Natura tristă

Natura noastră-i supărată

Caci ea a fost înzestrată
Cu foarte multe bogății
Necesare vieții.

Copacii, plantele și apele,

Câmpiile și izvoarele
Erau odată prețuite
Și de oameni îngrijite.

Dar acum noi continuăm

Aerul să-l poluăm
Nimic noi nu mai reciclăm
Gunoiul tot îl aruncăm.

Copacii toți îi tăiem

Iar alții-n loc nu mai plantăm
La noi s-a produs ruptura
Să nu mai protejăm natura.

Iar acum natura plânge

Ca oamenii o distruge
Hai cu toții să-ncercă,
Natura să o protejăm.