5.

Etapele procedurii bugetare și tipologia bugetelor

1. O proceduă bugetară poate fi etapizată astfel:

a) E1 – stabilirea obiectivelor firmei pentru anul următor;
b) E2 – elaborarea unor bugete provizorii (pre-bugete);
c) E3 – verificarea coerenței bugetare;
d) E4 – elaborarea bugetelor definitive și transmiterea lor către centrele de responsabilitate;
e) E5 – urmărirea execuției bubetelor și actualizarea lor.

2. Clasificarea categoriilor de bugete:

a) Criteriul temporar se disting:
 Bugete previzionale – prezintă estimările făcute pe o perioadă mai mare de 5 ani în
vederea atingerii obiectivelor strategice;
 Bugete ale exercițiului – prin care se transpun anual prevederile din bugetele
previzionale;
 Bugete operaționale – defalcă pe perioade mici bugetele exercițiului.

b) Criteriul obiectivului activității bugetelor după care se cunosc:

 Bugete comerciale – care includ bugete de vânzări și bugete de aprovizionare;
 Bugete ale activității de exploatare – sunt proiectate î.f.d. volumul activității firmei;
 Bugete de costuri – antecalculează costurile directe și indirecte de producție pe locuri
generatoare de costuri și purtători de costuri;
 Bugetul cheltuielilir generale – cuprinde cheltuieli care nu depind de nivelul de
activitate al fiemei. Acest buget regrupează chelt.legate de administrația generală
astfel: - bugete de investiții
- bugete ale rezultatelor.

c) Criteriul funcțional sau al funcțiilor bugetelor acestea pot fi:

 Bugete determinate – au ca obiect activitățile funcțiilor de bază ale firmei care
constituie premise ale rezultatelor acesteia;
 Bugete rezultate – au ca obiect estimarea rezultatelor economico-financiare

3. Factorii elaborarii unei previziuni a vânzărilor:

a) date despre vânzările trecute;
b) estimări realizate de centrele de vânzări;
c) condiții economice generale;
d) acțiuni ale concurenților;
e) schimbări în prețurile practicate;
f) schimbări în gama de produse;
g) studii de marketing;
h) planuri de publicitate și de promovare a vânzărilor.

4. Rezultatele previziunii vânzărilor se vor concertiza în estimări privind:

a) Volumul fizic al vânzărilor posibile (Qv) = Si+Qf – Sf

b) Valoarea vânzărilor (cifra de afaceri CA)-

 6. Gestiunea bugetară a vânzărilor. Metode de previziune a vânzărilor

1. Bugetul de vânzări este considerat ca un buget-țintă sau determinan, deoarece plecând de la

previziunea vânzărilor se stabilesc cantitățile de de produse și apoi necesarul de aprovizionat.

2. Sintezele bugetare cuprind: - bugetul de trezorerie

- contul de rezultate
- bilanțul previzional.
3. A bugeta vânzările înseamnă a estima cantitativ și valoric vânzările ce urmează a fi realizate
pe perioade, produse și/sau grupe și destinații, parcurgând două etape:
a. Previziunea vânzărilor cantitativ și valorice și a cheltuielilor de desfacere;
b. Defalcarea prevederilor bugetare pe trimestre, luni, produse sau grupe de produse și
beneficiar.

4. Elaborarea unei previziuni a vânzărilor este un proces complex întrucât este supusă atât unor
constrângeri externe întreprinderii datorate evoluției mediului (evoluție tehnologică, a puterii de
cumpărare, variabile climatice) cât și unor constrângeri interne (gamă de produse foarte largă,
rolul funcției de cercetare-dezvoltare).

5. Modelele integrate de previziuni iau în considerare:

a. produsele deja existente pe piață și fabricate de întreprindere, cât și produsele noi ce
urmează a se fabrica;
b. volumul vânzărilor anterioare;
c. obiectivele anuale de vânzare;
d. mediul extern;
e. mediul intern;
 7. Bugetarea producției

1. Bugetarea producției – constituie reprezentarea globală, cifrată a activității de producție anuale,

dar aceasta nu exprimă decât finalitatea procedurii de gestiune a producției.

2. Elaborarea bugetului de producție pp.câteva lucrări preliminare:

a. Prelucrarea informațiilor din bugetul vânzărilor cu privire la cantirățile de produse ce
urmează a se folosi;
b. Eșalonarea în timp, pe trimestru, luni și pe centre de producție a cantirăților de produse
prevăzute;
c. Evaluarea volumului fizic al producției.

3. Planificarea producției pornește de la confruntarea ansamblului previziunilor de vânzări cu

anumite constrângeri interne legate de producție, cum ar fi:
a. Capacitățile de producție sunt considerate nemodificabile pe termen scurt;
b. Resursele umane disponibile sunt lumitate;
c. Anumite costuri de producție nu trebuie depășite;
d. Trebuie respectate anumite termen.

4. Sistemul de gestiune necesită parcurgerea anumitor etape:

a. Elaborarea unui plan director;
b. Fabricarea sau aprovizionarea cu componente;
c. Controlul și urmărirea obiectivelor.

5. Bugetarea chelt.cu personalul pp.parcuegerea următoarelor etape:

a. Previzionarea chelt.salariale din efective constante;
b. Ajustarea cheltuielilor cu eventualele creșteri salariale;
c. Ajustarea datelor cu incidența mutațiilor prevăzute;
d. Luarea în calcul a cheltuielilor salariale.
 8. Bugetul aprovizionărilor

1. Un sistem de stocuri conține 2 categorii de elemente :

a. Elemente fizice;
b. Elemente necorporale.

2. ELEMENTE FIZICE.
Orice stoc este alimentat de un flux de aprovizionare:
Flux de aprovizionare  stoc  flux de cereri
Un stoc de distribuție este destinat vânzării.
Un stoc de producție este destinat a fi consumat în cursul procesului de producție.
Cererea este o constrângere pe termen scurt și necontrolabilă de întreprindere.
Aprovizionarea poate fi privită ca un flux de bunuri ce alimentează un stoc.

3. ELEMENTELE NECORPORALE implicate în gestiunea stocurilor stocurilor:

– Stocul activ
– Stocul de siguranță
– Marja de siguranță
– Stocul critic

4. Costul aprovizionării = costul actului de reconstituire a stocului. Poate fi de origine externă și

internă.

5. Costul dețineri cuprinde: - componente independente de volumul stocului;

- componente legate de volumul stocului;
- componente financiar.
6. Costul de suprastocaj – excedent de stoc
7. Costul de ruptură
8. Costul de depășire