Biserica San Miguel de Lillo

-Fişă de monument-

Numeroase monumente-biserici preromanice existente înnord-vestul Spaniei sunt

mărturia vieţii religioase a acestei zone de la sfârşitul secolului al -VIII-lea şi începutul celui de-
al IX-lea. Influenţele artei carlongiene s-au extins pe aceste meleaguri ale Asturie şi Cantabriei,
care alături de Munţii Pirinei au constituit ,, leagănul” Cântecului lui Roland.
Expansiunea maură (711) a determinat ca nobilimea peninsulei să se retragă treptat
spre nordul acestia. Regatul Asturiei în pragul secolului al IX-lea a reunit un potenţial uman şi
economic care a facilitat construirea de edificii religioase demne de admirat şi astăzi1

Fig. 1.Europa la anul 800.

Biserica San Miguel de Lillo, obiectiv istoric, vestigiu al epocii preromanice se află
lângă Oviedo( 4 km) capitala principatului Asturiei, iar accesul la monument se poate realiza cu
mijloace auto pe austostrada Gijon.
Cu destinaţia actuală de muzeu, biserica San Miguel de Lillo se prezintă într-o
stare bună. Ca parte patrimoniului UNESCO din 1985, biserica ctitorie a regelui Ordono I
reprezenta locaşul de cult de lângă muntele Naranco.2

1
***Romanesque-Architecture-Sculpture-Painting, Editura Könemann, Köln, 2004, pg. 178
2
*** 1000 de Biserici şi mănăstiri, Editura Aquila’93, 2008, pg. 316
1
 Meşterii constructori care au ridicat curtea regală a regelui Ramiro I (842-850) au
construit şi biserica San Miguel.
Urmând modelul de realizare al unor astfel de construcţii, biserica San Miguel de Lillo prezintă
asemănări izbitoare cu biserica San Julian de los Prados

Fig. 2. San Julian de los Prados Fig. 3. San Miguel de Lillo

Realizată în stil preromanic, San Miguel urmează planul bazilicii cu o singură navă
compartimentată în trei părţi.

Fig.4 Planul biserici San Miguel de Lillo. Fig.5.Secţiune transversală.

2
 Dimensiunile actuale L=12 m, l =10, h= 11m, biserica reprezintă între o treime
din biserica iniţială, alunecările de teren din secolul al XII-lea au dus la prăbuşirea zidurilor,
actuala absidă a altarului fiind realizată după reconstrucţie. Ridicată în imediata aproapierea
curţii regale, se înfăţişează vizitatorului mileniului trei o construcţie din piatră, cu două nivele
acoperită cu ţiglă. Aspectul zidăriei este caracteristic perioadei carolingiene, cu blocuri de piatră
înglobate în mortar mediocru ,, 85% nisip necernut şi 15% var” 3.
Ca o particularitate a construcţiei este faptul că peretele de sud este realizat dintr-un
singur bloc de piatră. Constructorii biserici au folosit vechile cunoştinţe romane şi anume că
adâncimea temeliei depindea de tipul de sol şi de înâlţimea zidurilor ,,în solul stâncos adâncimea
fundaţiilor ajungea până la o şesime din înălţime, iar pentru solurile spongioase la o treime.
Aceste proporţii erau respectate în construcţiile boltite”4.
Deşi biserica San Miguel se află în apropierea Muntelui Naranco şi constructorii au
respectat cerinţele realizării fundaţiilor, modificările geologice din zonă au dus la surparea
bserici în secolul al XII-lea.
Ridicarea zidurilor a creat mereu probleme constructorilor, şi anume pericolul
continuu de prăbuşire. La San Miguel această problemă a fost rezolvată prin folosirea
contraforţilor. Construirea bolţii unei biserici a constitui mereu o provocare pentru meşterii
arhitecţi. San Miguel reprezintă o premieră în ce primeste materialul folosit.5.
Bolta cilindrică realizată dintr-o astfel de piatră era uşoară, aşa încât presiunea
exercitată asupra zidurilor nu era foarte mare. ,,Matriţa de pământ folosită în loc de cofraj” 6 şi
materialul ieftin-tuful vulcanic, nu cereau o mînă de lucru calificată, astfel încât costurile
producţiei pe acest segment au fost cu siguranţă mici.
Pereţii exteriori ai biserici nu prezintă ornamente, aspecul fiind auster. Ferestrele
amplasate la nivelul al doilea permit pătrunderea luminii naturale în locaş. Realizate în semicerc,
ferestrele prezintă decoraţiuni de influenţă mozarabă şi vizigote. Spaţiul inferior al ferestrei fiind
împărţite în trei compartimente cu ajutorul colonetelor din piatră torsionate.
Ferestrele de pe peretele vestic sunt împodobite cu rozase de piatră cu ormanentaţie
simplă. Partea inferioară a ferestrelor este împărţită în două cu ajutorul colnetelor din piatră.

3
Epoca Romanică-Marcel Pacaut, Jacques Rossiaud, Editura Meridiane, Bucureşti, 1982, pg. 116
4
Idem,pg. 117.
5
*** 1000 de Biserici şi mănăstiri, Editura Aquila’93, 2008, pg. 316
6
Epoca Romanică-Marcel Pacaut, Jacques Rossiaud, Editura Meridiane, Bucureşti, 1982, pg. 119
3
 Despre cum arăta interiorul biserici San Miguel putem doar şă ne imagină pin
comparaţie cu biserica San Julian de los Prados şi din fragmentele de decoraţiuni păstrate la
muzeul din Oviedo.
Prăbuşirea bisericii şi timpul au distrus frescele ce împodobeau pereţii şi panourile
cu basoreliefuri .

Fig. 6 . Fragment de frescă- San Miguel de Lillo.

Realizată după modelul biserici San Julian de los Prados, San Miguel avea pereţii
împodobiţi cu decoraţiuni florare, iar ca o altă particularitate a acestei biserici, sculpturile
conţineau chipuri de oameni. În apropierea uşii de la intrare se păstrează un astfel de basorelief.
Realizate stângaci, sunt prezentate scene ale chinurilor la care erau supuşi creştinii:
străpunşi cu tridentul şi aruncaţi la lei.Aceste basoreliefuri erau legate de perioada de început a
cerştinismului, de persecuţiile îndurate, iar mesajul era foarte clar: jertfa pentru credinţă a
acestora.

Fig.7. Fragment de basorelief.San Miguel de Lillo.

4
 Dezvoltarea arhitecturii preromanice şi romanice în Spania a fost indisolubil legată de
evenimentele istorice particulare ale acestei zone iar biserica San Miguel reprezintă un arc peste
timp care conectează vizitatorul de astăzi cu vrem,urile frământate, de mult apuse, cu gândurile
şi speranţele acelor oameni care gaseau în sfântul locaş loc de rugă şi reculegere, de unitate a
comunităţii căreia îi aparţineau.

BIBLIOGRAFIE
- Album-Romanesque-Architecture-Sculpture-Painting, Editura Könemann,
Köln, 2004.
- Album-1000 de Biserici şi mănăstiri, Editura Aquila’93, 2008.
- Epoca Romanică-Marcel Pacaut, Jacques Rossiaud, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1982.

SURSE FOTOGRAFII

- http://en.wikipedia.org/wiki/Asturia -Fig1
- http://www.spainisculture.com/en/monumentos/asturias/iglesia_de_san_juli
an_de_los_prados.html -Fig.2
5
- http://arte-paisaje.blogspot.ro/2011/10/san-miguel-de-lillo-oviedo-1.html
-Fig.3
- http://www.ateneodemadrid.com/index.php/esl/Biblioteca/Coleccion-
digital/Placas-de-cristal/723 -Fig. 4-5
- http://dinastias.forogratis.es/la-monarquia-astur-leonesa-t2560-48.html -
Fig.6
- http://blog.educastur.es/turism/2009/03/26/san-miguel-de-lillo/ -Fig.7