceptindu-se, in ambele cazuri, categoriile de persoane a caror
eliberare definitiva, repatriere sau reasezare au loc ulterior. Aceste persoane continua
sa beneficieze de dispozitiile pertinente ale conventiilor si ale prezentului protocol pina
la eliberarea lor definitiva, repatrierea sau reasezarea lor.

ART. 4
Statutul juridic al partilor la conflict Aplicarea conventiilor si a prezentului protocol, ca si
incheierea acordurilor prevazute de aceste instrumente nu vor avea efect asupra
statutului juridic al partilor la conflict.
Nici ocuparea unui teritoriu, nici aplicarea conventiilor si a prezentului protocol nu vor
afecta statutul juridic al teritoriului in cauza.

ART. 5
Desemnarea puterilor protectoare si a substitutului lor
1. Este de datoria partilor la un conflict, inca de la inceputul acestui conflict, de a
asigura respectarea si punerea in aplicare a conventiilor si a prezentului protocol prin
aplicarea sistemului puterilor protectoare, inclusiv, indeosebi, desemnarea si
acceptarea acestor puteri in conformitate cu paragrafele urmatoare. Puterile protectoare
vor fi insarcinate cu salvgardarea intereselor partilor la conflict.

2. De la inceputul unei situatii la care se refera art. 1, fiecare dintre partile la conflict va
desemna, fara intirziere, o putere protectoare in scopul aplicarii conventiilor si a
prezentului protocol si va autoriza, de asemenea, fara intirziere si in acelasi scop,
activitatea unei puteri protectoare pe care partea adversa o va fi desemnat si pe care ea
insasi o va accepta ca atare.

3. Daca o putere protectoare nu a fost desemnata sau acceptata de la inceputul unei

situatii la care se refera art 1, Comitetul International al Crucii Rosii, fara a afecta
dreptul oricarei alte organizatii umanitare impartiale de a proceda asemanator, va oferi
bunele sale oficii partilor la conflict in vederea desemnarii fara intirziere a unei puteri
protectoare agreate de partile la conflict. In acest scop, Comitetul International al Crucii
Rosii va putea, indeosebi, sa ceara fiecarei parti sa-i predea o lista cu cel putin cinci
state pe care aceasta parte le considera acceptabile, pentru a actiona in numele sau in
calitate de putere protectoare fata de o parte adversa, si sa ceara fiecareia dintre partile
adverse sa-i predea o lista de cel putin cinci state pe care le-ar accepta ca putere
protectoare a celeilalte parti; aceste liste vor trebui sa fie comunicate comitetului in
termen de doua saptamini de la primirea cererii; el le va compara si va solicita acordul
oricaruia dintre statele ale caror denumire va figura pe cele doua liste.

4. Daca, in pofida celor de mai sus, lipseste o putere protectoare, partile in conflict vor
trebui sa accepte neintirziat oferta pe care ar putea s-o faca Comitetul International al
Crucii Rosii sau orice alta organizatie care prezinta toate garantiile de impartialitate si
de eficienta, dupa consultarile ce se impun cu numitele parti si avind in vedere
rezultatele acestor consultari, de a actiona in calitate de substitut. Exercitarea functiilor
sale de catre un astfel de substitut este subordonata consimtamintului partilor la conflict;
partile la conflict vor face tot posibilul pentru a facilita sarcina substitutului de a-si
indeplini misiunea in conformitate cu conventiile si cu prezentul protocol.

5. In conformitate cu art. 4, desemnarea si acceptarea puterilor protectoare in scopul

aplicarii conventiilor si a prezentului protocol nu vor avea efect asupra statutului juridic
al partilor la conflict, nici asupra statutului juridic al unui teritoriu oarecare, inclusiv al
unui teritoriu ocupat.

6. Mentinerea relatiilor diplomatice intre partile la conflict sau faptul de a incredinta unui
stat tert protejarea intereselor unei parti si ale resortisantilor sai in conformitate cu
regulile dreptului international referitoare la relatiile diplomatice nu constituie un
obstacol la desemnarea puterilor protectoare in scopul aplicarii conventiilor si a
prezentului protocol.
7. Intotdeauna cind se face mentiunea, in cele ce urmeaza, in prezentul protocol,
despre puterea protectoare, aceasta mentiune desemneaza deopotriva si substitutul.

ART. 6
Personal calificat
1. Inca din timp de pace, inaltele parti contractante se vor stradui, cu ajutorul societatilor
nationale de Cruce Rosie (Semiluna Rosie, Leul si Soarele Rosu) sa pregateasca
personal calificat in vederea facilitarii aplicarii conventiilor si a prezentului protocol si,
mai ales, a activitatii puterilor protectoare.

2. Recrutarea si pregatirea acestui personal tin de competenta nationala.

3. Comitetul International al Crucii Rosii va tine la dispozitia inaltelor parti contractante

listele persoanelor astfel pregatite, pe care inaltele parti contractante le vor fi intocmit si
pe care i le vor fi comunicat in acest scop.

4. Conditiile in care acest personal va fi utilizat in afara teritoriului national vor face, in
fiecare caz, obiectul unor acorduri speciale intre partile interesate.

ART. 7
Reuniuni Depozitarul prezentului protocol va convoca, la cererea uneia sau a mai
multora din inaltele parti contractante si cu aprobarea majoritatii acestora, o reuniune a
inaltelor parti contractante in vederea examinarii problemelor generale referitoare la
aplicarea conventiilor si protocolului.
TITLUL II RANITI, BOLNAVI SI NAUFRAGIATI Sectiunea I Protectia generala

ART. 8
Terminologie In sensul prezentului protocol:
a) prin termenii raniti si bolnavi se inteleg persoanele, militari sau civili, care, ca urmare
a unui traumatism, a unei boli sau a altor incapacitati sau tulburari fizice sau mentale,
au nevoie de ingrijiri medicale si care se abtin de la orice act de ostilitate. Acesti termeni
vizeaza, deopotriva, lauzele, nou-nascutii si alte persoane care ar putea avea nevoie de
ingrijiri medicale imediate, cum ar fi infirmii si femeile insarcinate, si care se abtin de la
orice act de ostilitate;
b) prin termenul de naufragiati se inteleg persoanele, militari sau civili, care se afla intr-o
situatie periculoasa pe mare sau in alte ape, ca urmare a nenorocirii care-i loveste sau
care loveste nava sau aeronava care-i transporta, si care se abtin de la orice act de
ostilitate. Aceste persoane, cu conditia ca ele sa continue sa se abtina de la orice act de
ostilitate, vor continua sa fie considerate ca naufragiati in timpul salvarii lor pina ce
vor fi dobindit un alt statut in virtutea conventiilor sau a prezentului protocol;
c) prin expresia personal sanitar se inteleg persoanele afectate in exclusivitate de catre
o parte in conflict fie scopurilor sanitare enumerate la alin. e), fie administratiei unitatilor
sanitare, fie - in sfirsit functionarii sau administrarii mijloacelor de transport sanitar.
Aceste afectari pot fi permanente sau temporare. Expresia acopera:
i) personalul sanitar, militar sau civil, al unei parti in conflict, inclusiv cel care este
mentionat in prima si a doua conventie, precum si cel care este afectat unor organisme
de protectie civila;
ii) personalul sanitar al societatilor nationale de Cruce Rosie (Semiluna Rosie, Leul si
Soarele Rosu) si alte societati nationale voluntare de asistenta, recunoscute legal si
autorizate de catre o parte la conflict;
iii) personalul sanitar al unitatilor sau al mijloacelor de transport sanitar prevazute la art.
9 paragaful 2.
d) prin expresia personal religios se inteleg persoanele, militari sau civili, precum sint
preotii care se dedica in exclusivitate functiei lor si sint atasati:
i) fie fortelor armate ale unei parti la conflict;
ii) fie unitatilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitar ale unei parti la conflict;
iii) fie unitatilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitare prevazute la art. 9
paragraful 2;
iv) fie organismelor de protectie civila ale unei parti la conflict.
Alaturarea personalului religios acestor unitati poate fi permanenta sau temporara si
dispozitiile pertinente prevazute in alin. k) se aplica acestui personal;
e) prin expresia unitati sanitare se inteleg asezaminte si alte formatii, militare sau civile,
organizate in scopuri sanitare, adica cautarea, evacuarea, transportul, diagnosticul sau
tratamentul - inclusiv primul ajutor - al ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor, ca si
prevenirea bolilor. Ea include, intre altele, spitalele si alte unitati similare, centrele de
transfuzie sanguina, centrele si institutele de medicina preventiva si centrele de
aprovizionare sanitara, precum si depozitele de material sanitar si de produse
farmaceutice din aceste unitati. Unitatile sanitare pot fi fixe sau mobile, permanente sau
temporare;
f) prin expresia transport sanitar se intelege transportul rutier, pe apa sau aerian, al
ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor, al personalului sanitar si religios si al materialului
sanitar, protejati de conventii si de prezentul protocol;
g) prin expresia mijloc de transport sanitar se intelege orice mijloc de transport, militar
sau civil, permanent sau temporar, destinat in exclusivitate transportului sanitar si pus
sub conducerea unei autoritati competente a unei parti la conflict;
h) prin expresia vehicul sanitar se intelege orice mijloc de transport sanitar terestru;

i) prin expresia nava si ambarcatiune sanitara se intelege orice mijloc de transport pe

apa;
j) prin expresia aeronava sanitara se intelege orice mijloc de transport aerian sanitar;
k) sint permanenti personalul sanitar, unitatile sanitare si mijloacele de transport sanitar
afectate in exclusivitate scopurilor sanitare pe o durata nedeterminata. Sint temporare
personalul sanitar, unitatile sanitare si mijloacele de transport sanitar utilizate exclusiv in
scopuri sanitare pentru perioade limitate, pe toata durata acestor perioade. In afara
cazurilor in care ar fi altfel calificate, expresiile personal sanitar, unitate sanitara si mijloc
de transport sanitar includ personal, unitati sau mijloace de transport care pot fi
permanente sau temporare;
l) prin expresia semn distinctiv se intelege semnul distinctiv al Crucii Rosii, al Semilunii
Rosii sau al Leului si Soarelui Rosu, pe fond alb, cind este utilizat pentru protectia
unitatilor si mijloacelor de transport sanitare si a personalului sanitar si religios, ca si a
materialului acestora;
m) prin expresia semnal distinctiv se intelege orice mijloc de semnalizare destinat
exclusiv pentru a permite identificarea unitatilor si a mijloacelor de transport sanitare,
prevazute in cap. 3 al anexei nr. 1 la prezentul protocol;

ART. 9
Domeniul de aplicare
1. Prezentul titlu, ale carui prevederi au ca scop ameliorarea situatiei ranitilor, bolnavilor
si naufragiatilor, se aplica tuturor acelora care sint afectati de o situatie prevazuta la art.
1, fara nici o diferentiere nefavorabila fondata pe rasa, culoare, sex, limba, religie sau
credinta, opinii politice sau altele, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice
alta situatie sau orice alt criteriu analog.

2. Dispozitiile pertinente ale art. 27 si 32 ale primei conventii se aplica unitatilor si

mijloacelor de transport sanitare permanente (altele decit navele-spital, la care se aplica
art. 25 din conventia a II-a), ca si personalului lor pus la dispozitie in scopuri umanitare
de o parte la conflict:
a) de catre un stat neutru sau un alt stat care nu este parte la conflict;
b) de catre o societate de ajutor recunoscuta si autorizata de acest stat;
c) de catre o organizatie internationala impartiala, cu caracter umanitar.

ART. 10
Protectie si ingrijiri
1. Toti ranitii, bolnavii si naufragiatii, oricare ar fi partea careia ii apartin, trebuie sa fie
respectati si protejati.

2. In toate imprejurarile ei trebuie sa fie tratati cu umanitate si sa primeasca, in masura

posibilului si in timpul cel mai scurt, ingrijirile medicale cerute de starea lor. Nici o
diferentiere fondata pe alte criterii decit cele medicale nu trebuie facuta intre acestia.

ART. 11
Protectia persoanei
1. Sanatatea si integritatea fizica sau mentala a persoanelor aflate in miinile partii
adverse sau internate, detinute sau in orice alt fel private de libertate ca uramare a unei
situatii pravazute in art. 1, nu trebuie sa fie compromise prin nici un act si nici prin vreo
omisiune nejustificata. In consecinta, este interzis de a supune persoanele prevazute in
prezentul articol unui act medical care nu ar fi motivat de starea sanatatii lor si care nu
ar fi conform cu normele medicale in general recunoscute pe care partea responsabila
de actul respectiv l-ar aplica, in circumstante medicale analoage, propriilor sai
resortisanti, aflati in libertate.

2. Este, in special, interzis de a practica asupra acestor persoane, chiar si cu

consimtamintul lor:
a) mutilari fizice;
b) experiente medicale sau stiintifice;
c) prelevari de tesuturi sau de organe pentru transplanturi, cu exceptia cazurilor cind
aceste acte sint justificate in conditiile prevazute in paragraful 1.
3. Nu se poate face derogare la interdictia prevazuta la paragraful 2 c) decit atunci cind
este vorba de donari de singe in vederea transfuziei sau de piele destinata grefelor, cu
conditia ca aceste donari sa fie voluntare si sa nu fie rezultatul unor masuri coercitive
sau al insistentei si ca ele sa fie destinate unor scopuri terapeutice in conditii
compatibile cu normele medicale general recunoscute si cu controale efectuate atit in
interesul donatorului, cit si al primitorului.

4. Orice act sau omisiune voluntara care pune in mod grav in pericol sanatatea sau
integritatea fizica sau mentala a oricarei persoane sub puterea unei parti, alta decit cea
de care ea depinde si care, fie ca contravine uneia dintre interdictiile enuntate in
paragrafele 1 si 2, fie ca nu respecta conditiile prevazute in paragraful 3, constituie o
infractiune grava la prezentul protocol.

5. Persoanele definite in paragraful 1 au dreptul de a refuza orice interventie

chirurgicala. In caz de refuz, personalul sanitar trebuie sa se straduiasca sa obtina o
declaratie scrisa in acest sens, semnata sau recunoscuta de pacient.

6. Orice parte la conflict trebuie sa constituie un dosar medical pentru orice donatie de
singe in vederea transfuziei sau de piele destinata grefelor, de catre persoanele vizate
in paragraful 1, daca aceasta donatie este efectuata sub responsabilitatea acestei parti.
In afara de aceasta, orice partela conflict trebuie sa se straduiasca sa dispuna de un
dosar cu toate actele medicale intreprinse fata de persoanele internate, detinute sau
private in orice alt mod de libertate, ca urmare a unei situatii vizate in art. 1. Aceste
dosare trebuie sa fie, in orice moment, puse la dispozitia puterii protectoare, in scop de
inspectie.

ART. 12
Protectia unitatilor sanitare
1. Unitatile sanitare vor fi, intotdeauna, respectate si protejate si nu vor face obiectul
atacurilor.

2. Paragraful 1 se aplica unitatilor sanitare civile in masura in care indeplinesc una din
conditiile urmatoare:
a) apartin uneia dintre partile in conflict;
b) sint recunoscute si autorizate de autoritatile competente ale uneia dintre partile la
conflict;
c) sint autorizate, conform art. 9 paragraful 2 al prezentului protocol sau art. 27 al
conventiei I.

3. Partile la conflict sint obligate sa-si comunice amplasarea unitatilor lor sanitare fixe.
Absenta unei asemenea notificari nu exonereaza nici una dintre parti de obligatia de a
respecta dispozitiile paragrafului 1.

4. In nici o imprejurare, unitatile sanitare nu trebuie sa fie utilizate pentru a se incerca sa

se puna la adapost, de atacuri, obiective militare. De fiecare data cind aceasta va fi
posibil, partile la conflict vor veghea ca unitatile sanitare sa fie situate in asa fel incit
atacurile impotriva obiectivelor militare sa nu puna in pericol aceste unitati sanitare.

ART. 13
Incetarea protectiei unitatilor sanitare civile
1. Protectia unitatilor sanitare civile nu poate inceta decit daca acestea sint utilizate
pentru a se comite, in afara destinatiei lor umanitare, acte daunatoare inamicului.
Totusi, protectia va inceta numai dupa o somatie care va fixa, de cite ori este cazul, un
termen rezonabil si care a ramas fara rezultat.

2. Nu vor fi considerate acte daunatoare inamicului:

a) faptul ca personalul unitatii este inzestrat cu arme usoare individuale pentru propria
sa aparare sau pentru apararea ranitilor si a bolnavilor aflati in ingrijire;
b) faptul ca unitatea este pazita de un pichet, de santinele sau de o escorta;
c) faptul ca in unitate se afla portative si munitii luate de la raniti si bolnavi si care nu au
fost inca predate serviciului competent;
d) faptul ca membri ai fortelor armate sau alti combatanti se afla in aceste unitati din
ratiuni medicale.

ART. 14
Limitarea rechizitiei unitatilor sanitare civile
1. Puterea ocupanta are datoria sa asigure ca nevoile medicale ale populatiei civile sa
continue sa fie satisfacute in teritoriile ocupate.

2. In consecinta, puterea ocupanta nu poate rechizitiona unitatile sanitare civile,

echipamentul lor, materialele sau personalul lor, atita vreme cit aceste mijloace sint
necesare pentru a satisface nevoile medicale ale populatiei civile si pentru a asigura
continuitatea ingrijirii ranitilor si bolnavilor in curs de tratament.

3. Puterea ocupanta poate rechizitiona mijloacele de transport mentionate mai sus cu

conditia de a continua sa respecte regula generala stabilita in paragraful 2 si sub
rezerva urmatoarelor conditii specifice:
a) ca mijloacele sa fie necesare pentru a asigura un tratament medical imediat si
corespunzator ranitilor si bolnavilor fortelor armate ale puterii ocupante sau prizonierilor
de razboi;
b) ca rechizitia sa nu depaseasca perioada in care aceasta necesitate se manifesta;
c) sa fie luate masuri imediate pentru ca ingrijirea medicala a populatiei civile, ca si a
ranitilor si bolnavilor in curs de tratament, afectati de rechizitie, sa continue sa fie
satisfacute.

ART. 15
Protectia personalului sanitar si religios civil
1. Personalul sanitar civil va fi respectat si protejat.

2. In caz de necesitate trebuie sa fie acordata toata asistenta posibila personalului civil
intr-o zona in care serviciile sanitare civile au fost dezorganizate ca urmare a luptelor.
3. Puterea ocupanta va acorda toata asistenta personalului sanitar civil in teritoriile
ocupate pentru a-i permite sa indeplineasca cit mai bine misiunea sa umanitara.
Puterea ocupanta nu poate cere de la personalul sanitar ca aceasta misiune sa se
indeplineasca cu prioritate in folosul cuiva, cu exceptia cazurilor impuse de ratiuni
medicale. Acest personal nu va fi constrins la sarcini incompatibile cu misiunea sa
umanitara.

4. Personalul sanitar civil se va putea deplasa spre locurile unde serviciile sale sint
indispensabile, sub rezerva masurilor de control si de securitate pe care partea la
conflict interesata le va considera necesare.

5. Personalul religios civil va fi respectat si protejat. Dispozitiile conventiilor si a

prezentului protocol, referitoare la protectia si identificarea personalului sanitar, ii sint
aplicabile.

ART. 16
Protectia generala a misiunii medicale
1. Nimeni nu va putea fi pedepsit pentru ca a exercitat o activitate cu caracter medical
conform deontologiei, oricare ar fi fost imprejurarile sau beneficiarii acestei activitati.

2. Persoanele exercitind o activitate cu caracter medical nu pot fi constrinse sa

indeplineasca acte sau sa efectueze lucrari contrare deontologiei sau altor reguli
medicale care protejeaza ranitii si bolnavii sau dispozitiilor conventiilor sau prezentului
protocol si nici sa se abtina de la indeplinirea actelor cerute de aceste reguli sau
dispozitii.

3. Nici o persoana exercitind o activitate medicala nu poate fi constrinsa sa dea unei

persoane apartinind fie unei parti adverse, fie aceleiasi parti ca si ea, cu exceptia
cazurilor prevazute de legea acesteia din urma, informatii referitoare la ranitii si bolnavii
pa care-i ingrijeste sau i-a ingrijit, daca ea considera ca astfel de informatii pot aduce
prejudicii acestora sau familiilor lor. Prevederile care reglementeaza notificarea
obligatorie a bolilor transmisibile vor trebui, totusi, respectate.

ART. 17
Rolul populatiei civile si al societatilor de asistenta
1. Populatia civila trebuie sa respecte ranitii, bolnavii si naufragiatii, chiar daca ei apartin
partii adverse, si sa nu exercite contra lor nici un act de violenta. Populatia civila si
societatile de asistenta, cum sint societatile nationale de Cruce Rosie (Semiluna Rosie,
Leul si Soarele Rosu), vor fi autorizate, chiar in regiunile invadate sau ocupate, sa
adune pe acesti raniti, bolnavi sau naufragiati si sa le acorde ingrijiri, chiar din proprie
initiativa. Nimeni nu va fi amenintat, urmarit, condamnat sau pedepsit pentru astfel de
acte umanitare.

2. Partile la conflict vor putea face apel la populatia civila si la societatile de asistenta
mentionate in paragraful 1 pentru a aduna ranitii, bolnavii si naufragiatii si a le acorda
ingrijiri, precum si pentru a cauta mortii si a da indicatii despre locul in care se gasesc;
ele vor acorda protectia si facilitatile necesare celor ce vor fi raspuns la acest apel. In
cazul in care partea adversa va lua sau a reluat controlul asupra regiunii, ea va mentine
aceasta protectie si aceste facilitati atita timp cit acestea vor fi necesare.

ART. 18
Identificarea
1. Fiecare parte la conflict trebuie sa se straduiasca sa faca in asa fel ca personalul
sanitar si religios, precum si unitatile si mijloacele de transport sanitare, sa poata fi
identificate.

2. Fiecare parte la conflict trebuie, totodata, sa se straduiasca sa adopte si sa puna in

aplicare metode si proceduri permitind identificarea unitatilor si mijloacelor de transport
sanitare care utilizeaza semnul distinctiv si semnale distinctive.

3. In teritoriile ocupate si in zonele in care luptele se desfasoara sau este posibil sa se

desfasoare, personalul sanitar civil si personalul religios civil se vor face recunoscuti -
ca regula generala - cu ajutorul semnului distinctiv si al unei carti de identitate, atestind
statutul lor.

4. Cu consimtamintul autoritatii competente, unitatile si mijloacele de transport sanitare

vor fi marcate cu semnul distinctiv. Navele si ambarcatiunile sanitare vizate in art. 22 al
prezentului protocol vor fi marcate in conformitate cu prevederile celei de a II-a
conventii.

5. In plus fata de semnul distinctiv, o parte la conflict poate, in conformitate cu cap. III al
anexei nr. I din prezentul protocol, sa autorizeze folosirea semnalelor distinctive pentru
a permite identificarea unitatilor si a mijloacelor de transport sanitare. Cu titlu
exceptional, in cazurile speciale prevazute in amintitul capitol, mijloacele de transport
sanitare pot utiliza semnale distinctive fara a arbora semnul distinctiv.

6. Indeplinirea dispozitiilor prevazute in paragrafele 1-5 este reglementata de catre cap.

I-III ale anexei nr. 1 la prezentul protocol. Semnalele descrise in cap. III al acestei anexe
si destinate exclusiv folosirii de catre unitatile si mijloacele de transport sanitare nu vor
putea fi utilizate, in afara exceptiilor prevazute in amintitul capitol, decit pentru a permite
identificarea unitatilor si a mijloacelor de transport sanitare.

7. Prevederile prezentului articol nu permit extinderea utilizarii, in timp de pace, a

semnului distinctiv dincolo de ceea ce este prevazut in art. 44 al conventiei I.

8. Prevederile conventiilor si ale prezentului protocol referitoare la controlul intrebuintarii

semnului distinctiv, precum si a prevenirii si reprimarii folosirii sale abuzive, sint
aplicabile si semnalelor distinctive.

ART. 19
State neutre si alte state care nu sint parti la conflict Statele neutre si alte state care nu
sint parti la conflict vor aplica dispozitiile pertinente al prezentului protocol persoanelor
protejate de acest titlu, care pot fi primite sau internate pe teritoriul lor, ca si mortilor
partilor la acest conflict pe care ii vor putea stringe.

ART. 20
Interzicerea represaliilor Represaliile contra persoanelor si bunurilor protejate de
prezentul titlu sint interzise.
Sectiunea II Transporturi sanitare

ART. 21
Vehicule sanitare Vehiculele sanitare vor fi respectate si protejate in modul prevazut de
catre conventii si de prezentul protocol pentru unitatile sanitare mobile.

ART. 22
Nave-spital si ambarcatiuni de salvare de coasta
1. Dispozitiile conventiilor cu privire la:
a) navele descrise la art. 22, 24, 25 si 27 ale celei de a II-a conventii;
b) barcile lor de salvare si ambarcatiunile lor;
c) personalul lor si echipajele lor;
d) ranitii, bolnavii si naufragiatii care se afla la bord, se vor aplica si atunci cind aceste
nave, barci sau ambarcatii transporta civili raniti, bolnavi si naufragiati care nu apartin
uneia din categoriile mentionate in art. 13 al celei de-a II-a conventii. Totusi, acesti civili
nu vor trebui sa fie nici predati unei parti care nu este a lor si nici capturati pe mare.
Daca se afla sub puterea unei parti la conflict care nu este a lor, cea de-a IV-a
conventie si prezentul protocol le vor fi aplicabile.

2. Protectia asigurata de catre conventii pentru navele descrise in art. 25 al celei de-a II-
a conventii se extinde navelor-spital puse la dispozitia unei parti la conflict in scopuri
umanitare:
a) de catre un stat neutru sau un alt stat care nu este parte la acest conflict, sau b) de
catre o organizatie internationala impartiala cu caracter umanitar, sub rezerva, in
ambele cazuri, a indeplinirii conditiilor enuntate in articolul amintit.

3. Ambarcatiunile descrise in art. 27 al celei de-a II-a conventii vor fi protejate chiar
daca notificarea avuta in vedere in acest articol nu a fost facuta. Partile la conflict
trebuie totusi sa se informaze reciproc asupra oricarui element referitor la aceste
ambarcatiuni care sa permita sa fie identificate si recunoscute mai usor.

ART. 23
Alte nave si ambarcatiuni sanitare
1. Navele si ambarcatiunile sanitare, altele decit cele prevazute in art. 22 al prezentului
protocol si in art. 38 al celei de-a II-a conventii, trebuie, fie ca se afla pe mare sau in alte
ape, sa fie respectate si protejate in modul prevazut pentru unitatile sanitare mobile de
catre conventii si prezentul protocol. Protectia acestor nave neputind fi eficace decit
daca ele pot fi identificate si recunoscute ca nave sau ambarcatiuni sanitare, ele trebuie
sa fie marcate cu semnul distinctiv si sa se conformeze, in masura posibilului,
dispozitiilor art. 43 alin. 2 al celei de-a II-a conventii.

2. Navele si ambarcatiunile prevazute in paragraful 1 ramin supuse dreptului razboiului.

Ordinul de a stopa, de a indeparta sau de a lua o ruta determinata va putea sa le fie dat
de orice nava de razboi navigind la suprafata, care este in masura sa faca sa fie
executat acest ordin imediat, si ele vor trebui sa se supuna oricarui ordin de aceasta
natura. Ele nu pot fi deturnate intr-un alt mod de la misiunea lor sanitara cit timp vor fi
necesare pentru ranitii, bolnavii si naufragiatii care se afla la bordul lor.

3. Protectia prevazuta in paragraful 1 nu va inceta decit in conditiile enuntate in art. 34

si 35 ale celei de-a II-a conventii. Un refuz net de a se supune unui ordin dat in
conformitate cu paragraful 2 constituie un act daunator inamicului in sensul art. 34 al
celei de-a II-a conventii.

4. O parte la conflict va putea notifica unei parti adverse, de indata ce va fi posibil

inaintea plecarii, numele, caracteristicile, ora de plecare prevazuta, ruta, viteza estimata
a navei sau ambarcatiunii sanitare, mai ales daca este vorba de nave mai mari de 2.000
tone brute, si va putea comunica toate celelalte informatii care ar usura identificarea si
recunoasterea. Partea adversa trebuie sa confirme primirea acestor informatii.

5. Dispozitiile art. 37 al celei de-a II-a conventii se aplica personalului sanitar si religios
care se afla la bordul acestor nave si ambarcatiuni.

6. Dispozitiile pertinente ale celei de-a II-a conventii se aplica ranitilor, bolnavilor si
naufragiatilor care apartin categoriilor prevazute in art. 13 al celei de-a II-a conventii si
in art. 44 al prezentului protocol, care se afla la bordul acestor nave si ambarcatiuni
sanitare. Persoanele civile ranite, bolnavii si naufragiatii care nu apartin nici uneia din
categoriile mentionate in art. 13 al celei de-a II-a conventii nu trebuie, daca ele sint pe
mare, nici sa fie predate unei parti care nu este a lor, nici sa fie obligate sa paraseasca
nava; daca, cu toate acestea, ele se afla sub puterea unei parti la conflict care nu este a
lor, cea de-a IV-a conventie si prezentul protocol le sint aplicabile.

ART. 24
Protectia aeronavelor sanitare Aeronavele sanitare vor fi respectate si protejate in
conformitate cu dispozitiile prezentului titlu.

ART. 25
Aeronave sanitare in zone care nu sint dominate de catre partea adversa In zonele
terestre dominate de catre forte prietene sau in zone maritime care nu sint in fapt
dominate de catre o parte adversa, si in spatiul lor aerian, respectarea si protectia
aeronavelor sanitare ale unei parti in conflict nu depind de un acord cu partea adversa.
O parte in conflict care intrebuinteaza astfel aeronavele sale sanitare in aceste zone va
putea, cu toate acestea, pentru a intari securitatea lor, sa prezinte partii adverse
notificarile prevazute in art. 29, mai ales cind aceste aeronave efectueaza zboruri care
le aduc in bataia sistemelor de arme sol-aer ale partii adverse.
ART. 26
Aeronave sanitare in zone de contact sau similare
1. In partile zonei de contact dominata de fapt de catre forte prietene, ca si in zonele pe
care in fapt nici o forta nu le domina in mod clar, si in spatiul aerian corespunzator,
protectia aeronavelor sanitare nu poate fi pe deplin eficace decit daca un acord
prealabil a intervenit intre autoritatile militare competente ale partilor la conflict, asa cum
este prevazut in art.

29. In absenta unui astfel de acord, aeronavele sanitare actioneaza doar pe riscul lor;
aeronavele sanitare vor trebui, cu toate acestea, sa fie respectate atunci cind vor fi fost
recunoscute ca atare.

2. Expresia zona de contact se aplica oricarei zone terestre in care elementele

avansate ale fortelor opuse sint in contact unele cu celelalte, mai ales acolo unde sint
expuse tragerilor directe de la sol.

ART. 27
Aeronave sanitare in zonele dominate de partea adversa
1. Aeronavele sanitare ale partii la conflict vor ramine protejate in timp ce survoleaza
zone terestre sau maritime dominate in fapt de catre o parte adversa, cu conditia de a fi
obtinut in prealabil, pentru astfel de zboruri, acordul autoritatii competente a acestei
parti adverse.

2. O aeronava sanitara care survoleaza o zona dominata, in fapt, de o parte adversa, in

absenta acordului prevazut de paragraful 1 sau contravenind unui astfel de acord, ca
urmare a unei erori de navigatie sau a unei situatii de urgenta afectind securitatea
zborului, va trebui sa faca tot posibilul pentru a se face identificata si pentru a informa
partea adversa. Indata ce partea adversa va fi recunoscut o astfel de aeronava
sanitara, ea va trebui sa faca toate eforturile normale pentru a da ordinul de aterizare
sau de amerizare prevazut in art. 30 paragraful 1, sau pentru a lua alte masuri care sa
ocroteasca interesele acestei parti si pentru a da aeronavei, in cele doua cazuri, timpul
de a se supune, inainte de a recurge la un atac.

ART. 28
Restrictii la utilizarea aeronavelor sanitare
1. Este interzis partilor la conflict sa utilizeze aeronavele lor sanitare pentru a incerca sa
obtina un avantaj militar asupra partii adverse. Prezenta aeronavelor sanitare nu trebuie
sa fie folosita pentru a se incerca sa se puna obiective militare la adapost de un atac.

2. Aeronavele sanitare nu vor trebui sa fie utilizate pentru a culege sau transmite
informatii cu caracter militar si nu trebuie sa transporte materiale destinate acestui scop.
Le este interzis sa transporte persoane sau o incarcatura necuprinsa in definitia data in
art. 8 alin. f). Transportul la bord de efecte personale ale ocupantilor sau de material
destinat in exclusivitate sa faciliteze navigatia, comunicatiile sau identificarea nu este
considerat ca interzis.
3. Aeronavele sanitare nu trebuie sa transporte alte arme decit armele portative si
munitiile care vor fi fost luate de la ranitii, bolnavii sau naufragiatii care se gasesc la
bord si care nu vor fi fost predate serviciilor competente, precum si arme usoare
individuale necesare pentru a permite per sonalului sanitar ce se afla la bord de a-si
asigura apararea sa si aceea a ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor ce se afla in ingrijirea
sa.

4. Efectuind zborurile prevazute in art. 26 si 27, aeronavele sanitare nu trebuie sa fie

folosite, fara un acord prealabil cu partea adversa, pentru cautarea ranitilor, bolnavilor si
naufragiatilor.

ART. 29
Notificari si acorduri referitoare la aeronavele sanitare
1. Notificarile prevazute in art. 25 sau cererile de acord prealabil prevazute in art. 26,
27, 28 paragraful 4 si 31 trebuie sa indice numarul prevazut de aeronave sanitare,
planurile de zbor si mijloacele lor de identificare; ele vor fi interpretate ca semnificind ca
fiecare zbor se va efectua conform cu dispozitiile art. 28.

2. Partea care primeste o notificare intocmita in baza art. 25 trebuie sa confirme

neintirziat primirea acesteia.

3. Partea care primeste o cerere de acord prealabil in conformitate fie cu art. 26, 27 sau
31, fie cu art. 28 paragraful 4, trebuie sa notifice cit mai repede posibil partii solicitante:
a) fie acceptarea cererii;
b) fie respingerea cererii;
c) fie o propunere rezonabila de modificare a cererii. Ea poate, de asemenea, sa
propuna interzicerea sau restringerea altor zboruri in zona in timpul perioadei avute in
vedere. Daca partea care a prezentat cererea accepta contrapropunerile, ea trebuie sa
notifice acordul sau celeilalte parti.

4. Partile vor lua masurile necesare pentru a face posibile aceste notificari si pentru a
incheia rapid aceste acorduri.

5. Partile vor lua, de asemenea, masurile necesare pentru ca continutul pertinent al

acestor notificari si al acestor acorduri sa fie difuzate rapid unitatilor militare si ca
acestea sa fie incunostintate rapid despre mijloacele de identificare folosite de
respectivele aeronave sanitare.

ART. 30
Aterizarea si inspectarea aeronavelor sanitare
1. Aeronavele sanitare, survolind zone dominate in fapt de partea adversa sau zone pe
care in fapt nici o forta nu le domina in mod evident, pot fi somate sa aterizeze sau sa
amerizeze, dupa caz, pentru a permite inspectia prevazuta in paragrafele urmatoare.
Aeronavele sanitare vor trebui sa se supuna oricarei somatii de acest gen.

2. Daca o aeronava sanitara aterizeaza sau amerizeaza la somatie sau pentru alte
motive, ea nu poate fi supusa inspectiei decit pentru a se verifica elementele
mentionate in paragrafele 3 si 4. Inspectia va trebui sa fie intreprinsa fara intirziere si sa
se efectueze rapid. Partea care procedeaza la inspectie nu trebuie sa ceara ca ranitii si
bolnavii sa fie debarcati din aeronava, cu exceptia cazului cind debarcarea este
indispensabila inspectarii.
In orice caz, ea trebuie sa vegheze ca aceasta inspectie sau aceasta debarcare sa nu
agraveze starea ranitilor sau bolnavilor.

3. Daca inspectia arata ca aeronava:

a) este o aeronava sanitara in sensul art. 8 alin. j);
b) nu contravine conditiilor prescrise in art. 28; si c) nu a efectuat zborul sau in lipsa sau
cu violarea unui acord prealabil, atunci cind un astfel de acord se impune, aeronava cu
acei din ocupantii sai apartinind fie unei parti adverse, fie unui stat neutru sau unui alt
stat care nu este parte la conflict, va fi autorizata sa-si continue neintirziat zborul.

4. Daca inspectia arata ca aeronava:

a) nu este o aeronava sanitara in sensul art. 8 alin. j;
b) contravine conditiilor prevazute in art. 28; sau c) a efectuat zborul sau in lipsa sau cu
violarea unui acord prealabil, atunci cind un astfel de acord se impune, aeronava poate
fi retinuta. Ocupantii sai trebuie sa fie tratati cu totii in conformitate cu dispozitiile
pertinente ale conventiilor si ale prezentului protocol. In cazul cind aeronava retinuta era
afectata ca aeronava sanitara permanenta, ea nu poate fi utilizata ulterior decit ca
aeronava sanitara.

ART. 31
Statele neutre sa alte state care nu sint parti la conflict
1. Aeronavele sanitare nu trebuie, cu exceptia cazului cind exista un acord prealabil,
nici sa survoleze teritoriul unui stat neutru sau al unui alt stat care nu este parte la
conflict, si nici sa aterizeze sau sa amerizeze. Cu toate acestea, daca un astfel de
acord exista, aceste aeronave vor trebui sa fie respectate pe toata durata zborului lor si
pe timpul eventualelor escale.
Ele vor trebui, cu toate acestea, sa se supuna oricarei somatii de aterizare sau
amerizare, dupa caz.

2. O aeronava sanitara care, in lipsa unui acord sau contravenind dispozitiilor unui
acord, survoleaza teritoriul unui stat neutru sau al unui alt stat care nu este parte la
conflict, fie ca urmare a unei erori de navigatie, fie ca urmare a unei situatii de urgenta
privind securitatea zborului, trebuie sa se straduiasca sa notifice zborul sau si sa se
faca identificata. Indata ce acest stat va fi recunoscut o astfel de aeronava sanitara, el
va trebui sa depuna toate eforturile cuvenite pentru a da ordinul de aterizare sau
amerizare, prevazut in art. 30 paragraful 1, sau pentru a lua alte masuri de a ocroti
interesele acestui stat si pentru a da aeronavei, in ambele cazuri, timpul sa se supuna
inainte de a recurge la un atac.

3. Daca o aeronava sanitara, in conformitate cu un acord sau in conditiile indicate in

paragraful 2, aterizeaza sau amerizeaza, la somatie sau pentru alte motive, pe teritoriul
unui stat neutru sau al unui stat care nu este parte la conflict, ea va putea fi supusa unei
inspectii pentru a se determina daca ea este intr-adevar o aeronava sanitara. Inspectia
va trebui sa fie intreprinsa fara intirziere si efectuata rapid. Partea care procedeaza la
inspectie nu trebuie sa ceara ca ranitii si bolnavii care depind de partea care utilizeaza
aeronava sa fie debarcati din aeronava, in afara de cazul in care aceasta debarcare
este indispensabila inspectiei. In orice caz, ea va veghea ca aceasta inspectie sau
aceasta debarcare sa nu agraveze starea ranitilor si a bolnavilor. Daca inspectia arata
ca este vorba efectiv de o aeronava sanitara, aceasta aeronava cu ocupantii sai, cu
exceptia celor care trebuie sa fie retinuti in baza regulilor de drept international aplicabil
in conflicte armate, va fi autorizata sa-si continue zborul si va beneficia de facilitatile
corespunzatoare. Daca inspectia arata ca aceasta aeronava nu este o aeronava
sanitara, aeronava va fi retinuta si ocupantii sai vor fi tratati in conformitate cu
dispozitiile paragrafului 4.

4. Cu exceptia celor care sint debarcati cu titlu temporar, ranitii, bolnavii si naufragiatii
debarcati dintr-o aeronava sanitara, cu consimtamintul autoritatii locale, pe teritoriul unui
stat neutru sau al unui stat care nu este parte la conflict, vor fi, in afara cazului unei
intelegeri diferite intre acest stat si partile in conflict, retinuti de catre acest stat atunci
cind regulile dreptului international aplicabil in conflictele armate o cer, astfel ca ei sa nu
poata lua parte din nou la ostilitati. Cheltuielile de spitalizare si internare cad in sarcina
statului de care aceste persoane depind.

5. Statele neutre sau celelalte state care nu sint parti la conflict vor aplica, in mod egal
tuturor partilor la conflict, conditiile si eventualele restrictii referitoare la survolul
teritoriului lor de catre aeronave sanitare sau la aterizarea acestor aeronave.
Sectiunea III Persoane disparute si decedate

ART. 32
Principiu general In aplicarea prezentei sectiuni, activitatea inaltelor parti contractante, a
partilor la conflict si a organizatiilor umanitare internationale mentionate in conventii si in
prezentul protocol va fi motivata in primul rind de catre dreptul pe care-l au familiile de a
cunoaste soarta membrilor lor.

ART. 33
Persoane disparute
1. Indata ce imprejurarile o permit si cel mai tirziu incepind de la sfirsitul ostilitatilor
active, fiecare parte la conflict trebuie sa caute persoanele a caror disparitie a fost
semnalata de o parte adversa. Numita parte adversa trebuie sa comunice toate
informatiile utile despre aceste persoane, pentru a facilita cercetarile.

2. Pentru a facilita stringerea de informatii prevazute in paragraful precedent, fiecare

parte la conflict trebuie, in ceea ce priveste persoanele care nu ar beneficia de un regim
mai favorabil in virtutea conventiilor sau a prezentului protocol:
a) sa inregistreze informatiile prevazute in art. 138 al celei de-a IV-a conventii despre
acele persoane care au fost detinute, inchise sau tinute in captivitate sau in alt mod, mai
mult de doua saptamini, ca urmare a ostilitatilor sau a unei ocupatii, sau care au
decedat in cursul unei perioade de detentie;
b) in toata masura posibilului, sa faciliteze si, daca este necesar, sa efectueze cautarea
acestor persoane si sa inregistreze informatiile despre aceste persoane, daca ele au
decedat in alte imprejurari, ca urmare a ostilitatilor sau a unei ocupatii.

3. Informatiile despre persoanele a caror disparitie a fost semnalata in aplicarea

paragrafului 1 si a cererilor relative la aceste informatii, sint transmise fie direct, fie prin
intermediul puterii protectoare, al Agentiei centrale de depistare a Comitetului
International al Crucii Rosii, sau al societatilor nationale de Cruce Rosie (Semiluna
Rosie, Leul si Soarele Rosu).
Atunci cind informatiile nu sint transmise prin intermediul Comitetului International al
Crucii Rosii si al agentiei sale de depistare, fiecare parte la conflict procedeaza astfel
incit acestea sa fie furnizate si agentiei centrale de depistare.

4. Partile la conflict se vor stradui sa se inteleaga asupra aranjamentelor care sa

permita echipelor de cautare sa identifice si sa ridice mortii in zonele cimpului de lupta;
aceste aranjamente vor putea sa prevada, cind va fi cazul, ca aceste echipe sa fie
insotite de un personal al partii adverse, atunci cind ele isi indeplinesc misiunea in
zonele care sint sub controlul acestei parti adverse. Personalul acestor echipe va trebui
sa fie respectat si protejat atunci cind se dedica in exclusivitate unor astfel de misiuni.

ART. 34
Ramasitele persoanelor decedate
1. Ramasitele persoanelor care au decedat din cauze avind legatura cu o ocupatie sau
in timpul unei detentii, ca rezultat al unei ocupatii sau al ostilitatilor si acelea ale
persoanelor care nu erau resortisantii tarii in care ele au decedat ca urmare a
ostilitatilor, vor trebui sa fie respectate, iar mormintele tuturor acestor persoane trebuie
sa fie respectate, intretinute si marcate asa cum este prevazut in art. 130 al celei de-a
IV-a conventii, in masura in care amintitele ramasite si morminte nu beneficiaza de un
regim mai favorabil in virtutea conventiilor si a prezentului protocol.

2. Indata ce imprejurarile si relatiile intre partile adverse o permit, inaltele parti

contractante pe teritoriul carora sint situate mormintele si, daca e cazul, alte locuri in
care se afla ramasitele persoanelor decedate ca urmare a ostilitatilor, in timpul unei
ocupatii sau in caz de detentie, trebuie sa incheie acorduri in vederea:
a) facilitarii accesului la morminte al membrilor familiilor persoanelor decedate si al
reprezentantilor serviciilor oficiale de inregistrare a mormintelor si adoptarii dispozitiilor
de ordin practic referitoare la acest acces;
b) asigurarii in permanenta a protectiei si intretinerii acestor morminte;
c) facilitarii reintoarcerii in tara de origine a ramasitelor persoanelor decedate si a
obiectelor lor personale, la cererea acestei tari, sau la cererea familiei, cu conditia ca
aceasta tara sa nu se opuna la aceasta.

3. In absenta acordurilor prevazute in paragraful 2 b) sau c) si daca tara de origine a

acestor persoane decedate nu este dispusa sa asigure intretinerea acestor morminte pe
cheltuiala sa, inalta parte contractanta pe teritoriul careia sint situate aceste morminte
poate sa ofere sa faciliteze intoarcerea ramasitelor in tara de origine. Daca aceasta
oferta nu a fost acceptata in termen de cinci ani dupa ce a fost facuta, inalta parte
contractanta va putea, dupa ce a avizat tara de origine, sa aplice dispozitiile prevazute
in legislatia sa cu privire la cimitire si morminte.

4. Inalta parte contractanta pe teritoriul careia sint situate mormintele vizate in prezentul
articol este autorizata sa exhumeze ramasitele doar:
a) in conditiile descrise in paragrafele 2 c) sau 3; sau b) atunci cind exhumarea se
impune pentru motive de interes public, inclusiv in cazurile de necesitate sanitara si de
ancheta, caz in care inalta parte contractanta trebuie, intotdeauna, sa trateze ramasitele
persoanelor decedate cu respect si sa informeze tara de origine despre intentia de a
exhuma, dind precizari asupra locului prevazut pentru noua inhumare.
Titlul III METODE SI MIJLOACE DE LUPTA, STATUTUL DE COMBATANT SI DE
PRIZONIER DE RAZBOI Sectiunea I Metode si mijloace de lupta

ART. 35
Reguli fundamentale
1. In orice conflict armat, dreptul partilor la conflict de a alege metodele si mijloacele de
lupta nu este nelimitat.

2. Este interzis sa se intrebuinteze arme, proiectile si materiale, ca si metode de lupta

de natura sa provoace suferinte inutile.

3. Este interzis sa se utilizeze metode si mijloace de lupta care sint concepute pentru a
cauza, sau de la care se poate astepta ca vor cauza pagube excesive, de durata si
grave mediului natural.

ART. 36
Arme noi In cercetarea, punerea la punct, achizitionarea sau adoptarea unei noi arme, a
unor noi mijloace sau a unor noi metode de lupta, o inalta parte contractanta are
obligatia de a determina ca nu cumva intrebuintarea acestora sa fie interzisa, in anumite
imprejurari sau in toate imprejurarile, de catre prevederile prezentului protocol sau de
orice alta regula de drept international aplicabila acestei inalte parti contractante.

ART. 37
Interzicerea perfidiei
1. Este interzisa omorirea, ranirea sau capturarea unui adversar recurgind la perfidie.
Constituie perfidie actele care fac apel, cu intentia de inselare, la buna-credinta a unui
adversar pentru a-l face sa creada ca are dreptul sa primeasca sau obligatia sa acorde
protectia prevazuta in regulile dreptului international aplicabil la conflictele armate.
Actele urmatoare constituie exemple de perfidie:
a) simularea intentiei de a negocia sub acoperirea steagului de parlamentare sau
simularea predarii;
b) simularea unei incapacitati datorita ranilor sau bolii;
c) simularea posedarii statutului de civil sau de necombatant;
d) simularea posedarii unui statut protejat utilizind semne, embleme sau uniforme ale
Natiunilor Unite, ale statelor neutre sau ale altor state care nu sint parti la conflict.

2. Stratagemele de razboi nu sint interzise. Constituie stratageme de razboi actele care

au drept scop sa induca in eroare un adversar sau de a-l face sa comita imprudente,
dar care nu incalca nici o regula de drept international aplicabil in conflictele armate si
care, nefacind apel la buna-credinta a ad versarului in ceea ce priveste protectia
prevazuta de acest drept nu sint perfide. Actele urmatoare sint exemple de stratageme
de razboi: folosirea camuflajelor, a momelilor, a operatiunilor simulate si a informatiilor
false.

ART. 38
Embleme recunoscute
1. Este interzis a se utiliza fara a avea dreptul semnul distinctiv al Crucii Rosii, al
Semilunii Rosii sau al Leului si Soarelui Rosu sau alte embleme, semne sau semnale
prevazute de catre conventii sau de prezentul protocol.Este, deopotriva, interzis de a
recurge la o folosire abuziva, deliberata, intr-un conflict armat, a altor embleme, semne
sau semnale protectoare recunoscute pe plan international, inclusiv steagul parlamentar
si emblema protectoare a bunurilor culturale.

2. Este interzis sa se utilizeze emblema distinctiva a Natiunilor Unite in afara cazurilor in

care folosirea este autorizata de aceasta organizatie.

ART. 39
Semne de nationalitate
1. Este interziz sa se utilizeze, intr-un conflict armat, drapele sau pavilioane, simboluri,
insigne sau uniforme militare ale unor state neutre sau ale altor state care nu sint parti
la conflict.

2. Este interzis sa se utilizeze drapele sau pavilioane, simboluri, insigne sau uniforme
militare ale partilor adverse pe timpul atacurilor sau pentru a disimula, a favoriza, a
proteja sau a impiedica operatiunile militare.

3. Nici o dispozitie a prezentului articol sau a art. 37 paragraful 1 d) nu afecteaza

regulile existente, general recunoscute ale dreptului international, aplicabile spionajului
sau intrebuintarii pavilioanelor in purtarea conflictelor armate pe mare.

ART. 40
Crutare Este interzis de a se ordona sa nu existe supravietuitori, de a ameninta cu
aceasta adversarul sau de a conduce ostilitatile in functie de aceasta decizie.

ART. 41
Protectia inamicului scos din lupta
1. Nici o persoana recunoscuta sau trebuind sa fie recunoscuta, tinind cont de
imprejurari, ca fiind scoasa din lupta, nu trebuie sa faca obiectul unui atac.

2. Este scoasa din lupta orice persoana:

a) care a cazut in miinile unei parti adverse;
b) care exprima in mod clar intentia sa de a se preda;
c) care si-a pierdut cunostinta sau este in alt fel in stare de incapacitate, ca urmare a
ranilor sau a bolii si, in consecinta, incapabila sa se apere, cu conditia ca, in toate
cazurile, ea sa se abtina de la orice act de ostilitate si sa nu incerce sa evadeze.

3. Atunci cind persoane care au dreptul la protectie ca prizonieri de razboi se afla sub
puterea unei parti adverse in conditii neobisnuite de lupta, care impiedica sa fie
evacuata cum este prevazut la titlul III, sectiunea I a celei de-a III-a conventii, ele
trebuie sa fie eliberate si trebuie sa fie luate toate precautiile utile pentru a asigura
securitatea lor.

ART. 42
Ocupantii aeronavelor
1. Nici o persoana care sare cu parasuta dintr-o aeronava in pericol nu trebuie sa faca
obiectul unui atac in timpul coboririi.

2. Atingind solul unui teritoriu controlat de o parte adversa, persoana care a sarit cu
parasuta dintr-o aeronava in pericol trebuie sa aiba posibilitatea de a se preda inainte
de a face obiectul unui atac, daca nu este evident ca ea se deda unui act de ostilitate.

3. Trupele aeropurtate nu sint protejate de prezentul articol.

SECTIUNEA II Statutul de combatant si de prizonier de razboi

ART. 43
Fortele armate
1. Fortele armate ale unei parti in conflict se compun din toate fortele, toate grupurile si
toate unitatile armate si organizate care sint puse sub comanda, care raspund de
conduita subordonatilor sai fata de aceasta parte, chiar daca aceasta este reprezentata
de un guvern sau o autoritate nerecunoscuta de catre partea adversa. Aceste forte
armate vor trebui sa fie supuse unui regim de disciplina interna care sa asigure, in
special, respectarea regulilor de drept international aplicabile la conflictele armate.

2. Membrii fortelor armate ale unei parti la conflict (altii decit personalul sanitar si
religios prevazut in art. 33 al celei de-a III-a conventii) sint combatanti, adica au dreptul
de a participa direct la ostilitati.

3. Partea la un conflict, care incorporeaza in fortele sale armate o organizatie

paramilitara sau un serviciu armat insarcinat cu mentinerea ordinii, trebuie sa notifice
aceasta celorlalte parti la conflict.

ART. 44
Combatantii si prizonierii de razboi
1. Orice combatant, in sensul art. 43, care cade in miinile partii adverse, este prizonier
de razboi.
2. Desi toti combatantii sint obligati sa respecte regulile de drept international aplicabil in
conflictele armate, incalcarile acestor reguli nu priveaza pe combatant de dreptul sau de
a fi considerat drept combatant, sau daca se afla in miinile unei parti adverse, de dreptul
sau de a fi considerat ca prizonier de razboi, cu exceptia cazurilor prevazute in
paragrafele 3 si 4.

3. Pentru ca protectia populatiei civile impotriva efectelor ostilitatilor sa fie intarita,

combatantii sint obligati sa se diferentieze de populatia civila atunci cind iau parte la un
atac sau la o operatiune militara pregatitoare a unui atac. Dat fiind totusi ca exista
situatii in conflictele armate in care, ca urmare a naturii ostilitatilor, un combatant armat
nu se poate diferentia de populatia civila, el isi pastreaza statutul de combatant, cu
conditia ca, in astfel de situatii, sa poarte armele sale la vedere:
a) pe durata fiecarei actiuni militare si b) in timpul in care este expus vederii de catre
adversar atunci cind ia parte la o desfasurare militara care precede lansarea unui atac
la care trebuie sa participe.
Actele care corespund conditiilor prevazute de prezentul paragraf nu sint considerate ca
perfide in sensul art. 37 paragraful 1 alin. c).

4. Orice combatant care cade in miinile unei parti adverse, atunci cind nu indeplineste
conditiile prevazute in cea de-a doua fraza din paragraful 3, pierde dreptul de a fi
considerat ca prizonier de razboi dar, cu toate acestea, beneficiaza de protectii
echivalente, in toate privintele, cu acelea care sint acordate prizonierilor de razboi de
catre cea de-a III-a conventie si de catre prezentul protocol. Aceasta protectie cuprinde
protectii echivalente celor care sint acordate prizonierilor de razboi de cea de-a III-a
conventie, in cazul in care o astfel de persoana este judecata si condamnata pentru
orice infractiuni pe care le va fi comis.

5. Combatantul care cade in miinile unei parti adverse, atunci cind nu participa la un
atac sau la o alta actiune militara pregatitoare a unui atac, nu pierde, ca urmare a
activitatilor sale anterioare, dreptul de a fi considerat drept combatant si prizonier de
razboi.

6. Prezentul articol nu priveaza pe nimeni de dreptul de a fi considerat ca prizonier de

razboi in sensul art. 4 al celei de-a III-a conventii.

7. Prezentul articol nu are drept obiect modificarea practicii statelor, ge neral acceptata,
referitoare la portul uniformei de catre combatantii afectati unitatilor armate regulate in
uniforma unei parti la conflict.

8. In afara categoriilor de persoane prevazute in art. 13 al primei si al celei de-a II-a

conventii, toti membrii fortelor armate ale unei parti la conflict, asa cum sint definiti in
art. 43 al prezentului protocol, au dreptul la protectia acordata de catre conventiile
mentionate daca sint raniti sau bolnavi, sau in cazul celei de-a II-a conventii, daca au
naufragiat pe mare sau in alte ape.
ART. 45
Protectia persoanelor care au luat parte la ostilitati
1. O persoana care ia parte la ostilitati si cade in miinile partii adverse este presupusa a
fi prizonier de razboi si, in consecinta este protejata de catre cea de-a III-a conventie,
atunci cind ea revendica statutul de prizonier de razboi, sau rezulta ca are dreptul la
statutul de prizonier de razboi, sau atunci cind partea de care ea depinde revendica
pentru ea acest statut pe calea notificarii adresate puterii care o detine sau puterii
protectoare. Daca exista vreo indoiala asupra dreptului sau la statutul de prizonier de
razboi, aceasta persoana continua sa beneficieze de acest statut si, prin urmare, de
protectia celei de-a III-a conventii si a prezentului protocol, asteptind ca statutul sau sa
fie determinat de un tribunal competent.

2. Daca o persoana cazuta in miinile unei parti adverse nu este detinuta ca prizonier de
razboi si trebuie sa fie judecata de aceasta parte pentru o infractiune in legatura cu
ostilitatile, ea este indreptatita sa-si valorifice dreptul sau la statutul de prizonier de
razboi in fata unui tribunal judiciar si sa obtina ca aceasta problema sa fie rezolvata. De
fiecare data cind procedura aplicabila o permite, problema trebuie sa fie solutionata
inainte de a se fi decis asupra infractiunii. Reprezentantii puterii protectoare au dreptul
sa asiste la dezbaterile in cursul carora aceasta problema trebuie sa fie rezolvata, in
afara cazului exceptional in care aceste dezbateri se desfasoara cu usile inchise in
interesul securitatii de stat. In acest caz, puterea detinatoare trebuie sa informeze
despre aceasta puterea protectoare.

3. Orice persoana care, luind parte la ostilitati, nu are dreptul la statutul de prizonier de
razboi si nu beneficiaza de un tratament mai favorabil in conformitate cu cea de-a IV-a
conventie, are dreptul, oricind, la protectia prevazuta in art. 75 al prezentului protocol. In
teritoriul ocupat, o astfel de persoana, exceptind situatia cind este detinuta pentru
spionaj, beneficiaza, de asemenea, in pofida dispozitiilor art. 5 al celei de-a IV-a
conventii, de drepturile de comunicare prevazute in amintita conventie.

ART. 46
Spionii
1. In pofida oricarei alte dispozitii din conventii sau din prezentul protocol, un membru al
fortelor armate ale unei parti la conflict care cade in miinile unei parti adverse atunci
cind se deda la activitati de spionaj, nu are dreptul la statutul de prizonier de razboi si
poate fi tratat ca spion.

2. Un membru al fortelor armate ale unei parti in conflict care culege sau cauta sa
culeaga, in folosul acestei parti, informatii intr-un teritoriu controlat de catre o parte
adversa nu va fi considerat ca se deda unor activitati de spionaj daca, facind aceasta,
este imbracat in uniforma fortelor sale armate.

3. Un membru al fortelor armate ale unei parti la conflict, care este rezident al unui
teritoriu ocupat de catre o parte adversa si care culege sau cauta sa culeaga, in folosul
partii de care depinde, informatii de interes militar in acest teritoriu, nu va fi considerat
ca dedindu-se unor activitati de spionaj, in cazul in care, facind aceasta, nu actioneaza
sub pretexte inselatoare sau intr-un mod deliberat clandestin. In plus, acest rezident nu
pierde dreptul la statutul de prizonier de razboi si nu poate fi tratat ca spion decit in
cazul unic in care este capturat atunci cind se deda la activitati de spionaj.

4. Un membru al fortelor armate ale unei parti la conflict, care nu este rezident al unui
teritoriu ocupat de catre o parte adversa si care s-a dedat la activitati de spionaj in acest
teritoriu, nu-si pierde dreptul la statutul de prizonier de razboi si nu poate fi tratat ca
spion decit in cazul unic in care este capturat inainte de a se fi reintors la fortele armate
de care apartine.

ART. 47
Mercenarii
1. Un mercenar nu are dreptul la statutul de combatant sau de prizonier de razboi.

2. Prin termenul mercenar se intelege orice persoana:

a) care este special recrutata in tara sau in strainatate pentru a lupta intr-un conflict
armat;
b) care, in fapt, ia parte la ostilitati;
c) care ia parte la ostilitati in special in vederea obtinerii unui avantaj personal si careia
ii este efectiv promisa, de catre o parte la conflict sau in numele ei, o remuneratie
superioara aceleia promise sau platite combatantilor avind un grad si o functie analoage
in fortele armate ale acestei parti;
d) care nu este nici resortisant al unei parti la conflict si nici rezident al teritoriului
controlat de o parte la conflict;
e) care nu este membru al fortelor armate ale unei parti la conflict si f) care nu a fost
trimisa de catre un stat, altul decit o parte la conflict, in misiune oficiala ca membru al
fortelor armate ale statului respectiv.
TITLUL IV POPULATIA CIVILA Sectiunea I Protectia generala impotriva efectelor
ostilitatilor

CAP. 1

Regula fundamentala si domeniul de aplicare

ART. 48
Regula fundamentala In vederea asigurarii respectarii si protectiei populatiei civile si a
bunurilor cu caracter civil, partile la conflict trebuie intotdeauna sa faca o diferentiere
intre populatia civila si combatanti, ca si intre bunurile cu caracter civil si obiectivele
militare si, in consecinta, sa dirijeze operatiunile lor numai impotriva obiectivelor militare.

ART. 49
Definitia atacurilor si domeniul de aplicare
1. Prin expresia atacuri se inteleg actele de violenta impotriva adversarului, fie ca
aceste acte sint ofensive sau defensive.

2. Dispozitiile prezentului protocol referitoare la atacuri se aplica tuturor atacurilor,

oricare ar fi teritoriul in care au loc, inclusiv pe teritoriul national apartinind unei parti la
conflict, dar care se afla sub controlul unei parti adverse.

3. Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica oricarei operatiuni terestre, aeriene sau

navale care poate sa afecteze pe pamint populatia civila, persoanele civile si bunurile
cu caracter civil. In plus, ele se aplica tuturor atacurilor navale sau aeriene indreptate
contra unor obiective pe pamint, daca nu afecteaza in alt fel regulile de drept
international aplicabile la conflictele armate pe mare sau in aer.

4. Dispozitiile prezentei sectiuni completeaza regulile referitoare la protectia umanitara

enuntate in cea de-a IV-a conventie, indeosebi in titlul II, si in celelalte acorduri
internationale care leaga inaltele parti contractante, ca si celelalte reguli de drept
international referitoare la protectia civililor si a bunurilor cu caracter civil impotriva
ostilitatilor pe pamint, pe mare si in aer.

CAP. 2

Persoanele civile si populatia civila

ART. 50
Definitia persoanelor civile si a populatiei civile
1. Este considerata civila orice persoana care nu apartine uneia din catego riile
prevazute in art. 4 A 1), 2), 3) si 6) al celei de-a III-a conventii si in art. 43 al prezentului
protocol. In caz de indoiala, persoana respectiva va fi considerata civila.

2. Populatia civila cuprinde toate persoanele civile.

3. Prezenta in mijlocul populatiei civile a persoanelor izolate care nu raspund definitiei

de persoana civila nu priveaza aceasta populatie de calitatea sa.

ART. 51
Protectia populatiei civile
1. Populatia civila si persoanele civile se bucura de o protectie generala contra
pericolelor rezultind din operatiile militare. In scopul de a face aceasta protectie efectiva,
regulile urmatoare, care se adauga celorlalte reguli de drept international aplicabil, vor
trebui sa fie respectate in toate imprejurarile.

2. Nici populatia civila ca atare, nici persoanele civile nu vor trebui sa faca obiectul
atacurilor. Sint interzise actele sau amenintarile cu violenta al caror scop principal este
de a raspindi teroarea in populatia civila.

3. Persoanele civile se bucura de protectia acordata de catre prezenta sectiune, in afara

de cazul cind participa direct la ostilitati si numai pe durata acestei participari.

4. Atacurile fara discriminare sint interzise. Prin expresia atacuri fara discriminare se
inteleg:
a) atacuri care nu sint indreptate impotriva unui obiectiv militar determinat;
b) atacuri in care se folosesc metode si mijloace de lupta care nu pot fi indreptate
impotriva unui obiectiv militar determinat, sau c) atacuri in care se folosesc metode sau
mijloace de lupta ale caror efecte nu pot fi limitate dupa cum le prescrie prezentul
protocol, si care sint in consecinta, in fiecare din aceste cazuri, capabile sa loveasca,
fara deosebire, obiective militare si persoane civile sau bunuri cu caracter civil.

5. Vor fi, intre altele, considerate ca efectuate fara discriminare urmatoarele tipuri de
atacuri:
a) atacurile prin bombardament, oricare ar fi metodele sau mijloacele utilizate, care
trateaza ca un obiectiv militar unic un anumit numar de obiective militare net distantate
si distincte, situate intr-un oras, sat sau in orice zona continind o concentratie analoaga
de persoane civile sau de bunuri cu caracter civil;
b) atacurile de la care se poate astepta ca sa cauzeze incidental pierderi de vieti
omenesti la populatia civila, ranirea de persoane civile, pagube bunurilor cu caracter
civil sau o combinatie a acestor pierderi si pagube, care ar fi excesive in raport cu
avantajul militar concret si direct asteptat.

6. Sint interzise atacurile indreptate cu titlu de represalii impotriva populatiei civile sau a
persoanelor civile.

7. Prezenta sau miscarile populatiei civile sau ale unor persoane civile nu pot fi utilizate
pentru a se pune anumite puncte sau anumite zone la adapost de operatiunile militare,
mai ales pentru a incerca sa se puna obiectivele militare la adapost de atacuri sau sa
acopere, sa favorizeze sau sa efectueze operatiunile militare. Partile la conflict nu
trebuie sa dirijeze miscarile populatiei civile sau ale persoanelor civile pentru a incerca
sa puna obiectivele militare la adapost de atacuri sau sa acopere operatiunile militare.

8. Nici o violare a acestor interdictii nu scuteste partile la conflict de obligatiile lor juridice
fata de populatia civila si persoanele civile, inclusiv de obligatia de a lua masurile de
precautie prevazute in art. 57.

CAP. 3

Bunuri cu caracter civil

ART. 52
Protectia generala a bunurilor cu caracter civil
1. Bunurile cu caracter civil nu vor face obiectul nici al atacurilor si nici al represaliilor.
Sint bunuri cu caracter civil toate bunurile care nu sint obiective militare in sensul
paragrafului 2.

2. Atacurile vor fi strict limitate la obiectivele militare. In ceea ce priveste bunurile,

obiectivele militare sint limitate la bunurile care, prin natura lor, prin amplasare,
destinatie sau utilizare, aduc o contributie efectiva la actiunea militara si a caror
distrugere, totala sau partiala, capturare sau neutralizare, in imprejurarile date, ofera un
avantaj militar precis.

3. In caz de indoiala, un bun care este, normal, afectat unei utilizari civile, cum ar fi un
lacas de cult, o casa, un alt tip de locuinta sau o scoala, este prezumat a nu fi utilizat in
vederea aducerii unei contributii efective la actiunea militara.

ART. 53
Protectia bunurilor culturale si a lacasurilor de cult Sub rezerva dispozitiilor Conventiei
de la Haga, din 14 mai 1954, pentru protectia bunurilor culturale in caz de conflict armat
si al altor instrumente internationale pertinente, este interzis:
a) sa se comita orice act de ostilitate indreptat impotriva monumentelor istorice,
operelor de arta sau lacasurilor de cult care constituie partrimoniul cultural sau spiritual
al popoarelor;
b) sa se utilizeze aceste bunuri in sprijinul efortului militar;
c) sa se faca din aceste bunuri obiect de represalii.

ART. 54
Protectia bunurilor indispensabile supravietuirii populatiei civile
1. Este interzisa infometarea civililor ca metoda de razboi.

2. Este interzis de a se ataca, a se distruge, a lua sau a scoate din uz bunuri

indispensabile supravietuirii populatiei civile, cum ar fi proviziile alimentare si zonele
agricole in care acestea se produc, recoltele, vitele, instalatiile si rezervele de apa
potabila si lucrarile de irigatii, in scopul de a lipsi, ca urmare a valorii lor de subzistenta,
populatia civila sau partea adversa, oricare ar fi motivatia de la care se porneste, fie
pentru a infometa persoanele civile, a provoca deplasarea acestora, sau pentru oricare
alt motiv.

3. Interdictiile prevazute in paragraful 2 nu se aplica daca bunurile enumerate sint

utilizate de catre o parte adversa:
a) pentru subzistenta numai a membrilor fortelor sale armate;
b) in alte scopuri decit aceasta aprovizionare, dar ca sprijin direct al unei actiuni militare,
cu conditia ca totusi sa nu angajeze, in nici un caz, impotriva acestor bunuri, actiuni de
la care s-ar putea astepta ca sa lase populatiei civile atit de putina hrana sau apa incit
ea sa fie supusa infometarii sau fortata sa se deplaseze.

4. Aceste bunuri nu vor face obiectul represaliilor.

5. Tinind cont de necesitatile vitale ale oricarei parti la conflict pentru apararea
teritoriului sau national impotriva invadarii, derogarile la interdictiile prevazute in
paragraful 2 sint permise unei parti la conflict pe un astfel de teritoriu care se afla sub
controlul sau, daca ratiuni militare imperioase le impun.

ART. 55
Protectia mediului inconjurator natural
1. Razboiul va fi purtat veghind la protejarea mediului inconjurator natural impotriva
daunelor intinse, de durata si grave. Aceasta protectie include interdictia de a utiliza
metode sau mijloace de lupta concepute pentru a cauza sau de la care se asteapta sa
cauzeze asemenea pagube mediului inconjurator natural si sa compromita, ca urmare,
sanatatea sau supravietuirea populatiei.

2. Atacurile cu titlu de represalii indreptate impotriva mediului inconjurator natural sint

interzise.

ART. 56
Protectia lucrarilor si a instalatiilor continind forte periculoase
1. Lucrarile de arta sau instalatiile continind forte periculoase, si anume barajele,
digurile si centralele nucleare de producere a energiei electrice, nu vor face obiectul
atacurilor, chiar daca ele constituie obiective militare, atunci cind astfel de atacuri pot
provoca eliberarea acestor forte si, in consecinta, pot cauza pierderi importante
populatiei civile. Celelalte obiective militare situate pe aceste lucrari sau instalatii sau in
apropierea lor nu trebuie sa faca obiectul atacurilor, atunci cind astfel de atacuri pot
provoca eliberarea de forte periculoase si, in consecinta, pot cauza pierderi
considerabile populatiei civile.

2. Protectia speciala impotriva atacurilor prevazute in paragraful 1 nu poate inceta:

a) pentru baraje sau diguri, decit daca sint utilizate in alte scopuri decit functionarea
normala si pentru sprijinul regulat, important si direct al operatiunilor militare si daca
aceste atacuri reprezinta singurul mijloc practic de a face sa inceteze acest sprijin;
b) pentru centrale nucleare de producere a energie electrice, decit daca ele furnizeaza
curent electric pentru sprijinul regulat, important si direct al operatiunilor militare si daca
astfel de atacuri reprezinta singurul mijloc practic de a face sa inceteze acest sprijin;
c) pentru celelalte obiective militare situate pe aceste lucrari sau instalatii sau in
apropierea lor, decit daca acestea sint utilizate pentru sprijinul regulat, important si
direct al operatiunilor militare si daca astfel de atacuri reprezinta singurul mijloc practic
de a face sa inceteze acest sprijin.

3. In toate cazurile, populatia civila si persoanele civile continua sa beneficieze de toate

protectiile care le sint conferite de catre dreptul international, inclusiv de masurile de
precautie prevazute in art. 57. Daca protectia inceteaza si daca una din lucrari, una din
instalatii sau unul din obiectivele militare mentionate in paragraful 1 este atacat, trebuie
luate toate masurile de precautie posibile pentru a evita ca fortele periculoase sa fie
eliberate.

4. Este interzis de a face obiect al represaliilor una din lucrari, instalatii sau unul din
obiectivele mentionate in paragraful 1.

5. Partile la conflict se vor stradui sa nu amplaseze obiective militare in apropierea

lucrarilor sau instalatiilor mentionate in paragraful 1.
Cu toate acestea, instalatiile construite cu singurul scop de a apara lucrarile sau
instalatiile protejate impotriva atacurilor sint autorizate si nu trebuie sa constituie ele
insele obiect al atacurilor, cu conditia sa nu fie utilizate in ostilitati, cu exceptia actiunilor
defensive necesare pentru a raspunde atacurilor impotriva lucrarilor sau instalatiilor
protejate, si ca armamentul lor sa fie limitat la armele care nu pot servi decit la
respingerea unei actiuni inamice impotriva lucrarilor sau instalatiilor protejate.

6. Inaltele parti contractante si partile la conflict sint invitate insistent sa incheie intre ele
acorduri pentru a asigura o protectie suplimentara a bunurilor continind forte
periculoase.

7. Pentru a facilita identificarea bunurilor protejate de prezentul articol, partile la conflict

vor putea sa le marcheze cu un semn special constind dintr-un grup de trei cercuri
colorate portocaliu intens, dispuse pe aceeasi axa, asa cum este specificat in art. 16 al
anexei nr. 1 la prezentul protocol.
Absenta unei astfel de semnalizari nu scuteste partile la conflict de obligatiile decurgind
din prezentul articol.

CAP. 4

Masuri de precautie

ART. 57
Precautii in atac
1. Operatiunile militare trebuie sa fie conduse cu grija permanenta de a proteja
populatia civila, persoanele civile si bunurile cu caracter civil.

2. In ceea ce priveste atacurile, trebuie luate urmatoarele masuri de precautie:

a) cei care decid sau pregatesc un atac trebuie:
i) sa faca tot ceea ce este practic posibil pentru a verifica ca obiectivele de atac nu sint
nici persoane civile, nici bunuri cu caracter civil si nu beneficiaza de o protectie
speciala, ci ca acestea sint obiective militare in sensul paragrafului 2 al art. 52, si ca
dispozitiile prezentului protocol nu interzic atacarea acestora;
ii) sa ia toate masurile de precautie posibile, din punct de vedere practic, in ceea ce
priveste alegerea mijloacelor si metodelor de atac, in vederea evitarii si, in tot cazul, a
reducerii la minimum a pierderilor de vieti omenesti in cadrul populatiei civile, a ranirii
persoanelor civile si a producerii de pagube la bunurile cu caracter civil, care ar putea fi
cauzate incidental;
iii) sa se abtina de la lansarea unui atac de la care se poate astepta ca va cauza,
incidental, pierderi de vieti omenesti in rindurile populatiei civile, ranirea persoanelor
civile, pagube in bunuri cu caracter civil sau o combinatie a acestor pierderi si pagube
care ar fi excesive in raport cu avantajul militar concret si direct asteptat;
b) un atac trebuie sa fie anulat sau intrerupt atunci cind reiese ca obiectivul sau nu este
militar sau ca acesta beneficiaza de o protectie speciala sau cind se poate astepta ca
atacul sa cauzeze, incidental, pierderi de vieti omenesti in rindul populatiei civile, ranirea
persoanelor civile, pagube bunurilor cu caracter civil, sau o combinatie a acestor
pierderi si pagube care ar fi excesive in raport cu avantajul militar concret si direct
asteptat;
c) in cazul atacurilor care pot afecta populatia civila, trebuie lansat, in timp util si prin
mijloace eficace, un avertisment, afara de cazul cind circumstantele nu permit aceasta.

3. Atunci cind este posibila alegerea intre mai multe obiective militare pentru a obtine un
avantaj militar echivalent, trebuie sa se aleaga obiectivul pentru care se poate astepta
ca atacul sa prezinte pericolul cel mai mic pentru persoanele civile sau pentru bunurile
cu caracter civil.

4. In conducerea operatiunilor militare pe mare si in aer, fiecare parte la conflict trebuie

sa ia, in conformitate cu drepturile si indatoririle ce decurg pentru ea din regulile de
drept international aplicabil la conflictele armate, toate masurile de precautie rezonabile
pentru a evita pierderile de vieti omenesti in rindurile populatiei civile si pagube bunurilor
cu caracter civil.

5. Nici o dispozitie a prezentului articol nu poate fi interpretata ca autorizind atacurile

impotriva populatiei civile, persoanelor civile sau a bunu rilor cu caracter civil.

ART. 58
Precautii impotriva efectelor atacurilor In masura in care aceasta este practic posibil,
partile la conflict:
a) se vor stradui, sub rezerva art. 49 al celei de-a IV-a conventii, sa indeparteze, din
vecinatatea obiectivelor militare, populatia civila, persoanele civile si bunurile cu
caracter civil supuse autoritatii lor;
b) vor evita sa amplaseze obiective militare in interiorul sau in apropierea zonelor dens
populate;
c) vor lua celelalte masuri de precautie necesare pentru a proteja, impotriva pericolelor
ce rezulta din operatiile militare, populatia civila, persoanele civile si bunurile cu caracter
civil supuse autoritatii lor.

CAP. 5

Localitati si zone sub protectie speciala

ART. 59
Localitati neaparate
1. Este interzis partilor la conflict sa atace prin orice mijloc localitatile neaparate.

2. Autoritatile competente ale unei parti la conflict vor putea sa declare localitate
neaparata orice loc populat care se afla in apropierea sau in interiorul unei zone in care
fortele armate sint in contact si care este deschis ocupatiei de catre o parte adversa. O
astfel de localitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) toti combatantii, precum si armamentul si materialele militare mobile vor trebui sa fi
fost evacuate;
b) sa nu se dea o intrebuintare ostila instalatiilor sau obiectivelor militare fixe;
c) autoritatile si populatia nu vor comite acte de ostilitate;
d) sa nu se intreprinda nici o activitate in sprijinul operatiunilor militare.
3. Prezenta, in aceasta localitate, a persoanelor special protejate de catre conventii si
prezentul protocol si a fortelor de politie pastrate cu unicul scop al mentinerii ordinii
publice nu este contrara conditiilor din paragraful 2.

4. Declaratia facuta in baza paragrafului 2 trebuie sa fie adresata partii adverse si

trebuie sa determine si sa indice, in modul cel mai precis posibil, limitele localitatii
neaparate. Partea la conflict care primeste declaratia trebuie sa confirme primirea si sa
trateze localitatea ca o localitate neaparata, in afara de cazul cind conditiile stabilite in
paragraful 2 nu sint efectiv indeplinite, caz in care ea trebuie sa informeze neintirziat
partea care a facut aceasta declaratie. Chiar daca conditiile stabilite in paragraful 2 nu
sint indeplinite, localitatea va continua sa beneficieze de protectia prevazuta de catre
celelalte dispozitii ale prezentului protocol si de celelalte reguli ale dreptului international
aplicabil in conflictele armate.

5. Partile la conflict vor putea sa se puna de acord asupra crearii de localitati neaparate,
chiar daca aceste localitati nu indeplinesc conditiile stabilite la paragraful 2. Acordul ar
trebui sa determine si sa indice, in modul cel mai precis posibil, limitele localitatii
neaparate; in caz de necesitate, el poate fixa modalitati de control.

6. Partea in miinile careia se afla o localitate facind obiectul unui astfel de acord trebuie
sa o marcheze, in masura posibilului, prin semne ce vor fi convenite cu cealalta parte si
care trebuie sa fie plasate in locuri foarte vizibile, in special in perimetrul si la limitele
localitatii si pe drumurile principale.

7. O localitate pierde statutul sau de localitate neaparata atunci cind nu mai indeplineste
conditiile stabilite in paragraful 2 sau in acordul mentionat in paragraful 5. Intr-o astfel
de eventualitate, localitatea continua sa beneficieze de protectia prevazuta de celelalte
dispozitii ale prezentului protocol si de celelalte reguli de drept international aplicabile in
conflictele armate.

ART. 60
Zone demilitarizate
1. Este interzis partilor la conflict sa extinda operatiunile lor militare in zonele carora le
vor fi conferit prin acord statutul de zona demilitarizata, daca aceasta extindere este
contrara dispozitiilor unui astfel de acord.

2. Acest acord va fi expres; el va putea fi incheiat verbal sau in scris, direct sau prin
intermediul unei puteri protectoare sau al unei organizatii umanitare impartiale, si va
consta in declaratii reciproce si concordante.
Acordul va putea fi incheiat atit in timp de pace, cit si dupa inceperea ostilitatilor, si
trebuie sa indice si sa determine in modul cel mai precis cu putinta limitele zonei
demilitarizate; el va fixa, in caz de necesitate, modalitatile de control.

3. Obiectul unui astfel de acord va fi in mod normal o zona indeplinind urmatoarele

conditii:
a) toti combatantii, precum si armamentul si materialele militare mobile vor trebui sa fi
fost evacuate;
b) nu se va da o intrebuintare ostila instalatiilor si obiectivelor militare fixe;
c) autoritatile si populatia nu vor comite acte de ostilitate;
d) orice activitate legata de efortul militar va trebui sa fi incetat.
Partile in conflict se vor intelege in ceea ce priveste interpretarea ce trebuie data
conditiilor stabilite in alin. d) si in privinta persoanelor, altele decit cele mentionate in
paragraful 4, ce urmeaza a fi admise in zona demilitarizata.

4. Prezenta in aceasa zona a persoanelor special protejate de catre conventii si de

catre prezentul protocol si a fortelor de politie pastrate cu unicul scop de a mentine
ordinea publica nu este contrara conditiilor stabilite in paragraful 3.

5. Partea in miinile careia se afla o astfel de zona trebuie sa o marcheze, in masura

posibilului, prin semne convenite cu cealalta parte, care trebuie plasate in locuri foarte
vizibile, in special in perimetrul si in limitele zonei si pe drumurile principale.

6. Daca luptele se apropie de o zona demilitarizata, iar partile in conflict au incheiat un

acord in acest scop, nici una dintre ele nu va putea utiliza aceasta zona in scopuri
legate de conducerea operatiunilor militare, si nici sa abroge unilateral statutul acesteia.

7. In caz de violare evidenta de catre una dintre partile la conflict a dispozitiilor

paragrafelor 3 sau 6, cealalta parte va fi eliberata de obligatiile ce decurg din acordul
prin care s-a conferit zonei statutul de zona demilitarizata. Intr-o astfel de eventualitate,
zona isi va pierde statutul, dar va continua sa beneficieze de protectia prevazuta de
celelalte dispozitii ale prezentului protocol si de celelalte reguli de drept international
aplicabile la conflictele armate.

CAP. 6

Protectia civila

ART. 61
Definitie si domeniu de aplicare In sensul prezentului protocol:
a) prin expresia protectie civila se intelege indeplinirea tuturor sarcinilor umanitare, sau
a mai multora dintr ele, mentionate mai jos, destinate sa protejeze populatia civila
impotriva pericolelor ostilitatilor sau ale catastrofelor si s-o ajute sa depaseasca efectele
lor imediate, asigurind conditiile necesare supravietuirii acesteia. Aceste sarcini sint
urmatoarele:
i) serviciul de alerta;

ii) evacuarea;
iii) punerea la dispozitie si organizarea de adaposturi;
iv) aplicarea masurilor de camuflaj;
v) salvare;
vi) servicii sanitare, inclusiv prim ajutor si asistenta religioasa;
vii) lupta contra focului;
viii) reperarea si semnalizarea zonelor periculoase;
ix) decontaminarea si alte masuri de protectie analoage;
x) adapostirea si aprovizionarea de urgenta;
xi) ajutor in caz de urgenta pentru restabilirea si mentinerea ordinii in zonele sinistrate;
xii) restabilirea de urgenta a serviciilor indispensabile de utilitate publica;
xiii) servicii funerare de urgenta;
xiv) ajutor in ocrotirea bunurilor esentiale pentru supravietuire;
xv) activitati complementare necesare indeplinirii oricareia din sarcinile mentionate mai
sus cuprinzind planificarea si organizarea, dar care nu se limiteaza la acestea;
b) prin expresia organisme de protectie civila se inteleg asezaminte si alte unitati
infiintate sau autorizate de catre autoritatile competente ale partii in conflict pentru a
indeplini oricare din sarcinile mentionate in alin. a) si care sint in exclusivitate afectate si
utilizate pentru aceste sarcini;
c) prin termenul personal al organismelor de protectie civila se inteleg persoanele pe
care o parte la conflict le afecteaza in exclusivitate pentru indeplinirea sarcinilor
enumerate in alin. a), inclusiv personalul afectat in exclusivitate administratiei acestor
organisme de catre autoritatea competenta a acestei parti;
d) prin termenul material al organismelor de protectie se intelege echipamentul,
aprovizionarea si mijloacele de transport pe care aceste organisme le utilizeaza pentru
a indeplini sarcinile enumerate la alin. a).

ART. 62
Protectia generala
1. Organismele civile de protectie civila ca si personalul lor trebuie sa fie respectate si
protejate in conformitate cu dispozitiile prezentului protocol si, mai ales, cu dispozitiile
prezentei sectiuni. Ele au dreptul sa se achite de sarcinile lor de protectie civila, in afara
de cazurile de necesitate militara imperioasa.

2. Dispozitiile paragrafului 1 se aplica deopotriva civililor care, desi nu apartin unor

organisme civile de protectie civila, raspund unui apel al autoritatilor competente si
indeplinesc, sub controlul lor, sarcini de protectie civila.

3. Cladirile si materialul utilizate in scopuri de protectie civila, ca si adaposturile

destinate populatiei civile, sint reglementate de art. 52. Bunurile utilizate in scopurile
protectiei civile nu pot fi distruse si nici de turnate de la destinatia lor, decit de catre
partea carora acestea apartin.

ART. 63
Protectia civila in teritoriile ocupate
1. In teritoriile ocupate, organismele civile de protectie civila vor primi de la autoritati
facilitatile necesare pentru indeplinirea sarcinilor lor.
In nici o imprejurare, personalul lor nu trebuie constrins sa indeplineasca activitati care
ar impiedica executarea convenabila a acestor sarcini.
Puterea ocupanta nu va putea aduce nici o schimbare structurii sau personalului
acestor organisme care ar putea prejudicia indeplinirea eficace a misiunilor lor. Aceste
organisme civile de protectie civila nu vor fi obligate sa acorde prioritate resortisantilor
sau intereselor acestei puteri.

2. Puterea ocupanta nu trebuie sa oblige, sa constringa sau sa incite organismele civile

de protectie civila sa indeplineasca sarcinile lor intr-un mod care ar prejudicia in orice fel
interesele populatiei civile.

3. Puterea ocupanta poate, pentru ratiuni de securitate, sa dezarmeze personalul de

protectie civila.

4. Puterea ocupanta nu trebuie nici sa deturneze de la utilizarea lor specifica si nici sa

rechizitioneze cladirile sau materialul apartinind organismelor de protectie civila sau
utilizate de catre acestea, atunci cind aceasta deturnare sau aceasta rechizitie aduc
prejudicii populatiei civile.

5. Puterea ocupanta poate sa rechizitioneze sau sa deturneze aceste mijloace, cu

conditia continuarii respectarii regulii generale stabilite in paragraful 4 si sub rezerva
urmatoarelor conditii speciale:
a) cladirile si materialul sa fie pentru alte necesitati ale populatiei civile;
b) rechizitia sau deturnarea sa dureze numai cit necesitatea exista.

6. Puterea ocupanta nu trebuie nici sa deturneze si nici sa rechizitioneze adaposturile

puse la dispozitia populatiei civile sau necesare pentru nevoile acestei populatii.

ART. 64
Organisme civile de protectie civila ale unor state neutre sau ale altor state care nu sint
parti la conflict si organisme internationale de coordonare
1. Art. 62, 63, 65 si 66 se aplica deopotriva personalului si materialelor organismelor
civile, de protectie civila ale unor alte state neutre sau care nu sint parti la conflict, care
indeplinesc sarcini de protectie civila enumerate in art. 61, pe teritoriul unei parti la
conflict, cu consimtamintul si sub controlul acestei parti. Notificarea acestei asistente va
fi adresata de indata ce va fi posibil oricareia dintre partile adverse interesate. In nici o
imprejurare, aceasta activitate nu va fi considerata ca un amestec in conflict. Cu toate
acestea, aceasta activitate ar trebui sa fie exercitata tinind seama, in mod curent, de
interesele de securitate ale partilor in conflict interesate.

2. Partile la conflict care primesc asistenta mentionata in paragraful 1 si inaltele parti

contractante care o acorda trebuie sa faciliteze, cind este cazul, coordonarea
internationala a acestor actiuni de protectie civila. In acest caz, dispozitiile prezentului
capitol se aplica organismelor internationale competente.

3. In teritoriile ocupate, puterea ocupanta nu poate sa excluda sau sa restringa

activitatile organismelor civile de protectie civila ale unor state neutre sau ale altor state
care nu sint parti la conflict si ale unor organisme internationale de coordonare decit
daca ea poate sa asigure indeplinirea adecvata a sarcinilor de protectie civila prin
propriile sale mijloace sau prin acelea ale teritoriului ocupat.
ART. 65
Incetarea protectiei
1. Protectia la care au dreptul organismele civile de protectie civila, per sonalul lor,
cladirile, adaposturile si materialele lor nu va putea sa inceteze decit daca comit sau
sint intrebuintate pentru a comite, in afara sarcinilor proprii, acte daunatoare inamicului.
Cu toate acestea, protectia va inceta numai dupa ce o somatie va fixa, de cite ori este
cazul, un termen rezonabil, dar va ramine fara efect.

2. Nu vor fi considerate acte daunatoare inamicului:

a) faptul de a executa sarcini de protectie civila sub conducerea sau supravegherea
autoritatilor militare;
b) faptul ca personalul civil de protectie civila coopereaza cu personalul militar in
indeplinirea sarcinilor de protectie civila sau ca militarii sint atasati organismelor civile
de protectie civila;
c) faptul ca de indeplinirea sarcinilor de protectie civila ar putea, incidental, sa
beneficieze si victime militare, in special acelea care sint scoase din lupta.

3. Nu va fi considerat ca act daunator inamicului nici portul de arme usoare individuale

de catre personalul civil de protectie civila, in vederea mentinerii ordinii sau pentru
propria sa protectie. Cu toate acestea, in zonele in care se desfasoara sau se pare ca
vor trebui sa se desfasoare lupte terestre, partile la conflict vor da dispozitiile potrivite
pentru a limita aceste arme la armele de mina, cum ar fi pistoalele sau revolverele, cu
scopul de a facilita diferentierea intre personalul de protectie civila si combatanti. Chiar
daca personalul de protectie civila poarta alte arme individuale usoare in aceste zone,
acesta trebuie sa fie respectat si protejat indata ce va fi recunoscut ca atare.

4. Faptul ca organismele civile de protectie civila sint organizate dupa model militar, ca
si caracterul obligatoriu al serviciului cerut personalului lor, nu le va priva, de asemenea,
de protectia conferita de prezentul protocol.

ART. 66
Identificare
1. Fiecare parte la conflict trebuie sa se straduiasca sa procedeze in asa fel incit
organismele de protectie civila, personalul lor, cladirile si materialele lor sa fie
identificate atunci cind sint consacrate in exclusivitate indeplinirii sarcinilor de protectie
civila. Adaposturile puse la dispozitia populatiei civile trebuie sa fie identificabile intr-un
mod analog.

2. Fiecare parte la conflict trebuie sa se straduiasca, de asemenea, sa adopte si sa

puna in aplicare metode si proceduri care sa permita identificarea adaposturilor civile,
precum si personalul, cladirile si materialele de protectie civila care poarta sau
arboreaza semnul distinctiv international al protectiei civile.

3. In teritoriile ocupate si in zonele in care se desfasoara sau se pare ca se vor

desfasura lupte, personalul civil de protectie civila se va face recunoscut, ca regula
generala, prin semnul distinctiv international al protectiei civile si al unei carti de
identitate atestind statutul sau.

4. Semnul distinctiv international al protectiei civile consta dintr-un triunghi echilateral

albastru pe fond portocaliu, cind este utilizat pentru protectia organismelor de protectie
civila, a cladirilor lor, a personalului si materialelor lor sau pentru protectia adaposturilor
civile.

5. In afara semnului distinctiv, partile la conflict vor putea sa se puna de acord asupra
utilizarii semnelor distinctive in scopul identificarii serviciilor de protectie civila.

6. Aplicarea dispozitiilor paragrafelor 1 si 4 este reglementata de cap. V din anexa nr. I

a prezentului protocol.

7. In timp de pace, semnul descris in paragraful 4 poate fi utilizat cu consimtamintul

autoritatilor nationale competente, in scopul identificarii serviciilor de protectie civila.

8. Inaltele parti contractante si partile la conflict vor lua masurile necesare pentru a
controla utilizarea semnului distinctiv international de protectie civila si pentru a preveni
si reprima folosirea abuziva a acestuia.

9. Identificarea personalului sanitar si regilios, a unitatilor sanitare si a mijloacelor de

transport sanitare ale protectiei civile este reglementata deopotriva de art. 18.

ART. 67
Membrii fortelor armate si unitatile militare afectate organismelor de protectie civila
1. Membrii fortelor armate si unitatile militare afectate organismelor de protectie civila
vor fi respectati si protejati, cu conditia ca:
a) acest personal si aceste unitati sa fie afectate in permanenta indeplinirii oricarei
sarcini prevazute in art. 61 si sa i se consacre in exclusivitate;
b) daca a primit aceasta insarcinare, acest personal sa nu indeplineasca alte sarcini
militare in timpul conflictului;
c) acest personaj sa se distinga net de ceilalti membri ai fortelor armate, purtind foarte
vizibil semnul distinctiv international al protectiei civile, care trebuie sa fie suficient de
mare, si avind in posesie cartea de identitate prevazuta in cap. V al anexei nr. I a
prezentului protocol, atestind statutul sau;
d) acest personal si aceste unitati sa fie dotate numai cu arme individuale usoare in
vederea mentinerii ordinii sau pentru propria lor aparare. Dispozitiile art. 65 paragraful 3
se vor aplica si in acest caz;
e) acest personal sa nu participe direct la ostilitati si sa nu comita sau sa nu fie
intrebuintat pentru a comite, in afara sarcinilor de protectie civila, acte daunatoare partii
adverse;
f) acest personal si aceste unitati sa-si indeplineasca sarcinile lor de protectie civila
numai pe teritoriul national al partii lor.
Nerespectarea conditiilor enuntate in alin. e) de catre oricare membru al fortelor armate
care este obligat prin conditiile prevazute in alin. a) si b) este interzisa.
2. Membrii personalului militar care servesc in organismele de protectie civila vor fi,
daca cad in miinile unei parti adverse, prizonieri de razboi.
In teritoriul ocupat ei pot sa fie folositi, dar numai in interesul populatiei civile din acest
teritoriu, pentru sarcini de protectie civila, in masura in care este nevoie de aceasta, cu
conditia, totusi, ca ei sa fie voluntari, daca aceasta munca este periculoasa.

3. Cladirile si elementele importante ale materialelor si ale mijloacelor de transport ale

unitatilor militare afectate organismelor de protectie civila trebuie sa fie marcate vizibil
cu semnul distinctiv international al protectiei civile. Acest semn trebuie sa fie suficient
de mare.

4. Cladirile si materialele unitatilor militare afectate in permanenta organismelor de

protectie civila si afectate in exclusivitate indeplinirii sarcinilor de protectie civila, daca
vor cadea in miinile unei parti adverse, vor beneficia de dreptul razboiului. Cu toate
acestea, nu se va putea schimba destinatia lor atita vreme cit ele sint necesare
indeplinirii sarcinilor de protectie civila, in afara cazului unei necesitati militare
imperioase, cu conditia ca, in prealabil, sa fi fost luate masuri pentru a se face fata, intr-
un mod corespunzator, necesitatilor populatiei civile.
Sectiunea II Ajutoare in favoarea populatiei civile

ART. 68
Domeniu de aplicare Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica populatiei civile in sensul
prezentului protocol si completeaza art. 23, 55, 59, 60, 61 si 62 si celelalte dispozitii
pertinente ale celei de-a IV-a conventii.

ART. 69
Necesitati esentiale in teritoriile ocupate
1. In afara obligatiilor enumerate in art. 55 al celei de-a IV-a conventii, referitoare la
aprovizionare cu provizii si medicamente, puterea ocupanta va asigura, de asemenea,
in intreaga masura a mijloacelor sale si fara nici o diferentiere cu caracter defavorabil,
furnizarea de imbracaminte, asternuturi, mijloace de adapostire si alte furnituri esentiale
supravietuirii populatiei civile din teritoriul ocupat, precum si obiectele de cult necesare.

2. Actiunile de ajutor in favoarea populatiei civile din teritoriul ocupat sint reglementate
de art. 59, 60, 61, 62, 108, 109, 110 si 111 ale celei de-a IV-a conventii, ca si de art. 71
al prezentului protocol, si vor fi infaptuite fara intirziere.

ART. 70
Actiuni de ajutor
1. Atunci cind populatia civila dintr-un teritoriu sub controlul unei parti in conflict, altul
decit un teritoriu ocupat, este insuficient aprovizionata cu materiale si alimente
mentionate in art. 69, vor fi intreprinse actiuni de asistenta cu caracter umanitar si
impartial si fara nici o diferentiere cu caracter defavorabil, sub rezerva consimtamintului
partilor vizate de catre aceste actiuni de asistenta. Ofertele de asistenta indeplinind
conditiile de mai sus nu vor fi considerate nici ca un amestec in conflictul armat si nici
drept acte ostile. Cu ocazia distribuirii de colete cu ajutoare va fi acordata prioritate
persoanelor care, asa cum sint copiii, femeile insarcinate sau lehuze si mamele care
alapteaza, trebuie, conform conventiei a IV-a sau prezentului protocol, sa faca obiectul
unui tratament privilegiat sau al unei protectii deosebite.

2. Partile la conflict si fiecare inalta parte contractanta vor autoriza si vor facilita trecerea
rapida si fara piedici a tuturor trimiterilor, a echipamentelor si a personalului de ajutor
oferite in conformitate cu prevederile acestei sectiuni, chiar daca acest ajutor este
destinat populatiei civile a partii adverse.

3. Partile la conflict si fiecare inalta parte contractanta, autorizind trecerea de ajutoare,

echipamente si personal in conformitate cu paragraful 2:
a) vor dispune de dreptul de a stabili reglementarile tehnice, inclusiv verificarile, la care
este supusa o asemenea trecere;
b) vor putea sa conditioneze autorizatia de trecere de obligatia ca distribuirea asistentei
sa fie efectuata la fata locului, sub controlul unei parti protectoare;
c) nu vor deturna in nici un fel trimiterile de ajutoare de la destinatia lor si nici nu vor
intirzia trimiterea, cu exceptia cazurilor de necesitate urgenta, in interesul populatiei
civile vizate.

4. Partile la conflict vor asigura protectia trimiterilor de ajutoare si vor facilita distribuirea
rapida a acestora.

5. Partile la conflict si fiecare inalta parte contractanta interesata vor incuraja si vor
facilita o coordonare internationala eficienta a actiunilor de asistenta mentionate in
paragraful 1.

ART. 71
Personalul care participa la actiunile de asistenta
1. In caz de necesitate, ajutorul furnizat intr-o actiune de asistenta va putea cuprinde
personal de asistenta, mai ales pentru transportul si distribuirea trimiterilor de ajutoare;
participarea acestui personal va fi supusa consimtamintului partii pe teritoriul careia isi
va exercita activitatea.

2. Acest personal va fi respectat si protejat.

3. Fiecare parte care primeste colete cu ajutore va asista, in toata masura posibilului,
personalul mentionat in paragraful 1, in indeplinirea misiunii sale de asistenta.
Activitatile acestui personal de asistenta nu pot fi limitate, iar deplasarile sale nu vor fi
restrinse temporar decit in caz de necesitate militara imperioasa.

4. In nici o imprejurare personalul de ajutorare nu va trebui sa-si depa seasca limitele

misiunii, potrivit prevederilor prezentului protocol. Trebuie sa se tina seama indeosebi
de exigentele de securitate ale partii pe teritoriul careia acesta isi exercita atributiile. Se
poate pune capat misiunii oricarui membru al personalului de ajutorare care nu respecta
aceste conditii.
Sectiunea III Tratamentul persoanelor sub puterea unei parti in conflict
CAP. 1

Domeniul de aplicare si protectia persoanelor si a bunurilor

ART. 72
Domeniu de aplicare Dispozitiile prezentei sectiuni completeaza normele referitoare la
protectia umanitara a persoanelor civile si a bunurilor cu caracter civil cazute in mina
unei parti la conflict, enuntate in conventia a IV-a, indeosebi in titlurile I si III, ca si
celelalte norme aplicabile de drept international care reglementeaza protectia drepturilor
fundamentale ale omului pe timpul unui conflict armat cu caracter international.

ART. 73
Refugiati si apatrizi Persoanele care, inaintea inceperii ostilitatilor, sint considerate ca
apatrizi sau refugiati in sensul instrumentelor internationale pertinente, accentuate de
catre partile interesate sau de legislatia nationala a statului de refugiu sau de resedinta,
vor fi, in toate imprejurarile si fara nici o diferentiere cu caracter defavorabil, persoane
protejate in sensul titlurilor I si III ale celei de-a IV-a conventii.

ART. 74
Regruparea familiilor dispersate Inaltele parti contractante si partile in conflict vor
facilita, in toata masura posibilului, regruparea familiilor dispersate ca urmare a
conflictelor armate si vor incuraja in special actiunea organizatiilor umanitare care se
consacra acestei sarcini in conformitate cu dispozitiile conventiilor si ale prezentului
protocol si in conformitate cu regulile lor de securitate.

ART. 75
Garantii fundamentale
1. In masura in care ele sint afectate de o situatie prevazuta in art. 1 al prezentului
protocol, persoanele care sint in miinile unei parti la conflict si care nu beneficiaza de un
tratament mai favorabil in virtutea conventiilor si a prezentului protocol vor fi tratate cu
umanitate, in toate imprejurarile, si vor beneficia cel putin de protectia prevazuta in
prezentul articol, fara nici o diferentiere cu caracter defavorabil fondata pe rasa, culoare,
sex, limba, religie sau credinta, opinii politice sau altele, origine nationala sau sociala,
avere, nastere sau o alta situatie, sau orice alte criterii analoage. Fiecare dintre parti va
respecta integritatea corporala, onoarea, convingerile si practicile religioase ale tuturor
acestor persoane.

2. Sint si vor ramine interzise intotdeauna si in orice loc urmatoarele acte, fie ca sint
comise de persoane civile sau militari:
a) atingerile aduse vietii, sanatatii si integritatii fizice sau mentale a persoanelor, in
special:
i) omorul;
ii) tortura sub toate formele sale, fie fizica, fie mentala;
iii) pedepsele corporale;
iv) mutilarile;
b) atingerile indreptate impotriva demnitatii persoanei, mai ales tratamentele umilitoare
si degradante, prostitutia fortata si orice forma de atentat la pudoare;
c) luarea de ostatici;
d) pedepsele colective;
e) amenintarea de a comite oricare dintre actele citate mai sus.

3. Orice persoana arestata, detinuta sau internata pentru acte in legatura cu conflictul
armat va fi informata fara intirziere, intr-o limba pe care o intelege, despre motivele
pentru care aceste masuri au fost luate. Cu exceptia cazului de arestare sau de detentie
pentru o infractiune penala, aceasta persoana va fi eliberata in cel mai scurt timp posibil
si, in orice caz, indata ce imprejurarile care justifica arestarea, detentia sau internarea
vor fi incetat sa existe.

4. Nici o condamnare nu va fi pronuntata si nici o pedeapsa nu va fi executata impotriva

unei persoane recunoscuta vinovata de o infractiune penala comisa in legatura cu
conflictul armat, daca aceasta nu are loc in baza unei sentinte prealabile data de un
tribunal impartial si constituit legal, care sa se conformeze principiilor general
recunoscute ale unei proceduri judiciare normale cuprinzind urmatoarele garantii:
a) procedura va dispune ca orice acuzat sa fie informat fara intirziere de detaliile
infractiunii care ii este imputata si se va asigura acuzatului, inaintea si in timpul
procesului, toate drepturile si mijloacele necesare apararii sale;
b) nimeni nu poate fi pedepsit pentru o infractiune decit pe baza unei responsabilitati
penale individuale;
c) nimeni nu va fi acuzat sau condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituie
un act de delict potrivit dreptului national sau international care era aplicabil in
momentul in care au fost comise. De asemenea, nu va fi aplicata nici o pedeapsa mai
grava decit aceea care era aplicabila in momentul in care infractiunea a fost comisa.
Daca, ulterior acestei infractiuni, legea prevede aplicarea unei pedepse mai usoare,
delicventul va trebui sa beneficieze de aceasta situatie;
d) orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pina cind
culpabilitatea sa nu a fost legal stabilita;
e) orice persoana acuzata de o infractiune are dreptul de a fi judecata in prezenta sa;
f) nimeni nu poate fi fortat sa depuna marturie impotriva sa sau sa se recunoasca
vinovat;
g) orice persoana acuzata de o infractiune are dreptul sa interogheze sau sa ceara sa
fie interogati martorii acuzarii si sa obtina infatisare la interogatoriul martorilor apararii in
aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;
h) nici o persoana nu poate fi urmarita sau pedepsita de catre aceeasi parte pentru o
infractiune care a facut deja obiectul unei sentinte definitive de achitare sau
condamnare data in conformitate cu acelasi drept si aceeasi procedura judiciara;
i) orice persoana acuzata de o infractiune are dreptul ca sentinta sa fie pronuntata in
sedinta publica;
j) orice persoana condamnata va fi informata in momentul condamnarii de drepturile
sale juduciare de recurs si de alte drepturi, ca si de termenele in care trebuie exercitate.

5. Femeile private de libertate pentru motive in legatura cu conflictul armat vor fi

detinute in localuri separate de cele ale barbatilor. Ele vor fi plasate sub supraveghere
exercitata de catre femei. Cu toate acestea, daca sint arestate, detinute sau internate
familii, unitatea acestor familii va fi pastrata, pe cit posibil, in ceea ce priveste cazarea
lor.

6. Persoanele arestate, detinute sau internate pentru motive in legatura cu conflictul

armat vor beneficia de protectia acordata prin prezentul articol pina la eliberarea lor
definitiva, repatrierea sau reasezarea lor, chiar si dupa terminarea conflictului armat.

7. Pentru ca sa nu existe nici o indoiala in ceea ce priveste urmarirea si judecarea

persoanelor acuzate de crime de razboi sau de crime impotriva umanitatii, vor fi aplicate
urmatoarele principii:
a) persoanele care sint acuzate de astfel de crime vor fi deferite urmaririi si judecarii, in
conformitate cu normele de drept international aplicabil;
b) oricarei persoane care nu beneficiaza de un tratament mai favorabil in baza
conventiilor sau a prezentului protocol i se va acorda tratamentul prevazut de catre
prezentul articol, indiferent ca crimele de care este acuzata constituie sau nu infractiuni
grave la conventii sau la prezentul protocol.

8. Nici o dispozitie a prezentului articol nu poate fi interpretata ca limitind sau aducind o

atingere oricarei alte dispozitii mai favorabile, care acorda, in baza regulilor de drept
international aplicabil, o mai mare protectie persoanelor ocrotite de paragraful 1.

CAP. 2

Masuri in favoarea femeilor si a copiilor

ART. 76
Protectia femeilor
1. Femeile vor face obiectul unui respect deosebit si vor fi protejate, in special impotriva
violului, constringerii la prostitutie si oricarei forme de atentat la pudoare.

2. Cazurile de femei insarcinate si de mame cu copii mici care depind de acestea, ce

sint arestate, detinute sau internate pentru motive in legatura cu conflictul armat, vor fi
examinate cu prioritate absoluta.

3. In toata masura posibilului, partile la conflict se vor stradui sa evite ca pedeapsa cu

moartea sa fie pronuntata impotriva femeilor insarcinate sau mamelor cu copii mici care
depind de ele, pentru o infractiune comisa in legatura cu conflictul armat. O
condamnare la moarte pentru o astfel de infractiune, impotriva acestor femei, nu va fi
executata.

ART. 77
Protectia copiilor
1. Copiii vor trebui sa faca obiectul unui respect special si vor trebui sa fie protejati
impotriva oricarei forme de atentat la pudoare. Partile la conflict le vor acorda ingrijiri si
ajutorul de care au nevoie, tinind seama de virsta lor sau de orice alt motiv.
2. Partile la conflict vor lua toate masurile posibile in practica pentru ca copiii sub 15 ani
sa nu participe direct la ostilitati, indeosebi abtininduse de la a-i recruta in fortele lor
armate. Atunci cind ele incorporeaza persoane de peste 15 ani, dar sub 18 ani, partile
la conflict se vor stradui sa acorde prioritate celor mai in virsta.

3. Daca, in cazuri exceptionale si in pofida dispozitiilor paragrafului 2, copiii care nu au

15 ani impliniti participa direct la ostilitati si cad in miinile unei parti adverse, vor
continua sa beneficieze de protectia speciala acordata de prezentul articol, fie ca sint
sau nu prizonieri de razboi.

4. Daca sint arestati, detinuti sau internati pentru motive in legatura cu conflictul armat,
copiii vor fi pusi sub paza in localuri separate de cele ale adultilor, cu exceptia cazului
familiilor cazate ca unitati familiale, asa cum prevede paragraful 5 al art. 75.

5. O condamnare la moarte pentru o infractiune in legatura cu conflictul armat nu va fi

executata impotriva persoanelor care nu aveau 18 ani in momentul infractiunii.

ART. 78
Evacuarea copiilor
1. Nici o parte la conflict nu trebuie sa efectueze evacuarea, catre o tara straina, de alti
copii decit propriii sai resortisanti, in afara cazului unei evacuari temporare, a carei
necesitate este impusa de ratiuni imperioase ce tin de sanatatea sau de tratamentul
medical al copiilor sau, cu exceptia unui teritoriu ocupat, de securitatea lor. Atunci cind
se poate lua legatura cu parintii sau tutorii, este necesar consimtamintul lor scris cu
privire la evacuare. Daca nu se poate lua legatura cu acestia, evacuarea nu se poate
face decit cu consimtamintul scris al persoanelor carora legea sau cutuma le atribuie, in
principal, ocrotirea copiilor.
Puterea protectoare va controla orice evacuare de aceasta natura, in intelegere cu
partile interesate, adica cu partea care efectueaza evacuarea, cu partea care primeste
copiii si cu orice parte a carei resortisanti sint evacuati. In toate cazurile, toate partile la
conflict vor lua toate masurile de precautie posibile in practica pentru a evita
compromiterea evacuarii.

2. Atunci cind se efectueaza o evacuare in conditiile paragrafului 1, educatia fiecarui

copil evacuat, inclusiv educatia sa religioasa si morala, asa cum o doresc parintii sai, va
trebui sa fie asigurata, pe cit posibil, intr-un mod continuu.

3. In scopul facilitarii intoarcerii in familia si in tara lor a copiilor evacuati in conformitate

cu dispozitiile prezentului articol, autoritatile partii care au efectuat evacuarea si, atunci
cind va fi cazul, autoritatile tarii gazda, vor stabili, pentru fiecare copil, o fisa insotita de
fotografii, pe care o vor transmite Agentiei Centrale de Depistare a Comitetului
International al Crucii Rosii. Aceasta fisa va purta, de fiecare data cind aceasta va fi
posibil si nu va risca sa dauneze copiilor, urmatoarele date:
a) numele copilului;
b) prenumele copilului;
c) sexul;
d) locul si data nasterii (sau, daca data nasterii nu este cunoscuta, virsta aproximativa);
e) numele si prenumele tatalui;
f) numele si prenumele mamei si, eventual, numele sau inainte de casatorie;
g) rudele apropiate ale copilului;
h) nationalitatea copilului;
i) limba materna a copilului si orice alta limba pe care acesta o vorbeste;
j) adresa familiei copilului;
k) orice numar de identificare dat copilului;
l) starea sanatatii copilului;
m) grupa sanguina a copilului;
n) eventuale semne particulare;
o) data si locul unde copilul a fost gasit;
p) data la care si locul din care copilul si-a parasit tara;
q) eventual religia copilului;
r) adresa copilului in tara gazda;
s) daca copilul moare inaintea reintoarcerii sale, data, locul si imprejurarile mortii sale si
locul de inmormintare.

CAP. 3

Ziaristii

ART. 79
Masuri de protectie a ziaristilor
1. Ziaristii care indeplinesc misiuni profesionale periculoase in zonele de conflict armat
vor fi considerati ca persoane civile in sensul art. 50 paragraful 1.

2. Ei vor fi protejati, in aceasta calitate, in conformitate cu conventiile si cu prezentul

protocol, cu conditia de a nu intreprinde nici o actiune care sa contravina statutului lor
de persoane civile si fara a renunta la dreptul corespondentilor de razboi acreditati pe
linga fortele armate de a beneficia de statutul prevazut la art. 4 alin. 4 al celei de-a III-a
conventii.

3. Ei vor putea obtine o carte de identitate conforma modelului atasat anexei nr. 2 a
prezentului protocol. Aceasta legitimatie care va fi eliberata de guvernul statului ai carui
resortisanti sint, sau pe teritoriul caruia ei isi au resedinta, sau in care se afla agentia
sau organul de presa care ii foloseste, va atesta calitatea de ziarist a titularului ei.
TITLUL V APLICAREA CONVENTIILOR SI A PREZENTULUI PROTOCOL Sectiunea I
Dispozitii generale

ART. 80
Masuri de executare
1. Inaltele parti contractante si partile la conflict vor lua neintirziat toate masurile
necesare pentru a indeplini obligatiile care le revin in virtutea conventiilor si a
prezentului protocol.
2. Inaltele parti contractante si partile la conflict vor emite ordine si instructiuni pentru a
asigura respectarea conventiilor si a prezentului protocol si vor supraveghea aplicarea
lor.

ART. 81
Activitatile Crucii Rosii si ale altor organizatii umanitare
1. Partile la conflict vor acorda Comitetului International al Crucii Rosii toate facilitatile
posibile pentru a-i permite sa-si asume sarcinile umanitare care ii sint atribuite de catre
conventii si de prezentul protocol, cu scopul de a asigura protectie si asistenta
victimelor conflictelor. Comitetul International al Crucii Rosii va putea, de asemenea, sa
exercite orice alte activitati umanitare in favoarea acestor victime, cu consimtamintul
partilor la conflict.

2. Partile la conflict vor acorda organizatiilor lor respective de Cruce Rosie (Semiluna
Rosie, Leul si Soarele Rosu) facilitatile necesare exercitarii activitatilor lor umanitare in
favoarea victimelor conflictului, in conformitate cu dispozitiile conventiilor si ale
prezentului protocol si cu principiile fundamentale ale Crucii Rosii formulate de catre
conferintele internationale ale Crucii Rosii.

3. Inaltele parti contractante si partile la conflict vor facilita, in toata masura posibilului,
ajutorul pe care organizatiile de Cruce Rosie (Semiluna Rosie, Leul si Soarele Rosu) si
Liga Societatilor de Cruce Rosie il vor acorda victimelor conflictelor in conformitate cu
dispozitiile conventiilor si ale prezentului protocol si cu principiile fundamentale ale
Crucii Rosii formulate de catre conferintele internationale ale Crucii Rosii.

4. Inaltele parti contractante si partile la conflict vor acorda, pe cit posibil, facilitati
asemanatoare acelora care sint prevazute in paragrafele 2 si 3, celorlalte organizatii
umanitare mentionate de catre conventii si de prezentul protocol, care sint in mod
corespunzator autorizate de catre partile la conflict interesate si care isi exercita
activitatile lor umanitare in conformitate cu dispozitiile conventiilor si ale prezentului
protocol.

ART. 82
Consilierii juridici in fortele armate Inaltele parti contractante, tot timpul, si partile la
conflict, in perioada conflictului armat, vor veghea ca consilierii juridici sa fie disponibili,
a tunci cind va fi cazul, pentru a-i sfatui pe comandantii militari, la esaloanele
corespunzatoare, in ceea ce priveste aplicarea conventiilor si a prezentului protoclol si
in ceea ce priveste instruirea corespunzatoare a fortelor armate in aceasta privinta.

ART. 83
Difuzare
1. Inaltele parti contractante se angajeaza sa difuzeze in cea mai larga masura posibila,
in timp de pace, ca si in perioada de conflict armat, conventiile si prezentul protocol in
tarile lor respective si, indeosebi, sa introduca studiul lor in programele de instructie
militara, sa incurajeze studiul acestora de catre populatia civila, astfel incit aceste
instrumente sa fie cunoscute de fortele armate si de populatia civila.

2. Autoritatile militare sau civile care, in perioada de conflict armat, isi vor asuma
responsabilitati in aplicarea conventiilor si a prezentului protocol vor trebui sa posede o
cunoastere deplina a textelor acestor instrumente.

ART. 84
Legi de aplicare Inaltele parti contractante isi vor comunica, cit mai repede posibil, prin
intermediul depozitarului si, daca este cazul, prin mijlocirea puterilor protectoare,
traducerile lor oficiale ale prezentului protocol, ca si legile si regulamentele pe care ar
putea sa le adopte pentru a-i asigura aplicarea.
Sectiunea II Masuri in situatiile de incalcare a conventiilor si a prezentului protocol

ART. 85
Masuri in situatiile de incalcare a prezentului protocol
1. Dispozitiile conventiilor referitoare la masurile de infractiuni si infractiuni grave,
completate de catre prezenta sectiune, se aplica in situatiile de incalcari si de incalcari
grave la prezentul protocol.

2. Actele calificate drept incalcari grave in conventii constituie incalcari grave in

prezentul protocol, daca sint comise impotriva persoanelor aflate in miinile unei parti
adverse si care sint protejate de catre art. 44, 45 si 73 ale prezentului protocol, sau
impotriva ranitilor, bolnavilor sau naufragiatilor partii adverse, protejati de catre
prezentul protocol, sau impotriva personalului sanitar sau religios, a unitatilor sanitare
sau mijloacelor de transport sanitar care sint sub controlul partii adverse si protejati de
prezentul protocol.

3. In afara incalcarilor grave definite in art. 11, urmatoarele acte, cind sint comise cu
intentie, cu violarea dispozitiilor pertinente ale prezentului protocol, si cind produc
moartea sau lezeaza in mod grav integritatea fizica sau sanatatea, sint considerate
incalcari grave ale prezentului protocol:
a) supunerea populatiei civile sau a persoanelor civile unui atac;
b) lansarea unui atac nediferentiat atingind populatia civila sau bunuri cu caracter civil,
cunoscind ca acest atac va cauza pierderi in vieti omenesti, ranirea persoanelor civile
sau pagube bunurilor cu caracter civil si care sint excesive in sensul art. 57 paragraful 2
alin. iii);
c) lansarea unui atac impotriva lucrarilor sau instalatiilor continind forte periculoase,
cunoscind ca acest atac va cauza pierderi in vieti omenesti, ranirea persoanelor civile
sau pagube bunurilor cu caracter civil si care sint excesive in sensul art. 57 paragraful 2
alin. iii);
d) atacarea localitatilor neaparate si a zonelor demilitarizate;
e) atacarea unei persoane, cunoscind ca aceasta persoana este scoasa din lupta;
f) utilizarea cu perfidie, cu violarea art. 37, a semnului distinctiv al Crucii Rosii, al
Semilunii Rosii sau al Leului si Soarelui Rosu, sau a altor semne protectoare
recunoscute de catre conventii sau de prezentul protocol.
4. In afara incalcarilor grave definite in paragrafele precedente si in conventii, actele
urmatoare sint considerate ca incalcari grave ale protocolului atunci cind sint comise cu
intentie si cu violarea conventiilor sau a prezentului protocol:
a) transferarea de catre puterea ocupanta a unei parti a populatiei sale civile in teritoriul
pe care-l ocupa sau deportarea sau transferarea in interiorul sau in afara teritoriului
ocupat a totalitatii sau a unei parti a populatiei acestui teritoriu, cu violarea art. 49 al
celei de-a IV-a conventii;
b) orice intirziere nejustificata in repatrierea prizonierilor de razboi sau a civililor;
c) practicile de apartheid si celelalte practici inumane si degradante, bazate pe
discriminarea rasiala care dau loc unor ofense grave la adresa demnitatii personale;
d) faptul de a indrepta atacuri impotriva monumentelor istorice, operelor de arta sau
lacasurilor de cult clar recunoscute, care constituie patrimoniul cultural sau spiritual al
popoarelor si carora le este acordata o protectie speciala pe baza unei intelegeri
speciale, de exemplu in cadrul unei organizatii internationale competente, provocind
astfel distrugerea lor la scara mare, atunci cind nu exista nici o dovada de violare de
catre partea adversa a art. 53 alin. b) si cind monumentele istorice, operele de arta si
lacasurile de cult respective nu sint situate in apropierea imediata a obiectivelor militare;
e) faptul de a priva o persoana protejata de catre conventii sau despre care se fac
referiri in paragraful 2 al prezentului articol de dreptul sau de a fi judecat conform
procedurii legale si impartial.

5. Sub rezerva aplicarii conventiilor si a prezentului protocol, incalcarile grave ale

acestor instrumente sint considerate drept crime de razboi.

ART. 86
Omisiuni
1. Inaltele parti contractante si partile la conflict trebuie sa ia masuri in situatiile de
incalcari grave, luind totodata masuri pentru a face sa inceteze toate celelalte incalcari
ale conventiilor si ale prezentului protocol, care ar rezulta dintr-o omisiune ce contravine
unei obligatii asumate prin aceste instrumente.

2. Faptul ca o incalcare a conventiilor sau a prezentului protocol a fost comisa de catre

un subordonat nu ii exonereaza pe superiorii sai de responsabilitatea lor penala sau
disciplinara, dupa caz, daca acestia stiau sau aveau informatiile care le permitea sa
cunoasca, in imprejurarile respective, ca acest subordonat comitea sau urma sa comita
o astfel de incalcare, si daca nu a luat toate masurile practic posibile pentru a impiedica
sau pedepsi aceasta incalcare.

ART. 87
Obligatiile comandantilor
1. Inaltele parti contractante si partile la conflict trebuie sa-i insarcineze pe comandantii
militari in ceea ce-i priveste pe membrii fortelor armate puse sub comanda lor, precum
si privind celelalte persoane aflate sub autoritatea lor pentru a-i impiedica sa comita
infractiuni la conventii si la prezentul protocol si, la nevoie, sa le pedepseasca si sa le
denunte autoritatilor competente.
2. In vederea impiedicarii comiterii de infractiuni si pentru reprimarea lor, inaltele parti
contractante si partile la conflict trebuie sa ceara ca co mandantii, potrivit gradului de
responsabilitate, sa se asigure ca membrii fortelor armate puse sub comanda lor sa-si
cunoasca obligatiile potrivit prevederilor conventiilor sau ale prezentului protocol.

3. Inaltele parti contractante si partile la conflict trebuie sa ceara oricarui comandant,

care a aflat ca subordonatii sau alte persoane aflate sub autoritatea sa au comis sau
vor comite o infractiune la conventii sau la prezentul protocol, sa ia masurile care sint
necesare pentru a impiedica astfel de violari ale conventiilor sau ale prezentului
protocol, iar atunci cind va fi cazul, sa ia initiativa aplicarii unor actiuni disciplinare sau
penale impotriva autorilor violarilor.

ART. 88
Intrajutorarea judiciara in materie penala
1. Inaltele parti contractante isi vor acorda cea mai larga intrajutorare posibila in orice
procedura referitoare la infractiunile grave la conventii sau la prezentul protocol.

2. Sub rezerva drepturilor si obligatiilor stabilite de conventii si de art.

85 paragraful 1 din prezentul protocol si atunci cind imprejurarile o permit, inaltele parti
contractante vor coopera in materie de extradare. Ele vor examina im mod
corespunzator cererea statului pe teritoriul caruia pretinsa infractiune s-a produs.

3. In toate cazurile, legea aplicabila este aceea a inaltei parti contractante solicitante.
Totusi, dispozitiile paragrafelor precedente nu afecteaza obligatiile decurgind din
dispozitiile oricarui alt tratat cu caracter bilateral sau multilateral care reglementeaza
sau va reglementa, in totalitate sau in parte, problemele intrajutorarii judiciare in materie
penala.

ART. 89
Cooperarea In cazurile de violari grave ale conventiilor sau ale prezentului protocol,
inaltele parti contractante se angajeaza sa actioneze, atit impreuna, cit si separat, in
cooperare cu Organizatia Natiunilor Unite si in conformitate cu Carta Natiunilor Unite.

ART. 90
Comisia internationala de stabilire a faptelor
1. a) Va fi constituita o comisie internationala de stabilire a faptelor, denumita mai jos
comisie, compusa din cincisprezece membri de inalta moralitate si de o impartialitate
recunoscuta.
b) Cind cel putin douazeci de inalte parti contractante vor fi convenit sa accepte
competenta comisiei in conformitate cu paragraful 2, iar ulterior, la intervale de cinci ani,
depozitarul va convoca o reuniune a reprezentantilor acestor inalte parti contractante in
vederea alegerii membrilor comisiei. La aceasta reuniune, membrii comisiei vor fi alesi
prin scrutin secret de pe o lista de persoane pentru intocmirea careia fiecare din aceste
inalte parti contractante va putea propune un nume.
c) Membrii comisiei vor activa cu titlu personal si vor exercita mandatul lor pina la
alegerea noilor membri la reuniunea urmatoare.
d) Cu ocazia alegerii, inaltele parti contractante se vor asigura ca fiecare din persoanele
de ales in comisie sa posede calificarea ceruta si vor veghea sa se asigure o
reprezentare geografica echitabila pe ansamblul comisiei.
e) In cazul in care un loc va deveni vacant, comisia il va completa tinind seama, in mod
corespunzator, de dispozitiile alineatelor precedente.
f) Depozitarul va pune la dispozitia comisiei serviciile administrative necesare indeplinirii
functiunilor sale.

2. a) Inaltele parti contractante pot, cu ocazia semnarii, ratificarii sau aderarii la protocol,
sau ulterior in orice moment, sa declare ca recunosc de drept si fara acord special, fata
de orice inalta parte contractanta care accepta aceleasi obligatii, competenta comisiei
pentru a ancheta asupra afirmatiilor unei asemenea inalte parti, asa cum o autoriza
prezentul articol.
b) Declaratiile avute in vedere mai sus vor fi remise depozitarului, care va comunica
copii inaltelor parti contractante.
c) Comisia va avea in competenta:
i) anchetarea oricarui fapt pretins a fi o incalcare grava in sensul conventiilor si al
prezentului protocol, sau o alta violare grava a conventiilor si a prezentului protocol;
ii) facilitarea, oferind bunele sale oficii, a restabilirii unei atitudini de respectare a
dispozitiilor conventiilor si a prezentului protocol.
d) In alte situatii, comisia nu va deschide o ancheta, la cererea unei parti la conflict,
decit cu consimtamintul celeilalte sau celorlalte parti interesate.
e) Sub rezerva dispozitiilor de mai sus ale prezentului paragraf, dispozitiile art. 52 al
conventiei I, art. 53 al celei de-a II-a conventii, art. 132 al celei de-a III-a conventii si art.
149 al celei de-a IV-a conventii ramin aplicabile oricarei pretinse violari a conventiilor si
se aplica, de asemenea, oricarei pretinse violari a prezentului protocol.

3. a) Daca partile interesate nu dispun altfel de un acord comun, toate anchetele vor fi
efectuate de o camera compusa din sapte membri numiti dupa cum urmeaza:
i) cinci membri ai comisiei, care nu trebuie sa fie resortisanti ai nici uneia dintre partile la
conflict, vor fi numiti de catre presedintele comisiei, pe baza unei reprezentari echitabile
a regiunilor geografice, dupa consultarea partilor la conflict;
ii) doi membri ad-hoc, care nu trebuie sa fie resortisanti ai nici uneia dintre partile la
conflict, vor fi numiti cite unul de catre fiecare din acestea.
b) De la primirea unei cereri de ancheta, presedintele comisiei va fixa un termen
convenabil pentru constituirea unei camere. Daca cel putin unul din cei doi membri ad-
hoc nu a fost numit in termenul fixat, presedintele va proceda imediat la numirea sau la
numirile necesare pentru a completa componenta camerei.

4. a) Camera constituita in conformitate cu dispozitiile paragrafului 3 in vederea

efectuarii unei anchete va invita partile la conflict sa o asiste si sa prezinte probele. Ea
va putea, de asemenea, sa caute alte probe pe care le va considera pertinente si sa
procedeze la o ancheta la fata locului.
b) Toate elementele de proba vor fi comunicate partilor interesate, care vor avea dreptul
sa prezinte comisiei observatiile lor.
c) Fiecare parte interesata va avea dreptul sa discute probele.
5. a) Comisia va prezenta partilor vizate un raport asupra rezultatelor anchetei camerei
cu recomandarile pe care le va considera potrivite.
b) Daca camera nu este in masura sa adune probe care sa fie suficiente pentru
fundamentarea unor concluzii obiective si impartiale, comisia va face cunoscute
motivele acestei incapacitati.
c) Comisia nu va comunica public concluziile sale decit daca toate partile la conflict i-au
cerut aceasta.

6. Comisia va stabili regulamentul interior, inclusiv regulile referitoare la presedintia

comisiei si a camerei. Acest regulament va prevedea ca functiunile presedintelui
comisiei vor fi exercitate permanent si ca, in caz de ancheta, ele vor fi exercitate de o
persoana care sa nu fie resortisant al uneia dintre partile la conflict.

7. Cheltuielile administrative ale comisiei vor fi acoperite prin contribu tii ale inaltelor
parti contractante, care vor fi facut declaratia prevazuta in paragraful 2, si prin contributii
voluntare. Partea sau partile la conflict care cer o ancheta vor avansa fondurile
necesare pentru a acoperi cheltuielile ocazionate de o camera si vor fi despagubite de
catre partea sau partile impotriva carora sint indreptate alegatiile, pina la nivelul de 50 la
suta din cheltuielile camerei. Daca camerei ii sint prezentate alegatii de catre ambele
parti, fiecare parte va avansa 50 la suta din cheltuielile necesare.

ART. 91
Responsabilitate Partea la conflict care va viola dispozitiile conventiilor sau ale
prezentului protocol va fi obligata la despagubiri, daca va fi cazul. Ea va raspunde
pentru toate actele comise de persoanele facind parte din fortele sale armate.
TITLUL VI DISPOZITII FINALE

ART. 92
Semnarea Prezentul protocol va fi deschis spre semnare partilor la conventie la sase
luni dupa semnarea actului final si va ramine deschis pe o perioada de douasprezece
luni.

ART. 93
Ratificarea Prezentul protocol va fi ratificat cit mai curind posibil. Instrumentele de
ratificare vor fi depuse la Consiliul Federal Elvetian, depozitar al conventiilor.

ART. 94
Aderarea Prezentul protocol va fi deschis spre aderare oricarei parti la conventii
nesemnatara a acestui protocol. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar.

ART. 95
Intrarea in vigoare
1. Prezentul protocol va intra in vigoare la sase luni dupa depunerea de doua
instrumente de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare dintre partile la conventii care il va ratifica sau va adera ulterior,
prezentul protocol va intra in vigoare la sase luni dupa depunerea de catre aceasta
parte a instrumentului de ratificare sau aderare.

ART. 96
Raporturi conventionale de la intrarea in vigoare a prezentului protocol
1. Atunci cind partile la conventii sint totodata parti la prezentul protocol, conventiile se
vor aplica asa cum ele vor fi completate de prezentul protocol.

2. Daca una dintre partile la conflict nu este legata de prezentul protocol, partile la
prezentul protocol vor ramine, cu toate acestea, legate de acestea in raporturile lor
reciproce. Ele vor fi, in plus, legate prin prezentul protocol fata de mentionata parte,
daca aceasta il accepta si ii aplica dispozitiile.

3. Autoritatea reprezentind un popor angajat intr-un conflict armat impotriva unei inalte
parti contractante, cu caracterul mentionat in art. 1 paragraful 4, poate sa se angajeze
sa aplice conventiile si prezentul protocol cu privire la acest conflict, adresind o
declaratie unilaterala depozitarului.
Dupa primirea ei de catre depozitar, aceasta declaratie va avea, in legatura cu acest
conflict, urmatoarele efecte:
a) conventiile si prezentul protocol intra in vigoare imediat pentru numita autoritate in
calitatea sa de parte la conflict;
b) numita autoritate exercita aceleasi drepturi si se achita de aceleasi obligatii ca o
inalta parte contractanta la conventii si la prezentul protocol;

c) conventiile si prezentul protocol leaga in mod egal toate partile la conflict.

ART. 97
Amendamente
1. Orice inalta parte contractanta va putea sa propuna amendamente la prezentul
protocol. Textul oricarui proiect de amendament va fi comunicat depozitarului care,
dupa consultarea tuturor inaltelor parti contractante si a Comitetului International al
Crucii Rosii, va decide daca trebuie sa se convoace o conferinta pentru a examina
amendamentul sau amendamentele propuse.

2. Depozitarul va invita la aceasta conferinta inaltele parti contractante, ca si partile la

conventii, semnatare sau nu ale prezentului protocol.

ART. 98
Revizuirea anexei nr. I
1. Cel mai tirziu la patru ani dupa intrarea in vigoare a prezentului protocol, iar ulterior la
intervale de cel putin patru ani, Comitetul International al Crucii Rosii va consulta
inaltele parti contractante in legatura cu anexa nr. I a prezentului protocol si, daca va
considera necesar, va putea sa propuna o reuniune de experti tehnici cu scopul de a
reexamina anexa nr.
I si de a propune amendamentele care ar parea de dorit. Daca in termen de sase luni
dupa comunicarea catre inaltele parti contractante a unor propuneri referitoare la o
astfel de reuniune, o treime din aceste parti nu se vor opune la aceasta, Comitetul
International al Crucii Rosii va convoca aceasta reuniune, la care va invita si observatori
ai organizatiilor internationale interesate. O astfel de reuniune va fi, de asemenea,
convocata de catre Comitetul International al Crucii Rosii, oricind la cererea unei treimi
a inaltelor parti contractante.

2. Depozitarul va convoca o conferinta a inaltelor parti contractante si a partilor la

conventii pentru a examina amendamentele propuse de catre reuniunea expertilor
tehnici daca, ca urmare a amintitei reuniuni, Comitetul International al Crucii Rosii sau o
treime a inaltelor parti contractante o cer.

3. Amendamentele la anexa nr. I vor putea fi adoptate de catre amintita conferinta cu

majoritatea de doua treimi a inaltelor parti contractante prezente si votante.

4. Depozitarul va comunica inaltelor parti contractante si partilor la conventii orice

amendament astfel adoptat. Amendamentul va fi considerat ca acceptat la expirarea
unei perioade de un an de la data comunicarii, in afara de cazul in care, in cursul
acestei perioade, o declaratie de neacceptare a amendamentului este comunicata
depozitarului de catre cel putin o treime a inaltelor parti contractante.

5. Un amendament considerat ca a fost acceptat in conformitate cu paragraful 4 va intra

in vigoare la trei luni dupa acceptarea de catre toate inaltele parti contractante, cu
exceptia celor care vor fi facut o declaratie de neacceptare in conformitate cu acelasi
paragraf. Orice parte care face o astfel de declaratie poate, in orice moment, s-o
retraga, caz in care amendamentul va intra in vigoare pentru aceasta parte la trei luni
dupa retragerea ei.

6. Depozitarul va face cunoscut inaltelor parti contractante si partilor la conventii

intrarea in vigoare a oricarui amendament, partile legate de acest amendament, data
intrarii sale in vigoare pentru fiecare dintre parti, declaratiile de neacceptare facute in
conformitate cu paragraful 4 si retragerea unor astfel de declaratii.

ART. 99
Denuntarea
1. In cazul in care o inalta parte contractanta va denunta prezentul protocol, denuntarea
nu va produce efecte decit la un an dupa primirea instrumentului de denuntare. Daca,
cu toate acestea, la expirarea acestui an, partea denuntatoare se afla intr-o situatie la
care se refera art. 1, efectul denun tarii ramine suspendat pina la sfirsitul conflictului
armat sau al ocupatiei si, in orice caz, pina la terminarea operatiunilor de eliberare
definitiva, de repatriere sau de reasezare a persoanelor protejate de catre conventii sau
de prezentul protocol.

2. Denuntarea va fi notificata in scris depozitarului, care va informa toate inaltele parti

contractante de aceasta notificare.
3. Denuntarea nu va avea efect decit fata de partea denuntatoare.

4. Nici o denuntare notificata in baza paragrafului 1 nu va avea efect asupra obligatiilor

deja asumate ca urmare a conflictului armat in baza prezentului protocol, de catre
partea denuntatoare, pentru orice act comis inainte ca amintita denuntare sa devina
efectiva.

ART. 100
Notificari Depozitarul va informa inaltele parti contractante, ca si partile la conventii, fie
ca sint sau nu sint semnatare ale prezentului protocol, despre:
a) semnaturile puse pe prezentul protocol si instrumentele de ratificare si de aderare
depuse in conformitate cu art. 93 si 94;
b) data la care prezentul protocol va intra in vigoare in conformitate cu art. 95;
c) comunicarile si declaratiile primite in conformitate cu art. 84, 90 si 97;
d) declaratiile primite in conformitate cu art. 96 paragraful 3, care vor fi comunicate pe
caile cele mai rapide;
e) denuntarile notificate in conformitate cu art. 99.

ART. 101
Inregistrarea
1. Dupa intrarea sa in vigoare, prezentul protocol va fi transmis de catre depozitar
Secretariatului Natiunilor Unite, in scopul inregistrarii si publicarii, in conformitate cu art.
102 al Cartei Natiunilor Unite.

2. De asemenea, depozitarul va informa Secretariatul Natiunilor Unite despre toate

ratificarile, aderarile si denuntarile pe care le va primi referitoare la prezentul protocol.

ART. 102
Texte autentice Originalul prezentului protocol, ale carui texte in limbile engleza, araba,
chineza, spaniola, franceza si rusa sint deopotriva autentice, va fi depus depozitarului,
care va transmite copii certificate conforme tuturor partilor la conventii.
ANEXA 1 REGULAMENT REFERITOR LA IDENTIFICARE

CAP. 1

Cartile de identitate

ART. 1
Cartea de identitate a personalului permanent sanitar, religios si civil
1. Cartea de identitate a personalului permanent sanitar, religios si civil, prevazut in art.
18 paragraful 3 al protocolului, va trebui:
a) sa poarte semnul distinctiv si sa fie de dimensiuni care sa permita a fi purtat in
buzunar;
b) sa fie facuta astfel incit sa dureze cit mai mult posibil;
c) sa fie redactata in limba nationala sau oficiala (poate fi, in plus, si in alte limbi);
d) sa indice numele si data de nastere a titularului (sau, in lipsa acestei date, virsta sa in
momentul eliberarii cartii), ca si numarul sau de inmatriculare (daca are);
e) sa indice in ce calitate titularul are dreptul la protectia conventiilor si a protocolului;
f) sa poarte fotografia titularului, ca si semnatura sau amprenta degetului mare, sau
ambele;
g) sa poarte stampila si semnatura autoritatii competente;
h) sa indice data de emitere si de expirare a cartii.

2. Cartea de identitate trebuie sa fie uniforma pe tot teritoriul fiecarei inalte parti
contractante si, pe cit posibil, sa fie de acelasi tip pentru toate partile la conflict. Partile
la conflict pot sa se inspire din modelul intr-o singura limba al figurii 1. La inceperea
ostilitatilor, partile la conflict trebuie sa-si comunice un specimen al cartii de identitate pe
care ele le utilizeaza, daca aceasta carte difera de la modelul din figura 1.
Cartea de identitate va fi intocmita, daca este posibil, in doua exemplare, dintre care
unul este pastrat de catre autoritatea emitatoare, care ar trebui sa tina o evidenta a
cartilor pe care le-a eliberat.

3. In nici un caz personalul permanent sanitar, religios si civil nu poate fi lipsit de cartile
de identitate. In caz de pierdere a unei carti, titularul are dreptul sa obtina un duplicat.

ART. 2
Cartea de identitate a personalului temporar sanitar, religios si civil
1. Cartea de identitate a personalului temporar sanitar, religios si civil va trebui, daca
este posibil, sa fie analoaga aceleia care este prevazuta in art. 1 al prezentului
regulament. Partile la conflict se pot inspira din modelul figurii 1.

2. Atunci cind imprejurarile impiedica eliberarea de carti de identitate personalului

temporar sanitar, religios si civil, acest personal poate primi un certificat semnat de
autoritatea competenta, atestind ca persoana careia ii este eliberat a primit o
insarcinare cu caracter temporar si indicind, daca este posibil, durata acestei insarcinari
si dreptul titularului de a purta semnul distinctiv. Acest certificat trebuie sa indice numele
si data nasterii titularului (sau, in lipsa acestei date, virsta sa in momentul eliberarii
certificatului), functia titularului, precum si numarul de inmatriculare, daca exista. El
trebuie sa poarte semnatura sa sau amprenta degetului mare, sau ambele.
(Spatiu prevazut pentru numele tarii si al autoritatii care elibereaza aceasta carte).
CARTE DE IDENTITATE sanitar Permanent pentru personalul --------- civil ----------
religios Temporar Numele --------------------------------------------------Data nasterii (sau
virsta) --------------------------------Nr. de inmatriculare (eventual)----------------------------
Titularul prezentei carti este protejat de conventiile de la Geneva din 12 august 1949 si
de catre protocolul aditional la conventiile de la Geneva din 12 august 1949 referitor la
protectia victimelor conflictelor armate internationale (Protocol I) in calitatea sa de --------
------------------------------------------------------------Data emiterii -----------------Cartea nr. --------
------------------Semnatura autoritatii care elibereaza cartea Data expirarii ---------------------
-----------------------------------------------------------Fig. 1. - Model de carte de identitate ---------
------------------(format 74 mm x 105 mm) Verso la cartea de identitate -------------------------
-------------------------------------------Talia Ochii Parul ---------------------------------------------------
-----------------Alte semne particulare sau informatii --------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------- ------------------------------
--------------------------------------FOTOGRAFIA TITULARULUI --------------------------------------
------------------------------Stampila Semnatura sau amprenta degetului mare al titularului
sau ambele --------------------------------------------------------------------

CAP. 2

Semnul distinctiv

ART. 3
Forma si natura
1. Semnul distinctiv (rosu pe fond alb) trebuie sa fie suficient de mare, potrivit
imprejurarilor. Inaltele parti contractante pot sa se inspire pentru forma Crucii, Semilunii
sau Leului si Soarelui din modelele de la figura 2.

2. Noaptea si pe timp cu vizibilitate redusa, semnul distinctiv va putea fi luminat; de

asemenea, el va putea fi facut din materiale care sa permita recunoasterea sa prin
mijloace tehnice de detectie.
Fig. 2. - Semne distinctive in rosu pe fond alb -------------------------------------

ART. 4
Utilizare
1. Semnul distinctiv va fi, in masura posibilului, aplicat pe drapele sau pe o suprafata
plana, vizibil din toate directiile si de la o distanta cit mai mare.

2. Sub rezerva instructiunilor autoritatilor competente, personalul sanitar si religios care

se achita de sarcinile sale pe cimpul de lupta trebuie sa fie echipat, in masura
posibilului, cu acoperamint de cap si cu imbracaminte avind semnul distinctiv.

CAP. 3

Semnale distinctive

ART. 5
Utilizare facultativa
1. Sub rezerva dispozitiilor art. 6 al prezentului regulament, semnalele definite in
prezentul capitol pentru uzul exclusiv al unitatilor si mijloacelor de transport sanitare nu
trebuie sa fie utilizate in alte scopuri. Intrebuintarea tuturor semnalelor prevazute in
prezentul capitol este facultativa.

2. Aeronavele sanitare temporare care, din lipsa de timp sau datorita caracteristicilor lor,
nu pot fi marcate cu semnul distinctiv, pot utiliza semnalele distinctive autorizate in
prezentul capitol. Totusi, metoda de semnalizare cea mai eficienta in vederea
identificarii si a recunoasterii sale consta in intrebuintarea unui semnal vizual, fie semnul
distinctiv, fie semnalul luminos definit in art. 6, fie ambele, completate cu alte semnale
mentionate in art. 7 si 8 ale prezentului regulament.
ART. 6
Semnal luminos
1. Semnalul luminos, constind intr-o lumina albastra intermitenta, este destinat utilizarii
de catre aeronavele sanitare pentru a-si semnala identitatea. Nici o alta aeronava nu
poate utiliza acest semnal. Culoarea albastra recomandata se obtine cu ajutorul
coordonatelor tricromatice de mai jos:
- limita verde - y = 0,065 + 0,805 x - limita alb - y = 0,400 - x - limita purpuriu - x = 0,133
+ 0,600 Y Frecventa recomandata a sclipirilor luminoase albastre este de 60 la 100
sclipiri pe minut.

2. Aeronavele sanitare ar trebui sa fie echipate cu luminile necesare pentru a face vizibil
semnalul luminos in toate directiile posibile.

3. In lipsa unui acord special intre partile la conflict prin care s-ar rezerva utilizarea
luminilor albastre intermitente pentru identificarea vehiculelor, navelor si ambarcatiunilor
sanitare, intrebuintarea acestor semnale pentru alte vehicule sau nave nu este interzisa.

ART. 7
Semnal radio
1. Semnalul radio consta intr-un mesaj radiotelefonic sau radiotelegrafic, precedat de un
semnal distinctiv de prioritate, care trebuie definit si aprobat de catre o conferinta
administrativa mondiala de radiocomunicatii a Uniunii Internationale a
Telecomunicatiilor. Acest semnal este emis de trei ori inaintea indicativului de apel al
transportului sanitar in cauza. Mesajul este emis in engleza la intervale
corespunzatoare, pe una sau mai multe frecvente specificate, asa cum este prevazut in
paragraful 3. Semnalul de prioritate este rezervat in exclusivitate unitatilor si mijloacelor
de transport sanitare.

2. Mesajul radio, precedat de semnalul distinctiv de prioritate prevazut in paragraful 1,

contine urmatoarele elemente:
a) indicativul de apel al mijlocului de transport sanitar;
b) pozitia mijlocului de transport sanitar;
c) numarul si tipul mijloacelor de transport sanitare;
d) itinerariul ales;
e) durata calatoriei si ora de plecare si de sosire prevazute, dupa caz;
f) alte informatii, precum altitudinea de zbor, frecventele radioelectronice
supravegheate, limbajele conventionale, modurile si codurile sistemelor de radiolocatie
secundare de supraveghere.

3. Pentru a facilita comunicatiile vizate in paragrafele 1 si 2, ca si comunicatiile vizate in

art. 22, 23, 25, 26, 27, 28, 29, 30 si 31 ale protocolului, inaltele parti contractante, partile
la conflict sau una din partile la un conflict, actionind de comun acord sau izolat, pot
defini, in coformitate cu tabelul de repartitie al benzilor de frecventa figurind in
Regulamentul radiocomunicatiilor, anexat la Conventia internationala de
telecomunicatii, si pot publica frecventele nationale pe care le aleg pentru aceste
comunicatii.
Aceste frecvente trebuie sa fie notificate Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor, in
conformitate cu procedura aprobata de catre Conferinta administrativa mondiala a
radiocomunicatiilor.

ART. 8
Identificarea prin mijloace electronice
1. Sistemul secundar de radiolocatie de supraveghere (S.S.R.), asa cum este specificat
in anexa nr. 10 a Conventiei de la Chicago din 7 decembrie 1944 referitoare la aviatia
civila internationala, adusa la zi periodic, poate fi utilizat pentru a identifica si a urmari
zborul unei aeronave sanitare.
Modul si codul S.S.R., rezervat utilizarii exclusive de catre aeronavele sanitare, trebuie
sa fie definite de inaltele parti contractante, de partile la conflict sau de una dintre partile
la conflict, actionind de comun acord sau izolat, in conformitate cu procedurile de
recomandat de catre Organizatia Aviatiei Civile Internationale.

2. Partile la conflict pot, printr-un acord special, sa adopte, pentru utilizarea intre ele, un
sistem electronic analog celui pentru identificarea vehiculelor si a navelor si
ambarcatiunilor sanitare.

CAP. 4

Comunicatii

ART. 9
Radiocomunicatii Semnalul de prioritate prevazut de art. 7 al prezentului regulament va
putea precede radiocomunicatiile corespunzatoare ale unitatilor sanitare si ale
mijloacelor de transport sanitare pentru aplicarea procedurilor folosite in conformitate cu
art. 22, 23, 25, 26, 27, 28, 29, 30 si 31 ale protocolului.

ART. 10
Utilizarea codurilor internationale Unitatile si mijloacele de transport sanitare pot sa
utilizeze, de asemenea, codurile si semnalele stabilite de catre Uniunea Internationala a
Telecomunicatiilor, Organizatia Internationala a Aviatiei Civile si Organizatia
Interguvernamentala Consultativa a Navigatiei Maritime. In acest caz, aceste coduri si
semnale sint utilizate in conformitate cu normele, practicile si procedurile stabilite de
aceste organizatii.

ART. 11
Alte mijloace de comunicatie Atunci cind o radiocomunicatie bilaterala nu este posibila,
pot fi utilizate semnalele prevazute de catre Codul international al semnalelor adoptat
de catre Organizatia Interguvernamentala Consultativa a Navigatiei Maritime sau in
anexa pertinenta a Conventiei de la Chicago din 7 decembrie 1944 referitoare la aviatia
civila internationala, adusa la zi periodic.

ART. 12
Planuri de zbor Acordurile si notificarile referitoare la planurile de zbor prevazute in art.
29 al protocolului trebuie, pe cit posibil, sa fie formulate in conformitate cu procedurile
stabilite de Organizatia Aviatiei Civile Internationale.

ART. 13
Semnale si proceduri pentru interceptarea aeronavelor sanitare Daca este utilizata o
aeronava de interceptare pentru a identifica o aeronava sanitara in zbor sau pentru a o
soma sa aterizeze, in aplicarea art. 30 si 31 ale protocolului, procedurile normalizate de
interceptare vizuala si radio, prescrise in anexa nr. 2 a Conventiei de la Chicago din 7
decembrie 1944, referitoare la aviatia civila internationala, adusa la zi periodic, vor
trebui sa fie utilizate de aeronava de interceptare si de aeronava sanitara.

CAP. 5

Protectia civila

ART. 14
Cartea de identitate
1. Cartea de identitate a personalului protectiei civile mentionata in art.
66 paragraful 3 al protocolului este reglementata de catre dispozitiile pertinente ale art.
1 al prezentului regulament.

2. Cartea de identitate a personalului protectiei civile va putea sa se conformeze

modelului reprezentat in figura 3.

3. Daca personalul protectiei civile este autorizat sa poarte arme individuale usoare,
cartile de identitate vor trebui sa faca o mentiune corespunzatoare.
Fig. 3 - Model de carte de identitate a personalului protectiei civile (for------------------------
-------------------------------------------mat 74 mm x 105 mm ---------------------------------- ---------
------I / \ I (spatiu prevazut pentru I / \ I I / \ I numele tarii si al autoritatii I / \ I I / \ I care
elibereaza cartea) I / \ I I ------------- I I ------------- I -------------------- -----------------CARTEA
DE IDENTITATE a personalului protectiei civile Numele.................................................
Data nasterii (sau virsta).............................
Nr. de inmatriculare (eventual)........................
Titularul prezentei carti este protejat de conventiile de la Geneva din 12 august 1949 si
de Protocolul aditional la conventiile de la Geneva din 12 august 1949 referitor la
protectia victimelor conflictelor armate internatio nale (Protocol I) in calitate
de........................
Data emiterii.....................cartea nr.............
Semnatura autoritatii care a eliberat cartea Data de expirare........................
Verso la cartea de identitate ...........................................
Talia Ochii Parul ............................................
Alte semne distinctive sau informatii.......
............................................
............................................
............................................
Detinere de arme...........................
............................................
FOTOGRAFIA TITULARULUI Stampila Semnatura sau amprenta degetului mare al
titularului sau ambele

ART. 15
Semnul distinctiv international
1. Semnul distinctiv international al protectiei civile, prevazut in art. 66 paragraful 4 al
protocolului, este un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu. El este reprezentat
in figura 4 de mai jos:
.........................
I / \ I I / \ I I / \ I I ------------- I .........................
Fig. 4 - Triunghi albastru pe fond portocaliu -----------------------------------
2. Este recomandat:
a) daca triunghiul albastru se afla pe un drapel, pe o brasarda sau purtat pe spate,
drapelul, brasarda sau esarfa de spate se constitue pe fond portocaliu;
b) ca unul din virfurile triunghiului sa fie indreptat in sus, pe verticala;
c) ca nici un virf al triunghiului sa nu atinga marginea fondului portocaliu.

3. Semnul distinctiv international trebuie sa fie suficient de mare, potrivit imprejurarilor.

Semnul trebuie pus, in masura posibilului, pe drapele sau pe o suprafata plana, vizibile
din toate directiile posibile si cit mai departe. Sub rezerva instructiunilor autoritatilor
competente, personalul protectiei civile trebuie sa fie echipat, in masura posibilului, cu
acoperaminte de cap si imbracaminte prevazute cu semnul distinctiv international.
Noaptea sau pe timp de vizibilitate redusa, semnul va putea fi luminat sau iluminat; el
va putea fi facut si din materiale ce-l vor putea face recunoscut prin mijloace tehnice de
detectie.

CAP. 6

Lucrari si instalatii continind forte periculoase

ART. 16
Semnul special international
1. Semnul special international pentru lucrarile si instalatiile continind forte periculoase,
prevazut in paragraful 7 din art. 56 al protocolului, consta intr-un grup de trei cercuri de
culoare portocalie intensa, de aceeasi dimensiune, dispuse pe aceeasi axa, distanta
dintre cercuri fiind egala cu raza, ca in figura 5 de mai jos.

2. Semnul trebuie sa fie suficient de mare, potrivit imprejurarilor. Atunci cind este aplicat
pe o suprafata mare, semnul poate fi repetat suficient de des, potrivit imprejurarilor. In
masura posibilului, trebuie sa fie aplicat pe drapele sau pe suprafete plane, astfel incit
sa fie vizibil din toate directiile si cit mai departe.

3. Pe un drapel, distanta intre limitele exterioare ale semnului si marginile adiacente ale
drapelului va fi egala cu raza cercurilor. Drapelul va fi dreptunghiular si va avea fondul
alb.
4. Noaptea sau pe timp cu vizibilitate redusa, semnul va putea fi luminat sau iluminat; el
va putea fi facut din materiale care vor permite recunoasterea sa prin mijloace tehnice
de detectie.
.........
......
.........
Fig. 5 - Semnul special international pentru lucrari si instalatii continind ----------------------
---------------------------------------------forte periculoase.
-----------------ANEXA 2 CARTEA DE IDENTITATE a ziaristului in misiune periculoasa
Exteriorul cartii de identitate (Numele tarii care a eliberat aceasta carte) Carte de
identitate de ziarist in misiune periculoasa Nota:
(in limbile engleza, araba, franceza, rusa si spaniola).
Prezenta carte de identitate este eliberata ziaristilor in misiune profesionala periculoasa
in zonele de conflict armat. Purtatorul are drept sa fie tratat ca persoana civila potrivit
conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 si protocolului lor aditonal I. Cartea
trebuie sa fie purtata tot timpul de catre titularul sau. Daca acesta este arestat, el o va
remite imediat autoritatilor care il detin, cu scopul ca acestea sa-l poata identifica.
Interiorul cartii Eliberata de (autoritatea competenta)......................................
Locul......................................................................
Data.......................................................................
Loc pentru fotografie cu stampila autoritatii emitente Semnatura
titularului......................................................
Numele....................................................................
Prenumele..................................................................
Locul si data nasterii.....................................................
Corespondent al............................................................
Categorie profesionala.....................................................
Durata valabilitatii.......................................................
Inaltimea..........................Ochii...................................
Greutatea.........................Parul...................................
Grupa de singe.....................Factorul Rh.............................
Religia (facultativ).......................................................
Amprente digitale (facultativ).............................................
Deget aratator stinga Deget aratator dreapta Semne particulare de
identificare..........................................
............................................................................
............................................................................
PROTOCOL II Protocol aditional la conventiile de la Geneva din 12 august 1949 privind
protectia victimelor conflictelor armate fara caracter international TABLA DE MATERII
Pagina ------Preambul..................................................... 34 TITLUL I DOMENIUL DE
APLICARE A PREZENTULUI PROTOCOL Articolul 1 - Domeniul de aplicare
material................. 34 Articolul 2 - Domeniul de aplicare personal................. 34 Articolul
3 - Neinterventia................................. 34 TITLUL II TRATAMENTUL UMAN Articolul 4 -
Garantii fundamentale......................... 34 Articolul 5 - Persoane lipsite de
libertate................. 35 Articolul 6 - Urmarirea penala.............................. 35 TITLUL III
RANITI, BOLNAVI, NAUFRAGIATI Articolul 7 - Protectie si ingrijire........................ 36
Articolul 8 - Cautarea...................................... 36 Articolul 9 - Protectia personalului
sanitar si religios.... 36 Articolul 10 - Protectia generala a misiunii medicale........ 36
Articolul 11 - Protectia unitatilor si mijloacelor de transport
sanitar....................................... 36 Articolul 12 - Semn distinctiv............................... 36
TITLUL IV POPULATIA CIVILA Articolul 13 - Protectia populatiei civile................... 36
Articolul 14 - Protectia bunurilor indispensabile pentru supravietuirea populatiei
civile.............. 36 Articolul 15 - Protectia lucrarilor si instalatiilor care contin forte
periculoase............................. 37 Articolul 16 - Protectia bunurilor culturale si a
lacasurilor de cult....................................... 37 Articolul 17 - Interzicerea deplasarilor
fortate............. 37 Articolul 18 - Societati de ajutorare si actiuni de asistenta 37 TITLUL
V DISPOZITII FINALE Articolul 19 - Difuzare...................................... 37 Articolul 20 -
Semnare....................................... 37 Articolul 21 - Ratificare.................................... 37
Articolul 22 - Aderare....................................... 37 Articolul 23 - Intrare in
vigoare............................ 37 Articolul 24 - Amendamente................................... 37
Articolul 25 - Denuntare..................................... 38 Articolul 26 -
Notificari.................................... 38 Articolul 27 - Inregistrare.................................. 38
Articolul 28 - Texte autentice............................... 38 PREAMBUL Inaltele parti
contractante, reamintind ca principiile umanitare cuprinse in art. 3 comun al conventiilor
de la Geneva din 12 august 1949 constituie fundamentul respectarii persoanei umane in
caz de conflict armat fara caracter international, reamintind, de asemenea, ca
instrumentele internationale referitoare la drepturile omului ofera persoanei umane o
protectie fundamentala, subliniind necesitatea de a asigura o mai buna protectie
victimelor unor astfel de conflicte armate, reamintind ca, in cazurile neprevazute de
dreptul in vigoare, persoana umana ramine sub incidenta principiilor umanitare si
exigentelor constiintei publice, au convenit urmatoarele:
TITLUL I DOMENIUL DE APLICARE A PREZENTULUI PROTOCOL

ART. 1
Domeniul de aplicare material
1. Prezentul protocol, care dezvolta si completeaza art. 3 comun al conventiilor de la
Geneva din 12 august 1949 fara a modifica conditiile sale de aplicare actuale, se va
aplica la toate conflictele armate care nu cad sub incidenta art. 1 al Protocolului
aditional al conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 referitor la protectia victimelor
conflictelor armate internationale (Protocolul I) si care se desfasoara pe teritoriul unei
inalte parti contractante intre fortele sale armate si forte armate dizidente sau grupuri
inarmate organizate care, sub conducerea unui comandament responsabil, exercita un
asemenea control asupra unei parti a teritoriului sau, astfel incit sa-i permita sa
desfasoare operatiuni militare sustinute si coordonate si sa aplice prezentul protocol.

2. Prezentul protocol nu se va aplica situatiilor de tensiune interna si tulburarilor interne

cum sint actele de dezordine publica, actele sporadice si izolate de violenta si alte acte
analoge, care nu sint conflicte armate.

ART. 2
Domeniul de aplicare personal
1. Prezentul protocol se va aplica, fara nici o diferentiere cu caracter defavorabil pentru
motive de rasa, culoare, sex, limba, religie sau credinta, opinii politice sau de alta
natura, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau alta situatie sau oricare alt
criteriu analog (denumit in continuare diferentiere cu caracte defavorabil), tuturor
persoanelor afectate de un conflict armat in sensul art. 1.

2. La terminarea conflictului armat, toate persoanele care au facut obiectul unei

privatiuni de libertate sau al unei restrictii de libertate pentru motive legate de acest
conflict, precum si cele care ar face obiectul unor astfel de masuri dupa conflict, pentru
aceleasi motive, se vor bucura de protectia prevazuta in art. 5 si 6 pina la terminarea
acestei privatiuni sau restrictii de libertate.

ART. 3
Neinterventia
1. Nici o dispozitie din prezentul protocol nu va putea fi invocata in scopul afectarii
suveranitatii unui stat sau a responsabilitatii ce revine guvernului de a actiona pentru
mentinerea sau restabilirea ordinii publice in stat sau pentru apararea, prin toate
mijloacele legitime, a unitatii nationale si integritatii teritoriale a statului.

2. Nici o dispozitie a prezentului protocol nu va putea fi invocata pentru a justifica o

interventie directa sau indirecta oricare ar fi motivul, in conflictul armat sau in afacerile
interne sau externe ale unei inalte parti contractante pe al carei teritoriu are loc
conflictul.
TITLUL II TRATAMENTUL UMAN

ART. 4
Garantii fundamentale
1. Toate persoanele care nu participa in mod direct la ostilitati sau care nu mai participa
la acestea, indiferent ca sint sau nu private de libertate, au dreptul sa le fie respectata
persoana lor, onoarea, convingerile si practicile lor religioase. Ele vor fi tratate cu
umanism in toate imprejurarile, fara nici o diferentiere cu caracter nefavorabil.
Este interzis sa se ordone sa nu mai fie supravietuitori.

2. Fara incalcarea caracterului general al dispozitiilor precedente, urmatoarele acte cu

privire la persoanele la care se refera paragraful 1 sint si vor fi interzise in orice timp si
loc:
a) atentatele impotriva vietii, sanatatii si integritatii fizice si morale a persoanelor, in
special omuciderea si actele de cruzime ca tortura, mutilarile sau orice forma de
pedeapsa corporala;
b) pedepsele colective;
c) luarea de ostatici;
d) actele de terorism;
e) atentatele impotriva demnitatii personale, in special tratamentul umilitor si degradant,
violul, prostitutia silita si orice alta forma de atentat la pudoare;
f) sclavia si negotul cu sclavi sub toate formele sale;
g) jefuirea;
h) amenintarea cu savirsirea actelelor mai sus mentionate.

3. Copiii vor primi ingrijirea si ajutoarele de care au nevoie, in special:

a) ei vor primi educatie, inclusiv educatia religioasa si morala, conform dorintei parintilor
sau, in lipsa acestora, a persoanelor care ii au in ingrijire;
b) se vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a se facilita reunirea familiilor
separate temporar;
c) copiii sub virsta de 15 ani nu vor fi recrutati in fortele sau grupurile armate si nu li se
va permite sa participe la ostilitati;
d) ocrotirea speciala prevazuta in acest articol pentru copiii sub virsta de 15 ani se va
aplica in continuare daca, in pofida dispozitiilor alin. c), acestia au participat direct la
ostilitati si au fost capturati;
e) se vor lua masuri, daca va fi cazul si ori de cite ori este posibil, cu consimtamintul
parintilor sau al persoanelor care, in virtutea legii sau cutumei , au raspunderea
principala pentru ingrijirea lor, pentru evacuarea temporara a copiilor din zona in care
au loc luptele intr-o zona a tarii mai sigura si pentru ca acestia sa fie insotiti de
persoane care sa vegheze asupra securitatii si bunastarii lor.

ART. 5
Persoane lipsite de libertate
1. Pe linga dispozitiile art. 4, se vor respecta ca un minimum urmatoarele dispozitii in
ceea ce priveste persoanele private de libertate pentru motive legate de conflictul
armat, indiferent daca acestea sint internate sau detinute:
a) ranitii si bolnavii vor fi tratati in conformitate cu art. 7;
b) persoanele la care se refera prezentul paragraf vor primi, in aceeasi masura ca si
populatia civila locala, alimente si apa potabila si vor beneficia de conditii de salubritate
si igiena, precum si de protectie impotriva intemperiilor si pericolelor unui conflict armat;
c) ele vor fi autorizate sa primeasca ajutoare individuale sau colective;
d) ele isi vor putea practica religia si, cind solicita si daca este cazul, vor putea primi
asistenta spirituala din partea persoanelor, cum sint preotii, care exercita functii
religioase;
e) in cazul in care vor fi puse sa lucreze, ele se vor bucura de conditii de munca si de
garantii similare acelora de care se bucura populatia civila locala.

2. Cei care poarta raspunderea internarii sau detentiei persoanelor la care se refera
paragraful 1 vor respecta, de asemenea, in limitele posibilitatilor, urmatoarele dispozitii
referitoare la aceste persoane:
a) cu exceptia cazurilor cind barbatii si femeile unei aceleiasi familii vor fi cazati in
comun, femeile vor fi detinute in localuri diferite de cele destinate barbatilor si se vor
afla in supravegherea nemijlocita a femeilor;
b) persoanele mentionate la paragraful 1 vor fi autorizate sa trimita si sa primeasca carti
postale si scrisori, numarul acestora putind fi limitat de catre autoritatea competenta,
daca aceasta considera necesar;
c) locurile de internare si de detentie nu vor fi situate in apropierea zonei de lupta.
Persoanele la care se refera paragraful 1 vor fi evacuate cind locurile de internare sau
de detentie vor fi expuse in mod deosebit pericolelor care rezulta din conflictul armat, cu
conditia ca evacuarea sa poata fi efectuata in conditii de suficienta securitate;
b) persoanele mentionate vor beneficia de examinari medicale;
e) sanatatea lor fizica si psihica si integritatea lor corporala nu vor fi puse in pericol prin
nici o actiune sau omisiune nejustificate. In consecinta, se interzice supunerea
persoanelor la care se refera prezentul articol la orice interventie medicala care nu este
justificata de starea sanatatii persoanei in cauza si care nu este in concordanta cu
normele medicale general recunoscute ce se aplica in imprejurari medicale similare
persoanelor aflate in libertate.

3. Persoanele care nu sint cuprinse in dispozitiile paragrafului 1, dar a caror libertate

este restrinsa, sub orice forma, din motive legate de conflictul armat, vor fi tratate in
mod uman, conform dispozitiilor art. 4 si ale paragrafului 1 a), c) si d) si ale paragrafului
2 b) din prezentul articol.

4. Daca se hotaraste eliberarea persoanelor care sint private de libertate, cei care vor
hotari aceasta vor trebui sa ia masurile necesare pentru garantarea securitatii acestora.

ART. 6
Urmarirea penala
1. Prezentul articol se va aplica la urmarirea penala si la reprimarea infractiunilor penale
referitoare la conflictul armat.

2. Nu se va pronunta nici o condamnare si nu se va executa nici o pedeapsa fata de o

persoana declarata vinovata de comiterea unei infractiuni decit in baza unei sentinte
pronuntate de un tribunal care sa ofere garantiile fundamentale de independenta si
impartialitate. In mod deosebit:
a) procedura va asigura ca acuzatul sa fie informat fara intirziere asupra detaliilor
infractiunii care i se imputa si va garanta acuzatului, inainte de proces si pe parcursul
procesului, toate drepturile si mijloacele de aparare necesare;
b) nimeni nu va putea fi condamnat pentru o infractiune decit pe baza raspunderii
penale individuale;
c) nimeni nu va fi condamnat pentru acte sau omisiuni care, conform legilor nationale
sau dreptului international, nu erau incriminate in momentul comiterii; de asemenea nu
se va aplica o pedeapsa mai severa decit cea aplicabila in momentul comitereii
infractiunii. Daca dupa comiterea infractiunii, legea va dispune aplicarea unei pedepse
mai usoare, delicventul va beneficia de aceasta;
d) orice persoana acuzata de o infractiune va fi considerata nevinovata pina cind i se va
dovedi nevinovatia, conform legii;
e) orice persoana acuzata de o infractiune va avea dreptul sa fie prezenta la judecata;
f) nimeni nu va putea fi constrins sa depuna marturie impotriva lui insusi si nici sa
declare ca este vinovat.

3. Orice persoana condamnata va fi informata, in momentul condamnarii, asupra

drepturilor sale de a face recurs judiciar si de alt gen, precum si asupra termenelor in
care poate sa-si exercite aceste drepturi.
4. Pedeapsa cu moartea nu se va pronunta contra persoanelor care au virsta sub 18 ani
in momentul infractiunii, a femeilor insarcinate si a mamelor cu copii mici.

5. La incetarea ostilitatilor, autoritatile aflate la putere se vor stradui sa acorde o

amnistie cit mai larga posibila persoanelor care au luat parte la conflictul armat sau
celor care sint lipsite de libertate, fiind internate sau detinute, pentru motive legate de
conflictul armat.
TITLUL III RANITI, BOLNAVI, NAUFRAGIATI

ART. 7
Protectie si ingrijire
1. Toti ranitii, bolnavii si naufragiatii, indiferent daca au luat sau nu parte la conflictul
armat, vor fi respectati si protejati.

2. In toate imprejurarile, acestia vor fi tratati uman si vor primi, in masura posibilului si cit
mai repede posibil, ingrijirile medicale pe care le necesita starea lor. Nu se va face nici
o distinctie intre acestia, care sa nu fie bazata pe criterii medicale.

ART. 8
Cautarea Intotdeauna, cind imprejurarile o permit, si in special dupa o lupta, vor fi luate,
fara intirziere, toate masurile posibile pentru a se cauta si aduna ranitii, bolnavii si
naufragiatii, pentru a-i proteja contra jefuirii si tratamentului necorespunzator si pentru a
li se asigura ingrijirea necesara, precum si pentru a se cauta mortii, a se impiedica sa
fie jefuiti si pentru a li se asigura serviciul funebru.

ART. 9
Protectia personalului sanitar si religios
1. Personalul sanitar si religios va fi respectat si protejat. El va primi integral intregul
ajutor posibil pentru indeplinirea sarcinilor sale si nu va fi obligat sa indeplineasca
sarcini incompatibile cu misiunea sa umanitara.

2. Personalului sanitar nu i se va impune ca, pe timpul indeplinirii misiunii sale, sa dea

prioritate tratamentului vreunei persoane, cu exceptia cazurilor impuse de ratiuni de
ordin medical.

ART. 10
Protectia generala a misiunii medicale
1. Nimeni nu va fi pedepsit pentru a fi exercitat o activitate cu caracter medical conform
deontologiei, oricare ar fi fost imprejurarile sau beneficiarii acestei activitati.

2. Persoanele care exercita o activitate medicala nu vor fi constrinse sa comita acte sau
sa efectueze activitati contrare deontologiei sau altor reguli medicale destinate sa
protejeze ranitii si bolnavii, sau dispozitiilor prezentului protocol si nici sa se abtina de la
a indeplini acte cerute de aceste norme sau dispozitii.

3. Sub rezerva dispozitiilor din legislatia nationala, se vor respecta obligatiile

profesionale ale persoanelor care exercita o activitate medicala in ceea ce priveste
informatiile pe care ar putea sa le obtina in legatura cu ranitii si bolnavii ingrijiti de ele.

4. Sub rezerva dispozitiilor din legislatia nationala, nici o persoana care exercita o
activitate medicala nu va putea fi sanctionata, in nici un fel, pentru faptul ca a refuzat
sau s-a abtinut sa furnizeze informatii in legatura cu ranitii si bolnavii pe care i-a ingrijit
sau ii ingrijeste.

ART. 11
Protectia unitatilor si mijloacelor de transport sanitar
1. Unitatile sanitare si mijloacele de transport sanitar vor fi respectate si protejate in
orice moment si nu vor face obiectul unor atacuri.

2. Protectia la care sint indreptatite unitatile si mijloacele de transport sanitar nu va

inceta decit daca acestea vor fi folosite in scopul de a indeplini acte ostile, in afara
sarcinilor lor umanitare. Totusi, protectia va inceta numai dupa ce s-a dat un
avertisment prin care, daca este cazul, se stabileste un termen rezonabil si daca un
asemenea avertisment este ignorat.

ART. 12
Semn distinctiv Sub conducerea autoritatii competente in cauza, semnul distinctiv al
Crucii Rosii, Semilunii Rosii, Leului si Soarelui Rosu pe un fundal alb va fi purtat atit de
personalul sanitar si religios, cit si de unitatile si mijloacele de transport sanitare. Acesta
trebuie sa fie respectat in orice imprejurare.
El nu trebuie sa fie utilizat abuziv.
TITLUL IV POPULATIA CIVILA

ART. 13
Protectia populatiei civile
1. Populatia civila si persoanele civile se vor bucura de protectia generala impotriva
pericolelor decurgind din operatiunile militare. Pentru a face efectiva aceasta protectie,
se vor respecta, in toate imprejurarile, urmatoarele norme.

2. Populatia civila ca atare, precum si persoanele civile, nu vor face obiectul atacurilor.
Sint interzise actele de violenta sau amenintarile cu violenta al caror scop principal este
terorizarea populatiei civile.

3. Persoanele civile se vor bucura de protectia pe care le-o confera acest titlu, in afara
de cazul cind participa in mod direct la ostilitati si cit timp dureaza o astfel de
participare.

ART. 14
Protectia bunurilor indispensabile pentru supravietuirea populatiei civile Este interzis sa
se recurga, ca mijloc de lupta, la infometarea populatiei civile. In consecinta, se
interzice sa se atace, sa se distruga sau sa se faca inutilizabile, in acest scop, bunurile
indispensabile pentru supravietuirea populatiei civile, asa cum sint produsele alimentare
si zonele agricole care le produc, recoltele, animalele, instalatiile si rezervele de apa
potabila si lucrarile de irigatii.

ART. 15
Protectia lucrarilor si instalatiilor care contin forte periculoase Lucrarile sau instalatiile
care contin forte periculoase cum sint barajele, digurile si centralele nucleare pentru
producerea energiei electrice, nu vor face obiectul atacurilor, chiar daca ele constituie
obiective militare, daca astfel de atacuri pot produce eliberarea acestor forte si cauza, in
consecinta, pierderi importante pentru populatia civila.

ART. 16
Protectia bunurilor culturale si a lacasurilor de cult Fara a prejudicia dispozitiile
Conventiei de la Haga din 14 mai 1954 cu privire la protectia bunurilor culturale in caz
de conflict armat, este interzisa comiterea de acte de ostilitate indreptate impotriva
monumentelor istorice, operelor de arta sau lacasurilor de cult care constituie
patrimoniul cultural sau spiritual al popoarelor si folosirea lor in sprijinul activitatilor
militare .

ART. 17
Interzicerea deplasarilor fortate
1. Nu se va ordona stramutarea populatiei civile pentru motive legate de conflict, in
afara de cazul cind aceasta este impusa de securitatea persoanelor civile in cauza sau
de ratiuni militare imperioase. Daca o astfel de deplasare trebuie efectuata, se vor lua
toate masurile posibile pentru ca populatia civila sa aiba conditii satisfacatoare de
cazare, salubritate, igiena, securitate si alimentatie.

2. Persoanele civile nu vor fi constrinse sa paraseasca propriul lor teritoriu pentru

motive legate de conflict.

ART. 18
Societati de ajutorare si actiuni de asistenta
1. Societatile de ajutorare stabilite pe teritoriul inaltei parti contractante, asa cum sint
organizatiile de Cruce Rosie (Semiluna Rosie, Leul si Soarele Rosu) vor putea sa-si
ofere serviciile lor pentru indeplinirea sarcinilor lor traditionale fata de victimele
conflictului armat. Populatia civila poate sa se ofere, inclusiv din proprie initiativa de a
primi si ingriji ranitii, bolnavii si refugiatii.

2. Cind populatia civila este afectata de privatiuni deosebite datorita lipsei

aprovizionarilor indispensabile pentru supravietuirea sa, asa cum sint alimentele si
articolele sanitare, se vor intreprinde, cu consimtamintul inaltei parti contractante
interesate, actiuni de asistenta in favoarea populatiei civile, cu caracter exclusiv
umanitar si impartial si realizate fara nici un fel de diferentiere cu caracter defavorabil.
TITLUL V DISPOZITII FINALE

ART. 19
Difuzare Prezentul protocol va fi difuzat cit mai larg posibil.
ART. 20
Semnare Prezentul protocol va fi deschis spre semnare partilor la conventie la sase luni
dupa semnarea actului final si va ramine deschis pentru o perioada de douasprezece
luni.

ART. 21
Ratificare Prezentul protocol va fi ratificat de indata ce va fi posibil. Instrumentele de
ratificare vor fi depuse la Consiliul Federal Elvetian, depozitar al conventiilor.

ART. 22
Aderare Prezentul protocol va fi deschis spre aderare oricarei parti la conventii,
nesemnatara a acestui protocol. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar.

ART. 23
Intrare in vigoare
1. Prezentul protocol va intra in vigoare la sase luni dupa depunerea a doua
instrumente de ratificare sau de aderare.

2. Pentru fiecare parte la conventii, care il va ratifica sau va adera la el ulterior,

prezentul protocol va intra in vigoare la sase luni dupa depunerea de catre aceasta
parte a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.

ART. 24
Amendamente
1. Oricare inalta parte contractanta va putea sa propuna amendamente la prezentul
protocol. Textul oricarui proiect de amendament va fi comunicat depozitarului care,
dupa consultarea tuturor inaltelor parti contractante si a Comitetului International al
Crucii Rosii va decide daca este necesara convocarea unei conferinte pentru
examinarea amendamentului propus.

2. Depozitarul va invita la aceasta conferinta inaltele parti contractante si partile la

conventii, indiferent daca sint sau nu sint semnatare ale prezentului protocol.

ART. 25
Denuntare
1. In cazul in care o inalta parte contractanta ar denunta prezentul protocol , denuntarea
nu va produce efecte decit la sase luni dupa primirea instrumentului de denuntare.
Totusi, daca la expirarea celor sase luni, partea care denunta se afla intr-o situatie
prevazuta la art. 1, denuntarea nu va produce efecte decit la sfirsitul conflictului armat.
Persoanele care au facut obiectul unei privatiuni sau al unei restrictii de libertate pe
motive legate de acest conflict, vor continua totusi sa beneficieze de dispozitiile
prezentului protocol pina la eliberarea lor definitiva.

2. Denuntarea va fi notificata in scris depozitarului, care va informa inaltele parti

contractante despre aceasta notificare.
ART. 26
Notificari Depozitarul va informa inaltele parti contractante si partile la conventii, fie ca
sint sau nu sint semnatare ale prezentului protocol, in legatura cu:
a) semnarea prezentului protocol si depunerea instrumentului de ratificare si de
aderare, in conformitate cu art. 21 si 22;
b) data la care prezentul protocol va intra in vigoare in conformitate cu art. 23;
c) comunicarile si declaratiile primite in conformitate cu art. 24.

ART. 27
Inregistrare
1. Dupa intrarea sa in vigoare prezentul protocol va fi transmis de catre depozitar
Secretariatului Natiunilor Unite in scopul inregistrarii si publicarii lui, in conformitate cu
art. 102 al Cartei Natiunilor Unite.

2. Depozitarul va informa, de asemenea, Secretariatul Natiunilor Unite asupra tuturor

notificarilor si aderarilor pe care le va primi in legatura cu prezentul protocol.

ART. 28
Texte autentice Originalul prezentului protocol, al carui text in limbile araba, chineza,
engleza, franceza, rusa si spaniola sint, in egala masura, autentice, va fi depus spre
pastrare depozitarului, care va transmite copii certificate conforme tuturor partilor la
conventii.
-------------

Hotărârea nr. 1374/2004 privind procedura de

încheiere a înțelegerilor tehnice în domeniul
cooperării cu forțele armate străine

În temeiul art. 108 din Constituție, republicată, al art. 43 din Legea nr. 590/2003 privind
tratatele și al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 42/2004 privind participarea forțelor armate la
misiuni în afara teritoriului statului român,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. -
(1) Pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de România prin tratate în domeniul
cooperării cu forțele armate străine se încheie înțelegeri tehnice la nivel departamental,
denumite în continuare înțelegeri. Referințe în jurisprudență (1)
(2) Prin înțelegerile prevăzute la alin. (1) se stabilesc elementele tehnice, de detaliu,
privind cooperarea forțelor armate române cu cele ale altor state atât pe teritoriul
României, cât și pe timpul îndeplinirii misiunilor în afara acestuia.
(3) Sunt considerate înțelegeri, în sensul prezentei hotărâri, indiferent de denumirea lor:
a) aranjamentele privind acordarea sprijinului națiunii gazdă;
b) acordurile de standardizare NATO;
c) documentele tehnice privind planificarea și desfășurarea exercițiilor sau operațiilor
comune de către elemente ale forțelor armate române cu elemente ale forțelor armate
străine;
d) documentele asupra cărora Ministerul Afacerilor Externe s-a pronunțat, potrivit art. 35
alin. (3) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, în sensul că nu reprezintă tratate în
înțelesul dreptului internațional public;
e) alte documente care, potrivit voinței părților și obiectului de reglementare, nu intră
sub incidența dreptului internațional public.

Art. 2. -
Înțelegerile prevăzute la art. 1 se încheie cu respectarea legislației României și a tratatelor
internaționale la care aceasta este parte.

Art. 3. -
(1) Indiferent de denumirea pe care o au, înțelegerile se încheie, potrivit procedurilor
prevăzute de prezenta hotărâre, de către Ministerul Apărării Naționale.
(2) Ministerul Apărării Naționale poate încheia înțelegeri care nu reprezintă tratate în
înțelesul Legii nr. 590/2003, în numele Guvernului României, atunci când acest nivel este
cerut de:
a) participarea la activitățile de cooperare cu forțele armate străine a mai multor
ministere sau instituții ale statului;
b) metodologia NATO, prevăzută în standarde și publicații aliate;
c) procedura internă a statului căruia îi aparțin forțele militare cu care se cooperează.
(3) Înțelegerile prevăzute la alin. (2) se încheie cu avizul prealabil al Ministerului Afacerilor
Externe, solicitat în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 590/2003.
CAPITOLUL II Procedura încheierii înțelegerilor
Art. 4. -
Inițierea negocierilor unei înțelegeri se aprobă de către ministrul apărării naționale sau
de către persoanele stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale, cu excepția
situațiilor prevăzute la art. 5.

Art. 5. -
(1) În cazul în care la activitățile de cooperare cu forțele armate străine participă mai
multe ministere sau instituții ale statului, inițierea negocierilor unei înțelegeri se aprobă
de către primul-ministru.
(2) Pentru aprobarea de către primul-ministru a inițierii negocierilor unei înțelegeri,
Ministerul Apărării Naționale elaborează un memorandum care se transmite în copie,
concomitent, tuturor ministerelor și instituțiilor în competențele cărora se află, din punct
de vedere substanțial, celelalte domenii reglementate de înțelegerea respectivă, acestea
având obligația ca în termen de 7 zile lucrătoare de la primire să comunice Ministerului
Apărării Naționale eventualele observații și/sau propuneri. Termenul de 7 zile poate fi
redus la solicitarea motivată a Ministerului Apărării Naționale. În situația netransmiterii
observațiilor și/sau propunerilor în termenul prevăzut se consideră că textul
memorandumului este acceptat în forma respectivă.
(3) Memorandumul pentru aprobarea inițierii negocierilor unei înțelegeri va conține
referiri la:
a) obiectul înțelegerii;
b) necesitatea inițierii negocierilor înțelegerii;
c) finalitate;
d) elemente concrete de mandat al părții române, ce urmează a fi promovate în cadrul
negocierilor, inclusiv variantele de acțiune, dacă este cazul.
(4) Memorandumul pentru aprobarea inițierii negocierilor unei înțelegeri va avea
întotdeauna anexată propunerea de text a părții române, atât în limba română, cât și în
limba de circulație internațională în care se va încheia înțelegerea, după caz, și, cu titlu
informativ, propunerea de text a celeilalte părți, dacă aceasta există, pentru înțelegerile
bilaterale, sau proiectul de la care se pornește negocierea, în limba română și în limba de
circulație internațională în care se încheie înțelegerea, și eventualele propuneri de
modificare ale părții române, pentru înțelegerile multilaterale.
(5) După primirea și integrarea eventualelor observații și/sau propuneri, Ministerul
Apărării Naționale definitivează conținutul memorandumului, care se transmite în
original, pentru avizare succesivă, instituțiilor avizatoare.
(6) În cazul în care între Ministerul Apărării Naționale și instituțiile avizatoare, după
consultări la nivel corespunzător, persistă diferențe de opinie, instituțiile avizatoare pot
aviza cu obiecții, iar Ministerul Apărării Naționale va întocmi o notă cu motivarea
neacceptării observațiilor sau propunerilor, care se atașează memorandumului.
(7) În cazurile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. (b) și c), memorandumul pentru aprobarea
inițierii negocierilor unei înțelegeri se elaborează de către Ministerul Apărării Naționale și
se înaintează direct primului-ministru.
(8) Aprobarea inițierii negocierilor unei înțelegeri semnifică aprobarea conținutului
memorandumului și a proiectului înțelegerii.

Art. 6. -
(1) Desemnarea delegației de negociatori se face de către Ministerul Apărării Naționale.
(2) La solicitarea Ministerului Apărării Naționale, din delegație pot face parte și
reprezentanți ai ministerelor și instituțiilor avizatoare.

Art. 7. -
Negocierile se desfășoară prin întâlnirea delegațiilor părților sau prin corespondență, cu
respectarea mandatului aprobat.

Art. 8. -
(1) După fiecare rundă de negociere se redactează un raport care este supus aprobării
persoanelor prevăzute la art. 4.
(2) Raportul va fi însoțit de forma de text rezultată în urma rundei de negociere, cu
evidențierea clară a propunerilor de text ale părților, în cazul în care negocierea nu s-a
finalizat prin convenirea sau adoptarea textului înțelegerii.

Art. 9. -
(1) Pe durata negocierilor, ori de câte ori se va considera necesar, variantele de acțiune
sau elementele principale ale mandatului părții române pot fi completate ori modificate,
cu aprobarea persoanelor prevăzute la art. 4 sau 5, după caz.
(2) Dacă situațiile prevăzute la alin. (1) implică și ministerele ori instituțiile avizatoare, se
va solicita și acordul prealabil al acestora.

Art. 10. -
În situația în care forma textului înțelegerii rezultată din negociere corespunde cu
elementele de mandat aprobate, textul va fi convenit, în cazul înțelegerilor bilaterale, sau
adoptat, în cazul înțelegerilor multilaterale.

Art. 11. -
În cazurile prevăzute la art. 3 alin. (2), semnarea înțelegerii va fi aprobată de primul-
ministru, după îndeplinirea procedurilor stipulate la art. 5.

Art. 12. -
După finalizarea negocierilor prin convenire sau adoptare ori, atunci când este cazul, după
obținerea aprobării primului-ministru, ministrul apărării naționale poate semna
înțelegerea sau poate aproba ca aceasta să fie semnată de persoanele împuternicite în
acest sens, respectându-se principiul simetriei de funcție a semnatarilor.

Art. 13. - Referințe în jurisprudență (1)

Înțelegerile intră în vigoare la data semnării, dacă în text nu se prevede altfel.

Art. 14. -
Înțelegerile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a), după semnare, se comunică ministerelor și
instituțiilor interesate în aplicarea lor.

Art. 15. -
Aplicarea înțelegerilor revine Ministerului Apărării Naționale și ministerelor ori
instituțiilor prevăzute la art. 3 alin. (2), în limitele competențelor acestora.

CAPITOLUL III Particularități privind încheierea acordurilor

de standardizare NATO
Art. 16. -
(1) Acordurile de standardizare NATO reprezintă înregistrarea unui acord de voință între
două sau mai multe state membre ale Alianței Nord-Atlantice în scopul de a adopta
echipament militar, muniție, materiale, precum și proceduri operaționale, logistice sau
administrative, similare ori identice.
(2) Acceptarea și implementarea de către România a standardelor NATO sunt în
responsabilitatea Ministerului Apărării Naționale.
(3) În situația în care obiectul de reglementare al unui acord de standardizare NATO nu
este în concordanță cu legislația națională, acceptarea acestuia se face numai după
adoptarea actelor normative corespunzătoare, la inițiativa Ministerului Apărării
Naționale.

Art. 17. -
Încheierea acordurilor de standardizare NATO se desfășoară în conformitate cu
procedurile stabilite de Alianța Nord-Atlantică.
Art. 18. -
Structurile de standardizare, precum și metodologia acceptării și implementării
acordurilor de standardizare NATO în Ministerul Apărării Naționale se stabilesc prin ordin
al ministrului apărării naționale. Puneri în aplicare (2)

Art. 19. -
(1) Dispozițiile prezentei hotărâri se aplică în mod corespunzător și celorlalte instituții din
sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
(2) Competențele ministrului apărării naționale, stabilite prin prezenta hotărâre, sunt
îndeplinite, după caz, de conducătorii instituțiilor respective.

LEGE nr. 22 din 1 martie 2004pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de

Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949
Parlamentul României adoptă prezenta lege.Articolul UNICRomânia aderă la Tratatul
Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, cu modificările
ulterioare.Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa
comună din 26 februarie 2004, cu respectarea prevederilor art. 149 din Constituţia
României, republicată.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALER
DORNEANUPREŞEDINTELE SENATULUINICOLAE VĂCĂROIUBucureşti, 1 martie
2004.Nr. 22.TRATATUL ATLANTICULUI DE NORDWashington DC, 4 aprilie
1949Părţile la prezentul tratat,reafirmându-şi credinţa în scopurile şi principiile Cartei
Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi dorinţa de a convieţui în pace cu toate
popoarele şi guvernele,hotărâte să salvgardeze libertatea, patrimoniul lor comun şi
civilizaţia popoarelor lor, fondate pe principiile democraţiei, libertăţii individuale şi
supremaţiei legii,dornice să promoveze stabilitatea şi bunăstarea în spaţiul Atlanticului
de Nord,hotărâte să îşi unească eforturile în scopul apărării lor colective şi menţinerii
păcii şi securităţii,au convenit asupra prezentului tratat al Atlanticului de Nord.
Articolul 1 Părţile se angajează, în conformitate cu prevederile Cartei Organizaţiei
Naţiunilor Unite, să soluţioneze prin mijloace paşnice orice diferend internaţional în care
ar putea fi implicate, astfel încât să nu se aducă atingere păcii şi securităţii
internaţionale, precum şi justiţiei, şi să se abţină în relaţiile internaţionale de la
recurgerea la ameninţarea cu forţa sau la folosirea forţei în orice mod incompatibil cu
scopurile Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Articolul 2 Părţile vor contribui la dezvoltarea pe mai departe de relaţii internaţionale
bazate pe pace şi prietenie, prin consolidarea instituţiilor lor libere, prin asigurarea unei
mai bune înţelegeri a principiilor pe care sunt fondate aceste instituţii şi prin promovarea
condiţiilor de asigurare a stabilităţii şi bunăstării. Ele vor căuta să elimine diferenţele
dintre politicile lor economice internaţionale şi vor încuraja colaborarea economică
dintre fiecare sau dintre toate părţile.
Articolul 3 Pentru atingerea într-un mod cât mai eficient a obiectivelor acestui tratat,
părţile, acţionând individual sau colectiv, prin dezvoltarea propriilor mijloace şi prin
acordarea de sprijin reciproc în mod continuu şi eficace, îşi vor menţine şi vor dezvolta
capacitatea individuală şi pe cea colectivă de a rezista unui atac armat.
Articolul 4 Părţile se vor consulta ori de câte ori, în opinia vreuneia dintre ele, este
ameninţată integritatea teritorială, independenţa politică sau securitatea oricăreia dintre
părţi.
Articolul 5 Părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele,
în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor părţilor şi,
în consecinţă, sunt de acord că, dacă are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre
ele, în exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă, recunoscut prin art.
51 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, va sprijini partea sau părţile atacate, prin
realizarea imediată, individual şi împreună cu celelalte părţi, a oricărei acţiuni pe care o
consideră necesară, inclusiv folosirea forţei armate, în vederea restabilirii şi menţinerii
securităţii în spaţiul Atlanticului de Nord.Orice astfel de atac armat şi toate măsurile
adoptate ca urmare a acestuia vor fi imediat aduse la cunoştinţă Consiliului de
Securitate. Aceste măsuri vor înceta după adoptarea de către Consiliul de Securitate a
măsurilor necesare pentru restabilirea şi menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.
Articolul 6 În scopul aplicării art. 5, este considerat atac armat asupra uneia sau mai
multora dintre părţi un atac armat:(i) asupra teritoriului oricărei părţi în Europa sau în
America de Nord, în departamentele algeriene ale Franţei, pe teritoriul Turciei sau pe
insulele aflate sub jurisdicţia oricăreia dintre părţi din spaţiul Atlanticului de Nord, aflat la
nord de Tropicul Racului;(îi) asupra forţelor, navelor sau aeronavelor oricăreia dintre
părţi, care se află pe aceste teritorii sau deasupra lor sau în orice altă zonă a Europei,
în care forţele de ocupaţie ale uneia dintre părţi erau staţionate la data intrării în vigoare
a acestui tratat, sau pe Marea Mediterană ori în spaţiul Atlanticului de Nord, aflat la nord
de Tropicul Racului.
Articolul 7 Tratatul nu afectează şi nu va fi interpretat ca afectând în vreun fel drepturile
şi obligaţiile care decurg din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru părţile care sunt
membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau responsabilitatea primară a Consiliului de
Securitate pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.
Articolul 8 Fiecare parte declară că nici un angajament internaţional, aflat în prezent în
vigoare, între aceasta şi oricare dintre celelalte părţi sau un stat terţ nu este în
contradicţie cu prevederile prezentului tratat şi se obligă să nu îşi asume nici o obligaţie
internaţională care ar fi contrară acestui tratat.
Articolul 9 Prin prezentul articol părţile înfiinţează un consiliu, în cadrul căruia fiecare
dintre ele va fi reprezentată, pentru analizarea problemelor referitoare la aplicarea
acestui tratat. Consiliul va fi astfel organizat încât să se poată reuni prompt şi în orice
împrejurare. Consiliul va constitui organismele subsidiare necesare; în special, va
înfiinţa de urgenţă un comitet al apărării care va recomanda măsurile de aplicare a art.
3 şi 5.
Articolul 10 Părţile, prin acord unanim, pot invita să adere la acest tratat orice alt stat
european capabil să promoveze dezvoltarea principiilor acestuia şi să contribuie la
securitatea spaţiului Atlanticului de Nord. Orice stat astfel invitat poate deveni parte la
prezentul tratat, în urma depunerii la Guvernul Statelor Unite ale Americii a
instrumentului său de aderare. Guvernul Statelor Unite ale Americii va informa fiecare
parte în legătură cu depunerea fiecărui instrument de aderare.
Articolul 11 Acest tratat va fi ratificat şi prevederile sale vor fi duse la îndeplinire de
către părţi în conformitate cu reglementările constituţionale proprii. Instrumentele de
ratificare vor fi depuse cât mai curând posibil la Guvernul Statelor Unite ale Americii,
care îi va informa pe toţi semnatarii asupra depunerii fiecărui instrument de ratificare.
Tratatul va intra în vigoare între statele care l-au ratificat, de îndată ce au fost depuse
instrumentele de ratificare de către majoritatea semnatarilor, inclusiv de către Belgia,
Canada, Franţa, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie şi Statele Unite, şi va intra în
vigoare pentru celelalte state la data depunerii instrumentelor lor de ratificare.
Articolul 12 După ce prezentul tratat va fi în vigoare timp de 10 ani sau la orice dată
ulterioară, părţile, la cererea oricăreia dintre ele, se vor consulta în scopul revizuirii
acestuia, luând în considerare factorii care la acel moment afectează pacea şi
securitatea în spaţiul Atlanticului de Nord, inclusiv evoluţia aranjamentelor, atât
universale, cât şi regionale, încheiate în conformitate cu prevederile Cartei Organizaţiei
Naţiunilor Unite, pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.
Articolul 13 După ce prezentul tratat va fi în vigoare timp de 20 de ani, oricare parte
poate să îl denunţe la un an după ce a transmis nota de denunţare Guvernului Statelor
Unite ale Americii, care va informa guvernele celorlalte părţi în legătură cu depunerea
fiecărei note de denunţare.
Articolul 14 Acest tratat, ale cărui texte în limbile engleză şi franceză sunt în mod egal
autentice, va fi depozitat în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Copii
certificate ale acestuia vor fi transmise de către Guvernul Statelor Unite ale Americii
guvernelor celorlalte state semnatare.NOTĂ:1. Tratatul Atlanticului de Nord a fost
semnat la data de 4 aprilie 1949, de Regatul Belgiei, Canada, Regatul Danemarcei,
Franţa, Islanda, Italia, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Unit al Marii Britanii şi
Irlandei de Nord, Regatul Norvegiei, Portugalia, Statele Unite ale Americii şi Regatul
Ţărilor de Jos la 4 aprilie 1949 şi a intrat în vigoare la data de 24 august 1949, după
depunerea ratificărilor din partea tuturor statelor semnatare.2. La Tratatul Atlanticului de
Nord au aderat Grecia şi Turcia în 1952, Republica Federală Germania în 1955, Spania
în 1982 şi Republica Cehă, Polonia şi Ungaria în 1999.

Acordul între statele părți la Tratatul Atlanticului de

Nord cu privire la statutul forțelor lor din
19.06.1951 *)

Statele părți la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949,

considerând că forțele unei părți pot fi trimise, pe bază de acord, în misiune pe teritoriul
unei alte părți,
ținând seama că decizia de a le trimite și condițiile în care ele vor fi trimise, în măsura în
care astfel de condiții nu sunt stipulate prin prezentul acord, vor continua să facă obiectul
unor înțelegeri speciale între statele părți interesate,
dorind totuși să stabilească statutul unor astfel de forțe atunci când se află pe teritoriul
unei alte părți,
au convenit următoarele:
ARTICOLUL I
1. În prezentul acord expresiile de mai jos au următoarele înțelesuri:
a) forță - personalul care aparține trupelor de uscat, de marină și de aviație ale uneia
dintre părțile contractante aflate pe teritoriul unei alte părți contractante din zona
Tratatului Atlanticului de Nord în legătură cu îndatoririle lor oficiale, cu condiția ca cele
două părți contractante interesate să poată conveni ca anumite persoane, unități și
formațiuni să nu fie considerate ca intrând în categoria de forță sau ca făcând parte din
aceasta, potrivit prevederilor prezentului acord;
b) componentă civilă - personalul civil care însoțește personalul militar al unei părți
contractante, fiind angajat al forțelor armate ale acestei părți contractante și nefiind nici
persoane fără cetățenie, nici cetățeni ai oricărui alt stat care nu este parte la Tratatul
Atlanticului de Nord și nici cetățeni sau rezidenți permanenți ai statului în care forța este
dislocată;
c) membru de familie - soția sau soțul unui membru al forței ori al componentei civile sau
un copil aflat în întreținerea unuia dintre părinți;
d) stat trimițător - partea contractantă căreia îi aparține forța;
e) stat primitor - partea contractantă pe teritoriul căreia este dislocată forța sau
componenta civilă, indiferent că staționează acolo sau că se află în tranzit;
f) autorități militare ale statului trimițător - acele autorități ale statului trimițător care
sunt împuternicite prin lege să aplice legea militară a acestui stat cu privire la membrii
forțelor sale sau ai componentei civile;
g) Consiliul Atlanticului de Nord - consiliul stabilit prin art. 9 din Tratatul Atlanticului de
Nord sau orice alte organe subordonate ale acestuia autorizate să acționeze în numele
său.
2. Prezentul acord se va aplica autorităților din subdiviziunile politice ale părților
contractante, în cadrul teritoriilor lor, cu privire la care acordul se aplică și se extinde în
conformitate cu art. XX, în același fel și autorităților centrale ale acestor părți
contractante, cu rezerva că totuși proprietățile deținute de subdiviziunile politice nu vor
fi considerate ca proprietăți deținute de o parte contractantă, în înțelesul art. VIII.
ARTICOLUL II
Este de datoria unei forțe și a componentei sale civile, a membrilor acestora, precum și a
membrilor de familie ai acestora să respecte legile statului primitor și să se abțină de la
orice activitate neconformă cu spiritul prezentului acord și, în special, de la orice activitate
politică în statul primitor. Este, de asemenea, de datoria statului trimițător să ia măsurile
necesare în acest scop.
ARTICOLUL III
1. Respectând prevederile paragrafului 2 al acestui articol și conformându-se
formalităților stabilite de statul primitor în ceea ce privește intrarea și plecarea forței
militare sau a membrilor acesteia, acești membri vor fi scutiți de îndeplinirea cerințelor
referitoare la inspecția efectuată de către autoritățile de frontieră, vize, la intrarea ori
ieșirea în și de pe teritoriul statului primitor. Ei vor fi, de asemenea, scutiți de la aplicarea
reglementărilor statului primitor referitoare la înregistrarea și controlul străinilor, dar fără
ca prin aceasta să se considere că aceștia au obținut vreun drept de reședință permanentă
sau de domiciliu pe teritoriul statului primitor.
2. Numai următoarele documente vor fi cerute în ceea ce îi privește pe membrii unei
forțe; ele trebuie să fie prezentate la cerere:
a) act de identitate personal emis de statul trimițător, prevăzut cu o fotografie și care să
menționeze numele și prenumele, data nașterii, gradul, numărul (dacă există) și arma;
b) ordinul de deplasare, individual sau colectiv, redactat în limba statului trimițător și în
limbile engleză și franceză, emis de instituția competentă a statului trimițător sau de
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și care să certifice statutul persoanei sau al
grupului ca membru sau membri ai forței militare, precum deplasarea ordonată. Statul
primitor poate pretinde ca ordinul de deplasare să fie contrasemnat de către
reprezentanții său autorizați.
3. Pașapoartele membrilor unei componente civile și cele ale membrilor de familie vor
preciza calitatea acestora.
4. Dacă un membru al unei forțe sau al unei componente civile părăsește serviciul statului
trimițător și nu este repatriat, autoritățile statului trimițător vor informa imediat
autoritățile statului primitor, cărora le va da toate informațiile ce pot fi cerute. Autoritățile
statului trimițător vor informa, în mod similar, autoritățile statului primitor despre orice
asemenea membru care a absentat nemotivat mai mult de 21 de zile.
5. Dacă statul primitor a cerut părăsirea teritoriului său de către un membru al unei forțe
sau al unei componente civile ori a emis un ordin de expulzare împotriva unui fost
membru al unei forțe sau al unei componente civile ori împotriva unui membru de familie,
unui membru sau fost membru, autoritățile statului trimițător au obligația să primească
persoana în cauză pe propriul său teritoriu ori să o determine să părăsească teritoriul
statului primitor. Acest paragraf se va aplica numai persoanelor care nu sunt cetățeni ai
statului primitor și care au intrat în statul primitor ca membri ai unei forțe ori ai unei
componente civile sau în scopul de a dobândi această calitate și membrilor de familie ai
unor asemenea persoane.
ARTICOLUL IV
Statul primitor:
a) fie acceptă ca valabil, fără examen de conducere și taxă, permisul de conducere sau
permisul militar de conducere eliberat de statul trimițător ori de către o unitate
administrativă a acestuia unui membru al unei forțe sau al unei componente civile;
b) fie emite propriile permise de conducere oricărui membru al unei forțe sau al unei
componente civile care deține un permis de conducere ori un permis militar de conducere
eliberat de statul trimițător sau de către unitatea administrativă a acestuia, cu condiția
de a nu se cere examen de conducere.
ARTICOLUL V
1. Membrii unei forțe vor purta, de regulă, uniformă, cu excepția unor aranjamente
diferite între autoritățile statului trimițător și ale statului primitor; ținuta civilă va fi
purtată în aceleași condiții ca și pentru membrii forțelor statului primitor. Unitățile și
formațiunile unei forțe reglementar constituite vor purta uniformă la trecerea frontierei.
2. Vehiculele de serviciu ale unei forțe sau ale unei componente civile vor purta, în plus
față de numărul lor de înmatriculare, un semn distinctiv al apartenenței statale.
ARTICOLUL VI
Membrii unei forțe pot poseda și purta arme, cu condiția ca ei să fi fost autorizați prin
ordinul primit. Autoritățile statului trimițător vor examina cu bunăvoință cererile statului
primitor în această problemă.
ARTICOLUL VII
1. În condițiile stabilite de acest articol:
a) autoritățile militare ale statului trimițător vor avea dreptul să exercite în cadrul statului
primitor jurisdicția penală și disciplinară care le este conferită de legea statului trimițător
în privința persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat;
b) autoritățile statului primitor vor exercita jurisdicția asupra membrilor unei forțe sau ai
unei componente civile și asupra membrilor de familie în ceea ce privește infracțiunile
comise pe teritoriul statului primitor și incriminate de legea acestui stat.
2.
a) Autoritățile militare ale statului trimițător vor avea dreptul de a exercita jurisdicția
exclusivă asupra persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat în ceea ce privește
inclusiv infracțiunile referitoare la securitatea sa, incriminate de legea statului trimițător,
dar nu și de legea statului primitor;
b) autoritățile statului primitor vor avea dreptul să își exercite jurisdicția exclusivă asupra
membrilor unei forțe sau ai unei componente civile și asupra membrilor lor de familie în
ceea ce privește infracțiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea acestui stat,
pedepsite de legea sa, dar nu și de legea statului trimițător;
c) pentru scopurile acestui paragraf și ale paragrafului 3 al acestui articol, o infracțiune
împotriva securității statului va include:
(i) trădarea de patrie;
(ii) sabotajul, spionajul sau încălcarea oricărei legi referitoare la secretele oficiale ale
acestui stat ori la secretele privind apărarea națională a acestui stat.
3. În cazul în care dreptul de a exercita jurisdicția este concurent, se vor aplica
următoarele reguli:
a) autoritățile militare ale statului trimițător vor avea dreptul de exercitare, cu prioritate,
a jurisdicției asupra unui membru al unei forțe sau al unei componente civile în ceea ce
privește:
(i) infracțiunile îndreptate numai împotriva proprietății sau securității acestui stat ori
infracțiunile îndreptate numai împotriva persoanei sau proprietății unui alt membru al
forței ori componentei civile a acestui stat sau unui membru de familie;
(ii) infracțiunile care decurg din orice faptă sau omisiune produsă în îndeplinirea
îndatoririlor oficiale;
b) în cazul oricărei alte infracțiuni, autoritățile statului primitor vor avea dreptul de a
exercita, cu prioritate, jurisdicția;
c) dacă statul care are dreptul prioritar decide să nu își exercite jurisdicția, acesta va
informa autoritățile celuilalt stat de îndată ce va fi posibil. Autoritățile statului care are
dreptul prioritar de jurisdicție vor lua în considerare, cu bunăvoință, cererea de renunțare
la acest drept, formulată de autoritățile celuilalt stat, în cazul în care acest alt stat
consideră că o astfel de renunțare este de importanță deosebită.
4. Prevederile precedente ale acestui articol nu vor implica nici un drept pentru
autoritățile militare ale statului trimițător de a-și exercita jurisdicția asupra persoanelor
care sunt cetățeni ai statului primitor sau rezidenți permanenți ai acestui stat, în afara
cazului în care aceștia sunt membri ai forței statului trimițător.
5.
a) Autoritățile statului trimițător și ale statului primitor își vor acorda sprijin reciproc
pentru arestarea membrilor unei forțe sau ai unei componente civile ori a membrilor de
familie aflați pe teritoriul statului primitor și pentru predarea lor autorității care urmează
să își exercite jurisdicția în conformitate cu prevederile de mai sus;
b) autoritățile statului primitor vor notifica prompt autorităților militare ale statului
trimițător despre arestarea oricărui membru al unei forțe ori al componentei civile sau a
unui membru de familie;
c) în cazul în care statul primitor urmează să își exercite jurisdicția asupra unui membru al
unei forțe sau al unei componente civile, acuzat de comiterea unei infracțiuni, acesta va
rămâne în custodia statului trimițător, dacă se află pe teritoriul acestuia, până în
momentul în care va fi pus sub acuzație de statul primitor.
6.
a) Autoritățile statului trimițător și ale statului primitor își vor acorda sprijin reciproc
pentru efectuarea tuturor investigațiilor necesare cu privire la infracțiuni, precum și în
strângerea și administrarea probelor, inclusiv în sechestrarea și, atunci când este cazul, în
predarea obiectelor având legătură cu infracțiunea. Predarea unor astfel de obiecte poate
fi făcută cu condiția înapoierii lor într-un termen stabilit de autoritatea care le predă;
b) autoritățile părților contractante își vor notifica reciproc decizia luată în toate cazurile
în care există drepturi concurente de a exercita jurisdicția.
7.
a) O sentință de condamnare la moarte nu va fi executată în statul primitor de autoritățile
statului trimițător, dacă legislația statului primitor nu prevede o astfel de pedeapsă într-
un caz similar;
b) autoritățile statului primitor vor examina cu bunăvoință o cerere de sprijin din partea
autorităților statului trimițător pentru executarea unei pedepse cu închisoarea, decisă de
autoritățile statului trimițător în conformitate cu prevederile acestui articol, pe teritoriul
statului primitor.
8. Atunci când un acuzat a fost judecat în conformitate cu prevederile acestui articol de
către autoritățile uneia dintre părțile contractante și a fost achitat sau a fost condamnat
și își execută sau și-a executat pedeapsa ori a fost grațiat, acesta nu va putea fi judecat
din nou de către autoritățile unei alte părți contractante pentru aceeași infracțiune pe
același teritoriu. Cu toate acestea, nici o prevedere a acestui paragraf nu va împiedica
autoritățile militare ale statului trimițător să judece un membru al forței sale pentru orice
încălcare a regulilor de disciplină, decurgând dintr-o acțiune sau omisiune care a constituit
o infracțiune pentru care el a fost judecat de către autoritățile unei alte părți contractante.
9. Ori de câte ori un membru al forței sau al componentei civile ori un membru al familiei
este pus sub urmărire penală sub jurisdicția statului primitor, el va avea dreptul:
a) la o judecată promptă și rapidă;
b) de a fi informat, înaintea procesului, de acuzația sau de acuzațiile concrete care i se
aduc;
c) de a fi confruntat cu martorii care îl acuză;
d) ca martorii care pot depune în favoarea sa să fie constrânși să se prezinte în instanță,
dacă aceștia se află sub jurisdicția statului primitor;
e) să aibă un apărător desemnat de el sau un apărător care să îi acorde asistență gratuită,
în condițiile legale existente la acea dată în statul primitor;
f) dacă el consideră necesar, să beneficieze de serviciile unui interpret competent; și
g) să comunice cu reprezentantul guvernului statului trimițător și, când regulile de
procedură permit aceasta, să poată fi prezent la proces.
10.
a) Unitățile sau formațiunile militare ale forței, reglementar constituite, trebuie să asigure
paza și ordinea în toate taberele, așezările sau alte instalații pe care le ocupă în
conformitate cu acordurile încheiate cu statul primitor. Poliția militară a forței poate lua
toate măsurile pe care le consideră necesare pentru menținerea ordinii și a securității în
astfel de locuri;
b) în afara acestor locuri, o astfel de poliție militară trebuie folosită doar pe baza
înțelegerilor cu autoritățile statului primitor și în colaborare cu acele autorități și în
măsura în care o asemenea intervenție este necesară pentru a menține disciplina și
ordinea în rândul membrilor forței.
11. Fiecare parte contractantă va iniția măsurile legislative pe care le consideră necesare
pentru a asigura securitatea și protecția adecvată pe teritoriul său a instalațiilor,
echipamentului, proprietății, a documentelor și informațiilor oficiale ale celorlalte părți
contractante, precum și pentru pedepsirea persoanelor care pot contraveni legilor
adoptate în acest scop.
ARTICOLUL VIII
1. Fiecare parte contractantă renunță la orice pretenții împotriva oricărei alte părți
contractante pentru pagube produse asupra oricărei proprietăți care îi aparține și care
este folosită de forțele sale terestre, maritime sau aeriene, dacă paguba:
(i) a fost produsă de un membru sau un angajat al forțelor armate ale celeilalte părți
contractante în timpul executării îndatoririlor sale decurgând din punerea în aplicare a
Tratatului Atlanticului de Nord;
(ii) a fost produsă în urma utilizării oricărui vehicul, navă sau aeronavă aparținând
celeilalte părți contractante și folosită de forțele sale armate, cu condiția ca vehiculul,
nava sau aeronava care a produs paguba să fi fost utilizată în acțiuni de punere în aplicare
a Tratatului Atlanticului de Nord sau ca paguba să fi fost provocată unei proprietăți
utilizate în același scop.
Se va renunța la pretenții decurgând din operațiuni de salvare maritimă ale unei părți
contractante față de o altă parte contractantă, cu condiția ca vasul sau încărcătura salvată
să fi fost proprietatea uneia dintre părțile contractante și să fi fost utilizată de forțele sale
armate în cadrul punerii în aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord.
2.
a) În cazul unei pagube cauzate sau aduse, așa cum s-a prevăzut în paragraful 1, unei alte
proprietăți deținute de o parte contractantă și situată pe teritoriul său, problema
răspunderii celeilalte părți contractante va fi stabilită, iar mărimea pagubei va fi evaluată
de către un arbitru unic stabilit potrivit subparagrafului b) al acestui paragraf, în afară de
cazul când părțile contractante interesate nu vor hotărî altfel. Arbitrul va decide și în
privința oricăror alte contrapretenții izvorând din același incident;
b) arbitrul la care se face referire în subparagraful a) de mai sus va fi ales, pe baza
acordului dintre părțile contractante interesate, dintre cetățenii statului primitor care au
deținut sau dețin o înaltă funcție judiciară. Dacă părțile contractante interesate nu
reușesc, în termen de două luni, să cadă de acord asupra arbitrului, oricare dintre ele
poate cere președintelui supleanților în Consiliul Atlanticului de Nord să desemneze o
persoană care să aibă calificările menționate mai sus;
c) orice decizie luată de arbitru va fi obligatorie și definitivă pentru părțile contractante;
d) suma oricărei despăgubiri acordate de către arbitru va fi împărțită potrivit prevederilor
paragrafului 5 subparagraful e) pct. (i), (ii) și (iii) din acest articol;
e) remunerarea arbitrului va fi stabilită prin înțelegere între părțile contractante
interesate și va fi suportată împreună cu cheltuielile neprevăzute, necesare îndeplinirii
obligațiilor sale, în proporții egale de către aceste părți;
f) cu toate acestea, fiecare parte contractantă va renunța la pretențiile sale în cazul în
care paguba este mai mică de:

Belgia - 70.000 franci belgieni;

Canada - 1.460 dolari canadieni;
Danemarca - 9.670 coroane;
Franța - 490.000 franci francezi;
Islanda - 22.800 coroane;
Italia - 850.000 lire;
Luxemburg - 70.000 franci luxemburghezi;
Olanda - 5.320 florini;
Norvegia - 10.000 coroane;
Portugalia - 40.250 scuzi;
Marea Britanie - 500 lire sterline;
S.U.A. - 1.400 dolari S.U.A.

Orice altă parte contractantă, a cărei proprietate a suferit daune în același incident, va
renunța și ea la pretențiile sale care nu depășesc aceste sume. În cazul unor fluctuații mari
ale ratelor de schimb dintre aceste valute, părțile contractante vor cădea de acord asupra
unor modificări adecvate ale acestor sume.
3. Pentru scopurile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol, expresia ce aparține unei părți
contractante, în cazul unei nave, include o navă de transport închiriată în regim "bare-
boat" de aceeași parte contractantă sau rechiziționată de aceasta în condițiile regimului
"bare-boat" sau preluată drept captură de război (în afară de cazul în care riscul pierderii
sau răspunderea pentru daune este în sarcina unei alte persoane decât o astfel de parte
contractantă).
4. Fiecare parte contractantă renunță la toate pretențiile sale față de orice altă parte
contractantă pentru rănirea sau decesul oricărui membru al forțelor sale armate pe
timpul când un astfel de membru a acționat în executarea îndatoririlor sale oficiale.
5. Pretențiile (altele decât pretențiile izvorâte din contracte și cele cărora le sunt aplicabile
paragrafele 6 și 7 ale acestui articol) decurgând din fapte sau omisiuni ale membrilor unei
forțe ori ai componentei civile, produse în îndeplinirea obligațiilor oficiale sau din orice
altă faptă, omisiune ori împrejurare, pentru care este răspunzătoare o forță sau o
componentă civilă și care cauzează pagube pe teritoriul statului primitor unor terțe părți,
altele decât vreuna dintre părțile contractante, vor fi soluționate de statul primitor în
conformitate cu următoarele prevederi:
a) pretențiile vor fi depuse, înregistrate și soluționate sau judecate în conformitate cu
legile și cu reglementările statului primitor, aplicabile pretențiilor decurgând din
activitățile propriilor lor forțe armate;
b) statul primitor poate soluționa orice asemenea pretenții, iar plata sumelor convenite
sau stabilite prin decizie judecătorească se va face de către statul primitor în propria sa
monedă;
c) o astfel de plată, fie că este făcută în conformitate cu o înțelegere, fie că este stabilită
prin decizia tribunalului competent al statului primitor ori prin decizia definitivă a unui
astfel de tribunal prin care se respinge cererea de plată, va fi obligatorie și definitivă
pentru părțile contractante;
d) orice pretenție soluționată de către statul primitor va fi comunicată statelor
trimițătoare interesate, împreună cu informații complete și o propunere de împărțire a
sumelor, în conformitate cu subparagraful e) pct. (i), (ii) și (iii) de mai jos. În lipsa unui
răspuns în termen de două luni, se va considera că împărțirea propusă a fost acceptată;
e) sumele necesare pentru soluționarea pretențiilor în conformitate cu precedentele
subparagrafe și cu paragraful 2 al acestui articol vor fi împărțite între părțile contractante,
după cum urmează:
(i) când întreaga responsabilitate revine unui singur stat, suma atribuită sau hotărâtă de
către instanța judiciară va fi suportată în proporție de 25% în sarcina statului primitor și
în proporție de 75% în sarcina statului trimițător;
(ii) când sunt răspunzătoare mai multe state pentru pagubă, suma atribuită sau hotărâtă
de către instanța judiciară va fi suportată în mod egal de aceste state; totuși, dacă statul
primitor nu este unul dintre statele responsabile, partea acestuia va fi jumătate din
contribuția fiecărui stat trimițător;
(iii) când paguba a fost cauzată de forțele armate ale părților contractante și nu este
posibil să fie imputată în mod precis uneia sau mai multora dintre aceste forțe armate,
suma atribuită sau hotărâtă de instanța judiciară va fi împărțită în mod egal între părțile
contractante în cauză; totuși, dacă statul primitor nu este unul dintre statele ale căror
forțe armate au cauzat paguba, partea acestuia va fi jumătate din contribuția fiecărui stat
trimițător;
(iv) semestrial, statul primitor va transmite statelor trimițătoare interesate o situație a
sumelor pe care le-a achitat în cursul semestrului precedent pentru fiecare caz în care a
fost acceptată împărțirea procentuală propusă; situația va fi însoțită de o cerere de
rambursare. Rambursarea se va face în cel mai scurt termen, în moneda statului primitor;
f) în cazurile în care, ca urmare a aplicării dispozițiilor subparagrafelor b) și e) de mai sus,
o parte contractantă ar întâmpina greutăți deosebite, aceasta poate cere Consiliului
Atlanticului de Nord să procedeze la o soluționare a pretențiilor pe o bază diferită;
g) un membru al forței sau al componentei civile nu va face obiectul nici unor măsuri de
executare silită a vreunei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva lui în statul primitor
într-o problemă decurgând din îndeplinirea îndatoririlor sale oficiale;
h) cu excepția cazului în care subparagraful e) al prezentului paragraf se aplică pretențiilor
la care se referă paragraful 2 al prezentului articol, dispozițiile prezentului paragraf nu se
aplică nici unei pretenții decurgând sau în legătură cu navigația, cu exploatarea unei nave
ori cu încărcarea, transportul sau descărcarea mărfurilor de pe nave, cu excepția
pretențiilor decurgând din decesul ori rănirea unei persoane în privința căreia paragraful
4 al acestui articol nu este aplicabil.
6. Pretențiile împotriva unor membri ai unei forțe sau ai unei componente civile,
decurgând din fapte și omisiuni care antrenează răspunderea autorului în statul primitor
și care nu au fost comise în timpul exercitării îndatoririlor oficiale, vor fi soluționate în
modul următor:
a) autoritățile statului primitor vor examina cererea de despăgubire și vor stabili într-un
mod just și echitabil despăgubirea datorată solicitantului, ținând seama de toate
circumstanțele cauzei, inclusiv de comportamentul persoanei lezate, și vor întocmi un
raport în legătură cu cauza respectivă;
b) raportul va fi transmis autorităților statului trimițător, care vor decide apoi, fără
întârziere, dacă vor proceda la o despăgubire cu titlu de favoare și, în acest caz, vor stabili
cuantumul;
c) dacă o ofertă de despăgubire cu titlu de favoare este făcută și acceptată de către
reclamant ca fiind o despăgubire integrală, autoritățile statului trimițător vor face ele
însele această plată și vor informa autoritățile statului primitor despre decizia lor și despre
suma plătită;
d) nici o prevedere a prezentului paragraf nu va fi interpretată ca afectând competența
instanțelor judiciare ale statului primitor de a soluționa o acțiune intentată împotriva unui
membru ale unei forțe sau al unei componente civile, dacă și cât timp nu s-a efectuat o
plată prin care pretenția să fi fost complet satisfăcută.
7. Pretențiile decurgând din folosirea neautorizată a oricărui vehicul al forțelor armate ale
unui stat trimițător vor fi soluționate în conformitate cu dispozițiile paragrafului 6 al
prezentului articol, în afară de cazul în care forța sau componenta civilă însăși poartă
răspunderea legală.
8. Dacă există un diferend asupra chestiunii de a se ști dacă fapta ce antrenează
răspunderea sau dacă omisiunea imputabilă unui membru al forței ori al componentei
civile s-a produs în exercitarea îndatoririlor oficiale sau dacă utilizarea unui vehicul
aparținând forțelor armate ale unui stat trimițător nu a fost autorizată, diferendul va fi
supus unui arbitru desemnat în conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol, decizia
acestuia fiind definitivă și obligatorie.
9. În afară de situația prevăzută la paragraful 5 subparagraful g) al prezentului articol,
statul trimițător nu va invoca imunitatea față de jurisdicția tribunalelor statului primitor
pentru membrii unei forțe sau ai unei componente civile în ceea ce privește jurisdicția
civilă a tribunalelor statului primitor.
10. Autoritățile statului trimițător și ale statului primitor vor coopera în obținerea
probelor necesare unei judecăți și soluționări echitabile a pretențiilor care interesează
părțile contractante.
ARTICOLUL IX
1. Membrii unei forțe sau ai unei componente civile și membrii lor de familie pot cumpăra
mărfuri pe plan local, care sunt necesare pentru consumul propriu, și pot apela la serviciile
de care au nevoie, în aceleași condiții ca și cetățenii statului primitor.
2. Bunurile de pe piața locală necesare subzistenței unei forțe sau unei componente civile
vor fi, în mod normal, cumpărate prin intermediul serviciilor competente care
achiziționează astfel de bunuri pentru forțele armate ale statului primitor. Pentru a se
evita ca aceste achiziții să aibă efecte negative asupra economiei statului primitor,
autoritățile competente ale acestui stat vor stabili, în caz necesar, mărfurile a căror
cumpărare trebuie restrânsă sau interzisă.
3. Sub rezerva aplicării acordurilor deja în vigoare sau care ar putea fi încheiate între
reprezentanții autorizați ai statului trimițător și ai statului primitor, autoritățile statului
primitor poartă singure răspunderea pentru luarea măsurilor necesare în vederea punerii
la dispoziția unei forțe sau a unei componente civile a imobilelor, a terenurilor și a
serviciilor aferente de care acestea au nevoie. Aceste acorduri și aranjamente vor fi, în
măsura posibilului, conforme cu reglementările aplicabile încartiruirii personalului similar
al statului primitor. În absența unui contract care să dispună altfel, drepturile și obligațiile
decurgând din ocuparea sau din folosirea unui imobil, a terenului, precum și a serviciilor
aferente vor fi determinate în conformitate cu legile statului primitor.
4. Necesitățile de mână de lucru civilă locală pentru o forță sau pentru o componentă
civilă vor fi satisfăcute în același mod cu modul de satisfacere a necesităților similare ale
statului primitor, cu spijinul autorităților acestui stat și prin intermediul oficiilor forței de
muncă.
Condițiile de angajare și de muncă, și anume salariile și drepturile conexe în condițiile de
protecție a muncii, vor fi stabilite în conformitate cu legislația în vigoare în statul primitor.
Acești angajați civili în serviciul unei forțe sau al unei componente civile nu vor fi
considerați în nici un caz membri ai acestei forțe sau ai acestei componente civile.
5. Dacă serviciile medicale și dentare detașate pe lângă o forță sau o componentă civilă
sunt inadecvate, membrii forței sau ai componentei civile, precum și membrii lor de
familie pot obține îngrijiri medicale și dentare, inclusiv spitalizarea, în aceleași condiții ca
și personalul similar al statului primitor.
6. Statul primitor va examina cu cea mai mare bunăvoință cererile de a se acorda facilități
de călătorie și reduceri de tarife membrilor unei forțe sau ai unei componente civile.
Aceste facilități și reduceri vor face obiectul unor aranjamente speciale între guvernele
interesate.
7. Sub rezerva oricărui acord financiar general sau special între părțile contractante,
plățile în moneda locală pentru mărfuri, cazare și serviciile prevăzute la paragrafele2, 3, 4
și, în caz necesar, cele prevăzute la paragrafele 5 și 6 ale prezentului articol vor fi efectuate
fără întârziere de către autoritățile forței.
8. Nici o forță, componentă civilă și nici membrii lor sau membrii de familie ai acestora nu
pot invoca prezentul articol pentru a pretinde exonerări de impozite și de taxe aplicabile
achiziționărilor de bunuri sau prestărilor de servicii, potrivit reglementărilor fiscale ale
statului primitor.
ARTICOLUL X
1. În cazul în care stabilirea oricărui fel de impozite în statul primitor depinde de reședința
sau de domiciliul contribuabilului, perioada de timp în cursul căreia un membru al forței
sau al unei componente civile se află pe teritoriul acelui stat, datorită faptului că acesta
este membru al unei asemenea forțe sau componente civile, nu va fi considerată, pentru
stabilirea impozitului menționat, ca perioadă de reședință sau ca antrenând o schimbare
a reședinței sau a domiciliului. Membrii unei forțe sau ai unei componente civile vor fi
exonerați în statul primitor de orice impozite asupra salariilor și indemnizațiilor care le
sunt plătite în această calitate de către statul trimițător, precum și asupra oricăror bunuri
mobile corporale ce le aparțin și a căror prezență în statul primitor se datorează exclusiv
staționării lor temporare în acest stat.
2. Nici o prevedere a prezentului articol nu poate fi invocată pentru a exonera un membru
al unei forțe sau componente civile de impozitare în privința oricăror activități
generatoare de profit, altele decât cele exercitate ca membru al forței ori al componentei
civile în care acesta s-ar putea angaja în statul primitor și, cu excepția salariului, a
indemnizațiilor, precum și a bunurilor mobile corporale la care se referă paragraful 1, nici
o prevedere a prezentului articol nu poate fi invocată pentru a se opune plății impozitului
pe care membrul forței sau al componentei civile, chiar dacă este considerat ca având
reședința sa ori domiciliul său în afara teritoriului statului primitor, îl datorează în
conformitate cu legile acestui stat.
3. Prevederile prezentului articol nu sunt aplicabile taxelor astfel cum acestea sunt
definite la paragraful 12 al art. XI.
4. În scopurile prezentului articol, expresia membru al unei forțe nu include nici o
persoană având cetățenia statului primitor.
ARTICOLUL XI
1. Sub rezerva derogărilor exprese prevăzute prin prezentul acord, membrii unei forțe sau
ai unei componente civile, precum și membrii lor de familie sunt supuși legilor și
reglementărilor aplicate de către administrația vămilor statului primitor. Autoritățile
vamale ale statului primitor au îndeosebi dreptul de a proceda, în cadrul condițiilor
generale prevăzute de legile și regulamentele în vigoare în statul primitor, la controlul
corporal al membrilor unei forțe sau ai unei componente civile și al membrilor lor de
familie, la controlul bagajelor și vehiculelor lor și de a confisca bunuri în conformitate cu
aceste legi și regulamente.
2.
a) Importul temporar și reexportarea autovehiculelor din dotarea unei forțe sau a unei
componente civile vor fi autorizate cu scutire de taxe vamale, pe baza prezentării unui
formular în triplu exemplar, potrivit modelului din anexa la prezentul acord;
b) importul temporar al vehiculelor din dotarea forței sau a componentei civile, care nu
circulă prin mijloace proprii, se va face în conformitate cu paragraful 4 al prezentului
articol, iar reexportarea acestora, potrivit paragrafului 8 al prezentului articol;
c) vehiculele din dotarea unei forțe sau a unei componente civile beneficiază, de
asemenea, de scutire de orice taxe care ar fi datorate pentru folosirea șoselelor de către
vehicule.
3. Documentele oficiale conținute în plicuri sigilate nu sunt supuse controlului vamal.
Curierii, indiferent de statutul lor, care transportă asemenea documente trebuie să
posede un ordin individual de deplasare, eliberat în condițiile prevăzute la art. III
paragraful 2.
Acest ordin de deplasare va menționa numărul plicurilor transportate și va trebui să
certifice că acestea conțin numai documente oficiale.
4. O forță poate importa, cu scutire de taxe vamale, echipamentul său și cantități
rezonabile de provizii, materiale sau alte bunuri destinate uzului exclusiv al acestei forțe
și, în cazul în care acest lucru este permis de către statul primitor, pentru uzul
componentei civile și al membrilor de familie ai acestora. Acest import cu scutire de taxe
vamale este condiționat de depunerea la biroul vamal al locului de intrare, împreună cu
documentele vamale care au fost convenite, a unui certificat al cărui conținut va fi pus de
acord între statul primitor și statul trimițător, semnat de o persoană autorizată în acest
scop de către statul trimițător.
Desemnarea persoanei autorizate să semneze certificatele, precum specimenele de
semnătură și de ștampile care vor fi utilizate, vor fi adresate administrației vamale a
statului primitor.
5. Un membru al unei forțe sau al unei componente civile, cu ocazia primei sale sosiri în
scopul preluării misiunii în statul primitor sau cu ocazia primei sosiri a oricărui membru
de familie al său, poate importa efectele sale și mobilierul personal cu scutire de taxe
vamale pentru durata misiunii.
6. Membrii unei forțe sau ai unei componente civile pot importa temporar, cu scutire de
taxe vamale, autovehicule pentru folosința personală sau a membrilor de familie ai
acestora. Acest articol nu conține obligația de a se acorda scutiri de taxe datorate pentru
folosirea șoselelor de către vehiculele particulare.
7. Importurile făcute de către autoritățile unei forțe pentru alte scopuri decât pentru
folosința exclusivă a acestei forțe sau a unei componente civile, precum și importurile,
altele decât cele vizate la paragrafele 5 și 6 ale prezentului articol, efectuate de către
membrii unei forțe sau ai unei componente civile, nu sunt îndreptățite la nici un fel de
scutire de taxe sau la alte facilități.
8. Bunurile importate, cu scutire de taxe vamale, în aplicarea dispozițiilor paragrafelor 2
b), 4, 5 sau 6 de mai sus:
a) pot fi reexportate în mod liber, cu condiția ca, în ceea ce privește bunurile importate
potrivit paragrafului 4, să fie remis biroului vamal un certificat eliberat în conformitate cu
acel paragraf. Serviciul vamal își menține totuși dreptul de a verifica dacă aceste bunuri
reexportate sunt cele descrise în certificat și dacă acestea au fost într-adevăr importate
în condițiile prevăzute, după caz, la paragrafele 2 b), 4, 5 sau 6;
b) nu pot fi, în mod normal, înstrăinate în statul primitor, fie prin vânzare, fie prin donație.
Totuși, în cazuri autorizate, o asemenea înstrăinare poate fi autorizată în condițiile
stabilite de autoritățile competente ale statului primitor (de exemplu, plata taxelor
vamale și a impozitelor, îndeplinirea cerințelor inerente controlului comerțului exterior și
al schimbului valutar).
9. Bunurile cumpărate în statul primitor vor fi exportate numai în conformitate cu
reglementările în vigoare în statul primitor.
10. Autoritățile vamale vor acorda facilități speciale pentru trecerea frontierei de către
unități sau formațiuni constituite în mod regulamentar, cu condiția ca autoritățile vamale
respective să fi fost încunoștințate în prealabil, în mod corespunzător.
11. Statul primitor va adopta dispoziții speciale, astfel încât carburanții și lubrifianții
destinați uzului autovehiculelor, aeronavelor și navelor unei forțe sau ale unei
componente civile să poată fi livrați cu scutire de impozite și de taxe.
12. Pentru aplicarea paragrafelor 1-10 ale prezentului articol, cuvântul taxe înseamnă
taxele vamale și orice taxe și impozite plătibile, după caz, la import sau la export, cu
excepția sumelor care nu constituie decât plata pentru serviciile prestate. Cuvântul
import înseamnă ridicarea bunurilor aflate într-un antrepozit al vămilor sau în custodie
vamală neîntreruptă, cu condiția ca asemenea bunuri să nu fi fost cultivate, fabricate sau
manufacturate în statul primitor.
13. Dispozițiile prezentului articol se aplică bunurilor respective numai când ele sunt
importate în statul primitor sau exportate din acest stat și când acestea se află în tranzit
pe teritoriul unei părți contractante. În acest caz, expresia stat primitor înseamnă, în
prezentul articol, orice parte contractantă pe al cărei teritoriu sunt tranzitate bunurile.
ARTICOLUL XII
1. Autoritățile vamale sau fiscale ale statului primitor pot condiționa acordarea oricăror
scutiri sau facilități vamale și fiscale, prevăzute în acest acord, de respectarea unor cerințe
pe care le consideră necesare în prevenirea abuzurilor.
2. Aceleași autorități pot refuza orice scutire prevăzută în acest acord în privința
importului în statul primitor de bunuri cultivate, fabricate sau manufacturate în acest stat,
care au fost exportate din statul respectiv fără plata taxelor vamale sau cu restituirea celor
care ar fi datorate pentru un asemenea export. Bunurile ridicate dintr-un antrepozit
vamal vor fi considerate că au fost importate dacă depozitarea lor în acest antrepozit a
fost considerată ca un export.
ARTICOLUL XIII
1. În scopul prevenirii infracțiunilor la legile și regulamentele vamale și fiscale, autoritățile
statului primitor și ale statului trimițător își vor acorda reciproc asistență în efectuarea
anchetelor și în strângerea probelor.
2. Autoritățile unei forțe vor acorda tot sprijinul posibil pentru a asigura ca bunurile
susceptibile de a fi confiscate de către autoritățile vamale sau fiscale ale statului primitor
sau în numele acestor autorități să fie remise autorităților respective.
3. Autoritățile unei forțe vor acorda tot sprijinul posibil pentru a asigura plata taxelor
vamale, a impozitelor și a penalităților datorate de către membrii forței sau ai
componentei civile sau de către membrii lor de familie.
4. Vehiculele oficiale și obiectele aparținând unei forțe sau componentei sale civile, dar
nu unui membru al unei asemenea forțe sau componente civile, reținute de către
autoritățile statului primitor în legătură cu o încălcare a legilor sau a reglementărilor
vamale sau fiscale, vor fi remise autorităților corespunzătoare ale forței respective.
ARTICOLUL XIV
1. O forță, o componentă civilă și membrii acestora, precum și membrii lor de familie vor
trebui să respecte regulamentele privind schimbul valutar ale statului trimițător, precum
și regulamentele, în acest domeniu, ale statului primitor.
2. Autoritățile de schimb valutar ale statului trimițător și ale statului primitor pot emite
reglementări speciale aplicabile unei forțe sau unei componente civile ori membrilor
acestora, precum și membrilor lor de familie.
ARTICOLUL XV
1. Sub rezerva paragrafului 2 al prezentului articol, acest acord va rămâne în vigoare în
cazul unor ostilități care impun aplicarea Tratatului Atlanticului de Nord, înțelegându-se
că prevederile referitoare la soluționarea pretențiilor în baza paragrafelor 2 și 5 ale art.
VIII nu se vor aplica la pagubele de război și că prevederile acordului, îndeosebi cele ale
art. III și IV, vor fi imediat revizuite de către părțile contractante interesate, care pot
conveni asupra unor asemenea modificări pe care ele le-ar putea considera necesare în
ceea ce privește aplicarea acordului dintre ele.
2. În cazul unor astfel de ostilități, fiecare parte contractantă va avea dreptul, printr-o
notificare adresată cu 60 de zile înainte celorlalte părți contractante, să suspende
aplicarea oricăror prevederi ale acestui acord, în măsura în care o privește. Dacă se
exercită acest drept, părțile contractante se vor consulta imediat în vederea convenirii
unor prevederi corespunzătoare care să înlocuiască prevederile suspendate.
ARTICOLUL XVI
Toate diferendele dintre părțile contractante, referitoare la interpretarea sau la aplicarea
acestui acord, vor fi soluționate prin negocieri între ele, fără a se recurge la o jurisdicție
exterioară.
Cu excepția cazurilor unor prevederi contrare, exprese în acest acord, diferendele care nu
pot fi soluționate prin negocieri directe vor fi supuse spre soluționare Consiliului
Atlanticului de Nord.
ARTICOLUL XVII
Orice parte contractantă poate solicita oricând revizuirea oricărui articol al prezentului
acord. Cererea va fi adresată Consiliului Atlanticului de Nord.
 ARTICOLUL XVIII
1. Prezentul acord va fi ratificat, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse cât mai
curând posibil la Guvernul Statelor Unite ale Americii, care va notifica fiecărui stat
semnatar data depunerii acestora.
2. La 30 de zile după depunerea instrumentelor de ratificare de către patru state
semnatare, prezentul acord va intra în vigoare pentru acestea. Acordul va intra în vigoare,
pentru fiecare alt stat semnatar, la 30 de zile după depunerea instrumentului său de
ratificare.
3. După intrarea sa în vigoare, prezentul acord va fi deschis aderării oricărui stat care va
adera la Tratatul Atlanticului de Nord pe baza aprobării Consiliului Atlanticului de Nord și
cu îndeplinirea condițiilor pe care acestea ar putea să le stabilească. Aderarea va deveni
efectivă prin depunerea unui instrument de aderare la Guvernul Statelor Unite ale
Americii, care va informa fiecare stat semnatar și statul care a aderat asupra datei de
depunere a acestuia. Pentru orice stat în numele căruia este depus un instrument de
aderare prezentul acord va intra în vigoare la 30 de zile după data depunerii unui astfel
de instrument.
ARTICOLUL XIX
1. Prezentul acord poate fi denunțat de către oricare dintre părțile contractante, după
expirarea unei perioade de 4 ani de la data intrării în vigoare a acestuia.
2. Denunțarea acordului de către oricare parte contractantă va deveni efectivă printr-o
notificare scrisă, adresată de către acea parte contractantă Guvernului Statelor Unite ale
Americii, care va informa toate celelalte părți contractante despre fiecare asemenea
notificare și despre data primirii acesteia.
3. Denunțarea va deveni efectivă la un an după primirea notificării de către Guvernul
Statelor Unite ale Americii. După expirarea acestei perioade de un an, acordul își va înceta
valabilitatea în privința părții contractante care l-a denunțat, dar va continua să fie în
vigoare pentru celelalte părți contractante.
ARTICOLUL XX
1. Sub rezerva paragrafelor 2 și 3 ale acestui articol, prezentul acord se va aplica numai
teritoriului metropolitan al fiecărei părți contractante.
2. Orice stat poate totuși în momentul depunerii instrumentului său de ratificare ori de
aderare sau oricând după această dată să declare că prezentul acord se extinde la oricare
dintre teritoriile pentru ale căror relații internaționale este răspunzător în zona
Atlanticului de Nord (sub rezerva încheierii unui acord special între acest stat și fiecare
stat trimițător interesat, dacă statul care face această declarație consideră necesar un
asemenea acord). Prezentul acord se va extinde apoi asupra teritoriului sau teritoriilor
menționate în declarație după 30 de zile de la primirea notificării de către Guvernul
Statelor Unite ale Americii ori la 30 de zile după încheierea acordurilor speciale, dacă sunt
solicitate, sau când acordul a intrat în vigoare conform art. XVIII la oricare dintre aceste
două termene care vor surveni ulterior.
3. Un stat care a făcut o declarație în conformitate cu paragraful 2 al acestui articol pentru
a se extinde prezentul acord la oricare teritoriu, pentru ale cărui relații internaționale este
responsabil, poate denunța acordul, separat, în ceea ce privește acel teritoriu, în
conformitate cu prevederile art. XIX.
Drept care, plenipotențiarii mai jos desemnați au semnat prezentul acord.
Încheiat la Londra la 19 iunie 1951, în limbile engleză și franceză, ambele texte fiind în
mod egal autentice, într-un singur exemplar original, care va fi depozitat în arhivele
Guvernului Statelor Unite ale Americii.
Guvernul Statelor Unite ale Americii va transmite copii certificate de pe acord tuturor
statelor semnatare și care au aderat la acesta.
*) Acest document va fi redactat în limba statului trimițător și în limbile engleză și
franceză.
NOTĂ:
Ca urmare a reorganizării structurii Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, prin
Decizia adoptată la data de 4 aprilie 1952 s-a convenit ca, începând cu această dată,
atribuțiile care revin președintelui Consiliului Supleanților, potrivit Acordului privind
statutul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, al reprezentanților naționali și al
personalului internațional, semnat la Ottawa la 20 septembrie 1951, să fie exercitate de
secretarul general al NATO, de înlocuitorul acestuia sau de orice altă persoană desemnată
de Consiliul Atlanticului de Nord.

Legea nr. 540/2004 pentru ratificarea Acordului

privind statutul Organizației Tratatului Atlanticului
de Nord, al reprezentanților naționali și al
personalului internațional, adoptat la Ottawa la 20
septembrie 1951, și a Acordului privind statutul
misiunilor și reprezentanților statelor terțe pe lângă
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, adoptat
la Bruxelles la 14 septembrie 1994
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. -
Se ratifică Acordul privind statutul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, al
reprezentanților naționali și al personalului internațional, adoptat la Ottawa la 20
septembrie 1951, intrat în vigoare la 18 mai 1954, semnat de România la Washington la
30 iunie 2004.

Art. 2. -
Se ratifică Acordul privind statutul misiunilor și reprezentanților statelor terțe pe lângă
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, adoptat la Bruxelles la 14 septembrie 1994,
intrat în vigoare la 28 martie 1997, semnat de România la Bruxelles la 8 iulie 2004.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art.
75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

PREȘEDINTELE CAMEREI p. PREȘEDINTELE

DEPUTAȚILOR SENATULUI,
VALER DORNEANU DORU IOAN TĂRĂCILĂ

București, 25 noiembrie 2004.

Nr. 540.
ACORD
privind statutul misiunilor și reprezentanților statelor terțe
pe lângă Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
ACORD din 14 septembrie 1994 privind statutul misiunilor si
reprezentantilor statelor terte pe langa Organizatia Tratatului Atlanticului
de Nord*)
Având în vedere Declaraţia de Pace şi Cooperare emisã de şefii de state şi de guverne
care au participat la reuniunea Consiliului Atlanticului de Nord, la Roma, între 7 şi 8
noiembrie 1991, care prevede crearea unui Consiliu de Cooperare Nord-Atlanticã,
precum şi Declaraţia Consiliului de Cooperare Nord-Atlanticã pentru Dialog, Parteneriat
şi Cooperare din 20 decembrie 1991,
luând notã de invitaţia la Parteneriatul pentru Pace emisã şi semnatã de şefii de state şi
de guverne ai statelor membre ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, care au
participat la reuniunea Consiliului Atlanticului de Nord de la Bruxelles din data de 10
ianuarie 1994,
recunoscând nevoia de a stabili statutul misiunilor şi reprezentanţilor statelor terţe pe
lângã Organizaţie,
considerând cã scopul imunitãţilor şi privilegiilor prevãzute în prezentul acord nu este sã
avantajeze indivizii, ci sã asigure exercitarea eficientã a funcţiilor lor pe lângã Organizaţie,
pãrţile la prezentul acord au convenit urmãtoarele:

ART. 1
Pentru scopurile prezentului acord, termenii de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
- Organizaţie - Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord;
- stat membru - un stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, încheiat la Washington la 4
aprilie 1949;
- stat terţ - un stat care nu este parte la Tratatul Atlanticului de Nord, încheiat la
Washington la 4 aprilie 1949, şi care a acceptat invitaţia la Parteneriatul pentru Pace şi a
semnat Documentul-cadru al Parteneriatului pentru Pace, precum şi un stat membru al
Consiliului de Cooperare Nord-Atlanticã sau orice alt stat invitat de cãtre Consiliul
Atlanticului de Nord sã stabileascã o misiune pe lângã Organizaţie.
ART. 2
a) Statul membru pe al cãrui teritoriu se gãseşte sediul Organizaţiei acordã misiunilor
statelor terţe pe lângã Organizaţie şi personalului lor imunitãţile şi privilegiile acordate
misiunilor diplomatice şi personalului acestora.
b) În plus, statul membru pe al cãrui teritoriu se gãseşte sediul Organizaţiei acordã
imunitãţile şi privilegiile obişnuite reprezentanţilor statelor terţe aflaţi în misiune
temporarã, cãrora nu li se aplicã dispoziţiile lit. a), pe perioada în care se gãsesc pe
teritoriul sãu în scopul asigurãrii reprezentãrii statelor terţe în cauzã în cadrul activitãţilor
Organizaţiei.
ART. 3
a) Prezentul acord este deschis pentru semnare statelor membre şi este supus ratificãrii,
acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi
depuse pe lângã Guvernul Regatului Belgiei care trebuie sã informeze toate statele
semnatare despre depunerea fiecãrui asemenea instrument.
b) De îndatã ce cel puţin douã state semnatare, inclusiv statul membru pe teritoriul cãruia
se gãseşte sediul Organizaţiei, au depus instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau
de aprobare, prezentul acord va intra în vigoare pentru aceste state. El intrã în vigoare
pentru fiecare alt stat semnatar la data la care acesta depune instrumentul sãu.
ART. 4
a) Prezentul acord poate fi denunţat de oricare stat contractant prin notificare scrisã de
denunţare adresatã Guvernului Regatului Belgiei, care trebuie sã informeze toate statele
semnatare despre aceastã notificare.
b) Denunţarea îşi va produce efectele dupã un an de la primirea notificãrii de cãtre
Guvernul Regatului Belgiei.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în cuvenitã formã de guvernele lor, au semnat
prezentul acord, ale cãrui texte în limbile englezã şi francezã sunt egal autentice.
Încheiat la Bruxelles la 14 septembrie 1994.
Legea 268/2006 - ACORD din 6 decembrie 2005între
România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate
pe teritoriul României

România şi Statele Unite ale Americii, denumite în continuare părţi,dorind să încheie un

acord privind extinderea cooperării dintre România şi Statele Unite ale Americii,afirmând
că o astfel de cooperare este bazată pe respectul deplin pentru suveranitatea fiecărei
părţi şi scopurile Cartei Naţiunilor Unite, precum şi pe obligaţiile părţilor rezultând din alte
acorduri internaţionale,recunoscând că prezenţa forţelor Statelor Unite contribuie la
consolidarea securităţii şi stabilităţii României şi a regiunii,dorind să îşi asume
responsabilitatea sprijinirii acelor forţe ale Statelor Unite care ar putea fi prezente pe
teritoriul României,recunoscând aplicarea Acordului dintre statele părţi la Tratatul
Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Londra la 19 iunie 1951
(NATO SOFA), care a intrat în vigoare pentru România la 4 decembrie 2004, şi a
Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind statutul forţelor Statelor
Unite ale Americii în România (SOFA adiţional), semnat la Washington la 30 octombrie
2001, referitor la forţele Statelor Unite şi la activităţile acestora pe timpul prezenţei pe
teritoriul României,afirmând necesitatea întăririi securităţii comune, pentru a contribui la
pacea şi stabilitatea internaţională şi la adâncirea cooperării în domeniile apărării şi
securităţii,au convenit următoarele:
Articolul I DefiniţiiPentru scopurile prezentului acord, termenii sunt definiţi după cum
urmează:
1. forţele Statelor Unite desemnează entitatea care cuprinde membrii forţei, componenta
civilă şi toate proprietăţile, echipamentul şi materialele forţelor Statelor Unite prezente în
România;
2. membrii forţei înseamnă forţa, aşa cum este definită în art. I din NATO SOFA;
3. autorităţile desemnate desemnează Ministerul Apărării Naţionale al României şi
Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii;
4. termenii componentă civilă, membri de familie şi contractanţii Statelor Unite vor avea
înţelesurile reglementate de SOFA adiţional;
5. termenul facilităţi şi zone convenite desemnează facilităţile şi zonele proprietate publică
în România, listate în anexa A, precum şi orice altă facilitate şi zonă proprietate publică
ce ar fi convenită ulterior, prin acordul părţilor.
Articolul II Folosirea facilităţilor şi zonelor1. Forţelor Statelor Unite le vor fi autorizate
accesul la facilităţile şi zonele convenite, precum şi utilizarea acestora, cu respectarea
deplină a legislaţiei române. Detaliile tehnice ale facilităţilor şi zonelor convenite vor fi în
conformitate cu aranjamentele de aplicare a prevederilor prezentului acord ce urmează
a fi convenite pentru fiecare facilitate şi zonă. Forţele Statelor Unite şi contractanţii
Statelor Unite, precum şi navele, vehiculele şi aeronavele, care sunt exploatate de către
sau pentru forţele Statelor Unite, pot folosi asemenea facilităţi şi zone convenite în scopul
instruirii, tranzitului, activităţilor de sprijin şi conexe, realimentării aeronavelor, întreţinerii
temporare a vehiculelor, navelor şi aeronavelor, cazării personalului, comunicaţiilor,
staţionării şi desfăşurării forţelor şi materialelor, prepoziţionării echipamentelor de
apărare, bunurilor şi materialelor, cât şi pentru alte scopuri pe care părţile sau autorităţile
desemnate le pot conveni. La cerere, România va asista în facilitarea accesului temporar
al forţelor Statelor Unite la terenuri proprietate publică, inclusiv la cele controlate de
municipalităţi, precum şi la terenuri proprietate privată, pentru manevre şi pregătirea
forţelor Statelor Unite.2. România va furniza forţelor Statelor Unite, fără plata chiriei sau
a altor costuri similare, toate facilităţile şi zonele convenite, inclusiv facilităţile şi zonele
folosite în comun de către forţele Statelor Unite şi cele ale României. Forţele Statelor
Unite vor suporta toate cheltuielile operaţionale necesare care privesc utilizarea de către
acestea a zonelor şi facilităţilor convenite.3. Pentru a face accesibile facilităţile şi zonele
convenite, România va ţine seama de preocupările operaţionale şi de securitate ale
Statelor Unite ale Americii.4. Forţele Statelor Unite pot desfăşura activităţi de construcţii
şi pot opera modificări şi îmbunătăţiri la facilităţile sau zonele convenite. Autoritatea
desemnată de România va sprijini forţele Statelor Unite în realizarea acestor activităţi,
astfel încât aceste construcţii, modificări sau îmbunătăţiri să aibă autorizaţiile româneşti
necesare. Forţele Statelor Unite se vor consulta cu autorităţile române în privinţa unor
asemenea construcţii, modificări sau îmbunătăţiri, astfel încât parametrii tehnici şi
standardele de construcţie pentru fiecare dintre proiectele contractate sau executate
direct de către forţele Statelor Unite să fie în conformitate cu cerinţele legislaţiilor şi
normelor româneşti şi americane în materie.5. Acolo unde facilităţile sau zonele convenite
sunt construite sau dezvoltate pentru folosinţă comună, costurile de construcţie sau
dezvoltare, precum şi cele de operare şi întreţinere vor fi suportate de către părţi, în baza
cotei proporţionale de utilizare, dacă nu s-a convenit altfel.
Articolul III Sprijinul logistic1. România va depune toate eforturile posibile pentru a
furniza forţelor Statelor Unite aflate în România, în baza solicitării scrise a Statelor Unite
ale Americii, sprijinul logistic menţionat în anexa B, în scopul derulării activităţilor
prevăzute în prezentul acord.2. Forţele Statelor Unite vor plăti costuri rezonabile pentru
sprijinul logistic solicitat şi primit. În acest sens România va acorda forţelor Statelor Unite
un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat forţelor armate române, inclusiv prin
taxarea forţelor Statelor Unite la tarife nu mai puţin favorabile decât cele plătite de către
forţele armate române pentru sprijin similar, scutit de taxe sau de alte impuneri similare.3.
Atunci când este cazul, astfel de sprijin logistic va fi furnizat, iar rambursarea se va face
în conformitate cu Acordul dintre Ministerul Apărării Naţionale din România şi
Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii privind achiziţiile şi serviciile
reciproce, semnat la Bucureşti la 17 mai 2002 şi la Stuttgart la 20 mai 2002, şi
Aranjamentul de implementare dintre Ministerul Apărării Naţionale al României şi
Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii privind sprijinul logistic reciproc, din
20 martie 2003.4. Procedurile privind plata sprijinului logistic care nu face obiectul
paragrafului 3 al prezentului articol vor fi stabilite prin aranjamente de aplicare a
prezentului acord.
Articolul IV Proprietatea asupra bunurilor1. România va păstra drepturile şi titlurile de
proprietate asupra facilităţilor şi zonelor convenite, puse la dispoziţia forţelor Statelor
Unite în baza prezentului acord. Forţele Statelor Unite vor înapoia României orice
facilitate sau zonă convenită, precum şi orice diviziune a acestora, odată ce nu mai sunt
necesare forţelor Statelor Unite. Părţile sau autorităţile desemnate se vor consulta în
legătură cu modalităţile de returnare a oricăreia dintre facilităţile şi zonele convenite,
inclusiv cu privire la posibile compensaţii pentru construcţiile sau îmbunătăţirile
efectuate.2. Statele Unite ale Americii şi contractanţii Statelor Unite vor păstra titlul de
proprietate asupra tuturor echipamentelor, materialelor, bunurilor, structurilor
reamplasabile, precum şi asupra altor proprietăţi mobile care au fost importate în
România sau achiziţionate din România în legătură cu prezentul acord.
Articolul V Prepoziţionarea echipamentelor de apărare, bunurilor şi materialelor1.
Forţele Statelor Unite pot prepoziţiona echipamente de apărare, bunuri şi materiale pe
teritoriul României, în facilităţile şi zonele convenite sau aşa cum se va stabili de comun
acord de către părţi, în conformitate cu înţelegerile reciproce din aranjamentele de
aplicare a prezentului acord. Forţele Statelor Unite vor notifica în prealabil României
tipurile, cantităţile şi graficele de livrare a echipamentelor de apărare, bunurilor şi
materialelor ce urmează a fi prepoziţionate în România, precum şi contractorii care vor
derula aceste livrări.2. Facilităţile şi zonele desemnate pentru depozitarea echipamentului
de apărare destinat prepoziţionării, precum şi a celorlalte bunuri şi materiale sunt
destinate uzului exclusiv al forţelor Statelor Unite, iar Statele Unite ale Americii păstrează
dreptul de proprietate asupra tuturor echipamentelor, bunurilor şi materialelor. Forţele
Statelor Unite vor deţine controlul asupra utilizării şi dispunerii echipamentului militar,
bunurilor şi materialelor pe care le depozitează în România şi vor avea dreptul de a scoate
asemenea bunuri din România.3. Forţele Statelor Unite şi contractanţii Statelor Unite vor
avea acces nerestricţionat la facilităţile de depozitare în legătură cu toate aspectele
privind depozitarea echipamentului de apărare, a bunurilor şi materialelor, inclusiv pentru
livrarea, administrarea, inspectarea, utilizarea, întreţinerea şi mutarea unor asemenea
echipamente, bunuri şi materiale. Aeronavele, vehiculele şi navele exploatate de către
sau pentru forţele Statelor Unite vor avea acces la aeroporturile şi porturile maritime ale
României, precum şi la alte astfel de locaţii, după cum va fi convenit între părţi, în scopul
introducerii, depozitării şi întreţinerii în România a echipamentului de apărare, a bunurilor
şi materialelor, precum şi pentru retragerea acestora din România.
Articolul VI Securitatea1. România va lua toate măsurile rezonabile şi posibile pentru a
asigura protecţia, siguranţa şi securitatea proprietăţii forţelor Statelor Unite împotriva
confiscării sau modificării regimului de folosinţă în interesul oricărei alte părţi decât Statele
Unite ale Americii, fără acordul prealabil scris al Statelor Unite ale Americii.2. Forţele
Statelor Unite sunt autorizate să îşi asigure propriile măsuri de securitate pentru
deplasarea lor în afara facilităţilor şi zonelor convenite, după cum se va stabili de comun
acord.
Articolul VII Deplasarea aeronavelor, navelor şi vehiculelor Navele maritime şi vehiculele
exploatate de către sau exclusiv pentru forţele Statelor Unite pot intra, ieşi şi circula liber
pe teritoriul României, cu respectarea deplină a reglementărilor aferente siguranţei
traficului maritim şi terestru şi în conformitate cu procedurile convenite prin acordul părţilor
sau al autorităţilor desemnate. Aeronavele, vasele şi vehiculele Guvernului Statelor Unite
ale Americii nu vor fi supuse inspecţiilor. Aeronavele aparţinând Guvernului Statelor Unite
ale Americii şi avioanele civile care operează, sub contract, exclusiv pentru
Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii sunt autorizate să survoleze teritoriul
României, să se realimenteze în aer, să aterizeze pe şi să decoleze de pe teritoriul
României, cu respectarea deplină a reglementărilor specifice siguranţei traficului aerian
şi în conformitate cu procedurile convenite de părţi sau de autorităţile desemnate.
Articolul VIII Utilităţile publiceForţele Statelor Unite şi contractanţii Statelor Unite pot
folosi apă, electricitate şi alte utilităţi publice în termeni şi condiţii, inclusiv tarife sau taxe,
nu mai puţin favorabile decât cele percepute forţelor armate române sau Guvernului
României în situaţii similare, scutite de taxe sau de alte impuneri guvernamentale. Forţele
Statelor Unite vor suporta costurile care le revin, calculate proporţional cu consumul
rezultat din folosirea acestor utilităţi publice.
Articolul IX Licenţele profesionalePentru scopurile prezentului acord, România va
accepta ca valabile toate licenţele profesionale eliberate de Statele Unite ale Americii, de
subdiviziunile sale politice sau statele componente membrilor forţei militare, membrilor
componentei civile şi contractanţilor Statelor Unite în vederea furnizării de servicii în
folosul forţelor Statelor Unite, membrilor forţei militare, membrilor componentei civile,
membrilor de familie, contractanţilor Statelor Unite şi al altor categorii de personal
autorizat.
Articolul X Forţa de muncăNecesarul de forţă de muncă autohtonă al forţelor Statelor
Unite va fi asigurat printr-un sistem de angajare directă. Condiţiile de angajare, de muncă
şi, în mod special, de salarizare, precum şi plăţile suplimentare şi măsurile de protecţie a
angajaţilor vor fi cele stabilite de legislaţia în domeniu a României, în măsura în care
această legislaţie nu contravine prevederilor prezentului acord.
Articolul XI Aranjamentele de aplicare1. Dacă se va considera oportun, părţile sau
autorităţile desemnate pot conveni aranjamente de aplicare, în scopul îndeplinirii
prevederilor prezentului acord. Aranjamentele încheiate între autorităţile desemnate vor
intra în vigoare la data semnării acestora.2. Părţile vor constitui un comitet mixt, condus
de autorităţile desemnate, în scopul facilitării îndeplinirii prevederilor prezentului acord.
Articolul XII Operaţiuni financiar-bancareForţele Statelor Unite pot stabili relaţii
contractuale cu instituţii financiare, în scopul administrării şi derulării unor activităţi
bancare, uniuni de credit şi a altor activităţi financiare, în interiorul facilităţilor şi zonelor
convenite sau în alte locaţii ce ar fi eventual stabilite între părţi sau autorităţile desemnate,
în folosul exclusiv al forţelor Statelor Unite, al contractanţilor lor şi al membrilor lor de
familie. Aceste activităţi vor fi administrate şi derulate în conformitate cu regulamentele
militare ale Statelor Unite ale Americii. Forţele Statelor Unite, contractanţii lor şi membrii
de familie vor fi autorizaţi să deschidă şi să utilizeze conturi bancare în monedele
naţionale ale României şi Statelor Unite ale Americii şi să deruleze orice fel de tranzacţie
financiară corespunzătoare acestor conturi.
Articolul XIII Participarea forţelor străine la activităţi de instruireForţele Statelor Unite pot
invita, cu consimţământul prealabil al părţii române, forţe militare străine să participe la
activităţi de instruire pe teritoriul României. Aspectele referitoare la statutul şi privilegiile
acordate acestor forţe militare străine invitate vor fi stabilite între România şi aceste forţe.
Articolul XIV Protecţia mediului înconjurătorPărţile vor aplica prevederile prezentului
acord în conformitate cu standardele de protecţie a mediului natural şi a sănătăţii umane.
În aplicarea politicilor sale, Statele Unite ale Americii confirmă angajamentul lor de a
respecta legislaţia română de protecţie a mediului. România confirmă angajamentul său
de a aplica legile, reglementările şi standardele sale de protecţie a mediului, cu grija
necesară pentru sănătatea şi siguranţa forţelor Statelor Unite, contractanţilor Statelor
Unite şi membrilor lor de familie. Obligaţiile părţilor referitoare la protecţia mediului vor fi
detaliate într-un aranjament de aplicare.
Articolul XV Interpretarea şi diferendeleOrice problemă sau dispută privind interpretarea
sau aplicarea prezentului acord va fi soluţionată prin consultări între părţi şi nu va fi
înaintată spre rezolvare niciunui tribunal naţional ori internaţional sau vreunei terţe părţi.
Articolul XVI Intrarea în vigoare, valabilitatea şi amendarea1. Prezentul acord, din care
anexele A şi B constituie parte integrantă, va intra în vigoare la data primirii de către
Statele Unite ale Americii a notificării scrise, pe canale diplomatice, din partea României,
prin care aceasta indică îndeplinirea procedurilor legale interne privind intrarea în vigoare
a acordului, şi va avea o perioadă iniţială de valabilitate de 10 ani. Ulterior, prezentul
acord va rămâne în vigoare dacă niciuna dintre părţi nu notifică în scris celeilalte părţi, pe
canale diplomatice, intenţia de încetare a acordului, cu un an înainte de data expirării
sale.2. Prezentul acord poate fi modificat prin acordul scris al părţilor şi amendamentele
vor intra în vigoare în conformitate cu paragraful 1.Drept care subsemnaţii, pe deplin
autorizaţi de către guvernele ţărilor lor, au semnat prezentul acord.Încheiat la Bucureşti
la 6 decembrie 2005, în două exemplare originale, fiecare în limbile română şi engleză,
ambele texte fiind egal autentice.Pentru România,Mihai Răzvan UngureanuPentru
Statele Unite ale Americii,Condoleezza Rice
Anexa A FACILITĂŢIPoligonul de instrucţie SmârdanPoligonul de instrucţie şi rampa de
îmbarcare-debarcare BabadagBaza aeriană Mihail Kogălniceanu, localizată în acelaşi
perimetru cu Brigada 34 MecanizatăPoligonul de instrucţie CincuZona mai largă de
manevre cuprinde suprafeţe din judeţele Constanţa şi Tulcea şi este delimitată de oraşul
Babadag la nord, poligonul Babadag la est, Tariverde la sud şi de comuna Horia la vest.
Anexa B SPRIJIN LOGISTICPentru scopurile prezentului acord, în art. III sunt avute în
vedere următoarele categorii de sprijin logistic:- cazare;- serviciile de întreţinere şi
reparaţii, inclusiv depozitarea;- apa, potabilă şi nepotabilă, inclusiv distribuţia şi stocarea;-
alimente, perisabile şi neperisabile;- combustibil, inclusiv depozitarea, distribuţia şi
servicii de control al calităţii;- serviciile de transport terestru, maritim şi aerian;- utilităţi şi
servicii, inclusiv energie şi comunicaţii;- necesarul de forţă de muncă civilă;- asistenţă şi
servicii medicale;- servicii aeriene pentru aeronave şi cargouri;- alte forme
corespunzătoare de asistenţă reciprocă, după cum se va conveni.-----------