Sunteți pe pagina 1din 3

În prima ședință am vorbit despre:

1. Scale de măsurare:
a. Nominală
i. Ofreră informații minime/superficieale legate de subiecți/participanți. (ex:
genul, grupul experimental/control)
b. Ordinală
i. Arată ordinea participanților fără a da detalii în legătură cu diferența dintre
ei. (Locul 1 e mai bun ca locul 2, dar nu știm cu cât mai bun)
c. De interval:
i. Arată ordinea și diferența dintre poziții( între 1 și 2 e aceeași distanță ca
între 2 și 3 sau 5 și 6)
ii. Nu are un 0 absolut care să implice absența constructului măsurat. (0
grade nu înseamnă absența temperaturii)
iii. Nu ne permite să facem inferențe (dacă sunt 10 grade, nu înseamnă că e de
2 ori mai cald ca la 10 grade)
d. Scala Rațio (de rații):
i. Ne permite să vedem ordinea și diferențe dintre scoruri și să facem
inferențe cu ele (50 de kg sunt de 2 ori mai ușoare ca 100 de kg).
ii. Are un punct 0 absolut care indică absența constructului măsurat (dacă
sunt 0 kg/g înseamnă că greutatea e absentă – nu exsită greutate)
2. Metode de eșantionare:
- Un eșantion trebuie să fie reprezentativ pentru populația din care a fost extras!
a. Simple random sampling: (aleator):
i. Când fiecare participant din populație are aceeași probabilitate de a fi
inclus în eșantion.
b. Eșantionare convenientă:
i. Selectăm participanți la care ajungem cel mai ușor. Participanții nu au
aceeași șansă de a fi introduși în eșantion.
c. Eșantionare sistematică:
i. Alegem un număr oarecare= X și selectăm tot a X-a persoană din
populație (Ex: X=5; selectăm tot a5-a persoană din sala de clasă)
d. Eșantionare Cluster:
i. Selectăm mai multe grupuri din populație, iar din acele grupuri extragem
aleator participanții la studiu. (Ex: Dintr-o populație de 4000 oameni,
extragem 4 grupe a câte 1000 persoane. Mai departe, din acele 4 grupe
extragem aleator câte 200 de participanți din fiecare grupă)
e. Eșantionarea stratificată:
i. Se folosește pentru a selecta diferite grupe de oameni din populație.
Grupele se formează în funcție de interesul pe care-l avem. (Ex: Dacă
vreau să văd efectul unei interveții psihologice asupra depresie în funcție
de vârsă o să am 4[sau mai multe] straturi: stratul 10-20 ani, stratul 20-30
ani, stratul 30-40 ani, stratul 40-50 ani, etc. După formarea stratului,
extrag aleator indivizi din fiecare strat și îmi formez eșantionul. Ex2: Dacă
vreau să văd eficiența terapiei în funcție de gen, formez 2 straturi(masculin
& feminin) și extrag participanți din straturi.

https://www.youtube.com/watch?v=be9e-Q-jC-0 – video pentru eșantionare.

3. Designuri:
a. Cu eșantioane independente:
i. Au avantajul că:
b. Longitudinal:
c. Longitudinal cu Eșantioane independente:
4. Validitate & Fidelitate
a. Validitate = măsura în care un test măsoară ceea ce își propune
i. Validitate face(de fațadă/aparentă/etc) = Se referă la cât de evident e
pentru participanți că testul măsoară ceea ce măsoară.
ii. Validitate de construct = câd conținutul testului e relevant pentru
constructul care îl măsoară (dacă vreau să măsor constructul=abilități
matematice, degeaba dau un test de română pentru că el nu are validitate
de construct [conținutul testului nu e relevant pentru matematică. Adică nu
e relevant constructul(matematică) pe care vreau să-l măsor] ).
iii. Validitate de criteriu = măsura în care performanțele la un test ne sunt
relevante pentru prezicerea unor performanțe la alte teste. (dacă iau 10 la
parțial, oare iau 10 și la examen?)
1. Validitate de criteriu concurentă = Prezicerea se face în același
timp sau la scurt timp după administrarea primului test. (Dacă am
scor mare la atenție, o să am scor mare și la memorie?)
2. Validitate de criteriu predictivă = prezicerea se face după un
anumit timp îndepărtat față de măsurare. (dacă am IQ mare la 5
ani, o să am performațe crescute la facultate?)
iv. Validitate externă – internă (mai discutăm că aici m-am încurcat eu):
1. Internă = Măsura în care putem spune că rezultatele pe care le-am
obținut dintr-o manipulare sunt datorate manipulării experimentale.
Măsura în care pot să știu clar că intervenția mea a scăzut depresia,
ci nu altă variabilă confundată.
2. Externă = Măsura în care putem spune că rezultatele pe care le-am
obținut se aplică în situații cotidiene/sociale (non-experimentale).
Adică dacă rezultatele se aplică și într-un mediu natural.