Sir Richard Burton, actorul de geniu al secolului trecut, afirma

într-un interviu : atata timp cat omul SE INTREABA, omenirea

nu va dispărea” şi tind să îi dau dreptate. Pe la cinci ani aveam în
suflet şi minte întrebări privind lumea din care venim, cine suntem
noi, de ce suntem oameni şi nu insecte sau animale... sigur că nu
pot să mai am aceste mirări la 31 de ani dar, nu pot să nu ma
INTREB de unde vine pe Pămănt un suflet şi dacă se întoarce dupa
fiinţarea in trup, ACASA in Matricea Universală. Sigur că religia
ne asigură o bază de pornire în cercetarea noastră, însă spiritul
nostru este cel care, în căutarea desluşirii acestei enigme, va rezona
la momentul elucidării acesteia şi atunci abia simte fiecare de unde
vine, pentru ce vine şi unde se îndreaptă după ce parcurge drumul
lumesc.

Dacă tot ce se întamplă este planificat de undeva de SUS, atunci nu

ne rămane decat să consideram doar din punct de vedere cauzal
miracolul fiinţării noastră, cauza fiind, desigur planul lui
Dumnezeu iar efectul OMUL. Imi place să cred în teoria că nimic
nu este întamplător, nici măcar faptul că scriu acum aceste
randuri, la sugestia unui om deosebit pentru mine. 0Hazardul este
cel care ne face să privim cu scepticism teoria conform căreia omul
ar fi pur şi simplu o planificare şi intreaga lui existenta dirijata
aproric şi sortită fără vreo posibilitate de a fi schimbată de acesta
pe parcurs.

Cum ar fii dacă fiecare dintre noi s-ar întreba măcar o dată în an,
la modul profund, deşi mulţi ar spune că sigur o fac, cine sunt eu
de fapt şi oare o sa reuşesc in această viaţă să ajung o conştiinţă a
sinelui? Prin vis omul ajunge să transceadă alt spaţiu temporal şi
spiritual şi să se elibereze, chiar dacă temporar, de lumea cauzală.
Oare visul nu este o holograma a lumii din care venim şi în care
suntem datori să ne intoarcem dupa viaţă? Eu am analizat de
nenumărate ori viaţa mea prin prisma oniricului şi am reuşit chiar
să interpretez şi anticipez evenimente ce urmau să aibă loc în viaţa
mea. Din păcate nu am reuşit să conturez încă pe deplin un tablou
care să exprime totalmente esenţa apariţiei vieţii, chiar dacă e
trecere spre alt spaţiu care, deşi pare necunoscut este de fapt
pentru fiecare om atat de banalul ACASĂ.

Iată de ce am ales acest titlu INTOARCEREA ACASĂ. Cu toţii

putem considera că odată nascuţi nu suntem condamnaţi la moarte
ci, suprinzător, la viaţă. Acest fapt nu poate decat să ne bucure
pentru că suntem cei care am fost aleşi pentru a face această
călătorie. Desigur că nu reuşim întotdeauna să conştientizăm
aceasta şi ca atare, nici să o apreciem destul ! Atata timp cat omul
perpetuează specia, e clar că de lucru în continuare morţii şi o
sfidează. Este o responsabilitate imensă pe umerii oricărui muritor
să facă asta şi din fericire omul şi-o asumă individual atata timp
cat işi cauta mai binele. Isi face o familie şi iată că deodată,
inconştient işi aduce contribuţia în lupta cu nefiinţarea şi cu răul.

Se spune că omul suferă în viaţă cel mai tare că nu are cine să îl

asculte. Să fie oare cel mai eficient să discutăm despre ceea ce ne
frămantă la un moment anume, doar cu oameni avizaţi şi care
impun prin autoritatea expertului, în speţă psiholog, preot, exact
cum spunea Nicolae Manolescu, dand un interviu pentru
moderatoarea Eugenia Vodă – emisiunea PROFESIONIŞTII-că
sunt occidentalii educaţi de mici să procedeze cand simt nevoia să
işi destăinuie problemele sau este la fel de bine, sănătos şi fără
riscuri să ne adresăm cu toată încrederea unui prieten?

De curand am avut şansa de a auzi nevoalat care e adevarata

imagine pe care o avea o persoană dragă mie despre mine, fiind
aflată sub influenţa Zeului Bachus; a reuşit cu brio să îmi confirme
că nimic şi nimeni nu e ceea ce pare a fi. Cand ai un confident care
îşi trădează involuntar adevărata percepţie pe care o are cu privire
la tine ai o revelaţie dublată desigur de remuşcarea că ai permis
cuiva să îţi cunoască micile sau marile secrete, care bineînţeles că
exista si e normal să fie aşa, în viaţa fiecăruia.