ELECTROCARDIOGRAMA

Electrocardiograma = înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.
E.C.G. este o metodă de investigaţie extrem de preţioasă în diagnosticul unei cardiopatii în general, în suferinţele miocardo-coronariene
în special, şi totodată este o metodă de a recunoaşte o boală de inimă care evoluează clinic latent, când se efectuează E.C.G.-ul de efort.
REŢINEŢI: Ea este interpretată întotdeauna de medic în lumina datelor clinice. Înregistrarea electrocardiogramei se face cu aparate
speciale numite electrocardiografe, de diferite tipuri.
Legătura între bolnav şi aparat se face printr-un „cablu bolnav". La extremitatea distală a cablului sunt ataşate plăcuţele metalice - electrozii
(în număr de 10) necesari pentru înregistrarea a 4 derivaţii standard şi unipolare şi 6 precordiale (V1-V6).
Tensiunile bioelectrice produse de miocard sunt interceptate cu ajutorul electrozilor, transmise la aparat prin cablu, amplificate şi înregistrate
sub forma unei diagrame numită electrocardiogramă.
Înscrierea curbelor electrice se face pe hârtie specială care are imprimat un sistem de coordonate. Pe orizontală este reprezentat timpul, pe
verticală amplitutidinea semnalelor bioelectrice. În practica curentă se înregistrează pe electrocardiogramă 12 derivaţii (conduceri):
• 3 derivaţii bipolare notate DI, DII, DIII ,
• 3 derivaţii unipolare de membre notate : aVR, aVL, aVF,
• 6 derivaţii precordiale notate V1, V2, V3, V4, V5, V6.
Pregătirea bolnavului
1. Se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlătura factorii emoţionali;
2. Se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de preferinţă cu căruciorul, cu 10 – 15 min. înainte de înregistrare ;
3. Aclimatizarea bolnavului cu sala de înregistrare (frigul produce contracții musculare care modifică ECG-ul);
4. Bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţii şi va fi rugat să-şi relaxeze musculatura;
5. Va fi dezbrăcat în porțiunea superioară a corpului și îi sunt dezvelite gleznele;
Montarea electrozilor pe bolnav
Se montează pe părţile moi ale extremităţilor plăcile de metal ale electrozilor.
Sub placa de metal a electrozilor se aşează o pânză înmuiată într-o soluţie de electrolit (o lingură de sare la un pahar de apă) sau pastă
specială pentru electrozi.În practică, în locul soluției saline se utilizează un gel special;
Cei 10 electrozi (4 pentru membre şi 6 precordiali) se fixează pe bolnav în felul următor:
- montarea electrozilor pe membre:
roşu = mâna dreaptă; galben = mâna stângă; verde = picior stâng; negru = picior drept
- montarea electrozilor precordiali
V1= spaţiul IV intercostal, pe marginea dreaptă a sternului
V2 = spaţiul IV intercostal, pe marginea stângă a sternului
V3 = între V2 şi V4
V4 = spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară (apex)
V5 = la intersecţia de la orizontala dusă din V4 şi linia axilară anterioară stângă
V6 = la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stângă
ATENŢIE! Aplicarea cu foarte mare precizie a electrozilor, respectând toate indicaţiile prescrise, garantează o înregistrare corectă ş i
fără artefacte.
Notarea electrocardiogramei. Asistenta notează pe electrocardiogramă: numele, prenumele pacientului, vârsta, înâlţimea, greutatea;
menţionează medicaţia folosită; data şi ora înregistrării; viteza de derulare; semnătura celui care a înregistrat
INTERPRETARE
Pe o electrocardiogramă normală definim:
1. Unde - convenţional numite P, Q, R, S, T, U.
2. Segmente - distanta dintre două unde (PQ),(ST).
 3. Intervale - unda + segment (PQ cuprinde unda P + segmentul PQ), (QT cuprinde unda QRS + segmentul ST + unda T), (TP - linia
izoelectrică).

Între două cicluri cardiace se înregistrează linia zero potenţial (linia izoelectrică). Undele situate deasupra liniei izoelectrice sunt pozitive,
cele care se găsesc dedesubtul ei sunt negative.
Intervalul PQ se măsoară de la începutul undei P şi corespunde timpului în care stimulul străbate atriile de la nodul sinusal Keith-Flack până la
nodul atrio-ventricular (Aschoff-Tawara). Timpul de conducere a stimulului de la atriu la ventriculi (normal 0,12" - 0,21").
Unda P şi segmentul PQ reprezintă expresia electrică a activităţii atriilor. Undele QRS, segmentul ST şi unda T reprezintă expresia electrică a
activităţii ventriculare.