În stadiile inițiale diabetul zaharat nu prezintă simptome îngrijorătoare, astfel că

prezența la medic este frecvent amânată iar boală continuă să avanseze. Astfel în unele
situații, diabetul este descoperit absolut întâmplător, cu ocazia efectuării unor analize
medicale de rutină.
Pentru depistarea precoce a bolii, stabilirea cu exactitate a diagnosticului de
diabet și monitorizarea controlului glicemic, medicii recomandă efectuarea periodică a
analizelor de sânge.
I. Analize pentru stabilirea diagnosticului de diabet
Determinarea glicemiei din sânge pe nemâncate
Această este prima opțiune a medicilor în ce privește diagnosticarea prediabetului și a
diabetului și constă în prelevarea de sânge, dimineață pe nemâncate (nu trebuie să mănânci
sau să bei nimic, în afară de apă, cel puțîn cu 8 ore înainte de testare), pentru a observă care
sunt valorile glicemiei. Dacă în trei zile diferite valorile glicemiei depășesc 126 mg/dl,
medicii pot pune diagnosticul de diabet.
În cazul unei persoane sănătoase, valorile glicemiei nu trebuie să depășească 100
mg/dl. Dacă valorile sunt între 100-125 mg/dl, există suspiciunea de prediabet, o condiție
medicală reversibilă care favorizează instalarea diabetului de tip 2, dar care poate fi tratată
prin regim alimentar, menținerea greutății corporale și exerciții fizice.
Testul glicemiei provocate
Testul de toleranță la glucoză pe cale orală (TTGO) reprezintă un „test de provocare”
utilizat în principal pentru diagnosticul persoanelor cu toleranță scăzută la glucoză ( femeile
care au avut niveluri crescute ale glicemiei în timpul sarcinii), respectiv cu diabet zaharat.
Dacă există suspiciunea de prediabet sau diabet:
● Pacientul nu trebuie să mănânce sau să bea cu 8-14 ore înainte de recoltarea sângelui, care
are loc la primele ore ale dimineții;
● După recoltarea sângelui, acesta trebuie să consume o băutură dulce (300 ml de apă
amestecată cu 1,75 grame de glucoză per kilogram/corp)
● Două ore mai târziu, medicul ia din nou o proba de sânge pentru a verifică valoarea
glicemiei.
● Dacă această trece de 200 mg/dl, se susține diagnosticul de diabet zaharat. Valorile între
140 și sub 200 mg/dl ridică suspiciunea de prediabet iar la o valoare a glicemiei de mai puțîn
de 140 mg/dl persoană respectivă este sănătoasă.
Testul de toleranță la glucoză pe cale orală este contraindicat în caz de istoric recent
de operații, infarct, travaliu sau diabet diagnosticat anterior.
 Test de rutină al glucozei plasmatice
Testul se face doar în cadrul laboratoarelor specializate și presupune recoltarea unei
probe de sânge într-un moment oarecare al zilei, indiferent de intervalul de la ultima masă.
Diagnosticul de diabet se confirmă dacă prezinți simptome ale diabetului iar valoarea
glicemiei este egală sau mai mare de 200 mg/dl.

ÎI. Teste de screening și criterii de testare pentru diabet la adulții fără simptome
Analiză glicemiei medii pe ultimele 3 luni – testul A1c
Testul presupune prelevarea unei cantități mici de sânge și se măsoară cât de mare a
fost nivelul zahărului (glucozei) din sânge în ultimele 2-3 luni. Excesul de glucoză se prinde
pe hemoglobină din celulele roșii din sânge și rămâne acolo pe toată durata vieții lor.
Testul hemoglobinei glicate este frecvent solicitat la pacienții nou diagnosticați cu
diabet zaharat pentru a se aprecia cât de crescute au fost nivelurile anterioare ale glicemiei.
La persoanele sănătoase, analiză A1c trebuie să fie sub 5,7%. La valori peste 6,5%,
persoană suferă de prediabet și prezintă risc crescut de diabet și afecțiuni cardiovasculare.
Nu se recomandă folosirea testului A1c în diagnosticul diabetului zaharat, deoarece
sensibilitatea să este scăzută în comparație cu testul de toleranță la glucoză. Determinarea
A1c constituie deci un test adecvat pentru monitorizarea pe termen lung a controlului
glicemic la pacienții cu diabet zaharat și are rol predictiv asupra riscului de progresie a
complicațiilor diabetului.
Screeningul persoanelor cu risc crescut de diabet
Criteriile care stau la baza screeningului pentru depistarea diabetului zaharat la adulți
sunt:
● moștenirea genetică – dacă unul dintre părinți sau o rudă apropiată suferă de diabet de tip 1,
există un risc crescut că și tu să dezvolți această boală;
● indice de masă corporală mai mare de 25 și circumferința taliei crescută (bărbați > 102 cm,
la femei > 88 cm);
● nivel crescut al trigliceridelor (grăsimi existente în fluxul sanguin) > 150 mg/dl;
● nivel scăzut al colesterolului HDL (bărbați < 40 mg/dl, femei < 50 mg/dl);
● tensiune arterială crescută (presiune sistolică > 130 mmHg, presiune diastolică > 85
mmHg);
● glicemie bazală (pe nemâncate) crescută – valorile glicemiei depășesc 100 mg/dl.
 Aceste valori se aplică la persoanele ce aparțîn rasei caucaziene și pot varia în funcție
de etnie. Prezintă un risc mai mare de diabet de tip 1 persoanele originare din țările nordice
ale Europei, că urmare a unor anomalii genetice, dar și copiii hrăniți cu formule de lapte praf.