1. Consumul energetic al organismului: metab
bazal, actiunea dinamica specifica, activitatea
musculara
Viata presupune consum permanent de energie ,
pentru satisfacerea unor necesitati:
- sinteza de substante in vederea cresterii organismului
in dezvoltare
- activitatea permanenta a muschilor respiratori si a
inimii
- contractiile (voluntare si involuntare) a musculaturii
striate si netede;
- activitatea de secretie si excretie;
- mentinerea temperaturii constante a corpului;
repararea uzurilor.
Energia cheltuita de organism ca si valoarea energetica
a alimentelor se exprima in calorii. In conditiile
repausului absolut, organismul consuma totusi energie
pt. desfasurarea reactiilor metabolice vitale. Aceasta
cheltuiala minima de E = metabolismul bazal;
consumul de E depaseste valorile metab.bazal in
functie de activitatea indeplinita.
Sexul- MB scazut cu 8-10% fata de barbate cu
aceeasi greutate corporala.
Frigul- intensifica procesul de termogeneza, duce la
cresterea MB , cu valori mai mari la copii.
Subalimentatia prelungita – scadere a cheltuielilor
de energie=>o incercare de adaptare a organismului la
un aport alimentar redus.
ADS=cheltuiala de E in urma ingestiei de alimente
-> se realizeaza pentru fct. de digestie, are ca scop
eliberarea substantelor nutritive din alimente ce sunt
indispensabile pt. desfasurarea in conditii normale a
functiilor organismului.
EX: o persoana are MB=1700 Kcal, consuma
alimente ce aduc cant. de E respective si ulterior se
determina din nou metabolismul se constata ca e
superior valorii anterioare->1850 Kcal/24h. Surplusul
de 150 Kcal, det. de ingestia de alimente = ADS.
Activitatea musculara reprezinta cea mai importanta
cauza a cresterii consumului de energie. Intensitatea
efortului depinde de numarul de grupe musculare
angajate in effort, de volumul grupelor musculare,de
masa corporala, de valoarea raportului intre efort si
pauza.
Dupa cantitatea de energie consumata profesiile si
impart in:
- profesii cu cheltuiala mica de E : profii, medicii,
inginerii, avocatii,vanzatori-consum calorii-2400 F si
3000 B.
- profesii cu cheltuiala medie de E: lucratori din ind
usoara (textile,confectii), ,studentii ,gospodine-consum
caloric- 2700F, 3300 B
- profesii cu cheltuiala mare de E:strungari,
frezori,mecanici, lacatusi, tractoristi, sudori, militari-
consum caloric-3000 F si 3700 B
- profesii cu cheltuiala foarte mare de enrgie:munc
forestieri, sapatori, mineri-consum caloric 4100
barbati.
Valorile sunt valabile pentru persoanele intre 20-40
ani. Pt.barbatii intre 41-65 se scade aportul caloric cu
200cal, iar pt femei intre 41-60 ani cu 300 kcal.
2. Proteine:clasificare
Proteine simple:-protamine si histone-in cel
seminale,hb,mioglobina,nucleoproteine. -prolamine si
gluteine-seminte de cereale
-albumine
-globuline-miozina,lactoglobulina,glicina
-sclero protein-colagenul,elastina,keratina.
Proteine conjugate:-fosfoproteine-
cazeina,vitelina,fosfovitelina
-glicoproteine-mucine,ceruloplasmina,fact intrinsic
Castle
-lipoproteine
- cromoproteine :hb,mioglobina,citocromii,
catalaza, peroxidaza -metaloproteine-
siderofilina,hemosiderina,ferritina
-nucleoproteine
Rolul proteinelor in organism
1.rol plastic-formeaza matricea care asigura mentinrea
str celulare
-rol in transp O2, contractie, transmiterea influxului
nervos, secretia glandelor
2.rol enzimatic-toate enzimele au str proteica
3.rol in apararea organismului-Ig au structura proteica
4.rol endocrine-hormonii au str proteica
5.rol in mentinerea ech hidric-apa intra si iese din
celula,iar proteinele raman in celula si retin apa la
acest nivel.
6.rol in in sistemul tampon-mentin ph-ul constant
primind si cedand H+ cand este necesar
7.rol energetic-1 g proteine-4.1kcal
8.rol antitoxic-ajuta la detoxifierea org prin asigurarea
echipamentului enzimatic necesar, prin mentinerea
integritatii org
Clasificarea proteinelor dupa calitate
1.proteine cu valoare biologica superioara(clsI)-contin
toti aa esentiali in proportii adecvate org
uman;majoritatea prot de origine animala.
2.proteine cu valoare biologica medie(clsII)-contin toti
aa esentiali, dar unii in proportii insuficiente;alimente
de origine vegetala(legume,fructe,cereale.
3.proteine cu valoare biologica inferioara(cls aIIIa)-
lipsesc unul sau mai multi aa esentiali(zeina din
porumb, collagen,lizina,treonina).
Necesarul de proteine ale organismului si sursele
alimentare
Mentinerea vietii necesita un consum permanent de
proteine.Aportul de proteine trebuie sa fie in legatura
cu costul de azot.1kcal…2mg N2
1700kcal…3400mgN2…3,4gN2
1gN2……6.25 g proteine
3,4gN2……21.25 g proteine.
La adult-0.8-1gproteine/kg
La copii-2 g prot/kg
La adolescenti-1-1,1gprot/kg
La gravide-30g perioada de sarcina;20g perioada de
alaptare.
Exprimat in procente aportul de proteine trebuie sa
reprezinte 10-14%din valoarea energetica a ratiei, din
care 30-40%trebuie sa fie de orogine animala.
Surse de proteine:carnea alba, pestele,oua, branza,
lapte,cereale integrale, leguminoase, ciuperci.
3.Lipidele:clasificare
1.lipide simple-gliceride
-steride-zoosteroli,fitosteroli,micosteroli-
ficat,creier,ou,icre,lapte / -ceride
2.lipide complexe-fosfatidele-lecitinele,
cefaline,serinfosfatide-ficat,lapte,galbenus
-sfingolipide-sfingomieline
-sfingoglicolipide (gangliozide, cerebrozide)
Rolul lipidelor in organism
1.rol energetic-1glipide-9kcal
2.rol antisoc-formeaza tesutul adipos ce tapeteaza
organelle
3.rol in termoreglare-tesutul adipos impiedica
pierderile de caldura
4.rol in transportul unor substante necesare
organismului-acizii grasi esentiali transp vitaminele
liposolubile(A,B,K,E)
5.rol plastic-lipoproteinele intra in structura menbranei
celulare
6.acizii grasi esentiali-normalizeaza procesele de
crestere si dezvoltare + intra in structura membranei
celulare + scad nivelul colesterolului + intervin in
procesele de oxidare + stimuleaza activitatea
enzimatica
+ acidul arahidonic este precursor al prostaglandinelor
si tromboxanilor care influenteaza tonusul vaselor
sanguine
7.lipidele stimuleaza contractia cailor biliare si dau
gust bun macarii, scad motilitatea gastrica, sunt
alimente care tin de foame. 8.colesterolul-intra in str
cailor biliare, rol in formarea hormonilor sexuali, intra
in str vitaminei D, a celulei cerebrale.
Ratia de lipide si efectul consumului neadecvat,
surse
Necesar:20-35%din valoarea energetica a ratiei (20%pt
varstnici,sedentary,gravide.pt cei cu afectiuni hepatice,
pancreatice.cu boli de malabsorbtie si 35% pt copii,
adolescenti, cei ce fac un efort mare in microclimat).
Jumatate sau 1/3 trebuie sa fie grasimi ca atare (ulei,
margarina, unt).
Raportat la necesarul pe kg corp:
- 0.7-1 glipide/kg copr/zi-adulti sedentari
- 1-1.5 glipide/kg corp/zi-adulti active
- 2glipide/kgcorp/zi-copii,adolescenti.
AG trebuie sa reprezinte 2% din aportul energetic total,
iar raportil AG esentiali pe AG neesentiali trebuie sa
fie mai mare ca 1 pt a preveni ATS. Surse:ulei vegetal,
peste, ulei masline, margarina, unt, untura, smantana.
Efectele consumului neadecvat: scaderea consumului
duce la dislipidemii cu tulburari metabolice si
biologice, iar cresterea consumului favorizeaza aparitia
aterosclerozei si a obezitatii.
4.Glucide: clasificare
1.monozaharide-pentoze-
riboza,arabinoza,xiloza,dezoxiriboza
-hexoze-glucoza,fructoza,galactoza
2.dizaharide-zaharoza,lactoza,maltoza
3.polizaharide-amidon amiloza +amilopectina
-celuloza-sfecla,morcovi,dovlecei,pere, caise,tomate
crude,piersici,prune;
-glicogenul-forma de rezerva a glucozei;
-mucopolizaharidele;
-polizaharide vegetale insulina,gumele,
pectinele,mucilagiile.
Rolul în organism şi efectele carenţei.
-principalele furnizoare de enrgie, 1g->4 Kcal.
-Pot lua urm. cai metabolice: Sunt oxidate imediat,
eliberand energie pt. tesuturi; Sunt convertite in
glicogen,, care este stocat inficat si muschi, fiind o
rezerva de energie rapid metabolizata; Folosite in
sinteza de grasimi, la care org. apeleaza cand rezervele
de glicogen se epuizeaza
-creierul, SN periferic, hematiile folosesc glucoza ca
unica sursa de energie si sunt foarte sensible la
scaderea glicemiei
-pentru o metab normala a lipidelor si a proteinelor
este necesar ca ratia alimentara sa asigure un minim
de 50-80 g de proteine
-glucoza este un tonic pt. celulele hepatice, extreme de
solicitate in multe reactii anabolizante si catabolizante
-in starile de hipoxie si atunci cand fibrele musc se
contracta cu viteze mari, tesuturile prefera glucoza fata
de AG, pt. ca aceasta contine in structura ei maim ult
oxygen;
-intra in structura acidului glucuronic, hialuronic,
condroitin si mucoitinsulfonic, heparinei, ac. nucleici,
galactolipidelor (SN), imunopolizaharidelor (rezistenta
la infectii), factorului intrinsec Castle. SURSE:
Zahar...99glucide; bomboane..89-90, miere de
albine..70-80, faina, arpacas, orez, paste fainoase..70-
75, dulceturi, gemuri, jeleuri..55-75 zaharoza,
ciocolata..50-60, fasole, mazare uscata..50-55, paine
alba..53, paine integrala..48, prajituri..20-40,
cartofi..19, struguri..17, fructe proaspete..8-15, legume
proaspete..4-8, lapte..4,8
5. Fibrele alimentare: rolul în organism şi efectele
consumului neadecvat.
Glucidele nedigerabile= fibre alimentare (celuloza,
hemicelulozele, pectinele, gumele si mucilagiile);
lignina- polimer neglucidic. Aceste glucide raman
nehidrolizate in intestinal subtire si au efecte biologice:
Celuloza si hemiceluloza- accelereaza tranzitul;
Pectinele si gumele, solubile in apa, formeaza geluri si
intarzie golirea gastrica si intestinala; Leaga cationii si
se pierd in felul asta, prin fecale unele metale (Ca,
Mg); Absorb sau inglobeaza substante organice(saruri
biliare, colesterol), produsi de secretie si de
descuamare ai tubului digestive, microorganisme; Prin
accelerarea tranzitului si formarea unor pereti greu de
patruns de catre enzimele digestive, scad coeficientul
de absorbtie al substantelor digestive; Ajunse in colon
favorizeaza dezv., florei de fermentatie (contribuie la
sintetizarea vit. din grupul B); efecte nefavorabile: pot
agrava afectiunile inflamatorii sau iritative ale tubului
digestive(gastrite, ulcere,duodenite, enterite, colite de
fermentatie), favorizeaza volvulusul de sigmoid. Lipsa
din aliment: creste incidenta constipatiei, si a unor
maladii associate cu aceasta: diverticuloza colonului,
colite spastice, hemoroizi, cancer de colon) Nevoia de
fibre: 15-25g
6. Calciul: absorbţia
-se gaseste in cantitatea cea mai mare in organism, din
care 95% se concentreaza in oase si dinti; calcemia N=
9-11 mg%;
Absortia variaza in functie de nevoiele organismului-
10-40%. Copii in perioada de crestere, femeile gravide
si cele care alapteaza absorb 40% sau mai mult din Ca
adus de alimente. Sarurile de Ca sunt mai solubile in
mediu acid=>aciditatea gastrica este importanta pentru
absorbtia Ca. Cresterea motilitatii GI scade cantitatea
de Ca absorbita din intestin. Imobilizarea prelungita a
baolnavilor reduce absorbtia Ca si favorizeaza
pierderea acestuia din oase. Emotiile prelungite,
stresurile nervoase duc la o balanta negativa.
Factori alimentari care cresc absorbtia Ca: Vit D si C;
raportul egal dintre Ca si P, lactoza si ac. Lactic.
Factori alimentari care diminua absorbtia Ca: ac.
Oxalic sin ciocolata, cacao, spanac, ac. Fitic din
cereale, excesul de grasimi, de fosfati, de fibre
alimentare.
Referitor la proteine- unii autori: ratii bogate sporesc
absorbtia de ca, alti autori: cresc excretia si duc la
instalarea osteoporozei.
Glandele paratiroide (in conditii de scadere a
concentratiei plasmatice) secreta PTH, care creste
absorbtia de Ca, mobilizeaza Ca din oase si este
restabilit nivelul normal circulant al acestuia. De
asemenea mentine raportul normal Ca/P in sange.
Calcitonina tiroidiana scade calcemia (efect antagonist
PTH). 70% din Ca ingerat se elimina prin fecale.
Rolul în nutriţie şi efectele carenţei.
intra in compozitia scheletului; intervine in coagularea
sangelui (Protrombina-> Trombina), activeaza un nr.
De enzime: labferment, tripsina, lipaza, FA,
colinesteraza; activeaza fact. Intrinsec Castle,
facilitand absobtia vit. B12; participa la mec.
contractiei musculare si la reglarea permeabilitatii
membranare. Efecte simpaticomimetice, in antagonism
cu K (act. parasimpaticomimetic); +Mg diminua
excitabilitatea neuromusculara; scaderea Ca det.
Spasmofilie, tetanie, convulsii;
Carenta: rahitism la copii si osteomalacie sau
osteoporoza(densitatea osoasa e mult scazuta) la adulti
si varstnici. Frecvent apare
postmenopauza(osteoporoza senila). – apare din cauza
tulb. GI si endocrine.
Hipercalcemia: la copii care au primit cant. excesive de
vit. D- tulb. GI si tulburari de crestere. La adult poate
apare dat. Hipertiroidismului sau a dozelor excesive de
vit. D si la ulcerosii care consuma mult lapte si
alcaline: HTA, varsaturi, hemoragii.
SURSE:-lapte si branzeturi (principal)- conditii
favorabile pt. absorbtie (raport Ca/P supraunitar), prez.
Vit.D3, absenta fitatilor, oxalati.-lapte de vaca:
120mg/l; branzeturi: 200mg/100g-branza proaspata de
vaca, 500mg/100g-telemea, 900-1000mg/100g in
branzeturi tip Olanda si Schwaiter.
-legumele si fructele- cantitati mici de Ca;
-derivate ceraliere si carnea sunt sarace
7. Magneziul: rolul în nutriţie şi efectele carenţei.
-sub forma ionizata activeaza enzimele ce intervin in
metabolismul glucidelor si respiratia celulara. -deprima
excitabilitatea neuro-musculara; -reglarea secretiei
PTH;
-hipermagnezemia acuta inhiba secretia PTH ca si
hipercalcemia; -ech. Ca/Mg trebuie respectat;-Mg se
mobilizeaza mai lent din oase.Simptomele deficitului:
apatie, astenie musculara, tetanie si convulsii. Sunt
asemanatoare cu cele din hipocalcemie, de aceea
diferentierea se face din determinarea serica a celor 2
cationi. Diareea prelungita poate duce la
hipomagnezemie.
Hipermagnezemia: sete, senzatie de caldura, anorexie,
scadere in greutate, diminuarea tonusului muscular si a
excitabilitatii nervoase, depresie, fibrilatie atriala.
Mangneziul:ratia si sursele alimentare
Ratia-nevoi zilnice-350mg barbati si 300mg femei,
40-70mg copii 0-1a, 150mg copii prescolari, 250mg
copii scolari
Surse alimentare-legume verzi-salata,
spanac,urzici,patrunjel
-toate alimentele contin Mg mai putin zaharul si
grasimile
8. Potasiul: rolul în organism şi efectele consumului
neadecvat.
in fenomene electrice de membrane, contractia musc,
infl presiunea osmotica, excitabilitate, metab
glucidelor, infla transm nervoasa si a dinamicii
cardiace
Scaderea K: astenie musculara marcata; areflexie
osteotendinoasa; apar modificari ECG specifice,
somnolenta, stare depresiva, confuzionala, aritmii.
Cresterea K: diminuarea capacitatii intelectuale, scade
memoria, stare depresiva, modificari ECG.
9.Sodiul: rolul în organism şi efectele consumului
neadecvat.
Na e element care domina extracelular.
- influenteaza: presiunea osmotica,
deplasarile apei din mediul extracel. In mediul intracel.
si invers
- mentine ech. A-B;
- excitabilitatea neuro-musculara;
- favorizeaza absorbtia intestinala a glucozei.
Scaderea Na: manifestari neurologice=>edem cerebral,
crampe musculare, anorexie, greturi, varsaturi, stare de
agitatie, scad reflexele osteotendinoase.
Cresterea Na: retentie hidrosalina, edeme, HTA
10. Clorul: se găseşte în organism în cantităţi medii
de 100g. Cea mai mare parte se găseşte sub formă de
ioni, constituind principalul anion al lichidului
extracelular.
Rolul în organism şi efectele carenţei
Alături de sodiu, potasiu şi alţi electroliţi clorul
intervine în menţinerea presiuni osmotice, a
echilibrului acido-bazic, a balanţei hidrice, între
diferitele compartimente tisulare şi umorale.
Schimburile de clor ce au loc între hemati şi plasmă
favorizează fixarea şi cedarea de către hemglobină
a oxigenului şi bioxidului de carbon, ceea ce
determină reducerea modificărilor de pH.
Clorul participă la formarea acidului clorhidric din
sucul gastric.
Raţia - se consideră că 4 - 5 g clor pe zi sunt
suficiente pentru nevoile adultului.
Sursele alimentare - clorul este larg răspândit în
alimente, de aceea nu se pune problema carenţei
11. Sulful: rolul în organism şi efectele carenţei
intra in str tioaminoacizilor: metionina, cisteina,
cistina; Sub forma de mucopolizaharid
(condroitinsulfat) ia parte la formarea cartilajelor,
oaselor, tendoanelor, pielii; Sunt bogate si sulf,
keratina din par, unghii, piele, sulfolipide concentrate
in substanta alba a SN; Ia parte la multiple reactii de
oxidoreducere; Ac.sulfuric ajuta la conjugarea unor
metaboliti (H. steroidieni) si a multor substante
chimice cu potential toxic (benzen, fenoli)
transformadu-le in compusi usor de eliminat si mai
putin toxici
12.Fosforul: rolul în nutriţie şi ef carenţei
este un element plastic care contribuie la formarea
oaselor si a dintilor, a unor lipide (cefaline, lecitine si a
unor proteine); este un constituent al ac. Nucleici
(ADN si ARN), care intervin in sinteza proteinelor, in
multiplicarea celulara si in transmiterea caracterelor
ereditare; ATP, ADP, GTP, GDP- esentiale pt.
Stocarea si eliberarea energiei necesare activitatilor
vitale; Este oglibatoriu prezenta radicalului fosfat in
multe etape ale absorbtiei si metabolizarii glucidelor,
ac. Grasi si AA. Vit. Din grupul B sunt active dupa
combinarea cu ac. Fosforic; Fosfatii anorganici
participa la formarea sistemelor tampon prin care se
asigura mentinerea constanta a PH-ului.
13. Fierul: absorbţia şi eliminarea
Organismul contine: 3.5-4g Fe(barbati) si 2-3 g
Fe(femei). Absorbtia se face in speciala in duoden si
prima parte a jejunului, iar in cantitai mult mai mici in
stomac si ileon.
Factorul care regleaza intensitatea abs este nevoia de
Fe a organismului. Fe 2+ se absorbe mai bine decat
Fe3+. HCl are rol important in absorbtie, facilitand
reducerea Fe 3+ in Fe 2+. Fe din carne si peste se
absoarbe mai bine decat cel de origine vegetala,
cerealele sunt bogate in Fe, dar sunt putin absorbite.
Conc. Fe plasmatic: 100-140μg/100ml(B) si 80-120
μg/100ml(F).
Eliminare Fe: prin urina, fecale, piele, fanere,
descuamari ale tractului digestiv si urinar.
Rolul în nutriţie şi efectele carenţei.
2 functii principale: 4 atomi de Fe din molecula de Hb
se combina cu O2, in cant. Var. Dupa presiunea
gazului; O2 atasat la atomul de Fe din mioglobina este
depozitat in muschi; Fe feric si feros, prezent in
citocromi realizeaza schimb de electroni =>parte
esentiala a procesului de oxidare a multor substante.
Zilnic se folosesc pt. Sinteza Hb 20 mg Fe. Carenta se
manifesta zilnic prin: anemie hipocroma microcitara.
Niv. Hb este cel mai utilizat indicator.
14. Iodul : - org uman conţine 20 - 50 mg iod, din care
8 - 10 mg se concentrează în glanda tiroidă şi intră în
compoziţia hormonilor sintetizaţi de aceasta.
Cantitatea de iod din dietă este variabilă şi reflectă
conţinutul în iod al solului.
Rolul în nutriţie şi efectele carentei
In carenţa de iod glanda tiroidă îşi amplifică
activitatea pentru a compensa deficitul (amplificarea se
realizează sub acţiunea hipofizei). Din păcate glanda
lucrează în gol, astfel că foliculii se hipertrofiază şi
apare guşa. Copiii, adolescenţii, femeile gravide şi cei
ce lucrează fizic intens sunt mai sensibil la aportul
insuficient de iod. Tiroida fătului are o capacitate mai
mare de captare a iodului decât glanda maternă, de
aceea suferă mai mult de pe urma carenţei de iod.
Boala apare la populaţia ce consumă alimente şi apă
sărace în iod (carenţă primară). Carenţa secundară
de iod este dată de o serie de substanţe, componente
ale unor alimente vegetale, ce pot perturba
metabolismul acestui microelement:
-varza, conopida, guliile, napii conţin tiocianaţi sau
izotiocianaţi ce pot substitui iodul din combinaţiile
sale;
-în varză, conopidă, gulii, napi s-a pus în evidenţă
progoitrina care, sub influenţa unei tioglucozidoze,
devine activă (goitrină) şi interferă sinteza hormonului
de către tiroidă;
-leguminoasele uscate (fasole, soia, mazăre) exercită
efecte guşogene prin gemagluteninele pe care le
conţin; ele ar interfera reabsorbţia hormonului tiroidian
eliberat prin bilă, ceea ce duce la sărăcirea
organismului în iod;
-alte elemente competitive cu iodul sunt fluorul şi
calciul.
Raţia - pentru a preveni apariţia guşei endemice se
recomandă următoarele doze de iod: 60 - 70 μg pentru
adulţi, raţia optimă fiind de 100 - 200 μg/zi; 40 - 50
μg/zi în primul an de viaţă; 70 - 90 μg/zi la preşcolari;
120 - 150 μg/zi la şcolari.
Surse alimentare - se estimează că 80 - 90% din iodul
necesar organismului provine din alimente. Sursele
alimentare cele mai bogate în iod sunt peştele, scoicile,
creveţii, algele marine. Legumele cultivate pe soluri
bogate în iod se încarcă cu acest microelement.
Laptele, carnea, ouăle reprezintă o sursă importantă de
iod, dacă animalele primesc o alimentaţie
corespunzătoare.
SUB 27. Vit A: rolul in nutritie si efectele carentei
intra in structura pigmentilor retinieni (sub forma de
retinol); in structura cel.cu bastonase si conuri; celulele
cu bastonase favorizeaza vederea in lumina
slaba;celulele cu conuri participa la distingerea
culorilor;
participa la formarea smaltului dentar, la buna
functionare a ficatului, tiroidei si a altor organe;
mentine integritatea celulelor epiteliale ale
tegumentelor si mucoaselor;
controleaza diferentierea celulara; reduce incidenta
cancerului (in special βcaroteni);
rol in troficitatea epiteliului genital
Efectele carentei: carenta primitiva de vit. A exista
numai in tarile subdezvoltate; prima cauza de cecitate
definitiva din lume;
carentele sec. apar in caz de icter obstructiv, ciroza,
sprue. Efectele carentei secundare:
scade vederea la lumina slaba, keratinizarea cel.
Epiteliale; uscarea conjunctivelor si tegumentelor;
afecteaza proteinogeneza si osteogeneza; crestere lenta
la copil ; la gravide poate duce la moartea embrionului,
avortarea lui, nasterea unor copii cu malfor.
surse alimentare: doar in alimente de origine animala:
ficat(mai ales de peste), lapte nedegresat, produse de
lapte gras, galbenus de ou, peste grras ; carotenii: in
alimente de origine vegetala: morcovi, frunze verzi,
ardei gras, gogosari, tomate, sfecla rosie, caise,
piersici, capsuni, pepene galben, porumb galben,
banane
16.Vit D: rolul în nutriţie şi ef carenţei.
regleaza absorbtia de Ca si P in intestin, facand
mucoasa intestinala mai permeabila pt. acesta;
contribuie la formarea complexului Ca-P, precursor
mineral al osului; intervine in depozitarea de Ca si P in
tes. Osos; creste reabsorbtia P la niv. Rinichiului.
Efectele carentei: scade absorbtia Ca, care se elimina
prin fecale; absorbtie defectuoasa a P; lipsa de
calcifiere a oaselor si dintilor; la copii apare rahitismul,
la adulti osteomalacia; intarzieri in cresterea staturo
ponderala; hipotonie musculara; transpiratii,
spasmofilie; tendinta la convulsii in stari febrile.
Surse alimentare: ulei din ficat de peste, peste gras,
galbenus de ou, ficat de vita, unt, branzeturi grase.
17. VitE:Rolul in nutritie si ef carentei: E absorbita
50-70%,transportata prin caile limfatice si raspandita
in tesuturi. Stocarea se realiz.in tes.miscular,adipos,
testicu-lar,uter,pancreas,splina,ficat. Efec carentei sunt
reprez.de: -modif.degenerative ale cel. din tubii
seminiferi;-reducere nr.si cresterea mortalitatii
spermatozoizilor ducand la sterilitate;-la femei
embrionul moare si e rezorbit sau avortat;-se for-meaza
peroxizi si scade cantit.de retinol.Roluri:-
asig.troficitatea sist. muscular si a altor tes.si or-gane;-
e entioxidant protejand vitam.A si ac.grasi
polinesaturati de oxidare;-rol in sint.de ac.nucle-
ici,eritropoieza,protejeaza eritrocitele de hemoli-za;-
prevenirea imbatranirii cel.,a aterosclerozei, protectie
hepatica; -anticancerigen.
18. VitK: rolul in nutr.si ef.carentei
Are rol in coagula-rea sangelui catalizand sinteza in
ficat a 4 factori ai coagularii:
protrombina(II),proconvertina(VII),
fact.Christmas(IX),fact.Stuart(X).Intervine in o-xido-
reducerile tisulare si fosforilarea oxid.
Anticoagulantele,Dicumarol si Warfarina sunt
antivit.K.Organul de stocare e ficatul. Deficienta sa se
poate intalni la adulti datorita tulb.de absor-
btie,interferentei cu sinteza intest.a vitam.K. 38)Vitam.
B1 :rolul in nutr. si sursele alim: Sub forma de tiamin-
pirofosfat intervine in me-tabolismul intermediar al
hidrocarburilor(gluci-de),constituind cofactorul unor
enzyme(decarbo-xilaze)producand decarboxilarea
ac.piruvic tre-candu-l in acetil-Ca A si CO2 sau
aldehida si CO2.Intervine in decarboxilarea oxidative a
ac.alfacetoglutaric convertindu-l in ac.succinic.In
insuficienta vitam.B1,ac.lactic,ac.piruvic se acu-
muleaza in sange si tes.si se elim.in cantit.crescu-ta in
urina.Are rol in transmiterea influxului ner-vos.Sursele
alim.sunt reprez.de carne,lapte,oua, cereale,drojdia de
bere,fasole boabe.
19. VitB1: rolul in nutr. si sursele alim Sub forma
de tiamin-pirofosfat intervine in me-tabolismul
intermediar al hidrocarburilor (glucide),constituind
cofactorul unor enzyme (decarboxilaze) producand
decarboxilarea ac.piruvic tre-candu-l in acetil-Ca A si
CO2 sau aldehida si CO2.Intervine in decarboxilarea
oxidative a ac.alfacetoglutaric convertindu-l in
ac.succinic.In insuficienta vitam.B1, ac.lactic,
ac.piruvic se acu-muleaza in sange si tes.si se elim.in
cantit.crescu-ta in urina. Are rol in transmiterea
influxului ner-vos. Sursele alim.sunt reprez.de
carne,lapte, oua, cereale,drojdia de bere,fasole boabe.
20. VitB 2:rolul in nutr,ratia,sursele alim
Riboflavina este constituientul a 2 enzime:
flavinmononu-cleotid si favin-adenin-
dinucleotid.Ezimele intra in lantul respirator care
preiau ioni de H de la NAD,NADH si ii transfera la
citocromi. Ac.vitam.e componeneta a
aminoacidoxidazelor care oxideaza aminoacizi si
hidroxiacizi la alfa-cetoacizi si a xantinoxidazei ce
catalizeaza oxidarea purinelor.Ratia e 0,6mg/1000kcal,
iar in sarcina si alaptare 2,5-3g/zi.Sursele alim.sunt
reprez.de ficat, rinichi, vita, lapte, oua, peste, soia,
varza.
21.Vitam.B6:rolul in nutr.si ef.carentei: Roluri:-
metabolic in reactia de decarboxilare, de dezaminare,
transaminare;-convertirea triptofanului in niacina, a
ac.linoleic in arahidonic;-desfacerea glicogenului in
glu-fosfat;-biosinteza unor horm. hipofiz.si gonadali;-
in metab.lipidelor prin actiunea AG nesat.in prevenirea
ATS;-in prezenta B6 glucidele sunt rapid
asimilate.Carenta det.:-sdr. depresiv in trat.cu
anticonceptionale
22.VitB12:Rolul in nutr. si ef. carentei Necesita
pt.absorbtie factorul intrinsec,iar dupa combinarea cu
el e transportata in ileon unde e absorbita.Participa le
metab.prot.,glu.,lip.,acizilor nucleici si ac.folic si la
functia normala a cellule-lor maduvei spinarii,SN,tract
gastrointestinal.Di-rect sau prin intermediul ac.folic
participa la for-marea si transferal radicalilor
metal,formil si fo-losirea acestora in sint.bazelor
purinice si pirimi-
dinice,ac.nucleici,nucleoproteine.Carenta e se-cundara
absentei factorului intrinsec sau malabs.
acesteia in ileon si are drept consecinte:-anemia
Biermer,leucopenie,trombocitopenie;-tulb.dig. prin
modificarile atrofice ale esofagului,stomacu-lui;-
tulb.neurologice.
23. Vitam.C:rol in nutr.si ef.carentei: E transportata
de sange in creier si suprarenala.Participa la reactiile
de oxidoreducere tisulara.Protejeaza vitam.A si E de
oxidare.Trece Fe3+ in Fe2+. Ac-tiveaza ac.folic in
ac.tetrahidrofolic. Protejeaza gr.B. Catalizeaza
hidroxilari. Participa la sinteza horm.steroidici
corticosuprarenalieni. Carenta det. Hemoragii
subperiostale, intramusculare,
gingivale,nazale,tegumentare.Ac,vitam.poate inhiba
cresterea tumorilor maligne. La adult avitaminoza C
det.astenie, dureri musc,hemoragii gingivale si
perifoliculare
24. Vitam.PP:rol in nutr,ratia, surse - Sub forma de
nicotinamida intra in struct. coenzimelor niacinice care
participa la re-actii de oxidoreduc.In lantul resp preiau
ionii de H din ciclul Krebs si-l trec enzim flavinice.
Prin intrarea acestei vitam. in struct.a numeroase
enzyme are rol in metab.glu,lip,prot si alcoolului etilic.
Ratia: un echivalent-niacina e egal cu 1mg de vitam.PP
sau cu 60mg triptifan;pt adult 6,6echivalenti-niacinici
pt.1000 calorii/zi sau 16-20mg/zi si 23mg/zi pt.
femeile insarcinate. Sursele alim sunt reprez.de
carne,ficat,peste; laptele, branzeturile si ouale au cantit
mai mici de PP, dar cantit mari de triptofan;
leguminoasele uscate.
25. LAPTELE - reprezintă alimentul de bază în
primii doi ani de viaţă. Compoziţia chimică este
diferită, în funcţie de specia animală, iar laptele uman
prin compoziţia sa chimică reprezintă alimentul ideal
în primele luni de viaţă. Laptele de vacă - are culoare
alb-gălbuie, un gust uşor dulceag, miros caracteristic,
densitate 1026 - 1034, pH 6,33 - 6,59. Compoziţia
chimică este următoarea:Proteine - dintre proteinele
laptelui (în medie 3,4 g%) cele mai importante sunt
cazeina (2,9 g%), proteinele lactoserului (lactalbumina
- 0,4 g%, lactoglobulina - 0,05g%, lactotransferina -
0,02 g%).
Cazeina este o fosfoproteină combinată cu săruri
minerale sub formă de fosfocazeinat de calciu şi
magneziu. Ea precipită la pH 4,6 (punct izoelectric)
formând micelii mari, iar în prezenţa acidului lactic se
formează acidul cazeinic (coagul) şi lactatul de calciu (
soluţie). Acest fenomen stă la baza preparării
brânzeturilor.
Proteinele zerului rep 17% din proteinele totale ale
laptelui de vacă, ele fiind bogate în cistină. Aproape
jumătate din aceste proteine sunt reprezentate de β-
lactoglobulină, iar α -lactoglobulinele reprezintă
aproximativ 20% din totalul proteinelor. Ele conţin
mult triptofan şi alţi aminoacizi esenţiali.
Serumalbumina (3 - 5% din proteinele zerului) are
proprietăţi imunologice asemănătoare cu proteinele
serului uman. Subst azotate neproteice - sunt
reprezentate de uree, nucleotide, baze azotate, acidul
orotic, amioacizi liberi. Ele se găsesc în proporţie de 5
- 7% în laptele de vacă şi mai mult în cel de femeie
(15 - 25%). Glucidele din lapte sunt neutre (lactoza),
azotate (glucozamina, galactozamina), acide ( acizii
sialici). Dintre aceste glucide lactoza este cea mai
importantă, ea reprezentând aproximativ jumătate din
substanţa uscată, nelipidică a laptelui ( 4,9 g%). Ea se
descompune în cele două monozaharide componente (
glucoză şi galactoză) sub acţiunea lactazei intestinale.
Absenţa lactazei produce tulburări digestive după
ingerarea de lapte dulce, deoarece lactoza ajunge sub
această formă în intestinul gros, unde favorizează
dezvoltarea florei de fermentaţie. lactoza poate suferi
fenomenul de fermentaţie = formarea acidului lactic şi
a unor substanţe secundare. Lipidele - laptelui sunt
reprezentate de trigliceride (98% din lipide),
fosfolipide (0,05 - 0,075%), steride (colesterol şi
lecitină). Lipidele reprezintă în medie 3,6% şi sunt
grupate în 3 faze distincte reprezentate de: globulele de
grăsime; membrana care înconjoară aceste globule;
plasma laptelui unde sunt combinate cu proteinele.
Sărurile minerale- se găsesc în lapte în proporţie de 9 -
9,5%, variază după sezon şi în funcţie de specie. Ele
sunt reprezentate în majoritate de fosfaţi (Ca, K, Mg),
citraţi (Na, K, Mg, Ca), cloruri (Na, K, Ca). Iodul este
prezent într-o proporţie superioară aceleia din alte
alimente. Laptele şi brânzeturile reprezintă cea mai
importantă sursă de calciu, care se găseşte în
următoarele cantităţi: -125 mg/100 ml lapte; -200 mg
% în brânza de vaci; 500 mg % în telemea; 700 mg %
în caşcaval şi brânză de burduf, 900 - 1000 mg % în
schwaitzer. Laptele este singurul aliment de origine
animală ce conţine acid citric liber şi citraţi. Citratul de
sodiu are un rol de solubilizare a fosfatului de calciu
favorizând absorbţia acestuia. Conţinutul relativ ridicat
de fosfor reduce absorbţia calciului în intestin şi poate
determina hipocalcemie. Enzimele cele mai importante
sunt lipaza, esterazele, fosfataza alcalină, lizozimul,
amilaza, proteaza, xantinoxidaza, peroxidaza, catalaza.
Vitaminele - toate sorturile de lapte sunt o sursă săracă
şi nesigură de vitamină. Cantitatea de vitamină C din
laptele uman este de aproximativ 3 - 4 mg/dl, de aceea
scorbutul nu apare la copiii alimentaţi la sân. Laptele
este bogat în vitamină B2, B1,A.
PRODUSELE LACTATE ACIDE -sunt reprezentate
de laptele acru, laptele acidofil, iaurtul şi chefirul.
Laptele acidulat conţine toate proteinele, grăsimea,
calciul şi vitaminele laptelui original. Este un mod
sigur de preparare pentru ţările în care condiţiile de
igienă sunt precare. Laptele este fiert şi L. acidophillus
creşte abundent, astfel că nu există şanse de dezvoltare
pentru flora patogenă.
BRÂNZETURILE- sunt derivate din lapte ce se obţin
prin prelucrarea în diverse moduri a cheagului derivat
din coagularea cazeinei. Coag cazeinei din lapte se
poate obţine în principal în două moduri: prin
acidifiere sau cu autorul cheagului. Brânzeturile obţ
prin acidifiere lactică se consumă de obicei în stare
proaspătă, iar cele obţinute cu autorul chagului
necesită o prelucrare laborioasă. Brânzeturile conţin
cantităţi mai mici de vitamine hidrosolubile şi lactoză
comparativ cu laptele. Cele mai multe brânzeturi
conţin 25 - 35 % proteine de înaltă valoare biologică.
Conţinutul de grăsimi variază de la 16 până la 40%.
Brânzeturile sunt bogate în calciu, vitamină A,
vitamină B2.
Valoarea nutritivă a produselor lactate - produsele
lactate acide conţin elemente nutritive într-o formă
uşor digerabilă: cazeina sub formă precipitată, lactoza
sub formă de acid lactic şi o cantitate mare de vitamine
B. Acidul lactic care se formează este indispensabil
pentru activitatea pepsinei din sucul gastric. Pentru
persoanele sănătoase constituie un aliment ideal, care
prelungeşte viaţa. Aceste produse sunt recomandate
următoarelor categorie de persoane: persoane cu
hipoaciditate şi anaciditate; persoane care nu au
lactază; în bolile hepatice, cardiovasculare, renale;în
obezitate.
Brânzeturile asigură un aport de substaţe azotoase de 4
ori mai mare decât laptele. In urma maturării, ce se
desfăşoară sub acţiunea unor microorganisme, se
produce o hidrolizare parţială a proteinelor ce trec
iniţial în albumoze şi peptone pentru ca în final să se
ajungă la aminoacizi, iar lactoza trece iniţial în acid
lactic pentru a ajunge în final la acid propionic.
26. Carnea: comp chimica,val nutritiva
-una din componentele principale ale ratiei alim. Si
absolut necesara in alim. copiilor si adolescentilor;
sursa imp. de prot cu val nutritiva mare. Proteinele –
se gasesc in carne intre 15-25 %, in medie de 20 % si
contin toti AA. Esentiali
- tes muscular este componentul principal al carnii; -
tes conjunctiv este diferit de cel muscular, prin
perzenta in compozitia sa a colagenului si elastinei
care sunt sarace in AA esentiali (metionina, izoleucina,
lizina, histidina) si lipsite de triptofan. Prin fierbere
prelungita, cea mai mare parte a colagenului se
hidrolizeaza in gelatina, usor digerabila ; elastina
rezistenta la aceasta prelucrare termica, nu este
digerata si se elimina prin fecale - au rol deosebit in
procesele de aparare ale org, marind rezistenta fata de
infectii si substante toxice
Lipidele -difera in functie de animal ( aprox. 5-24%);
cea mai redusa propotie se gaseste in carnea de iepure,
pui; carnea de vita, oaie contine mai multi AG saturati
comparativ cu cea de porc, pasare, peste; colesterolul
variaza de la un organ la altul, cea mai mare parte se
gaseste in creier
Glucidele prezente in carne sub forma de urme. Elem
Minerale: carnea de vita, mai laes visverele, sunt o
sursa imp de Fe; spre deosebire de Fosfor si Potasiu,
continutul de sodiu si de calciu este mai redus;
cantitatea de Ca este mai mare in unele moluste si in
conservele de peste in care sunt incluse si oasele; iodul
se gaseste , in special, in pestii de apa sarata; carnea de
peste constituie a doua sursa de fluor dupa ceai.
Vitamine - Riboflavina si Acidul Nicotinic; carnea de
porc – Vit. B1; Vit. A, D – ficat, plamani , rinichi,
carnea grasa; Cobalamina, Acid folic, Acid ascorbic –
carnea imbibata in sg. Subst extractive ( carnozina,
creatinina, bazele purinice, urea) se gasesc in speciala
in carnea pregatita; produc mult suc gastric+pancreatic,
ceea ce asigura o activitate digestiva buna.
27. Pestele face parte din clasa vertebratelor inf,
exclusiv acvatice. Au fost elaborate 4 grupe de peşti -
În categoria A intră peştele cu un conţinut mare de
proteine ( 15-20%), dar mic de lipide ( sub 5%) – crap,
ştiucă, morul, iar în cat B cel cu un conţinut mare de
proteine ( 15-20%) dar mediu de lipide ( 5-15%) –
hering, sardină, hamsie. În cat C intră peştele cu un
conţinut mic de proteine ( sub 15%), dar mare de lipide
( peste 15%) – macrou, scrumbia de Dunăre, iar în
categoria D cel cu un conţinut foarte mare de proteine
(peste 20%) dar mic de lipide ( sub 5%) – ton, şalău.
Carnea de peşte are culoare albă sau roz pal şi este
formată din fibre musculare foarte fine, este lipsită de
ţesut conjunctiv interfibrilar.Grăsimea nu formează
strat adipos ci îmbibă ţesuturile musculare. Mirosul
specific este dat de acidul clupanodonic ce este un AG
nesaturat. Proteinele au un conţinut ridicat de
aminoacizi esenţiali. Grăsimea e bogată în acizi graşi
esenţiali. Peştele este o sursă imp de vitamine
liposolubile ( vitamina A şi D) şi hidrosolubile (
complexul B – în special B1, B2 şi PP). Sărurile
minerale sunt prezente în proporţii cuprinse între 0,8 şi
1,5% fiind reprezentate de calciu, fosfor, potasiu,
magneziu, iod. Conţinutul de fier este inferior celui
prezent în carnea animalelor de măcelărie.
28. Ouale - prez 3 parti anatomice: coaja, albusul si
galbenusul.
Coaja reprez aprox 10,9 % din greut oului ; compusa
din carbonati de Ca (94%), fosfati si subst organice
(3%), insolubile in apa si prez pori de diferite
dimensiunu dupa specia lor; prin ei se realiz schimbul
de gaze, dar se pot infiltra si unii microbi
Sub coaja se afla membranele cochilifere – parielala –
captuseste fata interioara a cojii,
si viscerala – acopera albusul. Pe masura ce oul se
invecheste, spatiul se umple cu are prin partea rotunda
a oului, unde coaja are mai putini pori.
Albusul - rep 57% din greut oului, contine apa
(85,8%), subst proteice (12,7% ) sub forma de
ovoalbumina 8%,ovoglobulina 4,7%, gliprot sub forma
de ovomucoide si ovomucina. Lipidele se gasesc in
cant mici 0,3%, Glucidele 0,32 – 0,55%, Sarurile
minerale (K, Na, Cl, Ca, Fe, P) si Vitmaine (B2) sunt
reprez in cant mici.
Galbenusul reprez 32% din greut oului este situat in
centrul oului datorita a 2 cordoanede albus numite
salaze, care se prin de membrana cochilifiera, la cela e
2 extremitati ale oului. La oule vechi, salazele sunt
slabit, inact galbenusul nu mai este mentinut in centru;
contine intr-o masa coloidala toate subst azotate
necesare dezvoltarii organismului, globule fine de
lipide, vitamine, saruri minerale, enzime intr-um mediu
apos de 50,8%; subst proteice (16,8% ) – ovovitelina si
globuline in cant mici; lipidele – 31,7%din compozitia
galbenusului, din care TG-63%, Lecitina-33%,
Cefalina-8-15%, Steride- cu prezenta relativ mare a
colesterolului-0,2%, elem minerale cele mai imp din
albus:P, Ca,
29. Grasimile animale si vegetale
În compoziţia grăsimilor găsim aproape în
exclusivitate lipide reprezentate de gliceride ( 98-
99%), fosfolipide ( 0,2-0,3%) şi steride ( 0,3-1,2%).
Grăsimile alimentare pot fi vegetale şi animale, lichide
sau solide. Există o clasificare a grăsimilor în funcţie
de conţinutul de acizi graşi esenţiali. În această
clasificare sunt incluse 5 categorii de grăsimi: bogate
în astfel de acizi ( conţin 50-80% AGE) – uleiul de
peşte, de floarea soarelui, arahide, soia; sărace (15-
20% AGE) – untura de porc, untura de pasăre; foarte
sărace ( cel mult 5%) – untul, margarina, seul de
bovine, seul de ovine; aproape lipsite de AGE ( sub
1%) – untul de palmier; lipsite de AGE – uleiul de
cocos. Fiind alcătuite în special din gliceride, aceste
produse au un rol energetic important. De asemenea
ele conţin vitamine liposolubile ( vitamina A,D,E) în
cantităţi mari.
30. Legumele : compozitia, val nutritiva
Compozitia: apa – 3-96% determina gradul de
peristabilitate al legumelor; glucidele – 50% din subst
uscata, sunt prezente aproape in toate formele chimice
cu exceptia lactozei si galactozei; monozaharidele –
hexozele (reprez de glucoza), fructoza care insoteste
glucoza, sorboza-se gaseste in unele legume, zaharoza
– cea mai imp sursa este radacina sfeclei de zahar;
polizaharide - formeaza substanta de rezerva
principala: amidonul; hemicelulozele-polizaharide
mixte ( varza, gulii, salata) insotesc celuloza. lipidele –
au rol plastic si constituie substante de rezerva.
proteinele – legumina in mazare si linte, faseolina in
fasole, glicina in soia. ac organici esentiali : acidul
oxalic, acidul mailc, acidul tartric, acidul succinic,
acidul lactic, acidul piruvic, acidul formic, care prin
metabolizare reprez o mica sursa de energie, in schim
confere un gust specific.Vit C, Betacaroten , acid folic,
Vit B ( exceptie Ribaflavina ); vegetalele frunze sunt
surse bune de riboflavina. Fitosterolii – provitaminele
D2 – spanac, varza si in frunzele mai multor legume.
Glicoizii : cianidina ( morcov, varza, ceapa , rosii ),
betadina (sfecla rosie ). Fitoncidinele – subst
antibiotice produse de palntele superioare : alicilina din
usturoi, tomatidina din tomate, pisantina din mazare
Val nutritiva: surse de oligielemente, predomina
miliechivalentiialcalini, care contrabalanseaza actiunea
acidifianta a altor produse alimentare, factori
calorogeni : maslinele, prezenta substantele fitoncide (
usturoi, ceapa, hrean, morcovi ) inhiba dezvoltarea
unor microorganisme ( bacili, protozoare, helminti )
aflate in tractul intestinal
31. Leguminoasele uscate :compozitia chimica si
valoarea nutritiva
Acestea sunt reprezentate de fasole, mazăre, soia. Din
punctul de vedere al compoziţiei, leguminoasele uscate
se caracterizează printr-un conţinut mare de proteine (
între 20 şi 36%) şi de amidon ( 50-55%). Prot din
leguminoase au o valoare biologică medie, ele fiind
deficitare în aminoacizi cu sulf ( metionină, cistină,
cisteină) triptofan şi arginină, în funcţie de varietatea
de produs. Soia are un conţinut de proteine ce variază
de la 33 la 36%, existând şi soiuri unde ajunge la 50%.
Proteinele din soia sunt mai bine echilibrate în
aminoacizi comparativ cu cele din alte produse
vegetale. Substanţele neazotate sunt reprezentate de
amidon, de zahăr format din maltoză şi de pentozani,
celuloze şi hemiceluloze ce sunt concentrate în
învelişuri. Grăsimile din leguminoasele uscate sunt
reprezentate de acizi graşi mononesaturaţi ( oleic) şi
polinesaturaţi ( linoleic). Soia conţine până la 20%
lipide ce pot fi extrase sub formă de ulei alimentar.
Subst minerale din leguminoasele uscate sunt
reprezentate mai ales de săruri ale acidului fosforic cu
potasiu, fier, calciu şi magneziu. Utilizarea lor în
organism este foarte redusă, ceea ce este important de
ştiut pentru persoanele vegetariene. Ele nu sunt nici
surse importante de vitamine. Acestea sunt în cantităţi
mici şi concentrate în învelişuri.
32. Fructele: comp chim,necesarul zilnic
glucidele – 50% din subst uscata, sunt prezente
aproape in toate formele chimice cu exceptia lactozei
si galactozei; monozaharidele – hexozele (reprez de
glucoza), fructoza care insoteste glucoza, sorboza-se
gaseste in sucul de mere, cirese, in numeroase fructe
fiind raspandita sub forma de sorbitol; polizaharidele-
formeaza substanta de rezerva principala: amidonul,
gumele si mucilagiile, asem cu pectinele (aflate pe
coaja unor pomi sau in unele fructe sau samburi );
lipidele – rol plasmatic si constituie subst de rezerva;
se gasesc in cant mici ( 0,1 – 0,6%) ajungabd in cant
mariin alone si nuci (51-57%),acizii organici esentiali
: acidul oxalic, acidul mailc, acidul tartric, acidul
succinic, acidul lactic, acidul piruvic, acidul formic,
care prin metabolizare reprez o mica sursa de energie,
in schim confere un gust specific; glicoizii: amigdalina
( samburii de piersici, caise, cirese, visine, prune ),
mertilena; vit
33. Cerealele: str bobului de grau
Invelisul (pericarpul) din care rezulta taratele; rep ~
14,5% si contine aproape toata cantitatea de celuloza
impregnata cu lignine, gime si mucilagii, cant mici de
proteine, unele minerale (P, Ca, Mg etc) si complexul
de Vit B;Miezul (endospermul)
format din celule voluminoase cu membrana subtire si
protoplasma incarcata cu amidon – contine aproape tot
amidonul din bobul de grau - , mici cant de proteine si
urme de minerale si Vit + stratul periferi este format
din celule cubice si contine cant mai mari de proteine
si vit; Germenele (2,5%) contine aproape toata cant
de lipide si Vit E; continut bogat de proteine si unele
Vit de complexul B, saruri minerale si enzime; este
atasat la bob printr-o str speciala – scutelum. proteine
– 12,2g%, grasimi 2,30g%, Ca 30mg%, Fe 3,5 mg%,
Vit B1, PP, B2; se poate pregati in forme usor
digerabile; proteina compleza Gluten ( gliadina si
gluteina) permite preperarea alimentelor bazate pe
aluat porozat; se poate pastra in conditii obisnuite
periaoade lungi de timp; fiind sarace in unii AA, in
general Lizina, acid ascorbic, Ca, Vit A, se asocoaza in
alimentatie cu laptele, carnea, ouale, branza, legumele
si fructele.
34. Faina de grau: valoare nutritive a fainii cu diferite
grade de extractie
- proteine – 12,2g%, grasimi 2,30g%, Ca 30mg%, Fe
3,5 mg%, Vit B1, PP, B2
- se poate pregati in forme usor digerabile
- proteina compleza Gluten ( gliadina si gluteina )
permite preperarea alimentelor bazate pe aluat porozat
- se poate pastra in conditii obisnuite periaoade lungi
de timp
- fiind sarace in unii AA, in general Lizina, acid
ascorbic, Ca, Vit A, se asocoaza in alimentatie cu
laptele, carnea, ouale, branza, legumele si fructele
35. Painea: val nutritiva
Copii 1-12 ani 100-300g/zi,Adolescenti 290-370g/zi,
Adulti barbati 350-540g/zi, Adulti femei 280-360g/zi,
Batrani 970-1590g/zi. Painea integrala este mai greu
suportata de persoanele cu un intestin mai sensibil,
fiind mai greu digerabila; are acid fitic,care antreneaza
prin eliminare lui Ca si fe din intestin, fac ca
consumatorii de paine integrala sa necesite un
supliment de ca si fe; painea neagra, avand mai multa
celuloza scade coeficientul de absortie al substantelor
calorigene si antreneaza in fecale si colesterolul adus
de alimente.
36. Zahăr și produse zaharoase: compoziţia chimică
şi valoarea nutritivă.
Aceste produse se particularizează prin gustul lor
dulce. Zahărul, glucoza şi mierea de albine reprezintă
îndulcitori naturali. Produsele zaharoase au la bază
aceşti îndulcitori naturali alături de alte ingrediente.
Valoarea energetică a acestor produse este foarte mare
ajungând la 350 – 400 kcalorii. Aceste calorii sunt
oferite aproape exclusiv de glucide. Pe planul valorii
biologice ( conferită de aminoacizi, proteine, elemente
minerale, vitamine, enzime) situaţia este foarte diferită
deoarece o parte au o valoare biologică nulă dată de
conţinutul exclusiv de zahăr, glucoză sau caramelaj. O
altă parte are o valoare biologică mică dată de un
conţinut redus de săruri minerale, vitamine şi proteine
(mineralizante, vitamine). Sunt şi dulciuri care au o
valoare biologică mai ridicată cum ar fi ciocolata,
halvaua, produsele umplute cu alune ( conţin lapte
praf, nuci, alune, concentrate proteice, vitamine, săruri
minerale) . Aceste produse se digeră şi se asimilează
uşor, ele ridică rapid glicemia de aceea sunt
recomandate persoanelor ce depun eforturi fizice mari.
Materiile prime de bază sunt reprezentate de zahăr şi
glucoză la care se adaugă uneori grăsimi, proteine,
acizi, aromatizanţi şi coloranţi.
37. Aditivii alimentari: principii generale de folosire
a aditivilor alimentari; criterii de calitate pentru un
aditiv alimentar.
PRIMUL PRINCIPIU – introducerea unei substanţe
străine în alimente poate fi autorizată doar atunci când
există certitudinea absenţei efectelor toxice.
AL DOILEA PRINCIPIU – nici o substanţă nu poate fi
considerată drept consumabilă fără risc pentru om dacă a
fost evidenţiat un efect cancerigen la una din speciile de
animale pe care a fost testată. Dacă un aditiv are efect
cancerigen, chiar la concentraţii foarte mari, nu este
permisă folosirea lui şi nici stabilirea unei aparente limite
de siguranţă.
CRITERII DE CALITATE PENTRU UN ADITIV
ALIMENTAR
Folosirea sa trebuie să corespundă unei necesităţi legate
de: menţinerea valorii nutritive a unui aliment;
ameliorarea capacităţii de conservare şi creşterea
stabilităţii în timp a alimentului; creşterea atractivităţii
produsului pentru consumatori, dar fără a-l induce în
eroare; favorizarea fabricării, ambalării, depozitării şi
transportului produsului alimentar.
Categoric aditivii alimentari nu vor fi folosiţi pentru:
ascunderea unor tehnici defectuoase de procesare a
alimentelor; ascunderea defectelor produselor; inducerea
în eroare a consumatorului asupra calităţii produsului;
reducerea valorii nutritive a alimentelor; doza necesară
pune în pericol sănătatea consumatorilor.
Trebuie să se asigure puritatea aditivilor şi mai ales a
celor de sinteză; în cazul aditivilor de sinteză se urmăresc
impurităţile ce însoţesc produsul, impurităţi ce pot fi
organice/minerale, volatile/nevolatile, toxice/netoxice.
Cantitatea de aditiv folosită trebuie limitată la minimul
necesar pentru obţinerea efectului dorit, dar ţinând cont şi
de anumiţi factori: consumul probabil al alimentului,
doza minimă ce produce la animalele de laborator
modificări ale reacţiilor fiziologice normale, marginea de
securitate capabilă să reducă la minim riscurile de
intoxicaţie. Doza de aditiv folosită se ia în considerare ca
atare, indiferent dacă aditivul a fost în totalitate sau
parţial eliminat prin fabricaţie; în unele cazuri legislaţia
face referire şi la cantitatea de aditiv prezentă în produsul
finit.
Cantitatea de aditiv folosită şi care devine parte
componentă a produsului alimentar nu trebuie să aibă
efect fizic sau tehnic asupra acestuia.
Înaintea folosirii unui aditiv nou se impune evaluarea
sa toxicologică prin studii de toxicitate acută, pe termen
scurt, pe termen lung.

38. Organisme modificate genetic: criticile OMG-
urilor; sustinătorii OMG-urilor.
Este vorba de plante, animale, bacterii,drojdii,
mucegaiuri care sunt modificate prin intermediul
ingineriei genetice.
Tehnica de inginerie genetică este folosită pentru:
-obținerea de tulpini de microorganisme cu performațe
deosebite în fermentații, proteoliză, sinteză
-obținerea de enzime coagulante prin clonare
Criticile OMG -urilor consideră că acestea por reprezenta
riscuri pentru oameni, plante, animale și mediu. Printre
riscurile potențiale se amintesc:
-modificarea calității nutriționale a alimentelor prin
creșterea sau scăderea unor nutrimente,
-rezistența la antibiotice -toxicitatea
-alergenitatea potențială –multe produse alimentare
modificate genetic conțin alergeni cum ar fi proteinele
din arahide grâu, lapte,alune și pot provoca reacții
alergice la persoanele sensibile
-transfer neintenționat de gene la plantele sălbatice
Sustinătorii OMG insistă asupra efectelor benefice:
-Îmbunătățirea duratei de viață a fructelor și legumelor și
îmbunătățirea proprietăților senzoriale.
-Îmbunătățirea calității nutriționale și beneficii pentru
sănătate – folosirea hormonilor de creștere la vaci duce la
creșterea producției, folosirea hormonilor de creștere la
porci duce la creșterea conținutului de carne slabă, se
obțin fructe și legume cu un conținut mare de minerale și
antioxidanți;
-Îmbunătățirea calității proteinelor din alimente și
nutrețuri cu risc alergenic mai scăzut;
-Creșterea conținutului de glucide din cartofi sau tomate;
-Creșterea producției de cereale, fructe și leguminoase
uscate -
-Prin modificare genetică plantele devin rezistente la
boli, la insecte astfel că nu se mai folosesc pesticide;
39. Calitatea igienică a produselor alimentare și
sistemul HACCP: principiile HACCP; date practice
ale schemei de implementare a HACCP.
Sistemul HACCP contribuie la: garantarea calității
igienice a produselor alimentare; reducerea rebuturilor
și reclamațiilor clienților; prelungirea duratei de
valabilitate a produsului; creșterea încrederii clienților
în companie; îmbunătățirea imaginii firmei
Principiile HACCP
1.Efectuarea analizei riscurilor: -identificarea
pericolului prezenței microorganismelor patogene sau
condiționat, a paraziților, a substanțelor chimice sau a
corpurilor stăine; -includerea produsului într-o anumită
categorie de periculozitate.
2.Determinarea punctelor critice pentru controlul
riscurilor - punctul critic de control reprezintă zona în
care pierderea controlului se poate asocia cu afectarea
calității ingienice a alimentului.
3. Stabilirea limitelor critice – este vorba de toleranța
admisă pentru un anumit parametru senzorial (gust,
miros, aspect, culoare), chimic (aciditate, pH, conținut
de sare, azotați) sau fizic (temperatură, timp,
vâscozitate).
4. Stabilirea unui sistem de monitorizare.
Monitorizarea poate fi continuă sau discontinuă.
5. Elaborarea unor măsuri corective
6. Realizarea unui sistem eficient de păstrare a
documentelor – păstrarea tuturor documentelor
planului HACCP inclusiv a celor care evidențiază
deviațiile apărute și măsurile aplicate.
7. Elaborarea unor proceduri și teste specifice care
să permită - atestarea conformității, aprecierea
eficacitatii sistemului.
Date practice ale schemei de implementare:
1.Descrierea produsului – trebuie să existe informații
referitoare: compoziția produsului, modul de obținere,
ambalare, păstrarea și depozitarea la producător,
transport , desfacere/ comercializare, utilizarea
așteptată.
2.Constituirea diagramei de flux tehnologic și
verificarea practică a acesteia - Este o diagramă care
preia produsul de la faza de materie primă, îl trece prin
toate operațiile de procesare până la ambalare și
livrare către utilizatorul final sau consumator.
3. Identificarea riscurilor asociate produselor
alimentare - se vor avea în vedere cele trei tipuri de
riscuri: biologic, chimic, fizic.
4. Identificarea și nominalizarea punctelor critice de
control
5.Stabilirea limitelor critice în PCC
6. Supravegherea PCC
7. Acțiuni corective – permit păstrarea calității
produsului alimentar.
8. Realizarea documentației
9. Verificarea programului prin teste, metode și
proceduri suplimentare.
40. Influenţa asupra organismului a variaţiei
presiunii parţiale a azotului.
-in aerul atmosferic are o concentratie de -78,09%
-este considerat ca un diluent al oxigenului pana la
proportia la care sunt adaptate organismele
-la presiunea normala nu are actiune nociva, dar inhalat
la presiune poate produce unele tulburari
-submarine,chesoane,scafandri
-in timpul activitatii sub apa, organismul uman este
supus la presiuni crescute care determina concomitent
si cresterea presiunii partiale a azotului =>azotul in tra
in organism in cantitati mari intr-un interval foarte
scurt de timp
Prin scufundare,N2 inspirat trece in sange,se
depoziteaza in tesuturi, mai ales in cele bogate in lipide
- „betia adancurilor”.
-prima faza - de excitatie cu: reflexe exacerbate,
neliniste, agitatie, tulburari senzoriale,
-a doua faza- de inhibitie cu adinamie,somnolenta
,bradicardie, bradipnee, hiporeflectivitate, lipotimie
Sindromul de decompresiune: revenirea la suprafata -
decompres rapida - embolii gazoase-
creier,cord,pulmon
-semne prodromale:dureri articulare, musculare,
hiperestezie cutanata, emfizem subcutanat, pareze
-prevenirea:decompresiune lenta in trepte,
-selectia pers:se evita obezitatea,afectarile
cardiace,pulmonare
41. Influenta variatiei presiunii partiale a
oxigenului:
- in aerul atmosferic are o concentratie de 20-21% e
indispensabil organismului
Surse de oxigen: asimilatia clorofiliana, respiratia
nocturna a plantelor
Consumul de oxigen:respiratie,descompunerea
substantelor organice,arderi industriale
-variatii ale concentratiei de oxigen din aerul
atmosferic, in sensul scaderii sau cresterii se pot intalni
in cazul in care oxigenul atmosferic scade in incaperi
aglomerate cu aer viciat, fantani, adaposturi contra
gazelor sau submarine, in mine adanci sau in urma
exploziilor de mine
-concentratia oxigenului scade proportional cu
altitudinea si cu gradul de rarefiere a aerului
-cresteri ale cantitatiii de oxigen din aer sunt foarte
rare, numai in administrarea artificiala ( in scop
terapeutic, aviatori, cosmonauti, la scafandri)
Raul de munte:2500 – 3000 m -oboseala , tahipnee,
dispnee, tahicardie,cefalee, vertij, somnolenta, cianoza,
epistaxis, hemoptizie chiar deces.
pp O2 scade cu altitudinea
PpO2= (concO2 x pres atm)/100
Deficitul de oxigenare la nivelul plamanului produce
starea de hipoxie, anoxemie, anoxie, care desemneaza
scaderea oxigenului in intreg organismul si in unele
organe si tesuturi
-scaderi ale oxigenului in aerul atmosferic pana la 18%
nu prod tulburari
-intre 18-15% - accelerarea ritmului cardiac, cresterea
presiunii arteriale, marirea nr de hematii in sangele
periferic, vasodilatatie periferica
-15-20% - alcaloza, dispnee, excitatie nervoasa
-in conditii de hipoxie intensa – afectarea centrului
respirator, bradicardie, in final colaps respirator si
cardiovascular
42. Influenta variatiei presiunii partiale a CO2
- concentratiile de CO2 in aer - 0,03-0,04%
Producerea CO2 se realizeaza prin:
- transformarile biochimice naturale din sol (procesele
de descompunere a materiilor organice)
- transformarea bicarbonatilor in carbonati la suprafata
marilor si aceanelor
- degajari provenite din procesele tehnice, in dustriale
- activitatea vulcanica
- respiratia nocturna a plantelor
- respiratia umana si animala
Consumul de CO2 se realizeaza prin:
- procesul de asimilatie clorofiliana
- transformarea carbonatilor din apa marilor si
aceanelor in bicarbonati
In ultimul timp s-a observat o crestere a CO2 in
atmosfera, ca rezultat al utilizarii considerabile a
combustibilului pt producerea de energie.
Concentratii reduse se pot intalni in:
- spatii inchise ( locuinte aglomerate, Sali publice )
- in mediul in dustrial
- in industria extractiva mineriera, metalurgica si
chimica
- in adaposturi, submarine, fantani adanci
Cocentratii crescute de CO2:
- 1-2% - polipnee
- 2-3% - creste ritmul si amplitudinea respiratorie
- 4-5% - dispnee accentuata, constrictie toracica,
tulburari senzoriale, cresterea TA
- 6-8% - cefalee, vertije, greata, varsaturi, adinamie,
somnolenta
- 9-10% - lipotimie
>16%CO2-paralizia centrilor respiratori
43. Influenta aeroionizarii asupra organsimului:
Factorii ionizanti agreseaza molecula neutraàcaptarea
sau pierderea unui electron.
Ei se impart in :
- factori cosmici - radiatii corpusculare solare,
electromagnetice ( infrarosii, UV, X, gama)
- factori telurici - roci radioactive ce emit radiatii
alfa,beta,gama, descarcari electrice, pulverizarea
apei,furtuni,combustii
Clasificare:
- mici(predomina in zonele
curate:munte,caderi de apa,litoral)
- mari(locuri poluate) pozitivi/negativi
Semnificatia biologica:
- transferul de sarcini electrice din aer in organismul
umanàcreste stabilitatea particulelor coloidale din
plasma si elementele figurate
- modifica echilibrul hidro-mineral al organismului;
- modifica ph-ul mediului internàgradient bazic sau
acid
- modific neurohormonale
- ionii+ –imprima caracterul acid mediului intern,
stimuleaza metabolismul serotoninei, cresc frecventa
respiratorie siactivitatea sistemului nervos simpatic
- ionii (- ) – imprima caracterul bazic mediului intern
,inhiba metabolismul serotoninei, au efect sedativ pt
sistemul nervos central, favorizeaza
parasimpaticotonia.
Terapia cu ioni mici negativi: eficienta in afectiuni ale
aparatului respirator (catar, astm, bronsita cronica),
HTA, tulburari neuropsihice, gastrita, ulcer duodenal
44. Presiunea atmosferica- importanta pt
organism: Org uman este adaptat fiziologic la
variatiile mici de presiune diurne sau sezoniere.
Variatiile de presiune mari, neregulate, cu amplitudini
de 20-40mmHg, survenite la intervale scurte de timp,
nu produc dezechilibre la persoanele sanatoase. Ele
sunt considerate ca factori cauzali in dezechilibrele
care survin la persoanele meteosensibile ( accentuarea
crizelor de astmă, cresterea tensiunii arteriale )
- persoanele care fac ascensiuni pana la altitudinea de
2000-2500 m,
- calatorii cu aeronavale
Manifestari patologice apar datorita hipoxiei celulare,
alcalozei, dilatarii gazelor din organele cavitare.
Simptome:
- circulatorii(tahicardie,HT,cianoza)
- repiratorii ( creste frecventa si amplitudinea
respiratiei)
- gastro-intestinale (meteorism,greturi,
varsaturi,dureri abdominale)
- nervoase (ameteli,cefalee,vedere neclara
oboseala placutaàpierderea cunostintei)
Contraindicatii:
- zbor cu avioanele, cabine nepresurizate
- ATS, infarct, afectari valvulare
decompensate, angina, HTA, pneumotorax, AB, ulcer
Populatia ce locuieste la inaltime-
aclimatizare:poliglobulie, cresterea Hb si circulatiei
sangvine,creste volumul respirator, torace globulos,
reactii rapide-formarea si disocierea oxiHb
45. Poluarea aerului:surse de poluare:
-naturale:eroziunea solului, incendii, descompun
materiilor organice, eruptiile vulcanice
-artificiale: - procese de combustie ( oxizii de sulf,
oxizii de azot, oxizii de carbon, aldehidele si acizii
organici, hidrocarburile, funinginea, pulberile)
- transporturi,diverse procese industriale
Combustie:-gazele naturale mai putin poluante(oxizi
de N si oxid de C,aldehide,acizi organici, hidrocarb
aromatice)
-carbune si petrol:pulberi,gaze(oxizi de S,de
C, de N,aldehide,hidrocarburi)
Transporturi:CO2,Nox,pulberi,funingine,aldehide,Pb,a
cizi organici
Procese industriale: poluantii depinde de profilul
industriei:
-industria cimentului-pulberi
-azbociment- azbest
-industria sticlei si ceramicii- HCl,Pb,anhidrida
aresenioasa
-industria chimica foarte poluanta.
46.Autopurificarea aerului:
Def:reducerea treptata a conc poluantilor pana la
disparitia
lor completa din aer
Fact ce cond auropurif:fact
meteorolog,vegetatia,Suparfetele
de apa, fact urbanistici.
Fact meteor: 1.Curentii de aer orizontali (disperseaza
poluantii la distante mari),verticali (ridica poluantii in
strat. atm , curentii orizontali - disperseaza)
2.Temperatura: diferentele de temp-àcurenti de aer
3.Umiditatea: -condens.vaporilor de apa pe particule in
suspensieàceataàimpiedica difuziunea poluantilor.
-ac lucru se intampla cu oxizii de Nàploi acide.
Fact.geograf:-relieful plat permite circulatia aerului;
-dispersia poluantilor-autoepurarea atm.In z cu depres
se acumuleaza aer rece,apare inversia termica.
-S. de apa- fixeaza suspensiile si dizolva compusii
gazosi -vegetatia-fixeaza particul.in suspensie,fixeaza
CO2, SO2. Fact.urbanistici:-sistematizarea intervine in
autoepurarea atm;e vorba de :amplasarea corecta a z
ind.,instituirea z de protectie sanitara,orientarea
strazilor in fct de directia curentilor de aer,asigurarea
de spatii verzi conform normelor sanitare.
47. Poluanti iritanti:actiunea cronica asupra org
Ex: Sox,Nox,subst oxidante,Cl si
compusii,NH3,pulberi
Efecte cronice: *modificari functionale:àalterari
functionale la nivelul ap respirator.Modif functionale:
-suprasolicitarea mecanism de clearence pulmonar
-cresterea secr de mucoasa ce fixeaza poluantii,cilii
deplaseaza mucusul spre faringe.In expuneri prelungite
, secretia mucoasa scade.
-poluantii iritanti scad miscarea cililor;
-scade lizozimul si Ig A.
*modificari mecanice urmeaza modific morfologice
(hipertrofia gld.mucoase, hiperplazia celul caliciforme)
Conc.la care apar modif sunt variabile.
Scade clearencul mucoasei nazale traheale,bronsice.
La nivelul alveol pulm mecan e mai putin eficace pt
gaze si vapori,sunt mai active procesele imunitare.
Eliminarea pulberilor retinute: *cele din caile aeriene-
se deplas cu lama de mucus in faringe-inghitite sau
expector
*cele din alveole- solubile- circ gener.-se fix in tes,
org
-insolubile-fagocite(coniofage)-travers stomatele
alveolareàcai limf cantonate in ggl intrahilar->
nodulifibrosiàdificultati in circul limfatica
-posibil in ggl
mezenterici
*declansarea infect resp ac. Ale cailor resp sup si
profunde in special in z cu oxizi de N ce inhiba mai
mult proc imunitare nespecifice.Sunt implicati in
special copiiiàse pregateste terenul pt bronsita cronica.
*alte afectiuni:perturbarea dezv fizice,iritatie oculara,
gena respiratorie la concentratii ce nu influent
patologia pulmonara, migrena, cancer pulmonar.
48. Poluanti asfixianti:actiunea asupra org:
Def:produc hipoxia(anoxia)tesuturilor.
Ex:CO, H2S,HCN, cianuri,nitriti.
Hb + COàCOHb (VN: COHb- 0,5%din Hb)
Efecte acute: < 2 % - nu apar simptome;
2 – 10 % - tulb senzoriale
- tulb psihomotorii- scade acuitatea vizuala,
dexteritatea manuala si randamentul intelectual
-10 – 20 % - se adauga la simpt ant: cefalee,dispnee,
modif ritmului cardiac si respir
-20-40 %- intox acuta grava cu cefalee,greturi, ameteli,
adinamie,tulb senzoriale
-40 % - pierderea cunostintei
- 60% - moarte
Efecte cronice:la gospodine,agenti de circul,pop din z
pol
SDR:oboseala,cefalee,iritabilitate,ameteli,tulb de somn
Afinit pt mioglobina (pana la 15% COHb)àalterari
miocàdecompensari ale unei cardiopatii,infarct mioc.
-5-10% COHb timp indelungatàATS prin modificari
enzimatice si de permeab vasculara;
-CO strabate bariera fetoplacentareàcopii subdezvolt.
49. Poluantii alergizanti: tipuri si actiunea asupra
org. Clasif:
- de orig vegetala: polen, levuri, ciuperci,fibre veg
-de orig animala:prod de descuamatie, pene, peri,
blana
-de orig industr:bumbac,canepa,cereale,piele,lemn,
tutun
1)Alergeni de orig vegetala:Polenul reprez dupa praful
de casa si fungi,cea mai frecv cauza a alergiilor
respirat.
Alergozele cauzate de polen apar vara si
primavara.Este vorba de : febra de san,rinita
periodica,astm br. polenic.
Polenul tb sa indepl anumite cond: sa fie alergogen(sa
contina principiu activ),sa apartina plantelor cu
distributie mare in reg respectiva, sa apara in cant mari
in aerul atm, sa fie usor transportabil la mari distante.
-sezonul alergogen polenic:15 mai –15 iulie.
Plantele
incriminate:alge,licheni,ciuperci,muschi,ferigi, plante
cu flori,furaje,plopii,tei,artar,salcam,stevia,lucerna,
patlagina,trifoi,sulfina
Polinozele sunt prototip de boli alergice,in general
monoetiologice,cu simpt
caract(nazala,bronsica,conjunct)
2)Alergeni de orig animala:peri,blanuri,descuamatii
Praful de casa:f raspandit si f imp: contine
fibre,bumbac,
lana,fulgi,peri,scuame,mucegaiuri,bacterii.
Agentii fizici:caldura,lumina,frigàurticarie
-mecan de act insuficient clarificat;
-se manif la pers cu instabilit vasomotorie,cu eliberare
masiva de mediatori de tip histamina
-alergia la caldura imbraca o f generàurticarie
colinergicaàraspuns anormal la acetilcolina;
-alergia la lumina- pers hipersensib la lumina
solaraàurticarei,edem,eczema
3)Alergii ind: Beriliuàre granulomatoasa, Coàafect
pulm, Parafenilen diaminaàastm br.,dermatoze
SO2- hiperiritabilit a muc.bronsice sau bronhiale ce se
manif la expuneri anter la ac gaz.Posibil ca microorg
prezente in tractul resp sa gaseasca in muc lezata de
gaz un med prielnic pt o rata mare de multiplicare.
50. Poluarea aerului cu Pb si Cd: ef asupra org
*PLUMB:surse-topitorii Pb,ind metalelor neferoase,
ind sticlei, a cauciucului, circul auto, fabrici de
coloranti;
Efecte cronice: 1/3 patrunde pe calea respir si 2/3 pe
cea digestiva (calea resp e mai periculoasa).
-de la nivel perete alveolaràcirc sgàhematii si plasma
-se depoz in sist osos + par, dinti, tesuturi moi
Eliminarea:urina( 79%) si prin fecale
Efecte: perturba fixarea Fe in porfirine, scade activ ala-
dehidrazei, creste coproporfirinele urinare si ac.delta
aminolevulinic seric si urinar,afecteaza hematopoieza
(hematii cu granul bazofile,scade Hb,creste
reticulocite),
infl SN, ap CV si tractul GI.
-cel mai frecv e abs cresc de Pb- simpt:
iritabilit,cefalee insomnie,inapetenta, greturi,tulb de
tranzit,dureri articul.
*CADMIU- pulberi; surse:ind aliajelor,ingrasaminte,
fumat,fotocelule de raze UV,coloranti.
-abs e mai mare pe cale resp(30-40%)decat pe cea
digest
Putine partic de Cd se fix in plam,marea majorit
trece in circ gener,special in hematii. Se fixeaza de
asem in rinichi,tiroida,splina,ficat.
-act toxica se exercita:metab proteic,liposteroizi.
-intoxicatia apare in ind:afect
CRS,bronhopneumopatii, emfizem. In popul afect
rinichiul,ap CV( ATS, HTA)
-prez in org gener afect CV, renale, pulmon,
neoplazice.
51. Poluarea aerului cu As si Hg:ef asupra org:
MERCUR:-calea de patrundere aeriana e secundara
-pericol scazut pt popul; Surse de poluare: mine,uzine
de rafinare,lampi cu vapori de Hg,fungicide,vopsele
-Hg metalic si comp sai se obs in special pe cale resp
(70-80%).Din circ sg trec in tesuturi.
-sarurile anorg ajung in rinichi si cele organ in creier
-in par se conc f mult
-eliminare:fecale, urina ,saliva, lapte; trece bariera
placentara; riscul intoxic la val > 40 ug/100 ml
-simpt:astenie,cefalee,tulb de somn,anxietate,manif
renale si CV,hiperiritabilitate
ARSEN:mai rasp decat Hg.Surse de poluare: arderea
carbunelui,pesticide,ind metalurg,extractia si rafinarea
metalelor neferoase
-calea resp e predom ca abs 40 – 50 %; act: inhiba
respir celul.prin blocarea gr –SH; alte efecte: iritante,
cancerig
-transp in org:legat de hematii; depozitare:ficat,rinichi,
capilare,piele,fanere; elimin:urina,fecale,lapte,transpir
Tablou clinic intoxicatia cronica: fen locale iritative
(conjunctivita,rinita,faringita,laringita),cheratita cutan,
hiperpigmentareàdegenerari maligne
52. Poluanti cancerigeni: tipuri si actiune asupra
organismului
Expunere la poluanţii din aerul exterior ( poluarea prin
intermediul mijloacelor de transport, industrie,
combustii), din aerul interior ( aerul poluat provine din
exterior) şi din fumul de ţigară. Substanţele
cancerigene sunt reprezentate de:
 hidrocarburile policiclice aromatice ce se
formează în urma proceselor de
combustie; cel mai cunoscut compus este 3,4
benzpirenul;
 compuşii N nitrozo ce se formează prin
combinarea compuşilor de azot cu amine
sau amide ( nitrozamine, nitrozamide);
 pesticide organice – cele organo-clorurate
au cea mai importantă acţiune cancerigenă;
 anestezici volatili ( hidrocarburi şi eteruri
halogenate);
 tutun;
 substanţe anorganice ( metale – plumb,
beriliu, nichel, cadmiu şi metaloizi – bor,
arsen, siliciu);
 amine aromatice..
Poluarea aerului este considerată un factor
cancerigen deoarece: substanţele poluante sunt
frecvent izolate şi au concentraţii mari în mediu;
morbiditatea şi mortalitatea prin cancer cresc în zonele
poluate; prin demonstraţii experimentale.
Poluarea apei apare in conditiile: apelor
necorespunzator tratate; a poluarii accidentale a apei
din conducte; vopsirii sau tratarii conductelor.
Hidrocarburile policiclice aromate provin din apele
uzate menajere si industriale. Reprezentantul de baza
este 3,4 benzpiren. Ele se concentreaza in organismele
marine (plancton, moluste, pesti), iar tratarea apei
determina indepartarea lor in proportie de 20 - 100%.
Nitrozaminele si nitrozamidele sunt sintetizate din
nitrat/nitrit si aminele prezente in apa sau in plantele
acvatice si pesti. Nitrozaminele determina cancer de
ficat, esofag, pulmon, rinichi, in timp ce nitrozamidele
sunt responsabile de aparitia cancerului
gastrointestinal.
Trihalometanii se formeaza prin dezinfectia apei cu
clor. Actioneaza asupra parenchimului hepatic, a
rinichiului si sistemului nervos.
Substantele radioactive naturale si artificiale pot avea
efecte negative asupra organismului. Cele naturale
provin din sol, iar cele artificiale apar in urma
deversarii apelor uzate contaminate radioactiv. Este
periculoasa iradierea interna prin emisiuni alfa si beta
din substantele radioactive.
53. Poluantii fibrozanti: tipuri si actiune asupra
organismului Aceşti poluanţi sunt reprezentaţi de
suspensii ce se depozitează în plămâni şi determină
modificarea ţesutului conjunctiv ( proliferarea lui –
fibroză pulmonară) sau redistribuirea acestuia (
emfizem). Procesele de fibroză sunt frecvente şi
determină apariţia nodulilor, a plăcilor, a
granuloamelor pe peretele alveolar. În mediul
profesional au fost descrise peste 150 substaţe ce au
efecte fibrozante. În mediul populaţional principalele
substanţe fibrozante sunt azbestul, siliciu, beriliu şi
poluanţii iritanţi. Expunerea la azbest duce la formarea
corpilor azbestozici, a calcificărilor şi a plăcilor
pleurale. Siliciu reprezintă o problemă pentru populaţia
din deşert. Expunerea la nisip duce la apariţia nodulilor
fibroşi diseminaţi pe arii pulmonare extinse. Berilui
determină apariţia leziunilor granulomatoase. Poluanţii
iritanţi, în concentraţii mai au şi discrete efecte
fibrozante. Expunerea populaţiei la aceste substanţe
este mică, grupa cea mai sensibilă este reprezentată de
copii ce pot prezenta discrete modificări fibroase şi
uşoare restricţii pulmonare. Modificările produse de
poluanţii fibrozanţi au un caracter relativ benign, totuşi
în timp există riscul transformărilor maligne.
54. Efecte indirecte ale poluarii aerului: la scara
planetara si la scara locala
A. La scară planetară:
I. Poluarea termică a planetei
1.Schimbarea climatică şi încălzirea globală
Încălzirea globală estimată poate duce la o creştere a
nivelului mării cu 18 – 59 cm ceea-> în pericol
suprafeţele de coastă şi insulele mici. E posibilă
creşterea frecvenţei valurilor de căldură şi a ploilor
catastrofale.
2.Efectul de seră= fenomen natural ce permite
existenţa vieţii pe Pământ. Dacă nu s-ar întâmpla
atunci pământul a fi ziua cald, el răcindu-se foarte
repede în timpul nopţii. Efectul de sera e determinat
de: arderea gazelor naturale şi a cărbunelui, unele
practici agricole incorecte, emisiile de gaz industriale,
despăduririle, creşterea demografică.
II. Deprecierea stratului de ozon stratosferic: Ozonul
acţionează ca un filtru absorbind radiaţia UV-B ceea
ce determină reducerea intensităţii radiaţiei ce ajunge
la nivelul solului. Stratul de ozon este afectat prin:
explozii nucleare, datorită zborurilor supersonice,
activitatea solară, erupţia vulcanilor, îngrăşămintele pe
bază de azot.
B. la scară locală:
I. Smogul fotochimic şi reducător = amestec de gaze şi
particule ce au efecte toxice asupra sănătăţii umane.
Apare cu poluarea aerului de la nivelul zonelor urbane
şi în anumite condiţii meteorologice. Clasif: smogul
londonez (smogul reducător), cel fotochimic şi cel
provenit prin arderea biomasei.
1.Smogul fotochimic- condiţiile ce favorizează apariţia
smogului fotochimic sunt reprezentate de: poluarea
aerului; temperaturi şi intensităţi ridicate ale radiaţiei
solare, reţinerea poluanţilor sub un strat de inversie
termică. Indicatorul: ozonul. Efecte negative asupra
sănătăţii umane ( irită mucoasele aparatului respirator,
duce la apariţia tusei, problemelor respiratorii şi duce
la apariţia astmului bronşic şi a bronşitei cronice),
asupra vegetaţiei (determină distrugerea plantelor şi
copacilor; speciile sensibile sunt spanacul, roşiile şi
fasolea).
2. Smogul reducător (smogul acid) –provine din
produşii secundari de ardere a cărbunelui.
3.Cea mai veche formă: produsă prin arderea biomasei
sau pădurilor -> combinarea smogului fotochimic cu
cel reducător, deoarece prin acest proces se produc
cantităţi mari de compuşi organici volatili şi oxizi de
azot alături de fum.
II. Ploile acide: determina distrugerea culturilor
agricole, distrugerea pădurilor, ameninţarea speciilor
de animale terestre şi acvatice.
III. Eutrofizarea şi pierderea biodiversităţii
1.Eutrofizarea = fenomenul prin care apare o creştere a
cantităţii de substanţe nutritive din apă -> ->
deteriorarea calităţii apei asociată cu modificarea
lanţului trofic, creşterea pericolului de apariţie a unor
boli acute sau cronice. Apare în urma deversării
necontrolate a apelor reziduale menajere şi industriale
şi a deşeurilor provenite din fertilizarea terenurilor
agricole.
2.Pierderea biodiversităţii datorită: distrugerii multor
păduri, creşterii vitezei de dispariţie a speciilor.
Cauzele principale: schimbările ce apar la nivelul
habitatelor naturale datorate practicării agriculturii
intensive, construcţiilor, exploatării pădurilor,
oceanelor, râurilor şi solurilor, invaziei de specii
străine, schimbărilor climatice, poluării.
55. Măsuri de prevenire şi combatere a poluării
aerului cu substanţe chimice.
56,57. Contaminarea aerului: forme de exist ale
germen.Rolul aer in raspandirea bolilor infectioase.
*Picatura de secretie – nasofaring (pic Pfluge)- contin
in str sa apa,mucus si germeni(virusi,bacterii,micete) si
care sunt eliminate prin stranut -au dimens variabile si
au grd de contaminare de 100%
*Nucleii de picatura (nl .Wels)- particule de dimens
mici provenite din secr naso-faring, salivara sau
bronsica,cu stabilit mare ce raman un timp mai lung in
aer;
-reprez o forma de transmit mult mai riscanta decat pic
Pfluge desi grd lor de contamin e de 50 %.
*Praful bacterian: -vehiculeaza germ cu rezistenta
relativ mare in med extern:bacil Koch,bacilli difterici,
streptococi, stafilococi.
Cele mai frecv boli transmise aerian sunt boli
infect respiratorii prin inhalarea suspensiilor
contaminate (picaturi, nl de pic,praf bact). Exista ag
patogeni ce actioneaza asupra naso-faring (strept
hemolitic,bacil difteric) si altii ce act asupra
traheei,bronhiilor (b.tuberculos).
De regula alveolele si tes pulmonar sunt protejati
contra ag agresivi prin faptul ca particulele pe care
adera germenii sunt de regula mari si nu patrund in
profunzimea ap resp si datorita mecanismelor si
mijloacelor de retinere de la nivelul cailor resp(
mucus,cilii)
Tipuri de ag patog ce prod boli aerigene:
-inalt patogeni:b.difteric,H.influentzae,Neisseria
meningit, E.coli, Streptoc pyogenes,Micobacterium
tuberculosis
-conditionat patog:Klebsiella, Proteus, Pseudomonas,
Yersinia,stafilococ aureus,clostridium
-accidental patog: Citobacter, stafilococ epidermidis.
58. Contaminarea aerului : masuri de combatere si
profilaxie
-VENTILATIA: asigura aer de buna calitate in spatiile
inchise
-asigurarea cubajului necesar incaperilor, in functie de
nr de persoane si de activitatile care se desfasoara
-aerul trebuie schimbat periodic prin introducere de aer
curat, necontaminat, nepoluat si in departarea celui
existent in incapere
-in spitale, ventilatia ar trebui sa fie mai mare
- sistemelor de aer conditionat, in care aerul este
debrasat de microorganisme anterior introducerii in
incaperi, este una din cele mai bune metode
-aerisirea prin deschiderea usilor si ferestrelor, prin
aerisire in curent continuu, timp de 15 min
-CURATENIA -indepartarea microorganismelor,
prafului si subst organice de pe suprafetele obiectelor
din incapere
-aplicarea corecta a metodelor de curatenie realiz o
decontaminare de 95-98%
-spalarea – cu apa calda, la 35-40%C, la care se
adauga1-2% carbonat de sodiu sau sapun, detergenti
anionici sintetici
-curatenia se intretine prin stergerea umeda a
suprafetelor cu carpe curate
-curatenia prin aspirare este recomandata numai cu
aspiratoare umede
-DEZINFECTIA -distrugerea in mediul fizic
inconjurator, a formelor vegetative microbiene, in
scopul prevenirii infectiilor si bolilor transmisibile
-Metode fizice -se bazeaza pe efectul bactericid al
temperaturilor inalte si al radiatiilor UV
-dezinfectia prin spalare, la temp de 60-95 grade C
-radiatii UV – in unitati sanitare, industria
medicamentelor, industria alimentara
-Metode chimice -Cele mai importante substante
chimice utilizate sunt : cloramina, hipoclorit de sodiu,
formol, beta-propiolactona, glicol, solutii de alcool
propilic.
59. Poluarea aerului: sursele de zgomot din mediul
comunal şi acţiunea acestuia asupra organismului.
*Zg.industr (17%)-ind metalurg, constr de masini;
*Zg prod de activit de transporturi:-autoturisme,
autobuze, metrou,transp feroviare,transp aerian.
*Zg prod de activ din constructii si reconstructii:-
lucrari de refacere a cailor publice (asfaltare)
*Zg. din interiorul incaperilor-prod de ap
electrocasnice, tv, radio, instal de apa si
canaliz,ascensor, si zg prod de locatari prin vorbire.
*Zg cu intens de 30-65 foni=fond obinuit din apartam
si multe locuri de munca
*Zg cu intens de 65-90 foni=pe strazi f populate
*Zg de intens > 90 - product f zgomotoase
Efecte asupra organ: *Efecte asupra analiz auditiv:
-oboseala auditiva, traumatism sonor si surditate
profesionala, traumatism sonor al timpanului, urechii
medii,interne; se manif prin imfundarea sau perforarea
timpanului, surdit.profesionala - pierderea def si
ireversibila a auzului in urma expuneii indelungate la
zg; se prod leziuni la nivel melcului.
*Efecte extraauditive:
a) SN:scade atentia, aparitia oboselii rapide, cefalee,
vertij, perturbari ale somn cu dificultate de
adormire,somn superficial, oboseala la trezire,
somnolenta diurna, iritabilitate psihica.
b)ap CV: vasoconstr capil perif,crest TA diastolice,
modif ale pulsului.,modificari EKG prin modif
tonusului vaselor coronariene.
c) ap respir: -accelerarea ritm resp, misc resp scurte
insuficiente, amplitud toracica redusa.
d)ap digestiv:peristaltism redus,secretie gastrica
crescuta, favorizeaza aparitia ulcerului.
60. Efectele specific si nespecifice ale poluarii
sonore asuprea organismului
61. Surse de apa potabila si caracteristicele lor:
Surse de apa potabile:
1) Ape subterane:
- prin infiltratia apelor de precipitatii in sol
-din infiltrarea apelor raurilor si lacurilor prin albii; -
condensarea vaporilor de apa din aerul teluric.
-caracter:-au multe saruri minerale (Fe,Mn,Ca,Mg); -
sunt filtrate de sol; -prin descomp materiei organice
sub infl florei autohtone CO2, ce face apa oxigenta fata
de sarurile minerale din sol.
-sol cu permeabilit crescuta(calcar)-apa se infiltreaza
rapid, nu e buna.
Clasif: -ape freatice -ape de adancime
2) Apele de supraf: mari, oceane, lacuri, rauri,
precipitatii, fluvii, topirea zapezilor, izvoare
-caract: proprietati variabile; se pot polua; sunt infl de
vreme
62.Poluarea apei: surse de poluare si caract lor
I.Surse naturale:-chimice, fizice, biologice
- reziduri organice de origine animala sau vegetala ce
sunt descomp prin actiunea bacteriilor din apa. Aceste
procese au loc cu consum de O2 din apa, det
modificari la nivelul faunei si florei acvatice
-„inflorirea apei”-dezv excesiva a algelor, flagelatelor,
modif culoarea,mirosul.
II.Surse artificiale:
*surse organizate: reziduri lichide comunale
fecaloid-menajere (rezulta din utiliz apei in
locuinte,instalatii publice,unitati comerc); - ape uzate
industriale(contin subst chimice in cant crescuta); -ape
reziduale zootehnice.
-sunt sub supraveghere continua
*surse neorganiz:-reziduri solide depozitate pe
malurile raurilor; -ape de irigatii incarcate cu subst
chimice; -reziduri petroliere de la nivel sondelor
63. Poluarea apei: autopurificarea
Autopurificarea =capacit apei poluate de a se debarasa
de impuritatile primite, partial sau pana la puritatea lor
anterioara poluarii.
-eficienta proceselor depinde de fact fizico-chimici si
biologici specifici sursei poluate.
*fact fizico-chim:-dilutia (realizarea unui grd de dilutie
a poluantilor); -sediment(depunerea treptata a
suspensiilor din apa pe fundul albiei; e infl de
adancimea apei si de viteza de curgere), - radiatiile
solare (exercita o act bactericida/ bacteriostatica la S
apei), -temperatura (in apele cu temp mai scazuta se
ditrug mai repede germenii patogeni).
*fact biologici: concurenta microbiana; distrugerea de
catre org acvatice; act litica a bacteriofagilor (se
multiplica pe bacterii omologe determ distrug lor); -
interv bacteriilor in procesele biochimice din apa.
64. Boli bacteriene transmise prin apa
- Febra tifoida si paratifoida - nu mai reprez o
problema majora de sanatate datorita masurilor de
igiena generala si a vaccinului;
- apele de suprafata sunt frecv contaminate cu serotip
de Salmonella;
- contaminarea se face prin dejecte, urina sau prin
deversari de ape menajere.
Enterite si enterocolite:-ag etilog: E. Coli, proteus,
clostridii, Pseudomonas, yersinia -rezervorul: pasari,
ovine, porcine.
Dizenteria: -afect hidrica. Ag etiolog: Shigella,
Salmomella tiphy; -incidenta mare se explica prin
contaminarea mediului ambiant inclusiv bazinelor de
apa de purtatori sau bolnavi, lipsa de vaccin.
Holera:-se transm pe cale hidrica in prop de 99%; -
predom specia El Torr.; -propagarea bolii e legata de
apa de baut, apa contam utiliz la irigari, ape reziduale;
Leptospiroza: -rezervorul de infectie este reprez de
sobolani,soareci, elim leptospire prin urina si dejecte,
trecand in ape de suprafata; -omul se contamin prin
imbaiere, trecerea prin apa contamin, in timpul
pescuitului, apa potabila, irigatii;
TBC: b.Koch se intalneste in ape de suprafata.
Bruceloza:-frecv la bovin, porcine; contam apei prin
urina si dejectele anim bolnave;
65,66. Boli virale si parazitare transmise prin apa
Teoretic orice tip de virus se poate transmite prin apa ,
practic, sunt de imortanta sanitara cele intalnite mai
frcvent – enterococii. Imbonavirile determina
manifestari digestive, respiratorii, nervoase, cutanate.
Exista o discordanta intre prezenta virusului in apa
(permanenta) si morbiditate (sezoniera). Bolile
parazitare – afectiuni produse de protozoare (
amibiaza, trichomoniaza genitala) ;-afectiuni
transmise de trematode ( fascioloza det de fasciola
hepatica, schistosomiaza ) - afectiuni produse de
nematode ( geohelmintiazele)
67. Poluarea apei cu subst organice - Intoxicatia cu
nitrati pe calea apei
In mod normal apa contine cantitati mici de nitrati
rezultati din mineralizarea materiei organice propie
apei. In situatii particulare ei sunt prezenti in cant mari:
1. antrenati din apa din soluri intens mineralizate
2.patrundere in apa a materiilor organice din soluri
intens poluate cu reziduri organice
3.antrenati din apa din soluri intens tratate cu
ingrasaminte
Consumul de apa cu nitrati in concentratii mari det
“intoxicatia cu nitrati” , “ methemoglobinemie“ sau
”cianoza infantila“. Mecanismul de formare are la baza
transformarea nitratilor in nitriti. Nitritii ajunsi in
circulatia generala se combina cu hemoglobina pe care
o transforma in methemoglobina, iar oxigenul este
astfel legat in molecula incat nu mai poate fi eliberat
tesuturilor. Sdr.de methemoglobinemie se
manifesta:cianoza fetei, dispnee, tahicardie, agitatie,
convulsii, diaree, constipatii. Cea mai mare incidenta a
bolii e la copii 0-1 an si cu alimentatie artificiala.
PROFILAXIE : stabilirea concentratiei maxime
admise de nitriti in apa, cunoasterea continutului de
nitrati a tuturor surselor de alimentare cu apa,
reducerea conc de nitriti, instruirea medicilor in
recunoasterea bolii, alaptarea naturala , reglementarea
utilizarii de ingrasaminte.
68. Poluarea apei cu substante pesticide si
implicatiile asupra sanatatii
Sub denumirea de subst pesticide intra subst folosite
pt distrugerea insectelor, rozatoarelor , plantelor
neproductive. Modalitati de poluare a surselor de apa :
tratarea solurilor , deversari organizate de ape uzate
provenite din industria unor produsi , antrenarea
pesticidelor din sol prin apele de irigatii, antrenarea cu
apele de precipitatii a subst pesticide depozitate
necorespunzator , tratamnete aeriene. Efecte acute –
sunt accidentale (cefalee,varsaturi ,crampe abdominale,
transpiratii, lacrimare, salivare, contractii musculare.
Efecte cornice – efecte : hepatotoxice, neurotoxice ,
gonadotoxice , cancerigene prezenta subst pesticide in
apa det deteriorarea proprietatilor organoleptice ale
apei, pesticidele din apa sunt concentrate de catre
organismele acvatice.
69.Poluarea apei cu detergenti si implicatiile asupra
sanatatii.
D p d v chimic , detergentii sunt ionici ( anionici si
cationici ) si neionici. Poluare surselor de apa se face
prin deversarea in sursele de apa a apelor reziduale
menajere si industriale precum si tratrarea agricola cu
insecticide care contin si detergenti .Una din
principalele consecinte ale poluarii apei cu detregenti
este modificarea proprietatilor fizico chimice si
organoleptice. Conc de 2-3 mg / l confera apei un gust
si un miros specific , la 6-7 mg /l se distruge populatia
piscicola. Efectele :se modifica permeabilitatea tubului
dig,ceea ce favorizeaza patrunderea altor subst toxice.
In apa potabila detergentii sunt in mod normal intre :
0,2 -0,3 mg / l.
70. Poluarea apei cu substante cancerigene
Apa potabila cont subst chimice care exercita asupra
organismlui efecte “probabil“ cancerigene. Poluarea
apei cu subst cancerigene poate avea loc in
urmatoarele situatii : 1. poluantii sunt deja prezenti in
apa potabila furnizata populatiei 2 . poluari accidentale
ale conductelor de apa 3.vopsirea sau tratarea
conductelor de apa. Cele mai raspandite si cunoscute
subst: hidrocarburile policiclice aromatice ( HPA),
compusii N-nitrozo, trihalometanul, saubst radioactive.
HPA – devarsarile de ape uzate urbane, menajere si
industriale. Compusii N-nitrozo: nitrozaminele +
nitrozamidele au o raspandire mare in mediul
inconjurator si efect puternic cancerigen.
Trhalometanul - cuprinde o fam de compusi chimici
din care cloroformul este cel mai reprezentativ.
Expunera mamiferelor la THM det efecte oncogene,
mutagene, teratogene si toxice. Subs radioactive –
radioactv artificiala- contaminarea apelor cu subst
radioactive utilize de om in diverse activitati.
71. Efectele carentei si excesului de fluor din apa
asupra organismului
Apa repezinta o sursa importanta de fluor pt organism
deoarece absorbtia acestuia este superioara surselor
alimentare. Carenta de fluor – caria dentara reprezinta
o distrugere localizata si progresiva a dintilor care
debuteaza printr-o dizolvare acida a suprafetei externe
a dintelui , carenta de fluor fiind recunoscuta ca factor
probabil in formarea cariei . Profilaxa carentei :
fluorizarea apei cu diferite substante ca : fluorura de
mg, fosfatul de fluor. Suplimentarea orala de fluor prin
comprimate de la nastere pana la varsta de 19 ani.
Aplicatii locale – fluorul poate fi inglobat in pasta
dentara folosita zilic. Fluorizarea laptelui, a sarii de
bucatatrie sau a altor alimente.
Excesul de fluor : intoxicatia acuta ( accidental
,decesul poate surveni prin inhibitie enzimatica ),
intoxicatia cr = fluoroza endemica apare la
concentratii de peste 1,5-2 mg / l apa.
72. Efectele carentei si excesului de iod din apa
asupra organismului.
Organismul uman conţine 20 - 50 mg iod, din care 8 -
10 mg se concentrează în glanda tiroidă şi intră în
compoziţia hormonilor sintetizaţi de aceasta.
In carenţa de iod glanda tiroidă îşi amplifică
activitatea pentru a compensa deficitul (sub acţiunea
hipofizei). Din păcate glanda lucrează în gol, astfel că
foliculii se hipertrofiază şi apare guşa. Copiii,
adolescenţii, femeile gravide şi cei ce lucrează fizic
intens sunt mai sensibil la aportul insuficient de iod.
Tiroida fătului are o capacitate mai mare de captare a
iodului decât glanda maternă, de aceea suferă mai mult
de pe urma carenţei de iod. Boala apare la populaţia ce
consumă alimente şi apă sărace în iod (carenţă
primară). Carenţa secundară de iod este dată de o
serie de substanţe, componente ale unor alimente
vegetale, ce pot perturba metabolismul acestui
microelement:
-varză, conopidă, gulii - interferă sinteza hormonului
de către tiroidă; -leguminoasele uscate (fasole, soia,
mazăre) exercită efecte guşogene; ele ar interfera
reabsorbţia hormonului tiroidian eliberat prin bilă,
ceea ce duce la sărăcirea organismului în iod;
-alte elemente competitive sunt fluorul şi calciul.
Raţia-pentru a preveni apariţia guşei endemic:60 - 70
μg pentru adulţi, raţia optimă fiind de 100 - 200 μg/zi;
Surse alimentare cele mai bogate în iod sunt peştele,
scoicile, creveţii, algele marine. Laptele, carnea, ouăle
reprezintă o sursă importantă de iod, dacă animalele
primesc o alimentaţie corespunzătoare.
73. Subst minerale din apa si bolile cardiovasculare.
Afectiunile CV reprez clasa de boli cu cea mai mare
raspandire si cu o pondere a mortalitatii de 50% din
totalul deceselor. Etiopatogenia BCV este incomlpet
elucidata dar unul din factorii de risc este reprezentat
de aportul de subst minerale in organism. Opiniile
privind importanta acestui factor sunt grupate astfel:
unul sau mai multi constituienti ai duritatii apei au
efect protector impotriva BCV; unul sau mai multe
microelemente prezente in apele dure au efect
protector impotriva BCV. Apele moi contin elemente
chimice cu efecte nefavorabile asupra sist circulator.
Majoritaea informatiilor sustin prima ipoteza ,
considerand ca duritatea apei sau componentii acesteia
protejeaza populatia impotriva BCV. Apa dura contine
saruri de calciu in proportii inalte astfel se exercita un
efect protector asupra cordului, tot apa dura contine
Mg , carenta de Mg det modif EKG , aritmii , HTA ,
tromboza coronariana.O alta categorie de cercetatori
sustin ca apele dure contin o cant mai mare de
oligoelemente: Cr impiedica depozitarea lipidelor in
organe de aceea la populatia cu risc crescut de ATS,
Cr se gaseste in cant reduse, Manganul- efect lipotrop,
Zincul efect lipolitic, se opune aterosclerozei. Cadmiul
a det experimental ( pe animale ) HTA
. Ultrasunetele sunt vibratii mecanice de înalta frecventa
74. Tratarea apei de suprafata in scop potabil:
sedimentarea, filtrarea si dezinfectia apei cu clor.
-scopul sedim e de a reduce suspensiile din apa.
*Sedim simpla:-in bazine de ciment, de forme
variate,ce sunt traversate de apa cu o viteza redusa,
timp in care particulele in suspensie se depun; Sedim
particic e influentata de viteza de curgere a apei, forma
bazinului, temp apei, marimea particulei.
- se reduce 40-60% din continutul de suspensii din apa
*Sedim cu coagulare:-pt ape cu grade mare de
turbiditate si pt cele ce contin suspensii fine coloidale,
greu sedimentabile.
-se accelereaza depunerea suspensiilor prin adaugare
de subst coagulante: sulfat de Al, sulfat feros, clorura
ferica, sulfat feric, ridica eficienta sedimentarii cu 60-
80%.
Filtrarea: -filtre lente: bazine in care apa are viteza de
filtrare mica, retinerea se face atat mecanic cat si
biologic, in membrana biologica formata din microorg
veg si anim; eficienta e de 99,9%
-filtre rapide:-au debit de filtrare mult mai mare;
membrana biologica se formeaza rapid si e mai saraca
in micoorganisme oxidante; retinerea e in special
mecanica si mai rar biologica; eficienta e 80-95%.
*Clorinarea: putin costisitoare si ofera o buna
garantie epidemiologica, dupa introducerea ei morbidit
prin boli gastro-intest scazand f mult.
-dezav:-form de gusturi si mirosuri particulare(de clor)
-efect iritant produs de clor asupra mucoasei gastr
-met e ineficienta pt virusuri si chisturi de protoz.
75. Ozonizarea, dezinfectia cu UV, ultrasunete si
radiatii ionizante
Ozonizarea consta în tratarea apei cu ozon, oxidant
puternic care are si el avantaje si dezavantaje fata de
clor. Avantaje: Necesita timp mai putin pentru reactie
(10 minute, fata de 30 minute la clor); activitatea
bactericida este de 20 de ori mai puternica; nu este
influentat de pH-ul apei; nu persista în apa si nici nu da
produsi remanenti (se degaja oxigen); nu produce
clorfenoli si nu afecteaza nici în alt fel gustul.
Dezavantaje: Nu are efect de durata, remanent în retea;
eficienta e afectata în prezenta substantelor organice,
care "concureaza" bacteriile pe care ar trebui sa le
atace; produce compusi toxici cum sunt ozonidele,
greu de dozat. Ultravioletele sunt o metoda de
dezinfectie aplicabila apelor foarte curate, deoarece
depind de transparenta apei. Trebuie aplicate în strat
subtire si timp relativ îndelungat, fapt ce face metoda
aplicabila numai pentru volume relativ mici de apa. Se
formeaza si anumite cantitati de ozon, care la rândul
lui da derivati toxici, deci nici tratarea cu UV nu e
perfect "curata".
Razele gamma sunt radiatii electromagnetice, ionizate.
Se folosesc mai rar pentru dezinfectie.
care pot ucide microorganismele. Sunt rar folosite.
76. Termoreglarea fizica a org: procesul este
conditionat de microclimat sau ambianta termica.
Fcatorii de microclimat: temperature aerului ,
umiditatea aerului , curentii de aer , temp
radianta.Punctul de netralitatea termica = val temp
mediului pt care procesele metabolice se desf cu
pierdere minima de energie.Punctul de neutralitae
termica are valoare diferita in fct de microclimat si cei
care tin de organism-28grade in repaus ; 20-22 pt indiv
cu acticit usoare, 12-14 pt cei cu activit musculare
intense.La cresterea temp mediului de la pct de
neutralitate termica pana la o temp critica,
homeotermia se realizeaza prin termoreglare fizica ce
pp si cresterea pierderilor de caldura din partea org
prin termoliza: prin conductie, convectie , rediatie si
evaporare. Conductie = se pierde caldura fata de
obiectele cu care org vine in contact .Convectie
=pierderea de caldura care are loc pana la egalarea
temperaaturii in raport cu toate obiectele din
mediu.Pierderile de caldura au loc prin vasodilatatie
periferica , accelerarea transpiratiei si respiratiei, scade
prod de caldura care se traduce pirn anorexie , apatie
,inertie , scaderea TSHului.
77. Termoreglarea chimica a org: În microclimatul
rece ( termoreglarea chimică) organismul pierde
căldură prin radiaţie ( la temperaturi mici), convecţie
(la viteze mai ale curenţilor de aer) şi conducţie ( în
condiţii de umiditate crescută). Organismul
reacţionează prin creşterea producţiei de căldură (
termogeneză) şi prin limitarea pierderii de căldură (
limitarea termolizei).
În procesul de termogeneză intervine creşterea
metabilismului şi sistemul endocrin prin tiroidă,
hipofiză şi suprarenală. Cantităţile cele mai mari de
căldură sunt produse de masele musculare şi de ficat.
Expresia tonusului muscular este apariţia frisonului,
tremurăturilor şi a "pielii de găină".
Mecanismele fiziologice prin care este limitată
pierderea de căldură sunt reprezentate de:
-vasoconstricţia periferică prin care se realizează
reducerea circulaţiei sanguine în ţesuturile periferice (
determină reducerea pierderilor de căldură) şi
orientarea masei sanguine către organele interne, în
special muşchi şi ficat; în acest context apare
scăderea frecvenţei cardiace asociată cu creşterea
tensiunii arteriale, scăderea frecvenţei şi amplitudinii
respiratorii, poliurie;
-scăderea temperaturii cutanate - prin creşterea
termoproducţiei apare creşterea temperaturii mediului
intern asociată cu scăderea temperaturii curanate.
Tulburările ce apar sunt locale ( degerături, dureri
articulare şi musculare, dureri pe trasee nervoase
până la paralizii) şi generale ( scăderea rezistenţei
generale a organismului, mărind astfel frecvenţa
bolilor infecţioase).
78. Radiatiile ultraviolet: efectele asupra org
-au lungimea de unda cuprinsa intre 100-400 nm;
- 3 categorii: A (400-320 nm)- efect pigmentogen; B
(320-280 nm)- efct eritematos; C- (sub 280 nm)- efect
bactericid. -efecte asupra organismului: sanogene si
patogene, act. Principala se exercita la niv.teg.,
Ochilor precum si asupra mediului
Tegumente: -efecte imediate: pigmentarea- efect
protector det. Cresterea rezistentei organismului la
iradiere. Initial se manifesta o pigmentare usoara
precoce ce dureaza 8-10 zile si acre apare dat.
Pigmentului melanic preexistent, nu e insotita de
eritem. Dupa a 4-a zi apare pigmentarea propriu zisa ce
atinge un maxim in a 12-a zi, dureaza 1-3 luni si apare
dat. Pigmentului melanic de catre melanocite.
Interfera cu cresterea celulara- in primele 24de ore
apare o scadere a cresterii celulare;
Fav. Sinteza Vit. D
Nocive: eritem, fotodermatoza cutanata
-Efecte tardive: - degenerarea tegumentului;cheratoza
actinica;cancer cutanat
Ochi:efecte imediate: conjunctivita, fotocheratita;
clinic- fotofobie, blefarospasm;
Efecte tardive: cristalin- opacifiere(cataracta); retina-
scaderea tranzitorie a vederii insotita uneori de leziuni
ale cel. senzoriale bazale
Mediu: depinde de doza de radiatii folosita – doza
mica- efect bacteriostatic, mare- bactericid
79. Radiatiile infrarosii: efectele asupra org
Pielea are o mare capacitate de absorbtie a RIR ,
datorita continutului sau ridicat de apa.Tegumentele
pot tolera o iradiere cu IR de 0,8cal /cm2 / min timp
nelimitat , incepand cu 1,5 cal/ cm2/min apare
durerea.La niv tegumentar apare : eritemul ,arsurile cu
papule , vezicule , sau chiar necroza.
Repetarea expunerii pielii la RIR det dermatite ,
eritemul pleapelor sau chiar inflamatia cronica a
pleoapelor.
Efecte asupra ochiului- conjunctiva si cornee= leziuni
corneene si declansarea reflexului de inchiderea a
ochilor; - iris = constrictie pupilara;-
cristalinul=opacifieri locale sau chiar cataracta. Alte
efecte: asupra meningelui- insolatia, paliditate,
tegumente us-cate si calde, cefalee, fotofobie,puls slab
filiform, greata , convulsii.
Expunerile prelungite det 1.scaderea reactivitatii
imunobiologice a organismului 2.rinita cronica cu
polipi de hiperplazie a mucoasei. 3. reducerea
spermatogenezei
80. Radiatiile ionizante: conditii de expunere
IRADIEREA NATURALA-= fondul natural radioactiv
cup. totalit. radiatiilor emise de subst radioactive aflate
in mod natural in toti factorii mediului
ambient(aer,apa,sol,alimnte)Radiatiile cosmice sunt
rad de origine solara , cu energii ridicate.Radiatii
terestre,provin din elem. radioactive ce alcatuiesc
scoarta terestra(RA 226,TH 222,U238,K40
)Elementele radioactive din sol si apa migreaza in
plante si de aici in organismele animale , realizand
radioactivitatea naturala a alimentelor. IRADIEREA
ARTIFICIALA: explozii nucleare si experimentale ,
centrale nuclearo- electrice, activitati industriale ,
exploatarile miniere radioactive,utilizarea izotopilor
radioactivi in cercetare ,
biologie,agricultura,industrie.Cea mai importanta sursa
artificiala de iradiere a populatiei este utilizarea subst
radioactive in diagnosticul si terapia medicala:-
rontgen-diagnostic(utilizarea razelorX);-radioterapia
externa(rontgenterapie, gamaterapie,terapia cu energii
inalte);-Curieterapia;-medicina nucleara.Surse
radioactive minore :ceasurile cu cadran
luminescent,aparatele de bord la care se utilizeaza
vopselele luminiscente, ecranele receptoarelor de
TV.Expunerea profesionala: mineri, muncitori de la
uzinele de tratare a minereurilor, personal medico
sanitar industria constructoare de masini.
Ef. somatice cuprind efectele ce apar la persoanele
expuse la radiatii ionizante in doze ridicate si care det
lezarea unor tesuturi,organe sau sist.prin alterari
celulare grave. Cea mai grava manif. este ”boala de
iradiere acuta“, a carei gravitate este in functie de
doza, tip de rad (alfa,beta,gamma,X). Principalele
modificari sunt de natura hematologica (leucopenie),
afectiunea putand sa dureze 2-3 ani. Pot sa apara tulb
cardiovasc. sau digestive. In iradieri ce depasesc 250
rem, se produce boala de iradiere in forma grava a
acesteia. STADIUL1 (faza prodromala):soc,
greturi,varsaturi,diaree; STADIUL2 (per.de latenta)
lipsita de manif. clinice obiective STADIUL3
manifestari generale (astenie ,cefalee,ameteli ,
hipertensiune), tulb digestive,cv.,hemoragice.
Efectele somatice tardive -carcinogeneza, boala de
iradiere cronica,scurtarea vietii , efectul teratogen.
*Carcinogeneza- se prod dat acumul in timp a mai
multor doze mici pana la 20 rad.
Radiatiiile transforma cel normala in cel canceroasa.
Dar simpla transf a cel nu inseamna deja proces de
cancerizare. Acesta apare numai cand celulele
canceroase au cond favor de dezv si cand sunt invinse
react de aparare a organismului *Boala de iradiere
cronica:mai frecv in expuneri profesionale; -poate fi
interna sau externa; - se poate manif sub f de sdr
hematologic(leucopenie,modific morfol a
leucocit,trombocitopenie moderata, anomalii
morfologice sau fct ale trombocit sau hematiilor).O
alta forma de irad cron e sdr neurovegatativ- manif
sunt nespecif(astenie,cefalee, diminuarea apetit,tulb de
somn,scaderea capacit de munca) *Efect teratogen:-
act asupra embrionului,moarte fat, malform
congen,sensibilitate scazuta cu cat sarcina e mai mare
81. Locuinta: amplasarea, orientarea, materialele
de constructie, planificarea interioara
Locuinta= mediu complex cu elem artificiale si psiho-
sociale. Ac mediu trebuie sa asigure conditii pt
progresul si desavarsirea individului in cadrul unei
vieti de familie sa-i asigure refacerea dupa solicitarile
legate de munca. Recomandarile OMS pt o locuinta
sanatoasa :-satisfacerea nevoilor fizice, nevoi
fundamentale (asigurarea spatiului suficient, o
ambianta termica corespunzatoare
-prevenirea bolilor transmisibile – pt aceasta este
necesara evitarea aglomeratiei, aprovizionarea cu apa
potabila, existenta unor instalatii sanitare
corespunzatoare; -protectia impotriva accidentelor in
locuinta (utilizare de materiale de constructie rezistente
si neinflamabile, evitarea alunecarilor, caderilor); -
asigurarea cerintelor psiho-sociale( satisfacerea
necesitailor individuale de izolare si realizarea unei
vieti familiale armonioase. AMPLASAREA locuintei
trebuie sa asigure protectia populatiei impotriva
surparilor si alunecarilor de teren, infiltratiilor de
subsol , emanatiilor. Platformele pt colectarea
reziduurilor , gunoiului menajer se amplaseaza la min
5 m distanta de locuinta. Unitatile de munca
industriale, comerciale ce pot crea discomfort datorita
prafului,fumului, zgomotului trebuie sa fie la min 15 m
fata de casa. MATERIALELE DE CONSTRUCTIE
folosite se aleg astfel incat sa nu polueze aerul interior(
formaldehida, azbest), se asigura izolarea hidrotermica
si acustica corespunzatoare. Materiale de constructie
preferate : caramida BCA . Suprafata minima a unei
camere trebuie sa fie de 10 m2. Temperatura optima in
locuinta = 18-22 grade , umiditatea aerului 35-65 %.
82. SOLUL-PROPRIETATI FIZICE, CHIMICE SI
BIOLOGICE. Solul este format din particule solide
numite granule, ce au forme, dimensiuni şi compoziţii
chimice variabile. Spaţiul dintre granule reprezintă
porozitatea solului. Aceste doua elemente influenţează
majoritatea proprietăţilor fizice, chimice şi biologice
ale solului.
Proprietăţile fizice - Permiabilitatea este
caracteristica solului de a fi străbătut de aer şi apă.
Permiabilitatea pentru aer depinde de granulometrie
(dimensiunile granulelor). Solurile formate din
granule mari sunt foarte permeabile pentru aer. Cu cât
cantitatea de aer din sol este mai mare cu atât creşte
salubritatea acestuia, deoarece sunt asigurate
procesele de biodegradare.. Permiabilitatea pentru
apă este determinată de granulometrie şi de porozitate
(spaţiile libere rămase între granule). Permiabilitatea
solului pentru apă este importantă pentru acumularea
rezervelor de apă subterană şi pentru asigurarea apei
necesare vegetaţiei.
-Capilaritatea este capacitatea solului de a permite
apei subterane să se ridice prin pori până la nuvelul
straturilor superficiale. Dacă pătura de apă subterană
este superficială, aceasta se ridică prin capilaritate,
pătrunde în materialele de construcţie ducând la
apariţia igrasiei şi a insalubrizării clădirii.
-Filtrarea este capacitatea solului de a reţine în porii
săi diferite impurităţi care îl străbat. Cu cât solurile
sunt mai greu permeabile cu atât reţinerea este mai
mare. Această particularitate a solului are o
importantă mare igienico-sanitară deoarece asigură
protecţia apelor subterane.
-Temperatura solului este influenţată de radiaţia
calorică şi de procesele biochimice ce se petrec la
acest nivel. Solul este rău conducător de căldură.
Temperatura solului influenţează clima regiunii
respective, viaţa plantelor ( protejează rădăcinile),
intervine în procesele fizico-chimice şi biologice ce
au loc în sol, permite menţinerea unei temperaturi
aproape constante a apelor subterane, protejează
conductele de apă şi canalizare.
Proprietăţile chimice - Solul cuprinde în structura sa
aproape toate substanţele chimice, minerale şi
organice cunoscute, în cantităţi variabile.
-Substanţele minerale sunt acumulate în unele
teritorii în cantităţi mari: siliciu, calciu, aluminiu,
fier, magneziu, potasiu. Alte elemente minerale se
găsesc în sol în cantităţi mici: iod, fluor, cobalt,
mangan, cupru, crom. O mare parte din elementele
chimice din sol trec în alţi factori de mediu – apă,
alimente. Aceşti factori asigură aportul de elemente
minerale pentru organismul uman. Cantitatea primită
va fi strict dependentă de concentraţia lor în sol.
Solurile sărace în elemente minerale vor determina un
aport insuficient cu consecinţe specifice. Se pot
produce de la simple dereglări fiziologice până la
maladii specifice. Afecţiunile sunt cunoscute sub
denumirea de "endemii geo-chimice" (ex. guşa
endemică, caria dentară).
-Solul încorporează în structura sa şi substanţe
organice în diferite grade de transformare. Compuşii
organic ai solului provin din resturile de organisme
vegetale şi animale. Prin degradare se formează
humusul, complex organic propriu solului ce îi
asigură fertilitatea.
Proprietăţi biologice - Solul este cel mai bogat în
microorganisme (raportat la ceilalţi factori de mediu
). Densitatea mare a acestora este la nivelul straturilor
superficiale. La peste 4 m el este aproape steril. Flora
solului este reprezentată de bacterii saprofite,
ciuperci, alge, protozoare şi îndeplineşte funcţii
caracteristice de oxidare a sulfului, a compuşilor
azotaţi, de fixare a azotului din aer. Este o floră ce
contribuie la fertilitatea solului.
83. Poluarea solului cu subst chimice, ag biologici
Poluarea solului apare, în special în urma activităţilor
umane. Ea se realizează prin îndepărtarea şi
depozitarea neigienică a reziduurilor solide şi lichide,
a dejectelor animalelor şi cadavrelor acestora,
deşeurilor industriale, prin utilizarea
necorespunzătoare în agricultură a substanţelor
fertilizante/antidăunătoare, utilizarea apelor uzate în
irigaţii.
Poluarea cu substanţe chimice
-Poluarea cu reziduuri menajere organice se face prin
deşeuri menajere solide şi lichide. Materia organică
este biodegradabilă de către microorganismele din sol
şi de către cele care însoţesc poluanţii organici.
Materiile organice sunt descompuse până la produşi
finali mineralizaţi, nitraţi, fosfaţi, sulfaţi. Compuşii
azotaţi pot fi înglobaţi în sol sub formă de azot
organic teluric cu rol de fertilizare.
-Poluarea cu substanţe utilizate în agricultură a
devenit în ultima vreme o problemă. Substanţele
fertilizante sunt compuşi chimici anorganici folosiţi
pentru creşterea fertilizării solului. De regulă conţin
azot, fosfor, potasiu şi sunt folosite ca substanţe unice
sau în amestec. Substanţele ce conţin azor se vor
regăsi în sol sun formă de nitraţi. Aceştia migrează în
apă şi în plantele de cultură. În acest fel ei ajung în
organismul uman, generând la sugar boala denumită
methemoglobinemie. Pesticidele sunt un alt grup de
substanţe intens folosite în agricultură pentru
creşterea producţiei. Ele sunt puţin solubile în apă şi
greu biodegradabile, în funcţie de structula lor
chimică. Pesticidele migrează către structurile
inferioare ale solului, ajungând în apă, şi se
acumulează în rădăcinoase. Omul este expus, prin
consum de alimente şi apă potabilă poluate cu
pesticide.
-Poluarea solului cu substanţe minerale se realizează
şi prin activitatea industrială. Poluarea se realizează
prin depunerea pe sol a poluanţilor răspândiţi în
atmosferă, prin depozitarea incorectă a deşeurilor
industriale. Solurile cu cea mai mare poluare sunt
cele plasate în jurul întreprinderilor industriale.
Substanţele poluante sunt variate, cuprinzând aproape
toate micro şi macroelementele cunoscute.
Substanţele toxice de pe sol pot migra în apele
subterane, odată cu precipitaţiile ajung în apele de
suprafaţă, sunt încorporate în culturile vegetale.
Poluarea cu agenţi biologici
Poluarea solului cu reziduuri antrenează şi o poluare
biologică intensă, de provenienţă umană sau animală.
Aceşti agenţi biologici sunt diferiţi de flora autohtonă
şi constituie flora supraadăugată a solului. Timpul lor
de supravieţuire în sol este variat, în funcţie de specie
şi de condiţiile telurice. De regulă, formele vegetative
rezistă mai puţin, de la căteva zile la câteva
săptămâni, în timp ce formele sporulate, de la câteva
luni la ani. Frecvent agenţii biologic ce poluează
solul provin din intestinul omului sau al animalului.
Măsurile de protecţie sanitară ce se impun sunt
grupate astfel:
-măsuri tehnico-sanitare de colectare şi neutralizare
corectă a deşeurilor; -reducerea sedimentării
substanţelor chimice din atmosferă prin reducerea
eliminării lor de la nivel industrial; -folosirea
raţională a substanţelor chimice în agricultură; -
practicarea unor măsuri de asanare, adresate solurilor
intens poluate; -în solurile degradate, cu o capacitate
redusă de autoepurare, se vor aplica măsuri de
îmbunătăţire a acestora (în solurile umede se aplică
măsuri de drenare şi aerare); -solurile intens
contaminate vor fi supuse dezinfecţiei.
84. Tipuri de reziduuri solide si nocivitatea lor
În această categorie intră resturile solide provenite din
locuinţe, cămine, restaurante, şcoli, instituţii publice,
străzi, pieţe, activităţi comerciale şi industriale.
-Reziduurile menajere – sunt reprezentate de: resturi
alimentare, hârtie, ambalaje, sticlă, materiale plastice,
ţesături, cadavre animale, gunoi de construcţie.
Tendinţa generală este de creştere a gunoaielor cu 1 –
3 % anual.
-Reziduurile stradale – au o componenţă variată
(apropiată de cea a gunoiului menajer) şi cuprind toate
resturile din pieţe, parcuri, străzi.
-Reziduurile industriale – variază în raport cu
procesele de producţie, cu gradul de industrializare.
Cele provenite din industria chimică, metalurgică,
siderurgică conţin numeroase substanţe chimice
periculoase. Cele din industria alimentară sunt bogate
în substanţe organice uşor biodegradabile.
-Reziduurile zootehnice – provin de la creşterea
animalelor şi sunt caracteristice mediului rural, este în
substanţe organice, poate fi folosit ca îngrăşământ.
-Reziduurile speciale – cuprind reziduurile cu un înalt
grad de periculozitate provenite din spitale.
 deşeuri nepericuloase –se colectează şi se
îndepărtează la fel ca cele menajere; Exemple:
ambalajele materialelor sterile, flacoane de perfuzie,
recipiente de sticla care nu au venit în contact sângele
sau cu alte lichide biologice, ghipsul necontaminat cu
produse biologice, hârtia, resturile alimentare ( cu
excepţia celor provenite de la secţiile de infecto-
contagioase).
 deşeuri periculoase –deşeuri anatomo-
patologice şi părţi anatomice ce cuprind material
biopsic, părţi anatomice rezultate din sălile de
operaţii sau de la autopsie, cadavre de animale
rezultate din activităţile de cercetare; deşeurile
infecţioase sunt cele ce provin sau care au venit în
contact cu sângele sau alte lichide biologice, cu
virusuri, bacterii, paraziţi ( seringi, sonde, comprese,
pansamente, perfuzoare); deşeuri înţepătoare-
tăietoare sunt reprezentate de ace, ace cu fir, catetere,
seringi cu ac, branule, lame de bisturiu de unică
folosinţă); deşeuri chimice şi farmaceutice includ
serurile, vaccinurile cu termen de valabilitate expirat,
medicamente expirate, reziduuri de substanţe
chimioterapice.
Depozitate şi neutralizate incorect, ele reprezintă un
factor important de risc. Principalele nocivităţi pot fi
astfel grupate:
-poluarea solului la nivelul suprafeţei de depozitare;
-poluarea bazinelor naturale de apă prin spălarea de
către apele de precipitaţie;
-poluarea apelor subterane prin infiltrarea apelor de
precipitaţie poluate;
-poluarea aerului prin produşii rezultaţi în urma
descompunerilor;
-dezvoltarea muştelor şi a altor insecte, ce sunt vectori
a numeroase microorganisme patogene;
-reprezintă locuri de dezvoltare a rozătoarelor: şoareci,
şobolani;
-conţin numeroşi germeni patogeni şi paraziţi;
-influenţează nefavorabil individul din punct de vedere
psihic.
85. Colectarea, transportul, neutralizarea
reziduurilor solide
Colectarea-La locul de producere ele se colectează în
condiţii care să asigure izolarea, să împiedice accesul
insectelor şi eliminarea mirosurilor. Reziduurile
menajere se colectează în saci din material plastic ce se
îndepărtează cu totul. De la locul de producere,
gunoiul este evacuat în containere mari, metalice,
amplasate la 15 m de locuinţă, pe platforme special
amenajate. Colectarea poate fi în sistem unitar ( un
singur recipient colector) sau separat ( colectarea
făcându-se separat pentru materiale celulozice, resturi
alimentare, metale).
-Ambalarea deşeurilor de spital se face diferit în
funcţie de natura lor. Cele nepericuloase se ambalează
în saci de culoare neagră. Cele periculoase în ambalaje
galbene. Pentru deşeurile infecţioase (care nu sunt
tăietoare-înţepătoare), se folosesc cutii din carton
prevăzute în interior cu saci de polietilenă sau saci de
polietilenă galbeni (rezistenţă mecanică mare).
Deşeurile tăietoare-înţepătoare se colectează în cutii
din material rezistent la acţiunea mecanică. De
asemenea, ele vor fi prevăzute cu un capac special care
are un sistem de închidere definitivă ce permite
introducerea deşeurilor, dar împiedică scoaterea lor.
Ulterior ele sunt depozitate temporar într-un spaţiu
special existent în fiecare unitate şi care are un
compartiment pentru deşeurile periculoase şi unul
pentru cele nepericuloase. Acest spaţiu trebuie separat
fucţional de restul construcţiei şi asigurat cu sisteme de
închidere. Încăperea va fi prevăzută cu sifon de
pardoseală pentru evacuarea apelor uzate ( rezultate în
urma curăţării şi dezinfecţiei) în reţeaua de canalizare.
Transportul -Trebuie făcut la întervale cât mai mici:
cel mult 2 zile vara şi 5 zile iarna. Transportul se face
cu maşini compactoare, etanşe, de preferat în timpul
nopţii. Maşinile sunt încărcate de personalul specializat
manual sau prin schimbarea containerelor.
-Transportul deşeurilor periculoase se face cu
respectarea strictă a normelor de igienă. Vehicolul care
le transportă trebuie să corespundă următoarelor
cerinţe minime: compartimentul destinat contaierelor
să fie separat de cabina şoferului; să aibă dispozitive de
fixare a containerelor; să fie dotat cu sisteme etanşe de
închidere a uşilor compartimentului ce conţine
containerele; să fie dotat cu sisteme de asigurare
împotriva răspândirii deşeurilor periculoase în caz de
accident.
Neutralizarea-Metodele de neutralizare a reziduurilor
solide trebuie să respecte câteva cerinţe principale:
-evitarea contaminării şi poluării factorilor de mediu;
-evitarea dezvoltării insectelor şi a rozătoarelor;
-după epurare, reziduurile rezultate să devină
inofensive din punct de vedere epidemiologic;
-reziduurile rezultate după neutralizare să poată fi
folosite economic.
Depozitarea controlată – este o metodă practicată pe
scară largă. Sistemul constă în depozitarea
reziduurilor în gropi naturale, plasate la periferia
colectivităţilor. Reziduurile vor fi dezintegrate de flora
microbiană din sol. Locul de depozitare va fi plasat la
cel puţin 1000 m depărtare de colectivitate, iar apa
subterană va fi la o adâncime minimă de 3 – 4 m.
Reziduurile se depun în straturi succesive de 1,5 – 2,5
m grosime, ce vor fi apoi acoperite cu un strat de
pământ de 20 – 30 cm. În acest mod temperatura din
interiorul depozitului ajunge la 70°C ceea ce determină
distrugerea germenilor microbieni.
Compostarea reziduurilor – impune depozitarea lor pe
o platformă amenajată în afara localităţii. Platformele
sunt din ciment, cu lungimi de 10 – 25 m plasate în
rânduri paralele. Depozitarea se face în stive de 1,8 – 2
m înălţime, în straturi succesive ( un strat de gunoi,
unul de sol).
Camere biotermice – sunt construite din cărămidă sau
beton, spaţii în care se introduc reziduurile şi unde
circulă un curent de aer cald ce permite dezvoltarea
florei termofile.
Incinerarea – se realizează în cuptoare speciale,
denumite crematorii de gunoaie. Problema majore
ridicate de incinerare este legată de riscul de poluarea
atmosferică.
Evacuarea reziduurilor în mare – Reziduurile
măcinate trebuie transportate în larg la distanţe
convenabile, în zone unde curenţii marini au direcţie
numai către larg.
Deşeurile periculoase – vor fi incinerate în instalaţii ce
respectă normele legate de emisiile de gaze în
atmosferă.
86. Tipuri de reziduuri lichide
Reziduurile lichide numite şi ape reziduale apar din
apele folosite în diferite scopuri. Clasificarea acestor
ape se face pornind de la provenienţa lor şi
caracteristicile majore de componenţă.
-Apele uzate menajere – rezultă din folosirea apei
potabile în locuinţă. Volumul lor este egal cu cel al
apei potabile distribuite. Ele sunt bogate în materii
organice şi în agenţi biologici. Materiile organice
provin din activităţile casnice (resturi menajere) şi din
dejecte. Agenţii biologici ( bacterii, virusuri, fungi,
paraziţi) sunt eliminaţi odată cu dejectele şi îndepărtaţi
cu apele uzate. În ultimul timp utilizarea crescută a
detergenţilor, dezinfectanţilor în gospodărie duce la
prezenţa acestora în apele uzate.
-Apele uzate industriale - rezultă în urma folosirii apei
în diverse procese industriale. Ele se caracterizează
prin variaţii mari de volum, compoziţie şi ritm de
producere. Compoziţia lor depinde de procesul de
producţie.
-Apele uzate din zootehnie – provin de la unităţile de
creştere a animalelor. Ele sunt bogate în agenţi
patogeni, în substanţe organice.
-Apele uzate speciale – provin din spitalele de boli
infecţioase, umane şi animale. Conţin cantităţi mari de
agenţi biologici, alături de medicamente eliminate de
pacienţi prin dejecte.
-Apele meteorice – provin din precipitaţiile căzute pe
teritoriul colectivităţii.
87. Colectarea, transportul, neutralizarea
reziduurilor lichide
Colectarea se face în instalaţiile tehnico-sanitare.
Apele menajere se colectează la chiuvete, căzi, grupuri
sanitare, cele meterorice în sifoanele de curte şi stradă.
Apele industriale sunt colectate de sisteme similare,
chiuvete, sifoane, guri de canalizare. Reziduurile
lichide colectate sunt îndepărtate prin reţeaua de
canalizare. Se deosebesc trei sisteme de canalizare:
 sistemul unitar în care îndepărtarea tuturor
apelor uzate se face prin o singură reţea de canalizare;
 sistemul separativ în care există două reţele
de canalizare: una pentru apele uzate orăşeneşti şi una
pentru apa meteorică;
 sistemul mixt utilizabil în zonele cu teren
denivelat şi cuprinde sistemul unitar pe terenuri plane
şi separativ pe cele în pantă.
Indiferent de tipul de sistem folosit acesta trebuie să
îndeplinească câteva caracteristici:
-să fie corespunzător dimensionat; -conductele să fie
etanşe; -timpul de evacuare să fie de 5 – 7 ore; -
reţeaua de canalizare să fie plasată sub zona de
îngheţ. În mod normal aceste ape sunt întoarse în
natură după o prelucrare prealabilă. Neutralizarea se
face prin diluţie şi prin procese de autoepurare
naturală. Tratarea apelor reziduale bogate în poluanţi
se face prin metode fizice şi biologice. -- Epurarea
prin metode fizice realizează îndepărtarea
substanţelor şi corpurilor în suspensie; înstalaţiile de
strecurare sunt reprezentate de grătare cu ochiuri de
diferite dimensiuni prin intermediul cărora
suspensiile sunt reţinute; instalaţiile de sedimentare
sunt formate din bazine de sedimentare în care se
realizează depunerea suspensiilor; flotoarele sunt
instalaţii de îndepărtare a substanţelor plutitoare. --
Epurarea prin metode biologice se realizează
natural sau artificial. Metodele biologice naturale sunt
reprezentate de: câmpurile de irigare, irigaţia
subterană, lacuri biologice, puţuri absorbante.
Metodele biologice artificiale sunt reprezentate de:
filtrele biologice ce sunt formate din bazine de ciment
în interiorul cărora se află un material filtrant pe
asigură reţinerea germenilor microbieni; nămolul
activat reproduce procesele de autoepurare din apă -
instalaţia este formată din bazine de ciment cu nămol
activat şi în care se insuflă aer sub presiune. --
Dezinfecţia apelor uzate este obligatorie mai ales
pentru apele provenite de la spitale, laboratoare de
microbiologie şi virusologie. Aceste ape se
dezinfectează înainte de a fi îndepărtate prin reţeaua
de canalizare a oraşului.
88. Reziduurile solide si lichide speciale
Prin reziduuri înţelegem toate substanţele solide şi
lichide rezultate în urma activităţilor umane.
Reziduurile solide
În această categorie intră resturile solide provenite din
locuinţe, cămine, restaurante, şcoli, instituţii publice,
străzi, pieţe, activităţi comerciale şi industriale.
-Reziduurile menajere – cantitatea şi calitatea lor
diferă de la o ţară la alta şi depind de o multitudine de
factori cum sunt: zona geografică, clima, gradul de
satisfacere a nevoilor alimentare ale populaţiei,
sistemele de încălzire. Aceste reziduuri sunt
reprezentate de: resturi alimentare, hârtie, ambalaje,
sticlă, materiale plastice, ţesături, cadavre animale,
gunoi de construcţie. Tendinţa generală este de creştere
a gunoaielor cu 1 – 3% anual.
-Reziduurile stradale – au o componenţă variată şi
cuprind toate resturile din pieţe, parcuri, străzi.
Componenţa lor este apropiată de cea a gunoiului
menajer.
-Reziduurile industriale – natura şi cantitatea lor
variază în raport cu procesele de producţie, cu gradul
de industrializare. Cele provenite din industria
chimică, metalurgică, siderurgică conţin numeroase
substanţe chimice periculoase. Cele din industria
alimentară sunt bogate în substanţe organice uşor
biodegradabile.
-Reziduurile zootehnice – provin de la creşterea
animalelor şi sunt caracteristice mediului rural. Este
vorba de reziduuri complexe ce conţin paie, resturi de
furaje, dejectele animalelor. Este un gunoi bogat în
substanţe organice, ceea ce face ca el să fie folosit ca
îngrăşământ.
-Reziduurile speciale – cuprind reziduurile cu un înalt
grad de periculozitate provenite din spitale ( în special
cele de boli infecto-contagioase, umane şi animale, ce
sunt bogate în floră microbiană patogenă sau
condiţionat patogenă). Clasificarea pe categorii a
deşeurilor rezultate din activitatea medicală se face pe
criterii practice, după cum urmează:
deşeuri nepericuloase – sunt deşeuri rezultate din
activitatea serviciilor medicale, tehnico-administrative,
de cazare, a blocurilor alimentare şi a oficiilor de
distribuţie a hranei; aceste deşeuri se colectează şi se
îndepărtează la fel ca cele menajere; următoarele
materiale se includ în această categorie: ambalajele
materialelor sterile, flacoane de perfuzie care nu au
venit în contact sângele sau cu alte lichide biologice,
ghipsul necontaminat cu produse biologice, hârtia,
resturile alimentare ( cu excepţia celor provenite de la
secţiile de infecto-contagioase), sacii şi alte ambalaje
din material plastic, recipientele de sticlă ce nu au
venit în contact cu sângele sau alte lichide biologice;
deşeuri periculoase – ce se pot clasifica în: deşeuri
anatomo-patologice şi părţi anatomice ce cuprind
material biopsic, părţi anatomice rezultate din sălile de
operaţii sau de la autopsie, cadavre de animale
rezultate din activităţile de cercetare; deşeurile
infecţioase sunt cele ce provin sau care au venit în
contact cu sângele sau alte lichide biologice, cu
virusuri, bacterii, paraziţi ( seringi, sonde, comprese,
pansamente, perfuzoare); deşeuri înţepătoare-tăietoare
sunt reprezentate de ace, ace cu fir, catetere, seringi cu
ac, branule, lame de bisturiu de unică folosinţă);
deşeuri chimice şi farmaceutice includ serurile,
vaccinurile cu termen de valabilitate expirat,
medicamente expirate, reziduuri de substanţe
chimioterapice.
89. Dezv fizica, neurops a copiilor 0-3 ani
Ritmul de creştere este foarte intens, la 3 ani greutatea
creşte de 4 ori, iar talia de 2 ori faţă de valoarea de la
naştere. Apare o creştere accentuată a membrelor
inferioare în lungime şi grosime şi o creştere lentă în
lungime a capului şi trunchiului.
Reglarea termică este foarte labilă. Termoproducţia
este accentuată datorită unui metabolism accelerat (
determinat de ritmul intens de creştere a întregului
corp şi mai ales a maselor musculare şi de activitatea
intensă). Termopierderea este de asemenea mare
datorită suprafeţei cutanate mari raportate la greutatea
corporală şi ţesutului celular subcutanat ce este slab
dezvoltat.
Metabolismul bazal are o valoare dublă faţă de cea de
la adult ( 2,0 kcal/kg/oră).
Aparatul locomotor – la naştere coloana vertebrală
este dreaptă; la 3 luni apare curbura cervicală şi copilul
devine capabil să ridice capul; la 6 luni se dezvoltă
curbura dorsală şi copilul stă în şezut; la 9 – 12 luni
cea lombară – stă în picioare.
Musculatura este slab dezvoltată la naştere. Creşterea
acesteia va urma o direcţie proximodistală – întâi
masele musculare de la baza membrelor şi ale
trunchiului.
Apratul respirator – iniţial toracele participă puţin la
respiraţie, aceasta fiind de tip diafragmatic; la nou
născut frecvenţa respiraţiei ete de 35-40 resp./min şi
scade la 3 ani la 30 resp./min. respiraţiile sunt
neregulate, ritmul şi amplitudinea lor modificându-se
foarte uşor.
Aparatul cardiac – volumul cardiac este dependent
mai mult de greutatea corporală şi suprafaţa corpului
şi mai puţin de vârstă, înălţime sau dimensiunea
toracelui; patul vascular are o secţiune mare, iar
frecvenţa cardiacă este crescută ( tahicardie fiziologică
– la nou născut ajunge la 130-150 bătăi/min); în
schimb tensiunea arterială creşte progresiv ( iniţial are
o valoare de 80-90/40-50 mm Hg şi creşte până la
90/60 mmHg la 3 ani).
Aparatul renal – copilul mic elimină de 2 ori mai
multă urină comparativ cu adultul; până la 1 an
sfincterul nu este supus controlului cortical; către 1 an
apare maturizarea funcţională a legăturii dintre centrii
de reglare reflexă şi centri nervoşi superiori ceea ce
duce la instalarea controlului cortical al eliminărilor.
Aparatul digestiv – capacitatea stomacului este mică,
iar activitatea secretorie redusă; de la 6 la 30 luni se
dezvoltă dentiţia temporară ce cuprinde 20 de dinţi – 6
luni incisivii mediani inferiori, la 8-10 luni incisivii
mediani superiori, la 10-12 luni incisivii laterali
superiori, 12-14 luni incisivii laterali inferiori, 18 luni
molarii, 18-24 luni caninii.
Creierul – 50% din creşterea postnatală a creierului se
realizează în primul an de viaţă şi încă 20% în cel de al
doilea an; în această etapă procesul de mielinizare este
foarte intens.
Organele de simţ – Ochiul este relativ bine dezvoltat la
naştere; fibrele nervului optic se mielinizează până la 4
luni; iniţial obiectele sunt fixate monocular şi apoi
binocular; retina nou născutului nu dispune de conuri (
este insensibilă la culoare) dar la 6 luni începe să
devină sensibilă.
Auzul este complet dezvoltat imediat după naştere, nou
născutul diferenţiind tonuri la 4-5 ore după naştere.
Procesele cognitive – memoria este iniţial tactilă, fiind
evaluată prin plasarea obiectului în afara câmpului
vizual. Copilul mic atinge toate obiectele pe care le
descoperă în acest mod. Atenţia copilului este instabilă
la sugar, fiind predominant involuntară, stabilitatea
atenţiei voluntare nu depăşeşte 15-20 secunde la sugar.
Gândirea copilului mic este predominant egocentrică ,
respectiv totul funcţionează dependent de el.
90. DEZV FIZICĂ, NEUROPS A PREŞC (4-7 ani)
Ritmul de creştere este mai lent, la 7 ani creşterea este
de 50% la greutate şi de 20% la talie faţă de valoarea
de la 3 ani. Se menţine un ritm alert de creştere pentru
lungimea şi grosimea membrelor inferioare.
Metabolismul bazal este dublu faţă de cel al adultului.
Aparatul locomotor – începe osificarea oaselor lungi şi
dezvoltarea maselor musculare cu creşterea forţei
musculare; mişcările sunt imprecise datorită
dezechilibrului dintre muşchii flexori ( mai bine
dezvoltaţi) şi extensori ( mai puţin dezvoltaţi).
Eforturile statice prelungite nu sunt posibile, dar
capacitatea de manevrare a obiectelor creşte treptat.
Aparatul respirator – respiraţia este de tip
diafragmatic; frecvenţa respiraţiei scade treptat;
capacitatea vitală creşte progresiv; preşcolarul face faţă
efortului fizic prin creşterea frecvenţei respiraţiilor.
Aparatul cardio-vascular – greutatea cordului creşte
treptat; frecvenţa cardiacă scade, iar tensiunea arterială
creşte progresiv; face faţă efortului fizic prin creşterea
frecvenţei cardiace.
Aparatul digestiv – stomacul are o capacitate mică ce
impune fracţionarea alimentelor în trei mese principale
şi două gustări; la 6 ani începe schimbarea dentiţiei
temporare cu molarii inferiori şi superiori, incisivii
mediani inferiori, iar la 7 ani cu incisivii mediani
superiori.
Aparatul renal – eliminarea urinară este controlată de
voinţă; rinichii sunt foarte solicitaţi datorită
metabolismului accelerat.
Sistemul nervos – creşterea creierului este lentă, în
schimb se dezvoltă capacitatea de răspuns la stimuli
auditivi/ vizuali, creşte capacitatea de înţelegere a unor
sarcini, de învăţare, de diferenţere, de mânuire a
obiectelor.
Organele de simţ – -se perfecţionează analiza vizuală a
formelor, dimensiunilor, culorilor, relaţiilor spaţiale ale
obiectelor; -se perfecţionează capacitatea de
diferenţiere a mesajului sonor şi de integrare a
acestuia la nivel psihointelectual.
Procesele cognitive – memoria este involuntară, bazată
doar pe asociaţii. Atenţia voluntară devine din ce în ce
mai stabilă, capacitatea de concentrare a atenţiei creşte
de la 5-7 min la preşcolarul mic, la 20-25 min la cel
mijlociu şi la 45-50 min. la cel mare. Gândirea
copilului preşcolar este centrată pe anumite simboluri,
egocentrică şi fără posibilitate de generalizare
(gândirea logică este încă limitată).
91. DEZV FIZICĂ. NEUROPS A ŞCOLARULUI
Ritmul de creştere este accelerat între 10-14 ani la fete
şi 12-16 ani la băieţi. Necesarul energetic scade
treptat, valoarea metabolismului bazal ajungând la
1,5-1,7 kcal/kg corp/zi la adolescenţi. Aparatul
respirator – sternul coboară, coastele devin oblice;
respiraţia devine toracică, costală inferioară la sexul
masculin şi superioară la cel feminin; frecvenţa
respiraţiei scade în timp ce capacitatea vitală creşte.
După pubertate, la efort apare mărirea volumului
respirator. Aparatul cardio-vascular – frecvenţa
cardiacă scade în timp ce tensiunea arterială creşte; în
efort apare creşterea volumului sistolic.
Aparatul digestiv – se impune fracţionarea alimentelor
în 3 mese principale şi o gustare; se dezvoltă dentiţia
definitivă – 6-7 ani incisivii mediani inferiori;
▪ 7-8 ani incisivii mediani superiori,
▪ 7-8 ani incisivii laterali inferiori;
▪ 10-11 ani incisivii laterali superiori;
▪ 9-10 ani caninii de pe mandibulă;
▪ 10-12 caninii de pe maxilarul superior;
▪ 8-9 primul premolar;
▪ 10-12 al doilea premolar ( de pe maxilarul
superior);
▪ 11-13 al doilea premolar;
▪ 6-7 primul molar;
▪ 12-13 al doilea molar,
▪ 17-25 al treilea molar.
Aparatul excretor este apropiat funcţional de cel al
adultului. Sistemul nervos – se perfecţionează funcţiile
de cunoaştere, atenţie, memorie, gândire, percepţie,
reprezentare. Organele de simţ – se perfecţionează
progresiv; văzul – se perfecţionează vederea în
adâncime, sensibilitatea vizuală, acuitatea vizuală;
auzul – se perfecţionează auzul fonematic ( al
cuvintelor) şi structura de sunete caracteristică
cuvintelor. Procesele cognitive – memoria şcolarului
mic păstrează unele caracteristic întâlnite la copilul
preşcolar, copilul reţine în special ceea ce l-a
impresionat. La adolescent memoria se bazează pe
elemente logice, informaţiile reţinute fiind prezentate
într-un stil original. La şcolarul mic atenţia voluntară
nu depăşeşte 30 de minute, dezvoltându-se şi atenţia
selectivă. La adolescent atenţia se dezvoltă sub
raportul capacităţii de concentrare, a volumului şi a
posibilităţii de subordonare faţă de interese. La
şcolarul mic gândirea evoluează către etapa
operaţiilor concrete, în care egocentrismul dispare.
Gândirea adolescentului capătă o mare flexibilitate
ajungând treptat la un nivel optim.
92. Factorii care inf procesele de crestere - endogeni
ce tin de mama
Fact. materni: -deficitele morfologice cuprind
insuficientele morfologice ale organelor genitale sau
ale oaselor bazinului mamei(malformatii sau tumori
uterine,bazin ingust);
-tulburari hormonale in timpul graviditatii
(hipotiroidia, diabetul) adm de insulina ,hormoni
sexuali sau suprarenalieni la gravide poate duce la
embrio sau fetopatii;
-reducerea aportului de oxigen - in afectiuni pulmonare
, cardio-vasculare ,anemii ale mamei;
-adm de medicamente in timpul graviditatii -mai ales
in primele 3 luni de sarcina poate det malformatii:
antibiotice,sufamide ,supradozajul vit. c., sedative;
-boli infectioase ale mamei(malarie,inf streptococice,
gripa sifilis ,rubeola; -tulb de nutritie;
-alti f materni :varsta mamei, nr de nasteri
anterioare,cond de munca dezv fizica.
93. Factorii care inf procesele de crestere - endogeni
ce tin de produsul de conceptie
Factori individuali: genetici-ritmul cresterii este
controlat de f genetici: se transmit genetic caracterele
de rasa, nanismele ,gigantismele,condrodistrofiile,
factori metabolici
–modificarile care apar pe cai metobolice sunt:
moficari ale sist nervos, ale proteinelor plasmatice, ale
hidrocarbonatelor ,lipoizilor plasmatici, defecte in
sinteza unor hormoni: a hemoglobinei, defecte in
metabolismul unor elem minerale,
factori endocrini : cresterea ,maturitatea si pubertatea
sunt controlate de centrii nervosi hipotalamici,hipofiza,
tiroida,suprarenale si pancreas.
H tiroidieni influenteaza: cresterea , stimuland dezv
staturala,maturizarea ,dif scheletica ,dezv dentitiei,
dezv intelectuala si evol sexuala, hipofiza act prin h
somatotrop din lobul ant care favorizeaza fixarea
proteinelor (h este activ doar in prezenta h tiroidian,
corticosuprarenala isi intensifica activ in perioada
prepubertara stimuland cresterea oaselor in lungime si
latime, h gonadici ,indeosebi testosteronul, stimuleaza
dezv scheletica, a masei musculare si accelerarea
maturarii sexuale, insulina act asupra proceselor de
crestere datorita rolului sau metabolic
94. Factorii care inf procesele de crestere - exogeni
Clima si mediul geografic=temperatura mediului
ambiant influenteaza reactiile chimice , a procese
biologice si enzimatice . Inaltimea si greutatea sunt
mai reduse in climatul cald.Se pare ca altitudinea mica
are un rol favorabil asupra cresterii si dezv copiilor,
inaltimea si greutatea copiilor din zonele montane sunt
mai reduse decat la altitudini mai mici. Variatia
sezoniera influenteaza dezv staturala si ponderala a
sugarilor: mai redusa in oct-martie si mai intensa in
aprilie-iulie. Cond de habitat= o locuinta insalubra
influenteaza neg dezv si starea de sanatate a copiilor
din: supraaglomerare, lipsa de ventilatie, gaze toxice,
bacterii virusuri, fungi. Supraaglomerarea creste
suprafata de contact si deci posibiliatatea de
transmitere a bolilor infectioase. Spatiul insuf tulbura
somnul copilului si infl neg randamentul scolar, o
locuinta insalubra inf neg dezv embrionului si a fatului
prin alterarea sanatatii femei gravide.
Alimentatia=fenomenele cele mai raspandite sunt
subalimentatia si malnutritia (mai ales in tarile slab
dezv). Alimentatia rationala infl hormonogeneza
,imunogeneza si functiile enzimatice. Urbanizarea= s-a
obs. cresterea niv de dezv staturo ponderala a copiilor
si tinerilor din mediul urban, fata de cel rural. Totusi
poluarea constituie un potential nociv din ce in ce mai
serios. Activitatea = dezv neuro-psihica a copilului
este influentata de actiunea formativa a mediului
social,activitatea de instruire si educatie.
Relatiile interumane = copilul inconjurat de afectiune
si corect ingrijit este mai rezistent la agresiunile
mediului. Atitudinea de indiferenta sau de raceala
afectiva infl neg dezv psihismului copilului conditii
social economice=exista corelatii semnificative intre
greut la nastere a copilului si venitul anual al parintilor,
profesiunea,varsta mamei.Pt dezv neuro-psihica a
copilului factorul hotarator e cultura parintilor,niv
dezv somatice este strans legata de niv social economic
si de trai.
95. Legile dezvoltarii copiilor si tinerilor
RITMUL DEZV SCADE ODATA CU VARSTA (ritm
f rapid in per.embrionara si fetala ,apoi o crestere lenta
intre 3-10 ani, per. de crestere intensiva intre 10-15
ani,ritmul se reduce dupa pubertate ca la 22-25 ani sa
inceteze).
Ritmul dezvoltarii nu este uniform - se creste in greut.
toamna si iarna ,iar in inaltime primavera si vara
RITMUL dezvoltarii diferitelor organe, tesuturi,
sisteme si aparate e diferit pt aceeasi perioada de timp
in dezvoltarea copilului;
DEZV FIECARUI TESUT SAU ORGAN SE FACE
IN STRANSA CORELATIE CU DEZV TUTUROR
TESUTURILOR SI ORGANELOR IN CRESTERE
(dezv SN coordoneaza direct si prin intermediul sist
endocrin si umoral intreg procesul dezv.
DEZV FIZICA A CELOR 2 SEXE ARE
PRTICULARIT. CARE LE DIFERENTIAZA(la
nastere inaltimea si greut.F e mai redusa ca la B,la F se
observa o dezv.osoasa mai precoce decat la B,curba
cresterii staturale si ponderale este dif., in per.
prepubert. si la inceputul adolescentei, cresterea
staturo-ponderala la F e mai mare decat la B,capacit.
de lucru si ef. musc. e mai cresc.la B ca la F.
96. Conditiile igienico-sanitare din scoli
Capacitate: nu trebuie sa fie mai mare decat 900-1000
elevi pt orasele mari. Amplasarea: cat mai aproape de
locuinte, se evita strazile aglomerate, 500m fata de
calea ferata. Terenul: sunt indicate solurile poroase,
igienice, cu posibilitati de autopurificare iar pt sala de
clasa-1,5-2,5 mp \ elev.
Banca scolara: sa realizeze un raport corespunzator
intre dimensiunile si particularitatile fizice ale elevilor,
sa permita o pozitie igienica, sa nu expuna la
traumatisme. Microclimatul: temperatura de 18 grade,
umiditate intre 30-70%, Incalzirea : prin instalatii
centrale asezate sub ferestre sau cu sobe de tereacota.
Ventilatia :schimbarea aerului de 3 ori in timpul unei
ore. Iluminatul natural : coeficientul de iluminare
1\4-1\6 . Iluminatul artificial : sursele de iluminat la
2,8m fata de podea. Apa potabila :in mediul urban se
utilizeaza apa distribuita prin reteaua centrala, in
mediul rural apa se va pastra in recipiente de lemn sau
metal inchise cu lacat prevazute cu un jet ascendent
sau robinete. Grupul sanitar : W.C la orase si latrine in
mediul rural. Latrinele vor fi prevazute cu sist de
ventilatie , cu pereti impermeabili
97. NORME PENTRU DURATA ACTIVITATII
SCOLARE SI PENTRU ODIHNA
Programul unei zile obişnuite de lucru a unui elev
cuprinde: timp pentru învăţătură (ore de curs); timp
pentru pregătirea temelor; somn şi odihnă; timp
destinat unor treburi personale; timp liber; alte
ocupaţii.
Timpul pentru învăţătură (ore de curs) diferă în
funcţie de vârsta elevului. Capacitatea maximă de efort
intelectual se găseşte dimineaţa între orele 9 – 11
pentru şcolarii mici şi 9 – 12 pentru cei mari iar după
amiaza între orele 15-18. Capacitatea de lucru scade
între orele 13-15 şi seara după ora 19. Într-o şcoală,
programul de instruire trebuie să înceapă după ora 7.30
(preferabil la ora 8) şi nu va depăşi ora 19.
Conform legislaţiei în vigoare, elevii din clasa I au
programate 3-4 ore zilnic, iar cei din clasele II-IV, 4
ore pe zi. În învăţământul gimnazial programul zilnic
este de 4-5 ore, iar pentru cel liceal de 5-6
ore.Lungimea lecţiilor nu va depăşi 30 minute la
clasele I-II şi 40-50 minute la clasele mari . Pe
săptămână, orarul unui şcolar din clasa I nu trebuie să
cuprindă mai mult de 20 de ore putând ajunge la 24 de
ore la clasele II-IV. În ciclul gimnazial acest număr
creşte ajungând la 25-28 de ore iar la liceu chiar la 30-
35 de ore. Încă din clasa I copilul va fi deprins să
acorde atenţie programului şcolar, să se implice în
discuţii şi în rezolvarea problemelor.
Timpul pentru pregătirea temelor este diferit în
funcţie de grupa de vârstă şi de stilul de lucru al
elevului. În general, pentru clasele primare se admite
o activitate la domiciliu de ½ - 1 oră, pentru elevii de
gimnaziu timpul creşte la 2-2 ½ ore pentru a ajunge la
cei de liceu la valori de 3 – 3 ½ ore. Timpul lung,
necesar pregătirii temelor apare datorită încărcării
programelor şcolare şi dozării neadecvate a sarcinilor
de către cadrele didactice .
Cumulând orele de clasă cu cele de învăţare acasă
rezultă un program foarte încărcat al elevilor. Astfel
elevii din clasa a 4-a învaţă 6 ore pe zi pe când cei din
clasele de liceu ajung şi până la 10-11 ore pe zi.
Un alt element important este reprezentat de obiectele
cu care se începe pregătirea. Recomandările făcute de
specialişti diferă în funcţie de orarul zilnic.
Elevii ce învaţă dimineaţa termină cursurile în jurul
orelor 13-14. După un scurt interval de odihnă ei se
apucă de învăţat, perioada optimă de lucru fiind
cuprinsă în intervalul orar 16-19. Copilul începe cu
acele obiecte al căror conţinut este uşor de înţeles şi de
reţinut. Urmează apoi obiectele care ridică dificultăţi
iar la sfârşit cele considerate uşoare. Nu facem
specificaţii legate de obiectele dificile sau uşoare
pentru un elev deoarece acest aspect este dependent de
aptitudinile individuale.
Somnul şi odihna. Nevoile de odihnă prin somn sunt
mai mari la elevi comparativ cu adulţii. Un elev de 6-7
ani are nevoie de 11-12 ore de somn iar unul de 18 ani
de 9 ore de somn. Abia după 20 de ani nevoile de somn
ajung la 8 ore, valori caracteristice adulţilor. Din
păcate, în numeroase situaţii timpul acordat somnului
scade ajungând la valori inferioare celor recomandate
adulţilor (6-7 ore pe noapte). Odihna activă face parte
integrantă din programul zilnic al şcolarului. Pentru
elevul ce învaţă dimineaţa, odihna activă este
programată imediat după terminarea programului
şcolar (după orele 13-14) şi seara înainte de culcare. La
elevul ce învaţă după masă programul de odihnă activă
este plasat imediat după terminarea orelor (după orele
18-19) şi la prânz înainte de plecarea la şcoală. Tânărul
poate urmări emisiuni de radio sau televiune, citeşte
diverse opere literare, desenează, împleteşte,
desfăşoară o activitate ce ţine de hobby-ul fiecăruia.
Timpul destinat trebuinţelor personale include
perioada în care copilul îşi face toaleta, gimnastica de
înviorare şi stă la masă.
Timpul liber face parte integrantă din programul unui
elev. Este timpul petrecut împreună cu prietenii la
joacă, la plimbare, la un film.
În cadrul altor ocupaţii sunt incluse activităţile
casnice (curăţenia în cameră) şi unele programe
extraşcolare (ore de înot sau tenis, învăţarea unei limbi
străine, ore de pian) .
98. Factorii care influenteaza capacitatea de munca
a elevilor. Capacitatea de adaptare a copiilor si
adolescentilor la efortul cerut de activitatea intructiv-
educativa din scoala este influentata de :
-varsta - modificarile fiziologice sunt cu atat mai
intense cu cat varsta elevilor este mai mica;
-sex - forta musculara este mai redusa la fete,
indeosebi la pubertate;
-intensitatea, durata si caracterul solicitarilor -
organismul copiilor se adapteaza mai usor la
activitatatile dinamice decat la cele statice; in cazul
activitatilor de durata, intensitatea solicitarilor nu
trebuie sa depaseaca 15 - 20 % din efortul maximal;
antrenamentul creste randamentul activitatii;
-starea emotional - afectiva - teama, tristetea, nelinistea
stressul, constangerea, dezinteresul pot produce
reducerea capacitatii de lucru;
-conditiile de lucru - discomfortul termic, zgomotul,
praful, poluarea aerului cu substante toxice, mobilierul
scolar inadecvat, iluminatul si incalzitul neigienic,
microclimatul neorespunzator, ventilatia insuficienta a
incaperilor de lucru actioneaza negativ asupra
organismului tanar, reducand capacitatea de munca
intelectuala si fizica a copiilor;
-starea de sanatate - in perioada de incubatie a unor
boli acute sau in convalescenta scade capacitatea de
lucru fizic si intelectual; de asemenea bolile cu
evolutie cronica ( endocrine- hipofiza, tiroida,
suprarenale- reumatism poliarticular acut, tulburari de
nutritie, boli cardiace etc.) pot reduce capacitatea de
adaptare la efort.
99. Caracteristici le generale ale perioadei de
adolescenta – schimbari fizice la fete
Adolescenţa este etapa cuprinsă între 10/11 ani şi 18/19
ani, când se realizează trecerea de la perioada de copil la
cea adult. În marea majoritate a cazurilor trecerea este
fără probleme, dar totuşi este însoţită de necesităţi noi,
îndoieli, riscuri şi incertitudini. SCHIMBĂRILE FIZICE
evidente apar între 10 - 14 ani la fete.
Maturizarea pubertară la sexul feminin implică:
dezvoltarea glandei mamare;
apariţia pilozităţii pubiene;
modificarea organelor genitale;
apariţia ciclului menstrual;
modificarea aspectului corporal.
Dezvoltarea glandei mamare parcurge V etape în care se
trece prin stadiile de : areolă mamară discret evidentă;
sânul formează o mică ridicătură; sânul şi areola cresc ;
sânul este bine reliefat; dezvoltare completă.
Dezvoltarea piloziotăţii pubiene parcurge în linii mari V
stadii: fire rare de păr; păr aspru şi creţ pe simfiza
pubiană; păr prezent pe o suprafaţă pubiană mică; pe faţa
internă a coapselor; pe linia albă. Modificarea organelor
genitale este reprezentată de coborârea în jos a vulvei,
dezvoltarea labiilor mari şi mici, clitorisul devine erectil,
glandele Bartholin încep să secrete. Ciclul menstrual
apare mai rapid în mediul urban. Există diferenţe
regionale legate de declanşarea ciclului menstrual.
Astfel, în zona asiei primele cicluri se manifestă la 12
ani, pe când în cea a africii şi la 16 - 18 ani.
Modificarea aspectului corporal implică: lărgirea
bazinului; depunerea caracteristică a adipozităţii pe
coapse, fese şi pe faţa anterioară a toracelui; mersul este
legănat; pielea devine subţire şi catifelată.
100. . Caracteristici le generale ale perioadei de
adolescenta – schimbari fizice la baieti
Adolescenţa este etapa cuprinsă între 10/11 ani şi 18/19
ani, când se realizează trecerea de la perioada de copil la
cea adult. În marea majoritate a cazurilor trecerea este
fără probleme, dar totuşi este însoţită de necesităţi noi,
îndoieli, riscuri şi incertitudini.SCHIMBĂRILE FIZICE
evidente apar între12 - 16 ani la băieţi.
La sexul masculin maturizarea pubertară implică:
creşterea şi dezvoltarea organelor genitale;
apariţia pilozităţii;
schimbarea vocii;
dezvoltarea fizică generală.
Dezvoltarea organelor genitale parcurge V mari etape:
organe genitale cu aspect infantil; creştere de volum
pentru testicule şi scrot; creştere în lungime a penisului şi
creşterea testiculelor; creşterea în grosime a penisului şi
creşterea testiculelor; organe genitale de dimensiuni
asemănătoare cu cele ale adultului. Pilozitatea este
repartizată pubian, axilar, pe faţă şi pe corp.
Schimbarea vocii apare datorită creşterii evidente a
laringelui. Iniţial vocea are un caracter bitonal, apoi
capătă tonalitatea caracteristică adultului de sex
masculin. Modificarea aspectului corporal implică: un
schelet puternic; dezvoltarea maselor musculare; acnee
evidentă.
101 . Caract generale ale perioadei de adolescenta –
modificari psihice – dezvoltarea constiintei de sine ;
negarea identitatii infantile, alegerea unei noi
identitati ; recunoasterea sociala a acesteia.
MODIFICĂRILE PSIHICE sunt reprezentate de
construirea propriei identităţi. Adolescentul se desparte
de zonele de interes ale copilăriei şi se orientează către
noi surse de interes. În acest sens el va trebui să facă
unele alegeri ce implică anumite cuceriri, dar şi
renunţări, incertitudini. Aceste alegeri necesită un anumit
grad de libertate.
Construirea acestei noi identităţi înseamnă descoperirea
propriilor interese, a aşteptărilor pe care adolescentul le
va avea de la viaţă. Edificarea unei anumite identităţi se
bazează pe un complex de fenomene ce implică:
dezvoltarea conştiinţei de sine;
negarea identităţii infantile;
alegerea unei noi identităţi;
recunoaşterea socială a acesteia.
Dezvoltarea conştiinţei de sine reprezintă practic
procesul prin care adolescentul se "trezeşte" la realitate,
trecând de la lumea mirifică a copilăriei la cea reală a
adultului. În timpul acestul proces adolescentul
reacţionează: iniţial prin contestarea copilăriei - ce este
considerată ca o etapă a amăgelilor şi a inconştienţei;
apoi prin cunoaşterea realităţii, ceea ce produce
insecuritate asociată cu stări de tensiune, încordare,
anxietate.
În această perioadă începe să se dezvolte şi conştiinţa
sexualităţii, a asimilării rolurilor celor două sexe.
Tot acum se elaborează pe noi paliere imaginea
corporală (reprezintă modul în care o persoana se
percepe). Ea se raportează intens la: opinia celor din jur;
la modelele acceptate social; la implicaţiile ei legate de
sexualitate.
Practic pentru adolescent este important propriul aspect
fizic, coeficientul de feminitate respectiv de virilitate,
îmbrăcămintea, atitudinile, gesturile.
În situaţia unei imagini de sine şi a unei atutudini a
anturajului puţin liniştitoare adolescentul arată o
preocupare excesivă pentru mimică, vestimentaţie,
comportament.
Părinţii nu mai sunt modele acceptate aşa cum au fost în
copilărie. În acest context tânărul caută modele care să
corespundă cel mai bine aspiraţiilor sale. Prin căutarea
acestor modele el practic se caută pe sine. Modelele
acceptate impun un efort susţinut de copiere, practic
adolescentul se va identifica cu ele. Acest fenomen de
identificare cu modelul stă la baza înţelegerii
adolescenţilor. În direcţia acestei identificări ei îşi
tapetează camera cu postere ale idolilor lor reprezentaţi
de de fotbalişti, top-modele, vedete de cinema, interpreţi
de muzică. În final se ajunge la impunerea socială a
noii identităţi. Adolescentul doreşte să se exprime
independent, să fie el însuşi, să fie acceptat ca atare.
Tânărul trebuie să-şi probeze propriile resurse, să
dovedească celor din jur că a crescut şi este plin de
calităţi. Preocupat să nu treacă neobservat el îşi exprimă
arogant punctele de vedere, îşi impune voinţa ostentativ,
dramatizează situaţiile şi se comportă ostentativ.
Doreşte să fie original, chiar până la ridicol, astfel că
apar crizele de originalitate juvenile. Criza desemnează
o perioadă de tensiune, de tulburare, de încercare în
timpul căreia contradicţiile se manifestă acut.
Adolescentului i se neagă identitatea de copil, dar nu i se
acceptă cea de adult. În acest context apar tensiuni
generate de contradicţia dintre propriul sistem de valori
şi normele sociale imperative. Se produce practic un
decalaj între maturitatea biologică şi cea socială, ce
determină apariţia crizelor. Adolescentul parcurge mai
multe crize de originalitate şi numeroase momente de
întrebare. Prima criză de originalitate apare datorită
solicitărilor şcolare din ce în ce mai mari asociate cu
fenomelele de oboseală şi suprasolicitare.
A doua criză de originalitate apare în momentul formării
şi aderării la un grup de prieteni. Adolescentul are un
limbaj specific pentru şcoală, unul pentru familie
(dependent de nivelul cultural al acesteia) şi unul pentru
prieteni (apar expersii secretoase, argourile).
A treia criză de originalitate apare în momentul
descoperirii propriilor aptitudini. Adolescentul devine
capabil să rezolve o temă în mai multe feluri. El
analizează cu rigiditate conduitele celor din jur, ceea ce
generează opoziţia faţă de situaţia de tutelă. Caută
distracţii noi: discoteci, popasuri la cofetărie, la fast -
food, în parcuri unde experimentează experienţa
fumatului. Se consolidează astfel reacţia de opoziţie faţă
de adult şi cea de imitare a prietenilor.
Viaţa interioară devine complexă şi apar adevărate filme
interioare încărcate de întrebări:
-De ce eu trebuie să vin acasă la orele 22, iar colegul meu
la 24? De ce ai mei mă privesc ca pe un copil?
-De ce prietenii mei fumează şi eu nu am voie?
102 . Caract generale ale perioadei de adolescenta
modificari sociale – parintii, grupul de prieteni
MODIFICĂRILE SOCIALE se bazează pe structurarea
unor relaţii noi cu familia şi cu societatea.
Părinţii au încă de îndeplinit un rol protector faţă de
adolescent, dar este un rol diferit faţă de cel din copilărie.
Adolescentul este încăpăţânat, are o permanentă stare de
opoziţie, reacţii ce indică refuzul de a fi pus în
inferioritate. Practic, tânărul este angajat în confruntare
cu părinţii, dar el nu doreşte ruptura de aceştia, ci doar
desprinderea de autoritatea acestora şi de autoritate în
general. El vrea să i se recunoască dreptul de autonomie
şi pe acestă bază trebuie să se desfăşoare procesul nou de
apropiere şi afecţiune faţă de părinţi.
Părinţii adolescenţilor au trei îndatoriri comune:
-prima îndatorire este impusă chiar de adolescent -
comportamentul oscilant al acestuia determină apariţia la
părinţi a sentimentelor de epuizare, saturaţie sau
supărare; părinţii trebuie să depăşească aceste situaţii
oferind în continuare tânărului posibilitatea de a se
descoperi;
-a doua îndatorire este legată de timp - timpul copilăriei
şi al adolescenţei; părinţii doresc să-şi ajute copii să
prindă toate oportunităţile pentru a înfrunta viaţa cât mai
bine pregătit;
-ultima îndatorire este reprezentată de idealul de părinte -
reprezentat de imaginea pe care acesta o are asupra
obligaţiilor sale; comparând idealul cu realitatea părintele
se poate simţi împlinit, satisfăcut sau dimpotrivă
nemulţumit, dezamăgit.
Adolescentul îşi iubeşte familia, iar părinţii sunt
interlocutorii preferaţi pentru a discuta despre problemele
şcolare şi despre cele de sănătate. Totuşi ei trec pe
planul doi, după prieteni în ceea ce priveşte problemele
sentimentale şi sexuale. Pentru a avea un dialog cu
părinţii, adolescenţii trebuie să-i perceapă ca pe nişte
fiinţe puternice. Dacă părinţii par fragili, îndureraţi
adolescenţii doresc să-i protejeze ( devin uneori părinţii
părinţilor ceea ce nu este de dorit).
Refuzul relaţiilor de tip infantil nu înseamnă că imagine negativă asupra corpului. Ce înseamnă practic
adolescentul este pregătit pentru a-şi asuma toate imaginea asupra propriei siluete:
răspunderile. Ei încearcă să rezolve problemele prin -părerea despre aspectul fizic - o fată consideră că are
amplificarea şi diversificarea legăturilor pe care le au cu sânii prea mici şi fundul prea mare; -părerea despre
grupul de prieteni. Adolescenţilor le place să fie înrte anumite părţi ale corpului - o fată poate să creadă că are
prieteni, să iasă în grup, să facă sport în echipă, să cânte un nas prea mare; -părerea despre cum ne văd alţii - mulţi
într-o formaţie, să meargă la concerte cu prietenii, dar la oameni sunt convinşi că ceilalţi îi consideră urâţi; -
fel de bine pot rămâne singuri pentru a privi la televizor părerea asupra propriului aspect fizic - persoanele ce
(pe care îl folosesc din plin), pentru a citi o carte, a se suferă de anorexie se văd permanent grase; -starea de
juca pe calculator. spirit de moment - când eşti fericit îţi accepţi aspectul
În timpul adolescenţei colegii şi prietenii exercită o fizic, când eşti deprimat îl urăşti; -climatul social de
influenţă ce se manifestă la toate nivelurile: ţinută moment - în prezent la fete este apreciat aspectul zvelt,
vestimentară, atitudine, gusturi muzicale şi literare, iar la băieţi dezvoltarea maselor musculare. Din păcate,
petrecerea timpului liber, obiceiuri alimentare. în prezent imaginea negativă asupra propriei siluete este
Uneori tânărul poate plăti scump privilegiul de a fi foarte răspândită. Principala problemă este generată de
acceptat în grup. De exemplu, el ajunge să-şi neglijeze reflectarea în mass-media a corpului perfect. În
studiile, deoarece nu doreşte să fie exclus din grupul în programele de televiziune, filme, publicitate şi reviste se
care toţi membrii au probleme la învăţătură. Aprecierea întâlnesc doar persoane foarte slabe, cu un aspect radios
de care adolescentul se bucură în cadrul grupului (la sexul feminin) sau cu o constituţie atletică (la cel
reprezintă o măsură a valorii proprii, motiv pentru care masculin). Adolescenţii sunt cei mai atraşi de imaginea
este foarte importantă. Grupul este frecvent omogen şi perfecţiunii oferită pe tavă de mass-media. Ei se judecă
stabil, reuşind să influenţeze, modeleze şi manipuleze un în funcţie de aspectul corporal, neglijând propriile
adolescent. Din păcate, uneori grupul incită către un realizări, valori sau convingeri. Ei ar prefera un aspect
comportament ce nu ar apărea în condiţii de izolare. fizic favorabil în locul unor rezultate şcolare de excepţie.
Uneori tânărul se lasă sedus de grupurile în care se Pornind de la aceste modele o tânără poate să se vadă
consumă produse ilegale, de cele mai multe ori pentru a grasă, chiar dacă în realitate are o greutate adecvată
deveni un membru cu drepturi depline. Din păcate, în taliei. Uneori ea începe un regim exagerat de înfometare,
acest cadru apar şi conduitele riscante reprezentate de ajungând să capete un aspect scheletic.
consumul de alcool/ substanţe toxice, fuga de acasă,
furtul şi accidentele repetate. Acţiunile prin care trupul
este împins la limita pericolului şi situaţiile extreme sunt
componente primordiale ale procesului de schimbare prin
care trece tânărul. Prin aceste conduite el îşi încearcă
corpul aflat în schimbare sau deja transformat.
103. . Caracteristici le generale ale perioadei de
adolescenta – imaginea siluetei
Imaginea pe care o avem asupra propriului aspect
corporal implică percepţia, imaginaţia, emoţiile şi
senzaţiile fizice pe care le trăim. Este un element de
natură psihologică influenţat de încrederea şi de respectul
de sine (şi mai puţin de atractivitatea fizică, aşa cum este
ea apreciată de alţii). Studiile arată că 80% dintre femei
sunt nemulţumite de corpul lor. Acest procent reprezintă
o problemă deoarece imaginea asupra siluetei este
esenţială pentru fericirea noastră şi chiar pentru starea
noastă de sănătate. Persoanele care au o imagine pozitivă
asupra propriei siluete au o percepţie reală a greutăţii
corporale , a formelor corporale şi se simt bine în
propriul corp. Cele care au o imagine negativă asupra
propriei siluete tind să-şi compare corpul cu cel al
persoanelor din jur şi încep să devină stânjenite. TOTAL
SURPRINZĂTOR imaginea pozitivă asupra siluetei nu
coincide cu un corp perfect (după baremuri). Sunt multe
persoane slabe/grase care au o imagine pozitivă asupra
propriului corp şi persoane cu siluete perfecte ce au o