CUNOAŞTEREA TEMEINICĂ A COLECTIVULUI CLASEI

Cunoaşterea elevilor nu reprezintă un scop în sine, ci este un element necesar

pentru fiecare profesor, indiferent de disciplina pe care o predă, în vederea

organizării strategiei educaţionale la nivelul posibilităţilor reale ale elevilor, pentru

sprijinirea lor în sensul unei dezvoltări integrale şi continuu ascendente a

personalităţii acestora.

Profesorul-diriginte, ca principal coordonator al activităţii educative la nivelul

unei clase date, în realizarea cunoaşterii elevilor dispune de avantajele ce decurg

din particularităţile funcţiei sale educative: posibilitatea dobândirii unui ansamblu

bogat şi multilateral de date despre elevi, datorită contactelor largi cu clasa şi cu

fiecare dintre elevi, precum şi cu alţi factori implicaţi în educarea acestora.

Realizarea cunoaşterii multilaterale şi obiective a elevilor impune folosirea de

către diriginte a unui ansamblu variat de metode şi instrumente de lucru. Dintre

căile mai importante în acţiunea de cunoaştere a elevilor, un loc important îl ocupă

observaţia, care oferă informaţii despre cele mai importante şi variate aspecte ale

comportamentului elevilor. Pentru ca această metodă de investigare a elevilor să

poată avea un caracter ştiinţific este necesar să aibă un caracter selectiv, în sensul

de a se desfăşura pe baza unui program de studiere a elevului, în care să se indice

obiectul investigaţiei. În acest program se vor consemna obligatoriu următoarele

aspecte:

I
- rezultatele activităţii elevului la învăţătură, la concursurile şcolare, în activităţile

culturale şi sportive şi în munca independentă (fişe de lectură, hărţi, ierbare,

insectare);

- inteligenţa şi stilul de muncă (coeficientul de inteligenţă, puterea de judecată,

capacitatea de înţelegere, abstractizare şi aplicare în practică a cunoştinţelor,

priceperea de a analiza, compara şi sistematiza etc.);

- comportarea la lecţii şi în colectivul şcolar (interesul, participarea, disciplina,

randamentul şcolar, comportarea elevului în colectiv);

- trăsături de personalitate (firea şi temperamentul elevului, echilibrul emotiv,

aptitudini, caracter).

De reţinut este faptul că trebuie să-l observăm pe elev în situaţii cât mai

variate şi să verificăm datele obţinute prin mai multe metode, procedee, tehnici de

lucru. Cursul standard este: fapt – observaţie – ipoteză - verificare - stabilirea

dominantei. Psihologii dau următorii indici după care putem determina dominanta

personalităţii elevului: intensitatea şi frecvenţa actelor comportamentale care

relevă însuşirile de personalitate, persistenţa însuşirii observate la inhibiţia externă

(dacă se manifestă în pofida condiţiilor externe).

Deosebit de valoroase sub raportul datelor care le pot furniza despre elevi şi

ca metodă de îndrumare a lor sunt convorbirile individuale. Cu prilejul acestor

convorbiri dirigintele va urmări să-i stimuleze cu mult tact, să caute explicaţii ale

unor acţiuni, să mediteze asupra unor atitudini, să aprecieze situaţiile în care sunt

implicaţi elevii, raporturile lor cu colectivul, cu prietenii, cu părinţii, fără a ocoli

aspectele mai puţin plăcute, eventual stările conflictuale. Reuşita dialogului este

condiţionată de priceperea dirigintelui de a asigura un climat propriu de reciprocă

II
încredere şi sinceritate. Această metodă are ca scop cunoaşterea motivaţiei interne

a actelor comportamentale.

Informaţii complexe şi adeseori interesante se achiziţionează prin metoda

chestionării orale sau scrise. Diriginţii cu mai multă experienţă folosesc de

asemenea metoda analizei produselor activităţii, metoda biografică etc.

Convorbirile cu ceilalţi profesori ai clasei sau cu părinţii prilejuiesc un larg

schimb de păreri şi aprecieri asupra elevilor, oferă posibilitatea să mediteze

împreună asupra modalităţilor optime de a înrâuri dezvoltarea unor trăsături

pozitive de caracter, de a schimba o evoluţie nedorită în comportamentul elevilor.

Cooperarea dintre diriginte şi ceilalţi profesori ai clasei asigură realizarea unei

temeinice cunoaşteri a elevilor clasei şi a fiecărui elev în parte de către toţi

profesorii.

Rezultatele cunoaşterii elevilor trebuie folosite pentru sporirea randamentului

şcolar al clasei, pentru prevenirea insucceselor sau pentru recuperarea rămânerilor

în urmă. Profesorul-diriginte va acţiona în sprijinul elevilor evidenţiindu-i

aptitudinile, stimulându-l să le cultive şi să le afirme în procesul de învăţământ şi în

activităţile extraşcolare.

Cunoaşterea elevilor constituie o muncă de durată, care pune în faţa

dirigintelui probleme complexe, foarte diferite de la un elev la altul.

REFERAT PREZENTAT ÎN COMISIA DIRIGINŢILOR DE CĂTRE

PROF. MOCREI IULIUS

ANUL SCOLAR 2007/2008

III