CUPRINS

CAPITOLUL I

1.1 Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie a

aparatului afectat

1.1.1 Anatomia si fiziologia aparatului afectat

1.2 Prezentarea teoretica a bolii

1.2.1 Definitie

1.2.2 Etiologie

1.2.3 Patogenie

1.2.4 Simptomatologie

1.2.5 Tratament

CAPITOLUL II

Supravegherea pacientului din momentul internarii pana la externare

si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune.

2.1 Internarea pacientului in spital

2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare

2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati

Pregatirea patului si a accesoriilor lui

Schimbarea lenjeriei de pat
Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului
Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a pacientului imobilizat
Observarea pozitiei pacientului in pat
Schimbarea pozitiei si imobilizarea pacientului

1
Captarea eliminarilor

2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative

2.5. Alimentatia bolnavului

2.6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului

2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice

2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de afectiune

2.9. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii

2.10. Educatie pentru sanatate

Profilaxia bolii
2.11. Externarea pacientului

CAPITOLUL III

3.1. Prezentarea cazurilor de boala

Cazul nr. 1- plan de ingrijire

Cazul nr. 2- plan de ingrijire
Cazul nr. 3- plan de ingrijire

3.2. Concluzii asupra lucrarii

BIBLIOGRAFIE

2
 CAPITOLUL I

1.1 Prezentarea notiunii de anatomie si fiziologie a aparatului

afectat
1.1.1. Anatomia si fiziologia aparatului afectat

Articulatia soldului la om indeplineste functii complexe de suport a greutatii corporale,

permitand in acelasi timp deplasarea corpului. In formarea articulatiei soldului iau parte doua
oase : coxalul (care impreuna cu sacrul formeaza bazinul) si femurul (osul coapsei ). Ele
alcatuiesc articulatia soldului sau coxofemurala.

Aceasta articulatie de tip sinovial prezinta suprafete articulare, capsula, ligamente, sinovie,
burelet marginal. In osul coxal exista o cavitate denumita cotiloida in care patrunde capul
femurului.

Extremitatea superioara a femurului prezinta un cap, capul femural si gatul sau colul, care
leaga capul femural de corpul osului. Intre capul si corpul femurului se formeaza un unghi
deschis care in mod normal masoara 126-130 grade. Orice modificare in deschiderea acestui
unghi mareste solicitarea cartilajelor favorizand astfel dezvoltarea artrozei.

3
 1.2 Prezentarea teoretica a bolii
1.2.1. Definitie
Coxartroza denumita si artroza soldului este o artropatie cronica, caracterizata din punct de
vedere morfologic prin alterari degenerative ale cartilajului articular, asociate cu leziuni
proliferative ale tesutului osos subiacent.

Considerata multa vreme ca o boala legata de imbaranire, de unde si vechea denumire

de morbus coxae senilis, astazi, gratie lucrarilor experimentale si histologice ale
lui Rutishauser si ale scolii sale ca si lucrarilor lui Pauwels, se admite ca in coxartroza leziunile
sunt expresia adaptarii tesutului osos la factorii de presiune excesiva pe care ii suporta in unele
imprejurari articulatia.

Aceasta este intr-atat de adevarat incat, daca se suprima aceste conditii defavorabile se
constata revenirea osului la starea normala.

Coxartroza este una dintre cele mai frecvente artroze si in acelasi timp, una dintre cele mai
grave deoarece afectarea sa duce la deficiente serioase in stabilitatea si mobilitatea
bolnavului. Se intalneste de obicei la varsta de 50-60 de ani sau chiar la tineri, in caz de
malformatie a articulatiei coxofemurale.

Inafara denumirii de artroza mai este folosit si termenul de reumatism degenerativ si cel de
osteoartrita localizat la articulatia soldului.

1.1.2. Etiologie
Coxartroza constituie o boala plurietiologica, dar monopatogenica, expresie a degradarii
anatomo functionale a soldului. Afectiunea este intalnita la persoane care depasesc varsta de 40
ani iar frecventa ei creste odata cu varsta. Ea intereseaza in mod egal ambele sexe, cu o usoara
predominanta la sexul feminin.

Aproape toate clasificarile etiologice ale coxartrozei fac dinstinctia intre formele
primare sau idiopatice si forme secundare.

Coxartrozele primare constituie aproximativ jumatate din numarul total si ele

debuteaza catre varsta de 60 ani; adesea ele sunt bilaterale, se insotesc de artroze ale altor
articulatii, iar radiologic sunt artroze de tip central.

Ele par sa fie cauzate de factori generali, inca putin cunoscuti, care altereaza cartilajul
articular, producand leziuni de uzura precoce la nivelul articulatiilor supuse la eforturi maxime.

4
 Coxartrozele secundare sunt acelea la care factorii locali pot sa fie

incriminati drept cauze declansatoare ale afectiunii.

Dintre coxartrozele secundare cele mai frecvente sunt acelea consecutive

alterarilor mecanicii articulare prin tulburari de statica articulara care pot fi datorate:

- malformatiilor congenitale coxofemurale - ex. displazia sau luxatia congenitala

de sold, coxa vara sau valga, protruzia acetabulara juvenila.

- deformatiilor coxofemurale castigate - ex. sechelele traumatice ale capului

femural sau cotilului dupa fracturi, luxatii, decolare epifizara.

O alta categorie de coxartroze secundare sunt acele care, fara sa fie datorate malformatiilor
sau tulburarilor de statica articulara, recunosc totusi cauze locale care au alterat sinoviala sau
cartilajul articular, elemente pe care se va dezvolta ulterior artroza. Astfel sunt coxartrozele
secundare unei coxite infectioase sau reumatismale, condromatozei soldului, sinovitei
traumatice.

1.2.3. Patogenie
Functionalitatea normala a unei articulatii depinde de integritatea morfofunctionala a
componentelor sale si de prezenta cantitativ normala a lichidului sinovial care asigura nutritia
cartilajului si ungerea articulara.

Nutritia cartilajului este in mod normal foarte precara depinzand, printre altele, de o serie
de factori mecanici de frecare si presiune care favorizeaza patrunderea lichidului sinovial in
porozitatile cartilajului. Nutritia cartilajului poate deveni deficitara in imobilizarile articulare,
precum si in tulburarile de secretie a lichidului sinovial, in particular a acidului hialuronic, de
catre celulele sinoviale in porozitatile cartilajului. Perturbarea echilibrului articular in coxartroza
poate fi determinata de factori biologici sau mecanici.

Primele modificari decelabile in coxartroza se situeaza la nivelul cartilajului care acopera

capul femural si acetabulul.

Procesul de degenerescenta a cartilajului, in zona in care nu suporta greutatea corpului,

provoaca o proliferare activa a vaselor subiacente stratului calcifial al cartilajului, pe care il
invadeaza si il transforma in tesut osos. Astfel, in zona neportanta a capului femural si a cotilului
au loc procese osteogenetice cu formare de osteofiti. In zona care suporta greutatea corpului,
cartilajul degenerat se subtiaza pana la disparitie.

Suprafata osoasa neprotejata de cartilaj si supusa unei presiuni enorme se eburnifica, iar
sub aceasta zona in grosimea tesutului spongios al capului, apare o densificare osoasa. La acest
nivel exista o reactie vasculara accentuata care este responsabila de densificarea si ingrosarea
travelor osoase dar care lipseste pe linia de transmitere maxima a presiunii, unde tesutul osos este
resorbit si inlocuit cu focare de fibroza si pseudochiste. De aceea, coxartroza apare ca o tulburare

5
vasculara care modifica natura tesuturilor articulare, in special a cartilajului si a osului si se
insoteste de dureri si de deformari mari. Zona de condensare osoasa este in mod special
responsabila de producerea stimulilor durerosi.

1.2.4. Simptomatologie
Semnele clinice ale coxartrozei sunt durerea la mers, limitarea miscarilor si atitudinea
vicioasa a coapsei.

Durerea la mers este simptomul principal. Ea apare dupa o distanta variabila si obliga
bolnavul sa se opreasca pentru cateva minute, dupa care reluarea mersului este mai mult sau mai
putin usurata. Durerea dispare la repaus.

Din cauza durerii mersul este schiopatat, iar mersul pe teren accidentat, urcarea sau
coborarea scarilor sunt deosebit de penibile. La scularea din pat sau dupa o perioada mai
indelungata de stat pe scaun, primii pasi sunt foarte durerosi, iar dupa ce s-a facut incalzirea
articulatiei, durerile scad sau inceteaza total. Sediul durerii variaza : uneori ea este situata la
radacina coapsei, pe fata anterioara si se poate sa se intinda pana la genunchi; alteori durerea se
gaseste pe fata interna a coapsei in regiunea muschilor adductori. Durerea articulara se explica
prin faptul ca suprafetele osoase se preseaza si ,,se freaca’’ una de alta, cartilajul distrugandu-se
astfel se produce o iritatie mecanica ce determina si o inflamatie locala care explica cauza durerii
in miscare.

Celelalte semne subiective intalnite in coxartroza sunt inconstante. Astfel bolnavii pot sa
perceapa uneori, in cursul unor anumite miscari cracmente in articulatia soldului, iar alteori
prezenta unor episoade bruste dar pasagere de blocaj al articulatiei soldului.

Atitudinea vicioasa apare tarziu in evolutia coxartrozei si este datorata, la inceput

contracturii musculare datorata incongruentei articulare. Atitudinea vicioasa a soldului este in
flexie, adductie si rotatie externa. Astfel flexia coapsei este compensata printr-o hiperlordoza
lombara, adductia coapsei printr-o ridicare a bazinului de partea bolnava iar rotatia externa
printr-o rotatie cu antepulsia bazinului de partea bolnava. Numai dupa corectarea acestor
atitudini de decompensare se v-a aprecia exact amplitudinea atitudinii vicioase a soldului bolnav.

Limitarea miscarilor se manifesta prin jena accentuata pe care o resimte bolnavul cand
vrea sa-si incruciseze genunchii sau prin imposibilitatea de a se incalta de partea
bolnava ,,semnul pantofului’’; bolnavul se incalta pe la spate prin flectarea genunchiului.

Limitarea miscarilor pasive este constanta in coxartroza si poate sa fie apreciata prin
masurarea unghiurilor.

Flexia coapsei poate sa fie limitata pana la 900 sau chiar mai putin, abductia este
considerabil limitata si destul de precoce in raport cu flexia. Rotatia interna si mai putin cea
externa, sunt limitate, in comparatie cu acelea ale soldului sanatos.

6
 Dupa un oarecare timp de evolutie a coxartrozei se intalneste in mod constant o hipertrofie
a musculaturii coapsei si a fesei care se datoreaza faptului ca suprafetele articulare nu se mai
adapteaza perfect una cu cealalta datorate deformarilor extremitatilor osoase prin hipertrofie si
osteofitoza.

Examenul radiologic pune in evidenta leziunile radiologice ale coxartrozei:

Pensarea spatiului articular care arata uzura cartilajului articular iar in formele
incipiente ea poate sa lipseasca.

Alterarea structurii osoase consta in procesul de condensare osoasa, de atrofie

calcara numit osteoscleroza si rarefierea osoasa uneori geodica.

Osteofitoza consta in formarea unor excrescente osoase numite osteofite care se

dezvolta la periferia invelisului cartilaginos si al capului femural.

Modificarea formei capului femural si a cotilului. Capul femural apare turtit

datorita unei infundari in zona de sprijin. Cavitatea cotiloida prezinta o inclinare mare ceea ce
duce la ovalizarea cotilului.

Examenul de laborator este redus; VSH, leucocitoza sunt in valori normale, uneori acidul
uric este crescut.

1.2.5. Tratament

Tratamentul coxartrozei beneficiaza de mijloace ortopedice, medicamentoase,

fizioterapice, crenoterapice si chirurgicale.

1. Mijloacele ortopedice constau in reducerea sprijinului si in mobilizarea soldului,

pentru a-i conserva functia. Reducerea sprijinului este absolut necesara, intrucat exercitarea unei
presiuni pe zonele patologice accelereaza producerea leziunilor anatomice. Mobilizarea
urmareste sa mentina o functie articulara satisfacatoare, evitand instalarea unei atrofii musculare.

2. Mijloacele medicamentoase constau in administrarea de antiinflamatoare

nesteroidiene (Movalis, Celebrex, Meloxicam, Diclofenac, Flamexim, etc.), miorelaxante
(Midocalm, Neuriplege, Cloroxazon) si antialgice (Nurofen, Eferalgan, Piafen, Tramal, etc).
Forma clinica in care tratamentul medicamentos este de mare ajutor bolnavului si poate fi folosit
timp indelungat, este coxartroza primara. In formele dureroase se pot folosi infiltratii
intraarticulare cu lichid sinovial.

3. Fizioterapia constituie un mijloc important in cadrul tratamentului complex al

coxartrozei deoarece are o utila actiune antalgica, decontracturanta si intr-o oarecare masura
antiinflamatoare. Se recomanda impachetari cu parafina, revulsive, infrarosii si roentgenterapia.

7
 4. Crenoterapia este un excelent mijloc de tratament cu ape hiperterme, ape
sulfuroase, ape clorurosodice, namoluri. Aplicatiile locale, baile de namol, dusuri - masaj, au un
efect sedativ, antispastic dar si tonic stimulant. Aceste mijloace care constituie baza
tratamentului conservator al coxatrozei, trebuie completate cu cateva prescriptii de viata: lupta
activa contra obezitatii, evitarea excesului de oboseala articulara, mentinerea unei mobilitati
articulare maxime prin gimnastica medicala zilnica.

5. Tratamentul chirurgical se indica cand celelalte proceduri nu mai dau rezultate

si constau in :

Osteotomii intertrohanteriene pentru corectia de coxa valga sau de medializare

Mc Murray, de rotatie tip Sugioka, etc.

Osteotomii de bazin

Artroplastia de sold cimentata sau necimentata, in functie de varsta pacientului

8
 CAPITOLUL II

Supravegherea pacientului din momentul internarii pana la externare

si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune.

2.1. Internarea pacientului in spital

Internarea in spital constituie un eveniment important in viata bolnavului cu coxartroza,
deoarece el se desparte de mediul sau obisnuit si este nevoit sa recurga la ajutorul oamenilor
straini. Aceasta situatie impreuna cu boala ii creeaza anumite stari emotive de care personalul
trebuie sa tina seama, menajandu-l cat mai mult.

Primul contact cu bolnavul este hotarator pentru castigarea increderii lui, factor
indispensabil pentru asigurarea unei colaborari sincere intre bolnav si personalul de ingrijire in
vederea recastigarii sanatatii celui internat. Din acest motiv este important ca personalul
serviciului de primire sa dovedeasca inca de la inceput cea mai mare atentie si preocupare fata de
bolnavul nou sosit.

Accesul bolnavului in spital se face prin camera de garda. Bolnavul este ajutat sa se
dezbrace si apoi ajutat sa se aseze pe masa de consultatie pentru a fi examinat de medicul de
garda in vederea stabilirii diagnosticului de internare.

Bolnavului cu coxartroza se interneaza prin programare pe baza biletului de internare emis

de medicul din policlinica sau biletului de trimitere de la medicul de familie.

Bolnavul internat este inregistrat in registrul de internari, tot aici se completeaza foaia de
observatie clinica si datele de identitate, numar salon, diagnostic de internare. In foaia de
temperatura sunt trecute diureza, lichidele ingerate, scaunele, dieta, si functiile vitale: pulsul,
TA, temperatura si respiratia.

Hainele bolnavului vor fi supuse deparazitarii si dezinfectarii inainte de inmagazinare.

Bolnavul imbracat in tinuta de spital; pijama, capot, papuci este condus in sectia de Ortopedie.

2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare

Asistenta medicala asigura primirea bolnavilor internati si se ingrijeste de acomodarea
acestora la conditiile de spital, scopul internarii fiind vindecarea si aceasta nu se realizeaza daca
nu cream conditii care sa ridice forta de aparare a

organismului .

Regimul terapeutic de vindecare urmareste izolarea bolnavului de conditiile negative ale

mediului care ar putea traumatiza, suprasolicita sau epuiza sistemul nervos central. De aceea
bolnavii nou ajunsi pe sectie vor fi cazati in saloane cu pacienti a caror stare de sanatate prezinta

9
o evolutie favorabila, astfel incat din discutiile ce vor avea loc intre pacienti, acesta sa capete
incredere in metoda terapeutica aleasa si in personalul care il va ingriji.

Saloanele vor fi curate, zugravite in culori deschise odihnitoare, iluminatul difuz si indirect
si se v-a tine cont de conditiile de asepsie si antisepsie evitandu-se astfel contaminarea
bolnavului cu agenti patogeni. Temperatura in salon trebuie sa fie de aproximativ 19-21 grade
C, umidificarea aerului de 60-65% pentru a mentine in bune conditii functia respiratorie a
pacientului.

Vor fi inlaturati factorii iritanti, vizuali, auditivi, olfactivi care produc excitatii negative
prin aerisirea salonului de cel putin 2 ori pe zi, mentinerea in stare de curatenie a mobilierului,
faiantei, pardoselei .

Se aduce la cunostinta bolnavului regulamentul de ordine interioara care cuprinde atat

indatoririle bolnavului spitalizat cat si drepturile lui pe durata spitalizarii.

Bolnavul este obligat sa respecte ordinea de zi a sectiei pentru a nu-i deranja pe ceilalti. Orele de
odihna vor fi respectate cu strictete, mesele vor fi servite la orele programate.

Bolnavul trebuie sa declare toate simptomele legate de boala , sa se supuna prescriptiilor

medicale iar in timpul vizitei va fi educat sa stea linistit in pat, sa nu deranjeze munca medicului.
Este interzis sa faca galagie, murdarie dezordine in salon precum si anexe.

Asistenta participa la vizita medicala, consemneaza si asigura indeplinirea tuturor

recomandarilor medicale privind igiena bolnavilor, dieta alimentara, preluarea produselor
biologice pentru efectuarea analizelor de laborator, administrarea tratamentelor prescrise.

2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati

In conditiile spitalizarii patul reprezinta pentru fiecare bolnav, spatiul in care isi petrece
majoritatea timpului din boala si convalescenta de aceea trebuie sa fie comod, de dimensiuni
potrivite, accesibil din ambele parti , usor de manevrat, usor de curatat, pentru ca ingrijirile,
investigatiile si tratamentele aplicate bolnavului sa nu fie impiedicate.

2.3.1. Pregatirea patului si accesoriilor lui

Tipul de pat utilizat pe sectia de ortopedie este ortopedic, cu lungimea de 2 m, latimea de

80-90cm. Inaltimea de la dusumea pana la saltea trebuie sa fie de 60 cm asa incat sa-i permita
bolnavului sa poata sa coboare la nevoie din pat, sa poata sta in pozitie sezand, sprijinindu-si
picioarele comod pe podea. Aceste paturi sunt prevazute cu somiera mobila la care cadranul
somierei este de 2,3 sau 4 bucati articulate, dand posibilitatea de asezare a bolnavului in pozitii
foarte variate.

10
 Patul poate fi prevazut cu urmatoarele accesorii :

Saltele ortopedice

Saltele pentru prevenirea escarelor

Perne

Paturi confectionate din lana moale usor de spalat

Cearsafuri ; unul simplu si unul plic

Una, doua fete de perna

Musama si aleza in functie de caz

Auxiliar patul poate fi prevazut cu :

Sprijinitor de perne

Rezemator de picioare

Aparatoare laterala

Coviltir

Sustinator de invelitoare

Mese adaptabile la pat

Agatatoare pentru usurarea mobilizarii active

Pregatirea patului fara pacient se realizeaza la externarea pacientului

spitalizat/internarea pacientului in vederea tratarii lui. Materialele necesare sunt: 2 cearsafuri sau
un cearsaf simplu si unul plic, 2 fete de perna, 1-2 paturi, 2 perne.

Tehnica incepe cu indepartarea noptierelor de langa pat si asezarea unui scaun cu spatar pe
care se aseaza in ordinea intrebuintarii lenjeria curata, pernele, patura impaturate corect. Se
indeparteaza lenjeria murdara, se aranjeaza salteaua si se pregateste patul.

2.3.2. Schimbarea lenjeriei de pat cu pacientul in pat

In cazul bolnavului cu coxartroza dupa interventia chirurgicala starea generala nu permite

ridicarea lui din pat iar lenjeria va fi schimbata cu bolnavul in pat.

11
 In functie de capacitatea pacientului de a se mobiliza schimbarea patului se poate realiza in
lungime si in latime cand pacientul poate fi sprijinit in pozitia sezand.

Materialele necesare sunt aceleasi ca si la pregatirea patului fara pacient, in plus sunt
necesare paravan, sac de rufe murdare, lenjerie de corp curata si materiale necesare pentru
efectuarea igienei corporale a pacientului.

Tehnica se incepe ca si la efectuarea patului fara pacient, se aseaza pe un scaun in ordinea

prioritatii, patura si cearsaful de sub patura se impaturesc in trei sub forma de armonica. Aleza se
ruleaza impreuna cu musamaua, fie in latime daca schimbarea se face in lungime, fie in lungime
daca schimbarea se face in latime. Cearsaful se ruleaza in lungime cand schimbarea se face in
lungime si in latime cand schimbarea se face in latime. Manevrele sunt executate de catre doua
asistente care se aseaza de o parte si de alta a patului. Una dintre asistente sprijina si
supravegheaza pacientul iar cea de-a doua aduna lenjeria murdara si o inlocuieste cu una curata.

2.3.3. Asigurarea igienei personale corporale si vestimentare a

pacientului
Pentru mentinerea tegumentelor intr-o stare perfecta de curatenie in vederea prevenirii
unor complicatii cutanate, pentru stimularea functiilor pielii, pentru asigurarea unei starii de
confort. La internarea in spital, i se da posibilitatea bolnavului sa faca baie sau dus, iar in timpul
spitalizarii bolnavul va face baie sau dus, cel putin de 2 ori pe saptamana. Cu aceasta ocazie i se
va schimba si lenjeria.

Baia generala va fi efectuata obligatoriu inaintea interventiei chirurgicale si inaintea

externarii. Pentru a prevenii accidentele asistenta va programa baia sau dusul dimineata pe
nemancate sau seara dupa digestie.

Materialele necesare sunt: termometru de baie, sapun, manusi de baie, alcool, lenjerie
curata incalzita, casca pentru protejarea parului. Cada fiind spalata si dezinfectata se umple cu
apa pe jumatate. Temperatura apei trebuie sa nu depaseasca 37, 380C. Pacientul este invitat sa
urineze, ajutat sa se dezbrace, i se protejeaza parul iar la intrarea in cada asistenta ii
supravegheaza reactia.

Rolul asistentei este de a supraveghea bolnavul astfel incat daca starea pacientului se
altereaza sa poata lua atitudinea corespunzatoare ce se impune situatiei.

2.3.4. Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a pacientului imobilizat

Postoperator datorita starii sale fizice si a recomandarilor medicului se impune efectuarea

toaletei pacientului la pat pe regiuni. Inainte de efectuarea tehnicii propriuzise se va asigura
intimitatea pacientului si conditiile de prevenire a formarii curentilor in incapere.

Materialele necesare sunt: paravan, 3 prosoape de culori diferite, 3 manusi de baie de

culori diferite , sapun neutru, perie de unghii, foarfece pentru unghii, pila, perie de dintii, pasta
de dinti, pahar cu apa, pahar cu solutie antiseptica pentru gargara, lighean, musama, aleza, pudra

12
de talc, cana pentru apa calda, galeata pentru apa murdara, un cearsaf sau flanela, termometru de
baie, alcool mentolat sau camforat.

Ordinea in care se executa baia este: fata, gatul, membrele superioare, partea anterioara a
toracelui, regiunea abdominala, partea posterioara a toracelui, regiunea sacrala, membrele
inferioare, organele genitale si la sfarsit regiune perianala.

Efectuarea toaletei cavitatii bucale se face de catre pacient, acesta fiind ajutat sa stea in
pozitie semisezanda sau decubit lateral la marginea patului.

Bolnavul este servit cu pahar cu apa, pasta si periuta de dinti iar lenjeria este protejata cu un
prosop.

2.3.5 Observarea pozitiei pacientului in pat

Bolnavul cu coxartroza poate adopta o pozitie vicioasa datorata durerii si modificarilor
aparute la nivelul articulatiei coxofemurale.

Pozitia antalgica adoptata de bolnavi poate produce modificari semnificative la nivelul

altor articulatii sau la nivelul coloanei vertebrale de aceea se impune corectarea permanenta a
viciilor de postura.

2.3.6. Schimbarea pozitiei si mobilizarea pacientului

Preoperator bolnavul se poate mobiliza singur (activ) si nu necesita ingrijiri speciale din
partea cadrelor medicale medii.

Pozitia bolnavului cu coxartroza este decubit dorsal, decubit lateral pe partea neafectata.
Schimbarea pozitiei bolnavului cu coxartroza se efectueaza de 1-2 asistente (pasiv) care trebuie
sa urmareasca urmatoarele principii: prinderea bolnavului se va face precis, sigur, cu toata mana,
cu degetele alaturate asezand palma pe suprafata corpului protejand regiunea dureroasa; asezarea
asistentei cat mai aproape de pat cu picioarele departate pentru a avea o baza de sustinere cat mai
mare, genunchi flectati si coaloana vertebrala usor aplecata.

Scopul mobilizarii este miscarea bolnavului pentru a prevenii complicatiile ce pot aparea
datorita imobilizarii prelungite , din cauza presiunii exercitate asupra tesuturilor cuprinse intre
planurile osoase si suprafata dura a patului. Mobilizarea se face in functie de natura boli, starea
generala si cuprinde exercitiile pasive si active petru refacerea conditiei musculare, a tonusului
muscular, mentinerea mobilitatii articulare, asigurarea starii de bine si independenta, stimularea
organismului si circulatia sangvina pentru prevenirea tulburarilor locale de circulatie (roseata,
edem, escare, necroze) si incetinirea circulatiei in clinostatism, formarea trombozelor si a
pneumoniilor hipostatice.

Programul trebuie respectat cu strictete astfel incat la fiecare 2 h bolnavul sa fie asezat intr-
o alta pozitie decat cea initiala si sa fie consemnat in foaia de ingrijire a bolnavului.

13
 Mobilizarea activa a bolnavului se reia la indicatia medicului sub supravegherea stricta a
asistentei medicale si evitandu-se ortostatismul prelungit.

2.3.7. Captarea eliminarilor

Are drept scop observarea caracterelor fiziologice si patologice dejectiilor, descoperirea

modificarilor patologice in vederea stabilirii diagnosticului.

Materialele necesare sunt:

- prosoape, acoperitoare de flanela,

- paravan, musama si aleza,

- materiale pentru toaleta mainilor,

- manusi,

- plosca, bazinet, urinare pentru femei si barbati,

- tavita renala, scuipatori, pahar conic sau cutie Petri

Captarea materiilor fecale : asistenta pregateste fizic bolnavul, separa patul de restul
salonului cu paravan, protejeaza patul cu musama si aleza , se ridica pacientul si se introduce
bazinetul cald sub regiunea sacrala, se acopera cu invelitoarea pana termina actul defecarii, apoi
se efectueaza toaleta regiunii perianale, se acopera cu capacul , se strang materialele, se imbraca
pacientul, se aeriseste salonul, se spala mainile pacientului iar scaunul se pastreaza pentru vizita
mediacala. Notarea scaunelor in foaia de temperatura se face prin semne conventionale : I-
normal ; - moale ; - apos ; X – mucos ; P – puroi ; S – sangvinolent ; M – melena.

Captarea urinei : servirea urinarelor, ca si indepartarea lor se face in mod asemanator cu a

bazinetelor. Urinarele pot fi plasate pe suportul de sarma, fixate la marginea patului, iar dupa
utilizare se golesc imediat, se spala la jet de apa calda si se dezinfecteaza.

Captarea varsaturilor : pacientul se aseaza in functie de starea sa generala, in pozitie

sezand, decubit dorsal cu capul intr-o parte, se protejeaza lenjeria cu musama si aleza, se
indeparteaza proteza dentara cand este cazul, i se ofera tavita renala, i se ofera un pahar cu apa,
se sterge fata, se pastreaza varsatura pentru vizita medicului, se noteaza caracterele varsaturii,
frecventa, se spala si se dezinfecteaza recipientele si se pregatesc pentru sterilizare. In cazul
bolnavului cu cozartroza varsaturile apar frecvent la intoarcerea bolnavului din sala de operatie
in urma anesteziei.

14
 2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative
2.4.1 Functiile vitale

Includ: respiratia, pulsul, tensiunea arteriala si temperatura. Ele sunt frecvent utilizate ca
indicatori ai starii de sanatate sau de boala.

Respiratia - reprezinta functia prin care se asigura organismului oxigenul necesar

metabolismului celular si de evacuare a bioxidului de carbon, prin miscari de expansiune si
retractie a cutiei toracice rezultat din arderile celulare. Frecventa normala a respiratiei este
de 16-18 respiratii/minut cu usoare modificari in functie de sex.

In HTA apare dispneea 12-10-8 respiratii/minut care este o respiratie grea, deficitara si
anevoioasa. Dispneea cardiaca reprezinta semnul cardiac al insuficientei ventriculului stang in
HTA si se manifesta prin lipsa de aer si tahipnee peste 20 respiratii/minut, polipnee (peste 25
respiratii/minut).

Dispneea poate sa apara numai la efort, poate fi dispnee de decubit, care apare in
clinostatism sau dispnee respiratorie paroxistica nocturna, provocata de resorbtia edemelor
latente instalate in cursul zilei.

Asistenta medicala va urmari: frecventa, tipul respirator, simetria miscarilor si ritmul.

Urmarirea mecanicii respiratorii se face prin simpla observatie si numararea miscarilor pe minut.

Se noteaza in foaia de temperatura cu pix sau creion verde printr-un punct, stiind
ca fiecare linie orizontala reprezinta 2 respiratii si unirea cu o linie a valorii prezentate cu cea
anterioara pentru a obtine curba. La bolnavii cu coxartroza nu sunt modificari legate de
respiratie, decat in cazul celor ce prezinta alte afectiuni care pot modifica frecventa, timpul
respirator si simetria miscarilor si ritmul.

Pulsul - reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, care se comprima pe un plan osos si

este sincrona cu sistola ventriculara . Pulsul ia nastere din conflictul dintre sangele existent in
sistemul arterial si cel impins in timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizeaza prin destinderea
ritmica a arterei.

Valoarea normala la adult este de 60-80 pulsatii/minut; la persoanele de peste 60 de

ani 80-95 pulsatii/minut; la nou-nascut 130-140 pulsatii/minut; la copil mic 110-120
pulsatii/minut.

Valori patologice:

- puls bradicardic sub 60 pulsatii/minut

- puls tahicardic peste 80 pulsatii/minut.

15
 Asistenta medicala trebuie sa observe la puls: frecventa, ritmul, volumul si tensiunea
pulsului, celeritatea.

Pulsul se masoara dimineata si seara, cel mai des la artera radiala. Se noteaza in foaia de
temperatura cu pix sau creion rosu, sub forma de curba, stiind ca o linie orizontala corespunde
cu 4 pulsatii/minut.

Tensiunea Arteriala- reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor

arteriali. Tensiunea arteriala este determinata de forta de contractie a inimii, rezistenta,
elasticitatea , calibrul vaselor si vascozitatea sangelui.

Valoarea sa variaza in functie de puterea de contractie a inimii, de rezistenta pe care o opun

vasele de sange (de ex.vasele inguste, aterosclerotice, determina o crestere a TA). Ea prezinta
valoarea maxima in cursul sistolei (TA sistolica sau maxima) si valoarea minima in cursul
diastolei (TA diastolica sau minima). La adult TA maxima variaza intre 120-140mmHg, iar TA
minima intre 70-90mmHg. Se considera valori patologice valorile de peste 140mmHg pentru
presiunea sistolica si peste 95 mmHg pentu presiunea diastolica.

Masurarea TA se face cu tensiometru cu mercur sau manometru iar valoarea

ne informeaza asupra frecventei si ritmului cardiac. In HTA pulsul este tahicardic, deci prezinta
o crestere a frecventei pulsului pe minut peste limita normala. In cazul bolnavilor cu coxartroza,
TA nu prezinta modificari, decat in cazul celor cu HTA sau hTA.

TA se noteaza in foaia de temperatura valoric si in reanimare grafic cu pix sau creion rosu.

Temperatura – mentinerea ei in limite normale este necesitatea organismului de a

conserva o temperatura la un grad aproximativ constant, pentru a-si mentine starea de bine.
Temperatura corpului se mentine constanta datorita echilibrului dintre termogeneza si termoliza
numit homeostazie.

Temperatura se masoara de obicei dimineata la ora 8 si seara dupa ora 17. In cazul in care
temperatura este foarte mare, se repeta pentu a nu fi gresita. Masurarea temperaturii se face in
general axial in cazul bolnavului cu coxartroza si se noteaza in foaia de temperatura sub forma
de curba cu creion albastru, o linie orizontala corespunzand la 2 subdiviziuni de grad.

Asistenta pregateste materialele necesare verificand integritatea termometrului,

functionalitatea si daca mercurul este coborat in rezervor.

Valoarea normala variaza intre 36-37 grade C. Avem valori patologice atunci cand
temperatura este mai mica de 36 grade C si vorbim de hipotermie iar cand temperatura este mai
mare de 37 grade C vorbim de hipertermie, 37-38 grade C- subfebrilitate, 38-39 grade C- febra
moderata, 39-40 grade C- febra ridicata, 40-41 grade C- hiperpirexie.

Temperatura ridicata la bolnavul operat cu coxatroza ne indica aparitia unei infectii la

nivelul plagii sau la proteza.

16
 2.4.2. Functiile vegetative

Cuprind diureza, restabilirea tranzitului intestinal si faciesul pacientului.

Diureza este procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de 24h. Prin
urina sunt eliminate substante rezultate din metabolismul intermediar proteic inutile si toxice
pentru organism. Urina este colectata in vase cilindrice gradate cu gat larg sau borcane de 2-4 ltr.
gradate pe benzi de leucoplast cu creion dermatograf.

Este necesar a se observa ritmul mictiunilor: normal 5-6mictiuni /24h barbati si 4-5
mictiuni/24h la femei. Se educa bolnavul sa urineze numai in urinar iar cel imobilizat sa urineze
inainte de fecale.

Colectarea incepe cu un orar fix pentru toti bolnavii sectiei. Astfel la ora 8 dimineata se
urineaza si se arunca aceasta urina. Se colecteaza in vasele gradate toate urinele emise pana a
doua zi la ora 8 adaugandu-se si urina acestei emisi. Se citeste gradatia iar cifra indicata este
urina emisa in 24 h. Valorile fiziologice la femei 1000-1400 ml/24h, iar la barbati 1200-1800
ml/24h.Vorbim de valori patologice atunci cand avem : peste 3000ml/24h- poliurie, sub
1000ml/24h este vorba de oligurie, iar anuria este atunci cand urina in vezica este
absenta. Postoperator mictiunile pot fi spontane sau acestea sa nu aiba loc si sa se produca
acumularea de urina peste volumul normal in vezica urinara, ceea ce duce la aparitia globului
urinar. Se intervine prin instituirea de sonda urinara.

Diureza se noteaza zilnic in foaia de temperatura prin hasurarea cu creion albastru sau
galben, o linie orizontala corespunzand la 200 ml de urina, sau cifric, in foaia de temperatura.

Este necesar ca alaturi de diureza sa se treaca si cantitatea de lichide ingerate pentru a se

putea stabili raportul dintre lichidele ingerate si cele eliminate.

Diureza la bolnavii cu coxartroza nu prezinta modificari decat in cazul celor cu diferite

afectiuni.

Tranzitului intestinal: urmarirea lui este inclusa in atributiile asistentei medicale.

Bolnavul va urma un regim alimentar care sa previna starile de constipatie. Daca totusi acestea
vor exista, i se administreaza purgative sau i se vor face clisme evacuatoare. Primul scaun
spontan are loc in general in ziua a treia de la interventia chirurgicala.

Urmarirea faciesului : uneori expresia fetei poate traduce durere, anxietate, deprimare,
optimism interes sau dezinteres fata de boala.Tegumentele pot fi deasemenea palide,
eritematoase, transpirate sau uscate, in functie de starea bolnavului.

2.5. Alimentatia bolnavului

Oricarui organism ii este necesar sa ingere si sa absoarba alimente de buna calitate si in
cantitate suficienta pentru a-si asigura dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine
energia indispensabila unei bune functionari. Alimentatia bolnavului trebuie sa respecte mai

17
multe principii : inlocuirea cheltuielilor energetice de baza ale organismului, asigurarea aportului
de vitamine si saruri minerale necesare metabolismului normal, favorizarea procesului de
vindecare prin crutarea organelor bolnave, prevenirea unei evolutii nefavorabile in bolile latente,
consolidarea rezultatelor terapeutice obtinute prin alte tratamente.

Tinand seama de aceste principii regimul dietetic al bolnavului trebuie astfel alcatuit incat
sa satisfaca atat necesitatile calitative cat si cantitative. Bolnavul cu cozartroza fiind in repaus la
pat necesita 25 de calorii/Kg corp. Ratia alimentara trebuie sa cuprinda : 400gr
glucide/24h (6gr/kg corp / 24 h), 70 gr lipide / 24 h ( 1 gr / kg corp / 24 h ) 70 gr proteine / 24
h ( 1 gr / kg corp / 24 h ).

Vitaminele sunt necesare mentinerii metabolismului normal. Necesarul zilnic pe zi este de : 150
mg Vit. C, 25 mg Vit B1, 6 mg Vit. B6, 8mg Vit PP, 20 mg Vit K.

Apa si sarurile minerale au deasemenea o importanta deosebita deoarece in apa se petrec

toate reactiile biochimice din organism iar sarurile minerale sunt necesare ca substante
structurale si catalizatoare. Necesarul variaza intre 2000-3000 ml.

Bolnavul cu coxartroza care nu prezinta modificari de metabolism : obezitate, diabet

zaharat, etc. va avea un regim normo caloric impartit dupa un program strict al meselor astfel
incat sa se respecte micul dejun, pranzul si cina.

Bolnavii supraponderali vor beneficia de un regim hipocaloric redus in glucide si lipide

astfel incat sa nu se ajunga la o suprasolicitare a articulatiilor deja afectate. Pacientii cu diabet
zaharat vor respecta regimul impus de catre diabetolog . Postoperator pentru a evita aparitia
problemelor de tranzit intestinal in primele 24 h dupa aparitia gazelor, bolnavii vor beneficia de
un regim lichid si semilichid. Completarea deficientelor alimentare si de hidratare se vor efectua
perfuzabil.

La 2- 3 zile postoperator pacientul isi poate relua alimentatia normala daca aceasta nu
contravine indicatiilor medicului. In stari de febrilitate cu temperaturi peste 38o C; pentru fiecare
grad peste 38 se va mari aportul de glucide cu 5 %.

Bolnavul cu coxartroza ce prezinta HTA i se recomanda un regim alimentar hiposodat.

2.5.1. Alimentatia bolnavului la pat

Bolnavul operat cu coxartroza este alimentat la pat . Asistenta pregateste salonul ca

pentru alimentarea in salon la masa :

- se aseaza pacientul in pozitie confortabila atat cat ii pemis, semisezand, sau sezand
cu ajutorul rezematorului de pat sau perne,

- se protejeaza lenjeria de pat cu musama, se aseaza peste musama un lighean cu apa

pentru a se spala,

18
 - se indeparteaza materialele folosite,

- se adapteaza masa speciala la pat acoperita cu fata de masa se aseaza pe genunchi

pacientului, peste patura acoperita cu aleza

- se aseaza in jurul gatului un prosop,

- asistenta imbraca halatul de protectie,

- se spala pe maini si serveste masa la fel ca in salon la masa.

Alimentele premise la bolnavii cu coxartroza: supe de zarzavat simple, ciorbe de rosii,

toate cu sare putina sau deloc, oua, peste si carne de vita sau pasare, cartofi, morcovi, orez,
grasimi vegetale, fructe, sucuri de fructe, ceai de plante si foarte multe branzeturi si lapte pentru
intarirea sistemului osos.

2.6.Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului

Medicamentele sunt produse de origine minerala, vegetala, animala sau chimica
transformate intr-o forma de administrare prescrise de medic.

Caile de administrare a medicamentelor in cazul bolnavului cu cozartroza sunt :

- calea digestiva – sub forma tablelelor, drajeurilor

- calea parenterala – sub forma injectiilor intradermice, subcutanate, intramusculare,

intravenoase executate de asistenta medicala.

Calea de administrare este aleasa de medic in functie de scopul urmarit. Prescrierea se face
in foaia de observatie si trebuie sa cuprinda numele medicamentului, cantitatea si concentratia,
calea de administrare, ora si durata tratamentului, administrarea in raport cu alimentatia.

Asistenta verifica calitatea medicamentului , observand integritatea, culoarea

medicamentelor solide si tulburarea , opalescenta medicamentelor sub forma de solutie precum si
termenul de valabilitate al acestora. Respecta masurile de asepsie, de igiena, pentru a prevenii
infectiile intraspitalicesti.

2.6.1. Administrarea medicamentelor pe cale orala

Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor, acestea putandu-se
resorbi la nivelul mucoasei bucale si intestinului subtire sau gros.

Medicamentele administrate pe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive, patrund

in sange si apoi actioneaza asupra unor organe, sisteme, aparate. Tabletele, drajeurile se aseaza
pe limba pacientului si se inghit ca atare iar cele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale se
aseaza sub limba.

19
 2.6.2. Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Calea parenterala sau injectabila consta in introducerea substantelor medicamentoase

lichide in organism, prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile, acul fiind adaptat la
seringa. Scopul injectiilor consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante
si administrarea medicamentelor.

Materiale necesare pentru efectuarea injectiei

Pentru pregatirea injectiei asistenta are nevoie de seringi sterile, cu o capacitate in functie
de cantitatea de solutie medicamentoasa , ace sterile care se gasesc ambalate cu seringa sau
separat, tampoane sterile din vata sau tifon, solutii dezinfectante, pile din metal pentru
deschiderea fiolelor, lampa de spirt, tavita renala, garou din cauciuc, pernita si musama . Se
pregateste un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea solutiilor si altul pentru injectare.

Incarcarea siringii

Pentru incarcarea seringii se adapteaza acul pentru aspirat solutia, acoperit cu protectorul
si se aseaza pe o compresa sterila .

Pentru aspirarea continutului fiolelor, asistenta dezinfecteaza gatul fiolei, flambeaza pila
si taie gatul fiolei. Apoi trece gatul fiolei deasupra flacarii, si introduce acul in fiola pentru a
aspira solutia. Ulterior schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face.

Pentru dizolvarea pulberilor asistenta aspira solventul in seringa, dezinfecteaza dopul de

cauciuc si introduce cantitatea de solvent prescrisa. Dupa ce scoate acul, agita flaconul pana la
dizolvare.

Pentru aspirarea solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc asistenta dezinfecteaza
dopul de cauciuc, incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza
a fi aspirata, introduce acul prin dopul de cauciuc si aspira solutia. Acul cu care s-a perforat
dopul se schimba cu acul pentru injectie.

Injectia intradermica se face pentru testarea bolnavului in vederea desensibilizarii in

cazul alergenilor. Asitenta se spala pe maini, dezinfecteaza locul injectiei (de obicei pe fata
anterioara a antebratului), imobilizeaza pielea cu policele si indexul mainii stangi, iar apoi
patrunde cu bizoul acului care trebuie sa fie indreptat in sus in grosimea dermului si injecteaza
lent solutia pana la formarea unei papule cu diametrul de 5-6 mm si inaltimea de 1-2 mm. Se
retrage brusc acul fara a se tampona locul injectiei.

Injectia subcutanata se face postoperator pentru administrarea anticoagulantelor

(fraxiparina sol. 9500u/ml). Locul de electie este regiunea abdominala. Se inspecteaza regiunea,
se dezinfecteaza tegumentele si se formeaza pliul cutanat intre policele si indexul mainii stg.,
seringa preumpluta cu acul atasat se introduce perpendicular pe pliul cutanat, cu mana dr. Se
injecteaza lent anticoagulantul, iar apoi se retrage brusc si se dezinfecteaza locul injectiei
masandu-se usor pentru a favoriza circulatia.

20
 Injectia intravenoasa la bolnavul cu coxartroza se executa de obicei in venele de la plica
cotului, venele antebratului sau de pe fata dorsala a mainii pentru administrarea antibioticelor,
antiinflamatoarelor pentru a prevenii o eventuala infectie postoperatorie. Asistenta dezinfecteaza
locul punctiei executa punctia venoasa, controleaza acul in vena si injecteaza lent, tinand seringa
in mana stg., iar cu policele mainii drepte apasa pe piston, se verifica periodic daca acul este in
vena pentru a evita injectarea solutiei in tesutul perivenos. Pe timpul injectarii asistenta va
urmarii locul punctiei si starea generala a pacientului.

2.6.3. Calea de hidratare a organismului

La bolnavul cu coxartroza se efectueaza prin perfuzia intravenoasa.

Perfuzia intravenoasa reprezinta introducerea pe cale parenterala picatura cu picatura a

solutiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitica, hidroionica si volemica a
organismului. Perfuzia intravenoasa se efectueaza in scopul administrarii medicamentelor la care
se urmareste efectul prelungit, hidratarea si mineralizarea organismului, completarea proteinelor
sau a altor componente sangvine.

Asistenta imbraca manusi sterile, pregateste solutia de pefuzat, monteaza aparatul de

perfuzat si lasa lichidul sa circule prin tuburi, alege vena, aplica garoul, curata locul cu alcool de
la centru in afara, scoate garoul si ataseaza tuburile, fixeaza rata de flux 60 picaturi/minut,
mentine locul de perfuzie, acopera cu pansament steril, schimba punga inainte de golirea
completa. Ea noteaza in foaia de observatie lichidele ingerate si cele eliminate pentru a
prevenii hiperhidratarea. Alte accidente care mai pot aparea in timpul perfuziei sunt : embolia
gazoasa, revarsarea lichidului si coagularea sangelui pe ac .

2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice

In vederea recoltarii produselor biologice se explica bolnavului necesitatea recoltarii,
modalitatea si colaborarea pe care trebuie sa o acorde.

Sangele se recolteaza dimineata pe nemancate, alimentele modificand compozitia chimica

a sangelui.

De asemenea asistenta trebuie sa stie ce instrumente si materiale trebuie pregatite in

vederea recoltarii si modul lor de pregatire, cum sa completeze buletinul de trimitere la laborator
si cum sa eticheteze produsele recoltate, sa pastreze si sa transporte produsele recoltate.

Pentru efectuarea tehnicii asistenta are nevoie de:

- materiale de protectie: manusi de cauciuc,

- materiale sterile: seringi si ace de diferite marimi, seruri test, tampoane.

21
 - nesterile: tavita medicala curata, camera umeda, lame uscate curate, degresate,
slefuite, pipete Potain, pernita de sustinere a bratului, garoul

- solutii dezinfectante: alcool 90%

Hemoleucograma se poate realiza prin inteparea pulpei degetului si prin punctie venoasa
2 ml sange venos pe anticoagulant EDTA sau heparina.

Eritrocite: valori normale

- barbati - 4,5-5,5 mil./mm3

- femei – 4,2-4,8 mil./mm3

Hemoglobina: valori normale

- barbati 15 +-2g/100ml

- femei 13+-2g/100ml

Leucocite: 4200-8000/mm3

Trombocite: 150.000 - 400.000/ mm3

Ionograma se recolteaza 5-10ml sange in sticlute heparinizate

Na+: valori normale – 137-152mEq/l

K+: valori normale- 3,8-5,4 mEq/l

Cl-: valori normale- 94-111 mEq/l

Ca++: valori normale -4,5-5,5 mEq/l

Coagulograma

- Fibrinogen se recolteaza 0,5 ml citrat de Na 3,8% si 4,5 ml sange.

Valori normale – 200-400mg%

- Timp de protombina se recolteaza 0,5 ml oxalat de K si 4,5 ml sange.

Valori normale T. Quick-12 ’’-14’’

T. Howell – 1’30’’-2’30’’

22
 - Timp de sangerare (Met. Duke ) se efectueaza prin inteparea pulpei degetului sau a
lobului urechii. Se dezinfecteaza locul punctiei cu alcool, se lasa sa se usuce, se ezecuta punctia
capilara si se porneste cronometrul. Cu hirtia de filtru se absorb din 30 in 30 se secunde
picaturile aparute spontan. Se opreste cronometrul cand sangerarea inceteaza.

Valori normale – 2-4 min.

- Timp de coagulare :

Metoda Millan se efectueaza prin punctia capilara avand nevoie de materiale

necesare punctiei capilare si de lame parafinate. Pe lama parafinata se lasa sa cada 2 picaturi de
sange pastrand distanta una fata de cealalta. Se pornste cronometrul. Din minut in minut se
urmareste coagularea prin inclinarea lamei. Coagularea este terminata cand picatura adera bine
de lama si nu se mai deformeaza. Aparitia primelor filamente de fibrina indica coagularea
sangelui. Se opreste cronometrul.

Valori normale 6-10min.

Metoda Lee-White este mai exacta decat Metoda Millan. Se recolteaza 2 ml

sange venos. Se repartizeaza cate 1 ml sange in 2 eprubete de hemoliza care se pun in baia de apa
la 370C. Se porneste cronometrul cand sangele patrunde in eprubeta. Se urmareste coagularea
prin inclinarea la 450 a eprubetelor. Coagularea este completa cand eprubetele se pot rasturna.

Valori normale : 6-12 min.

Glicemie se recolteaza 2ml sange/florura de Na 4 mg

Valori normale : 80-120mg/dl

Uree se recolteaza 5-10 ml punctie venoasa

Valori normale : 20-40 mg/100ml

Acid Uric se recolteaza 5-10 ml punctie venoasa

Valori normale : 2-6mg%

Creatinina se recolteaza 5-10ml punctie venoasa

Valori normale : 0,6-1,20 mg%

Tansaminaze se recolteaza 5-10 ml punctie venoasa

Valori normale TGO : 2-20ui

TGP : 2-16ui

23
 In general valorile normale sunt pastrate, uneori acidul uric este putin marit. Aceasta
afectiune, coxartroza, nu produce modificari ale valorilor sangelui.

UROCULTURA stabileste prezenta bacteriilor in urina, astfel recoltarea se face inainte de

inceperea tratamentului cu antibiotice si nici nu se vor administra inainte cu 10 zile antibiotice.

Se recolteaza aproximativ 3-5 ml urina intr-o eprubeta sterila, dupa ce s-a eliminat
aproximativ 50 ml urina in toaleta sau in bazinet, fara a intrerupe jetul urinar. Urina colectata
este transportata la laborator sau se insamanteaza direct pe mediile de cultura si se introduce la
termostat. Pacientul neavand voie sa consume lichide 12h, inainte de recoltare si nu va urina
timp de 6h.

EXUDATUL FARINGIAN este un lichid rezultat in urma unui proces inflamator

faringian.

Exudatul faringian se recolteaza in scop explorator, pentru depistarea germenilor patogeni

de la nivelul faringelui in vederea tratamentului. In caz de rezultat pozitiv pacientul va fi tratat
corespunzator pentru a evita extinderea germenilor patogeni la nivelul plagii sau protezei .

Pentru a executa tehnica, asistenta are nevoie de : materiale de protectie, materiale sterile
(tampon faringian, spatula linguala, eprubete cu medii de cultura, ser fiziologic si glicerina 15%)
si materiale nesterile (tavita renala, stativ pentru eprubete).

Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun isi aseaza masca de protectie, deschide
eprubeta, se scoate tamponul faringian, se flambeaza orificiul eprubetei si se inchide. Se invita
bolnavul sa deschida gura si se apasa limba, cu spatula linguala. Cu tamponul faringian steril se
sterge depozitul de pe faringe si amigdale fara sa se imbibe in saliva sau sa atinga dintii. Se
flambeaza gura eprubetei si dopul; se introduce tamponul faringian in eprubeta si se inchide cu
dopul. Se intinde produsul obtinut pe lame de sticla pentru frotiuri colorate. Se insamanteaza
imediat pe medii de cultura, succesiv, doua eprubete din aceiasi recoltare. Spalarea pe maini cu
apa si sapun dupa efectuarea tehnicii este obligatorie. Se noteaza in foaia de observatie data
recoltarii, cine a recoltat, daca s-a insamantat sau nu. Trebuie stiut ca timpul scurs de la recoltare
la insamantare sa nu trebuie sa depaseasca 5-6 h .

2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse

de afectiune
Asistentei medicale ii revine un rol deosebit de important in promovarea sanatatii,
prevenirea imbolnavirilor prin educatie in materie de sanatate individuala, ingrijirea celui bolnav
din punct de vedere fizic, mental, indiferent de varsta, restaurarea sanatatii, inlaturarea
suferintelor, aplicarea tratamentului medical si moral ceea ce este foarte important pentru
evolutia pozitiva a bolnavului.

24
 Asistenta este primul cadru medical care ia contact cu bolnavul. Ea trebuie sa actioneze in
functie de starea bolnavului. Ea va urmari atent semnele vitale.

Medicul se bazeaza pe asistenta, care il va informa permanent si exact asupra cazurilor si

tot ea este cea care v-a efectua tratamentul indicat de medic.

Imediat dupa internare, asistenta medicala discuta cu bolnavul, se intereseaza de motivele

internarii, de simptomatologia pe care o prezinta, intocmind foaia de temperatura.

Atributiile asistentei medicale in asigurarea interventiilor, conduita consta in: repaus la pat
in decubit dorsal, se interzice pe cat posibil efortul fizic pentru a impiedica aparitia durerii.

Bolnavul cu coxartroza internat in spital are nevoie de anumite explorarii speciale in

vederea stabilirii cu exatitate a diagnosticului. Pentru aceasta i se efectueaza examenul
radiologic, electrocardiograma inaintea interventiei. Dupa interventie evolutia bolnavului este
monitorizata tot radiologic.

2.8.1. Examenul Radiologic

Radiografia este o tehnica de inregistrare pe film fotografic special a unei parti din corp
expus la raze X, avand drep scop studierea morfologiei osului si functionalitatii articulatiei
coxofemurale in vederea stabilirii diagnosticului de coxartroza primara sau secundara care
modifica strutura articulatiei si a osului. Explorarea radiologica se efectueaza de medic prin
radiografii iar citirea se face la negatostop.

Pentru efectuarea acestei tehnici pacientul va fi:

- pregatit psihic explicandui-se necesitatea tehnicii si conditiile in care se efectueaza

- pregatirea fizica consta in dezbracarea regiunii coxofemurale, se indeparteaza

margelele si lantisoarele de la gat, precum si obiectele radiopace din buzunar, se administreaza
bolnavului un medicament analgezic in cazul in care miscarile ii provoaca dureri, se
administreaza substanta de contrast sau se umple cavitatea articulara cu aer sau oxigen pentru
evidentierea cartilajelor articulare daca medicul solicita.

Dupa efectuarea tehnicii pacientul va fi ajutat sa se ridice de pe masa de

radiografie si sa se imbrace apoi este condus la pat. Asistenta va completa biletul de trimitere
pentru examenul radilogic sau se poate duce cu foaia de observatie iar acesta se va nota in foaia
de observatie mentionandu-se data

25
Radiografie preoperator :

Radiografie postoperator:

26
 2.8.2. Electrocardiograma
Reprezinta inregistrarea grafica a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu
cardiac. E.C.G. este o metoda de investigatie extrem de pretioasa in diagnosticul unei cardiopatii
in general, in suferinte miocardo-coronariene in special, si totdeauna o metoda de a recunoaste o
boala de inima care evolueaza clinic latent Inregistrarea se face cu aparate speciale numite
electrocardiografe de catre asistenta medicala iar citirea o face medicul.

Se pregateste bolnavul din punct de vedere psihic pentru a inlatura factorii emotionali si se
va transporta de preferinta cu caruciorul cu 10-15 min inainte de inregistrare.

Asistenta monteaza pe partile moi ale extremitatilor placile de metal ale electrozilor astfel :

- montarea electrozilor pe membre:

Rosu - mana dreapta

Galben - mana stanga

Verde - picior stang

Negru – picior drept

- montarea electrozilor precordiali

V1 – spatiul IV intercostal, pe marginea dreapta a sternului

V2 – spatiul IV intercostal, pe marginea stanga a sternului

V3 – intre V2 si V4

V4 – spatiul V intercostal stanga pe linia medioclaviculara

V5 – la intersectia de la orizontala dusa din V4 si linia axilara anterioara stanga

V6 – la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara mijlocie stanga

Asistenta noteaza pe electrocardiograma numele, prenumele, bolnavului, varsta, inaltimea,

greutatea, data si ora inregistrarii. Aceasta tehnica se impune oricarui pacient inainte de
interventia chirurgicala

27
 2.8.3. Transfuzia de sange

Dupa interventia chirurgicala bolnavului operat datorita pierderii unei cantitati mari de
sange i se va administra sange prin transfuzie indirecta cu sange proaspat izo-grup, izo-Rh de la
donator cunoscut, prin intermediul flaconului sau pungilor din PVC.

Pentru aceasta asistenta pregateste pacientul fizic si psihic precum si materiale necesare
punctii venoase, trusa pentru perfuzat sange cu filtru si picurator, sange izo-grup, izo-Rh,
materiale necesare controlului grupei sanguine, medicamente pentru eventuale accidente,
invelitoare de flanela, casoleta cu campuri sterile, aparat de oxigen.

Asistenta se spala pe maini, imbraca manusi sterile, monteaza aparatul de perfuzat,

evacueaza aerul din tubul aparatului si poate efectua proba biologica Oelecker bolnavul
intorcadu-se de la sala cu branula fixata prin punctia venoasa Se lasa sa curga 20-30 ml de sange
prin picurator si se regleaza ritmul la 10-15 picaturi/min timp de 5 min.

Daca nu apar semne de incompatibilitate, se continua transfuzia in ritmul stabilit de medic.

Se supravegheaza bolnavul in continuare pentru a evita incidentele si accidentele care pot sa
apara ( infundarea aparatului cu cheag, iesirea acului din vena, coagularea sangelui venos refulat
in ac. )

2.9. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatori

2.9.1 Pregatirea preoperatorie

Pregatirea pacientului inaintea interventiei chirurgicale este un element major de prevenire

a infectiilor postoperatorii, de ea depinzand reusita operatiei si evolutia postoperatorie.

Asistenta medicala are obligatia, ca prin comportamentul si atitudinea ei sa inlature starea

de anxietate in care se gaseste bolnavul inaintea de operatie asigurandu-l ca anestezia si
interventia sunt benigne si vor avea un rezultat favorabil in ameliorarea durerii si mobilizarii.

In cadrul pregatirii preoperatorii un rol deosebit de important il are recoltarea probelor de

laborator indicate de medic, urmarirea functiilor vitale si vegetative, observarea unor schimbari
in starea bolnavului precum si notarea si introducerea lor in foaia de observatie . In foaie trebuie
atasate radiografia efectuata, electrocardiograma. Toate aceste investigatii permit o apreciere a
starii viitorului operat.

Inaintea interventiei :

28
 Bolnavul nu mananca cel putin 12 ore inaintea interventiei chirurgicale.

Se efectueaza clisma evacuatoare

Baia generala este obligatorie

Se indeparteaza protezele dentare

Bijuteriile vor fi predate familiei sau administratiei spitalului.

Este necesara indepartarea lacului de pe unghii si a rujului de pe buze pentru ca

fac dificila depistarea semnelor de anorexie manifestata prin cianoza la nivelul extremitatilor.

Golirea vezicii urinare prin mictiune voluntara sau sondaj vezical este obligatorie

Se administreaza medicatia preanestezica indicata de medicul anestezist.

Se pregatesc documentele: F.O. , analize, radiografii care vor insotii pacientul.

Transpotul pacientului in sala de operatie se face insotit de asistenta medicala care are
obligatia sa predea pacientul asistentei de anestezie, impreuna cu toata documentatia si alte
observatii survenite ulterior si foarte importante pentru interventia chirurgicala.

2.9.2 Ingrijirile postoperatorii

De calitatea acestor ingrijiri depinde in mare masura evolutia postoperatorie si absenta
complicatiilor. Ingrijirile postoperatorii incep imediat dupa interventia chirurgicala si dureaza
pana la vindecarea completa a bolnavului.

Ingrijirile postoperatorii se acorda in functie de felul anesteziei, de natura interventiei, de

complicatiile care au survenit intraoperator si de starea generala a bolnavului.

Ingrijirea postoperatorie se acorda pentru restabilirea functiilor organismului, asigurarea

cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor.

Dupa interventia chirurgicala bolnavul poate fi transferat la serviciul de terapie intensiva,

iar la trezire in patul sau.Transportul pacientului cu coxartroza operata se face in pozitia decubit
dorsal.

Asistenta va urmarii aspectul fetei, respiratia, pulsul, perfuzia, TA in primele 2 h din 15-15
min, iar in urmatoarele 6 h din 30-30 min. Instalarea operatului se face intr-o camera aerisita
temperatura este de 18-200 C. Patul este prevazut cu musama si aleza bine intinse, fara perna.
Asistenta trebuie sa supravegheze atat coloratia pielii, unghiile, extremitatile mucoaselor cat si
starea de agitatie sau de calm a pacientului. Datorita imobilizarii asistenta trebuie sa deserveasca

29
mancarea la pat si sa-si ajute pacientii acolo unde este cazul. Reluarea tranzitului postoperator
se face de obicei in primele 3 zile.

Mobilizarea se face cat mai precoce postoperator. Asistenta trebuie sa tina cont de regulile
de asepsie. Plaga postoperatorie va fi protejata cu pansament steril iar la fiecare 2 zile acesta
trebuie schimbat. Asistenta asigura confortul fizic si ii calmeaza durerile si tot ea trebuie sa
asigure igiena pacientului datorita deficientei efectuarii acesteia.

Deoarece bolnavii cu coxartroza se deplaseaza mai greu datorita durerii, asistenta medicala
trebuie sa-i ajute in efectuarea nevoilor fiziologice, ducandu-le la pat urinarul sau plosca dar si
ajutandu-i la schimbarea pozitiei in pat pentru a preveni formarea escarelor. Asistenta
administreaza personal bolnavului medicamentele prescrise de medic si noteaza in foaie orice
modificare de stare a bolnavului.

2.10. Educatia pentru sanatate

Educatia pentru sanatate este un proces interactiv ce favorizeaza invatarea avand ca scop
promovarea sanatatii, de prevenie a bolilor, de a ajuta persoana sa dobandeasca mai multa
autonomie, de a asigura continuitatea ingrijirilor din spital la domiciliu.

Asistenta medicala este cea care ajuta omul suferind sa-si mentina un regim de viata pe
care l-ar fi avut singur, daca ar fi avut forta, vointa sau cunostintele necesare.

Asistenta medicala va incerca sa transpuna elementele educationale in cuvinte pline de

caldura, de incredere in sansa vindecarii, va incerca sa transmita bolnavului acea energie divina
care aduce in sufletul lui dorinta de viata, optimismul si alunga teama de moarte. Bolnavul
trebuie sa simta ca suferinta lui nu ii este indiferenta asistentei medicale, ca aceasta o traieste, ii
simte durerea si mai ales in ceea ce face pentru a-l ajuta sa treaca mai intai prin filtrul daruirii si
intelegerii toate reactiile si mai ales simptomele bolii.

Profilaxia bolii

Mijloacele ortopedice, fizioterapice, medicamentoase care constituie baza tratamentului

conservator al coxartrozei, trebuie completate cu cateva masuri profilactice:

- lupta activa contra obezitatii respectand un regim alimentar hipolipidic, hipoproteic

- evitarea excesului de oboseala articulara, evitarea statului in picioare si a mersului

indelungat, a purtarii de greutati sau a mersului pe teren neregulat iar folosirea bastonului este
obligatorie

- mentinerea unei mobilitati articulare maxime prin gimnastica medicala zilnica in

decubit dorsal, prin practicarea inotului si prin folosirea bicicletei cand este posibil.

30
 2.11. Externarea pacientului
Momentul externarii bolnavului este stabilit de medic. Sarcina asistentei medicale este de a
aduna documentatia despre bolnav, pe baza careia medicul va formula epicriza .

Asistenta va fixa ora plecarii, va anunta cu 2-3 zile inainte familia bolnavului despre data
iesirii din spital.

Se vor aprofunda impreuna cu bolnavul la indicatiile primite de la medic, precum si

recomandarilor cuprinse in biletul de iesire din spital.

Asistenta explica pacientului importanta respectarii tratamentului prescris de medic, a

orarului de administrare, a dozei, precum si a celorlalte recomandari privind regimul alimentar,
gimnastica de recuperare pentru refacerea tonusul muscular si a functionalitatii articulare. De
toate aceste lucruri depinde evolutia ulterioara a bolnavului.

31
 CAPITOLUL III

3.1. Prezentarea cazurilor de boala

“Daca vrei sa traiesti pentru tine, traieste pentru alti”.
Seneca

CAZUL I

CULEGEREA DATELOR :

Nume si Prenume: M.L.

Varsta: 55 ani

Ocupatia: pensionar

Grup sangvin: A II

Data internarii: 05.02.2008

Data externarii: 15.02.2008

DIAGNOSTIC LA INTERNARE:

Coxartroza dreapta decompensata algic si functional sold

stang.

ANAMNEZA:

- Fractura 1/3 proximala femur stang in 1960

- Amidalectomie in 1990

- Obezitate

- Cafea 1/zi, alcool ocazional

32
 - Conditii de viata normale

ISTORICUL BOLII: Din relatarile pacientului reiese ca tabloul clinic actual debuteaza cu
aproximativ 7 ani. Simptomatologia persista si se intensifica in timp odata cu dezvoltarea unui
proces artrozic coxofemural motiv pentru care prezinta in Clinica de Ortopedie pentru tratament
de specialitate. Pacientul se interneaza in regim de programare, iar la internare este stabil
respirator si hemodinamic, tranzit intestinal prezent, mictiuni fiziologice, afebril.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA:

Preoperator

- durere la deplasare

- mers schiopatat

- neliniste, agitatie

Postoperator

- interzicerea oricarei miscari a membrului afectat

- treziri frecvente

- inflamatie si supuratie la nivelul plagii

PROBLEMELE PACIENTULUI:

Preoperator

- limitarea miscarilor

- mers dificitar

- anxietate

Postoperator

- dificultate de a se misca

- dificultate de a se odihnii

- risc de infectie

33
 CAZUL II

CULEGEREA DATELOR:

Nume si Prenume : B.I.

Varsta: 59 ani

Ocupatia: pensionara

Grup sangvin: B III

Data internarii: 15.01.2008

Data externarii: 26.01.2008

DIAGNOSTIC LA INTERNARE:

Coxartroza idiopatica bilaterala decompensata algic si functional pe partea

dreapta.

ANAMNEZA:

- Histerectomie totala in 2003

- Mama a decedat cu I.M.A

- Obezitate

- Neaga consumul de cafea si alcool

- Conditii de viata normale

ISTORICUL BOLII: Pacienta relateaza ca durerile apar in urma cu 3 ani. Acestea

se intensifica in timp afectand mersul precum si starea generala, motiv pentru care se prezinta in
Clinica de Ortopedie pentru tratament de specialitate. Pacienta se interneaza in regim de
programare, iar la internare este stabila respirator si hemodinamic, tranzit intestinal prezent,
mictiuni fiziologice, afebrila.

34
MANIFESTARI DE DEPENDENTA:

Preoperator

- durere la deplasare

- insomnie

Postoperator

- imobilizare la pat obligatoriu in primele 2 zile

- anorexie

- cunostinte insuficiente

PROBLEMELE PACIENTULUI:

Preoperator

- mers dificitar

- dificultate de a se odihnii

Postoperator

- dificultate de a se misca

- dificultate de a se alimenta

- educatie sanitara deficitara

35
 CAZUL III

CULEGEREA DATELOR:

Nume si Prenume: L.V

Varsta: 68 ani

Ocupatia: pensionara

Grup sangvin: A II

Data internarii: 01.03.2008

Data externarii: 12.03.2008

DIAGNOSTIC LA INTERNARE:

Coxartroza dreapta decompensata algic si functional. H.T.A esentiala.

Cardiopatie ischemica.

ANAMNEZA:

- operata in 1989 cu Tu cutanata regiunea nazala

- obezitate grad IV

- cafea 1/zi, alcool ocazional

- conditii de viata normale

ISTORICUL BOLII: Pacienta relateaza simtomatologia debuteaza in urma cu 5 ani. In

ultimele 6 luni starea generala s-a agravat afectandu-i mersul motiv pentru care se prezinta in
Clinica de Ortopedie pentru tratament de specialitatefiind programata in 01.03. 2008. La
internare pacienta este stabila respirator si hemodinamic, tranzitul intestinal, mictiuni fiziologice
pezente, afebrila.

36
MANIFESTARI DE DEPENDENTA:

Preoperator

- durere accentuata la soldul drept, disconfort

- insomnie, oboseala

Postoperator

- imobilizare la pat

- igiena deficitara

- agitatie, teama de evolutiea si prognosticul bolii

PROBLEMELE PACIENTULUI:

Preoperator

- stare generala alterata

- incapacitate de a se odihni

Postoperator

- limitarea miscarilor

- imposibilitatea de a-si efectua igiena, imbracarea, dezbracarea

- disconfort psihic

37
 3.2. Concluzii
Coxartroza numita si artroza coxo-femurala, este poate cea mai importanta din toate
artrozele pentru ca afectarea sa duce la deficiente serioase in stabilitatea si mobilitatea
bolnavului, dupa cum aceste doua functii sunt mai mult sau mai putin alterate.

Lucrarea “Ingrijirea bolnavului cu coxartroza” este constituita din 3 capitole.

Primul capitol trateaza problemele legate de diagnosticul bolii : etiologie, simptomatologie,

patogenie si tratament.

Capitolul II cuprinde supravegherea bolnavului de catre asistenta medicala din momentul

internarii pana la externare, efectuarea tehnicior impuse de afectiune, atributiile ce ii revin in fata
acestor bolnavi, problemele legate de educatia sanitara si profilaxie.

In capitolul III am urmarit 3 cazuri de boala intalnite in cadrul Clinicii de Ortopedie I unde
imi desfasor si eu activitatea, motiv pentru care am ales aceasta boala.

Coxartroza odata instalata are un caracter progresiv, astfel poate duce la deformarea
bazinului, scurtarea membrului inferior, alterarea si a celeilalte articulatii coxofemurale prin
suprasolicitare, la impiedicarea mersului si imobilizarea bolnavului.

Dintre toate artrozele, ea are caracterul cel mai invalidant, de unde si prognosticul rezervat.

38
 BIBLIOGRAFIE:

Patologie chirurgicala vol III-sub redactia Academician Dr.Th.Burghele

Autori: prof.dr.doc. A.Denischi

prof.dr.doc. A.Ionescu.

conf.dr.doc. O.Medrea

prof.dr.doc. D.Vereanu

Editura Medicala Bucuresti 1976.

Radiodiagnostic osteo-articular-sub redactia I.Pana, Nicolina Roventa

Editura Medicala Bucuresti 1977

Clinica si tratamentul bolilor reumatice-sub redactia St.Suteanu

Editura Medicala Bucuresti 1977.

Tehnici de ingrijire a bolnavilor vol I si II-sub redactia Mozes C.

Editura Medicala Bucuresti 1978

Tehnici speciale de ingrijire a bolnavilor-sub redactia Balta G.

Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1983

Manual de ingrijiri speciale acordate pacientilor de asistentii medicali - Sub redactia

Lucretia Titirca

Editura Viata Medicala Romaneasca Bucuresti 1998

Plan de ingrijire (II) pag .381

39