Sunteți pe pagina 1din 4

Pilda smochinului neroditor

O contradictie biblica ?
Intr-unul din proverbele sale, inteleptul Solomon afirma ca “cine ingrijeste de un smochin, va manca
din rodul lui” ( Proverbe 27, 18 pp. ). Si este cat se poate de firesc sa te bucuri de rodul muncii tale. Dar ce
se intampla cand muncesti si nu te poti bucura de niciun rod al muncii tale ?
La aproape un mileniu distanta de vremea lui Solomon, Domnul Christos afirma un lucru in care pare ca
il contrazice pe acesta. Stiti in ce imprejurare s-a intamplat acest lucru ? Este vorba de Pilda smochinului
neroditor, relatata doar de evanghelistul Luca in capitolul 13 al Evangheliei sale:
“El a spus si pilda aceasta: “Un om avea un smochin sadit in via sa. A venit sa caute rod in el, si n-a gasit.
Atunci a zis vierului: “Iata ca sunt trei ani de cand vin si caut rod in smochinul acesta si nu gasesc. Taie-l. La ce sa
mai cuprinda pamantul degeaba?”
“Doamne”, i-a raspuns vierul, “mai lasa-l si anul acesta; am sa-l sap de jur imprejur si am sa-i pun gunoi la
radacina. Poate ca de acum inainte va face roada; daca nu, il vei taia.” ( Luca 13, 6-9 )
Iata un smochin sadit intr-un loc cu multa lumina, ingrijit multi ani la rand, dar care refuza sa-l
rasplateasca pe cel care l-a sadit si ingrijit cu altceva decat cu frunze. Este o contradictie biblica ? Nicidecum
!
Intorcandu-ne la cele doua afirmatii: cea facuta de Solomon in Proverbe si cea facuta de Mantuitorul in
Pilda smochinului neroditor, intelegem ca ele apartin unor nivele diferite. In timp ce Solomon se refera la
smochinul- pom, care, daca este ingrijit, nu se poate sa nu rodeasca, Mantuitorul se refera la smochinul-
om, care, in ciuda grijii ce i se acorda, uneori nu gasesti pe ramurile lui nimic altceva decat frunze. Daca
afirmatia lui Solomon se refera la realitatea fizica, cea a Mantuitorului face parte dintr-o alegorie. Deci
nivelele sunt diferite, iar ambele afirmatii sunt corecte, dar fiecare la nivelul corespunzator.
Asadar, nu exista nicio contradictie in Biblie, daca asezam fiecare afirmatie la nivelul corespunzator. In
cazul de fatza, nivelul la care trebuie sa ne raportam este cel al alegoriei, al parabolei.
Contextul parabolei
Pilda smochinului neroditor este una din pildele scurte ale Domnului Christos, avand doua caracteristici
care o fac unica.„Eu va spun: nu, ci daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.”
„Credeti voi ca acesti galileeni au fost mai pacatosi decat toti ceilalti galileeni, pentru ca au patit astfel ?
Eu va spun: nu, ci daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.” ( vers. 2.3 )
Apoi, ca sa intareasca ideea, Mantuitorul Insusi aduce un alt exemplu, referindu-se la cei 18 oameni care
au pierit dupa ce turnul Siloamului s-a prabusit peste ei. Aceeasi intrebare, acelasi raspuns: „Credeti ca au
fost mai pacatosi decat toti ceilalti oameni care locuiau in Ierusalim ? Eu va spun: nu, ci, daca nu va pocaiti, toti
veti pieri la fel.” ( vers. 4.5 )
Avertismentul pe care Domnul Iisus il repeta de doua ori: „Daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel” este
de fapt miezul si morala Pildei smochinului neroditor, pe care El a rostit-o in clipele imediat urmatoare.
Simbolurile pildei
Iudeii care au auzit Pilda smochinului neroditor au inteles-o fara dificultate. Si aceasta pentru ca
simbolurile folosite de Domnul Christos le erau foarte familiare.
Psalmistul Asaf il aseamana pe poporul Israel cu o vitza adusa din Egipt si sadita pe muntii Canaanului
( Psalmul 80,8 ), iar profetul Isaia, in binecunoscuta pilda din capitolul 5 al cartii sale, intitulata „Via
Domnului”, ne dezleaga simbolurile, spunand: „Via Domnului ostirilor este casa lui Israel, si barbatii lui
Iuda sunt vitza pe care o iubea” ( Isaia 5,7 ). Asadar, iudeii au intele pilda fara nicio dificultate.
Stapanul viei nu poate fi altcineva decat Dumnezeu. Vierul sau gradinarul este Domnul Christos. Via
simbolizeaza poporul Israel, intr-un sens restrans, si Biserica lui Christos, intr-un sens mai larg. Smochinul
reprezinta, in sens restrans, generatia poporului evreu de pe vremea Domnului Christos, iar in sens larg, el
ne simbolizeaza pe fiecare dintre noi.
De ce Mantuitorul s-a folosit de simbolul smochinului si nu de un alt pom sau copac ? Iata cateva motive
posibile:
– In mentalitatea iudaica, smochinul ( ca de altfel si via si maslinul ) era asociat cu prosperitatea.
– Smochinul este primul pom amintit in Biblie, cu ocazia caderii primilor nostri parinti ( haina cusuta din
frunze de smochin – Geneza 3,7 ).
– Smochinul are o calitate unica, rodind aproape zece luni intr-un an. El face parte dintre pomii
reflorescenti, dand rod de doua ori pe an ( primavara si la sfarsitul verii ) si pe o perioada ce poate ajunge la
80 de ani.
– Smochinul mai are o particularitate: mai intai apar fructele si abia apoi apar frunzele.
Indiferent de motivul pentru care Domnul a ales simbolul smochinului, ceea ce este de netagaduit este
faptul ca stapanul viei a sadit acest smochin nu ca pe un pom de decor, nici pentru umbra, ci ca sa faca rod.
Daca stapanul viei nu ar fi urmarit rodul, el ar plantat orice altceva: un palmier, un cedru sau o magnolie.
Dar pentru ca el dorea rod, a plantat pomul care promitea cel mai mult in aceasta privinta.
Insa, pe cat de mari au fost asteptarile, pe atat de mare a fost dezamagirea stapanului. Sa observam ca
stapanul viei nu-i pretinde smochinului sa rodeasca altceva decat smochine, nu-i pretinde sa rodeasca
neintrerupt si nici nu-i cere sa faca rod cat zece pomi. El ii pretinde sa rodeasca firesc si nimic mai mult.
Pilda ne spune ca stapanul viei l-a urmarit trei ani la rand pe acest smochin sadit in via lui. Daca in cei
trei ani macar odata ar fi rodit smochinul, cu totul altfel ar fi stat lucrurile. Aceste amanunte ne vorbesc mult
despre Dumnezeul nostru. El nu ne cere sa facem lucruri peste puterile noastre. El nu ne cere imposibilul, ci
doar sa rodim potrivit talantilor incredintati si la timpul potrivit.
Dumnezeu ne urmareste in tacere an de an, fara ca noi sa stim lucrul acesta. El stie ce putem si ce nu
putem face pentru El si semenii nostri. Insa atunci cand vede in noi doar frunze fara rod, doar aparente fara
esenta, doar ambalaje fara continut, El este foarte dezamagit. Si cand „Stapanul” este dezamagit, viitorul
smochinului neroditor este nesigur…
Religia frunzelor sau religia roadelor ?
Privindu-se pe sine, smochinul gasea suficiente motive sa creada ca sta bine. La urma-urmei, el era
frumos si, prin aspectul sau placut, dadea o nota de noblete viei. Apoi el facea si umbra, ceea ce in Orient era
un lucru foarte cautat si apreciat. Iar in ramurile sale, pasarile cerului isi gaseau un adapost sigur. Probabil ca
in sinea lui acest smochin gandea astfel: „Uite ce bine arat, fatza de vitzele astea cocosate de greutatea
ciorchinelor ! Chiar daca stapanul ar rasturna toata via, eu tot voi ramanea.”
Insa acest smochin pierdea din vedere un lucru foarte important: Cand l-a sadit in via sa, stapanul nu l-a
asezat acolo nici pentru pasarile cerului, nici pentru umbra lui si nici pentru decor. Stapanul l-a sadit pentru
roade.
Din dialogul purtat intre stapanul viei si gradinar reiese ca pe stapan nu-l deranja prezenta frunzelor, ci
absenta roadelor, fapt ce aduce in discutie o problema cat se poate de serioasa pentru noi: pacatul omiterii.
Smochinul nu e condamnat pentru ca a facut ceva rau, ci pentru ca nu a facut ce trebuia: nu a rodit.
Din acest punct de vedere, smochinul neroditor poate fi comparat cu robul care a primit doar un talant din
Pilda talantilor. Acest rob nu a facut in sine nimic rau, caci nici nu a furat talantul stapanului sau si nici nu a
folost in interes personal acest talant. El doar l-a ingropat ca sa-l inapoieze stapanului sau fara nicio pierdere.
Robul nu a facut prin aceasta niciun rau, dar nici bine n-a facut. Insa acest lucru este catalogat de Biblie ca
fiind pacat: „Deci cine stie sa faca bine si nu face, savarseste un pacat” ( Iacov 4,17 ).
Probabil ca pacatul prin omitere este cel mai prezent pacat in mijlocul Bisericii. In general, crestinii nu
mai comit pacate vizibile grave ( decat in cazuri izolate ). Problema lor este insa alta: neglijeaza, uita sau
refuza sa faca binele pe care-l pot face, adica sa aduca rod pentru Stapan. Poate fi Dumnezeu multumit cu un
astfel de crestinism ? Poate fi El multumit cu o religie a frunzelor ? Care patron din lume ar angaja pe cineva
doar ca acel om sa fie angajat, fara sa produca nimic pentru firma la care lucreaza ?
Marea greseala in care a cazut poporul evreu a fost aceea ca s-au multumit doar cu o religie a frunzelor,
fara sa aduca rodul asteptat de Dumnezeu, si anume acela de a fi lumina neamurilor. Evreii s-au ascuns in
dosul „frunzelor” religiei lor: templul cu ceremoniile lui, Tora, zecimea, descendenta din Avraam s.a. ,
pierzand din vedere faptul ca pe Dumnezeu Il interesa in primul rand pocainta si neprihanirea, si abia apoi
templul, ceremoniile, zecimea si toate celelalte lucruri ale legii mozaice.
De aici si mustrarea atat de severa pe care Mantuitorul le-a adresat-o cu putin timp inainte de rastignirea
Sa: „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute
cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati
nefacute” ( Matei 23, 23 ).
Nu, Dumnezeu nu are nevoie de umbra noastra in lume si nici in Biserica ! El are nevoie de pocainta
noastra cara sa aiba drept rod faptele neprihanirii. Dumnezeu nu are nevoie de „frunzele” cunostintelor
noastre, nici de institutiile cu care ne laudam, nici de scolile sau casele de rugaciune frumos impodobite. El
nu are nevoie de aerele si pretentiile noastre de laodiceeni care se lauda: „Sunt bogat, m-am imbogatit si nu
duc lipsa de nimic” ( Apocalipsa 3,17 ).
Dumnezeu are nevoie sa gaseasca la noi nu o religie a frunzelor, ci a roadelor. Care sunt aceste roade ?
Scriptura ne spune: „Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea,
facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor” ( Galateni 5,22.23 ).
Acestea sunt roadele mult asteptate de Stapanul viei. Daca Biserica ar fi impodobita cu ele, nu doar cu
„frunze”, Evanghelia ar ajunge in cel mai scurt timp pana la marginile pamantului si multe, multe „grane”
coapte ar ajunge in granarele cerului.

„Mai lasa-l si anul acesta”


In Dialogul purta cu gradinarul, Stapanul viei ii spune acestuia: „Iata ca sunt trei ani de cand vin si caut
rod in smochinul acesta si nu gasesc” ( vers. 7 ). De ce oare stapanul viei ia decizia de a renunta la
smochinul sau doar dupa trei ani ?
Unii comentatori ai pildei fac legatura cu o prevedere a legii mozaice in care poporul care intra in Canaan
trebuia sa considere toate roadele pomilor ca fiind netaiate imprejur in primii trei ani, fiindu-le interzis sa
mamance din ele. In anul al patrulea, roadele trebuiau inchinate Domnului si abia dupa aceea israelitii
puteau consuma din roadele tarii.
Mie nu mi se pare concludenta aceasta asociere. Mai degraba sunt inclinat sa vad o asociere intre cei trei
ani ( + un an de har prelungit ) din parabola cu cei trei ani si jumatate de activitate publica a Mantuitorului,
ani in care Dumnezeu a cautat roade la poporul evreu, dar nu a gasit. De aceea, cu ocazia intrarii in
Ierusalim a Domnului, El a rostit plangand unele din cele mai miscatoare cuvinte care pot fi intalnite pe
paginile Scripturilor: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine ! De
cate ori n-am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi, si n-ati vrut. Iata ca vi se lasa casa
pustie !” ( Matei 23, 37.38 )
De ce stapanul viei nu a luat decizia de a taia smochinul dupa un an ? Pentru ca Dumnezeu stie ca sunt
perioade in viata in care nu trebuie sa-i ceri omului sa faca anumite lucruri. Nimeni nu-i cere unui copil sa
faca lucrurile pe care le poate face un adult ( decat in cazuri aberante ). La fel, nimeni nu-i cere unui om
bolnav sau unuia accidentat sa faca ceva ce poate sa faca doar un om sanatos.
Insa copilaria, starile de boala sau anumite perioade grele din viata trec si omul devine sau redevine
responsabil fatza de Dumnezeu, societate, familie si Biserica. Tu de cat timp esti „sadit” in „via” Stapanului
tau ? Cat rod ai adus ? Ce ar gasi Stapanul in ramurile vietii tale, daca te-ar cerceta in aceste clipe ? Nimeni
dintre noi nu stie ziua in care Stapanul ne cerceteaza pe fiecare, dar ziua aceea vine cu siguranta !
Pilda smochinului neroditor se incheie luminos si ingrijorator in acelasi timp. Partea luminoasa este aceea
ca exista un Mijlocitor in persoana gradinarului viei, persoana care nu contesta decizia stapanului, dar care
cere o prelungire a timpului de proba pentru smochinul neroditor.
Apostolul Pavel confirma acest lucru, scriindu-le credinciosilor evrei: „Punctul cel mai insemnat al celor
spuse este ca avem un Mare Preot care S-a asezat la dreapta scaunului de domnie al Maririi, in ceruri”, pe Iisus
Christos, Cel care „poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca
traietse pururea ca sa mijloceasca pentru ei” ( Evrei 8, 1; 7,25 ).
Mai mult decat atat, gradinarul promite ca in timpul de har prelungit va face tot ce se poate pentru a
asigura toate conditiile ca smochinul sa rodeasca. Cum s-au implinit toate acestea cu poporul evreu din
timpul primei veniri a Domnului Christos ? Predicile, vindecarile, minunile, invierile, jertfa pe cruce,
rugaciunea Domnului de pe cruce: „Tata, iarata-i, caci nu stiu ce fac” ( Luca 23,34 ), predicarea
Evangheliei mai intai in Ierusalim , revarsarea Duhului Sfant si lucrarea apostolilor pecetluita cu jertfa
primilor martiri ( Stefan, Iacov ), nu au fost toate acestea incercari ale cerului de a-l face pe smochinul
indaratnic al poporului evreu sa aduce rod ?
„Ce as mai fi putut face viei Mele si nu i-am facut ?” ( Isaia 5,4 ), se intreaba „Gradinarul” , vazand ca
toate eforturile Sale au fost zadarnice. Din nefericire, „smochinul” de atunci a refuzat sa aduca rodul asteptat
de Dumnezeu. Urmarea ? A fost „taiat” din pozitia privilegiata de popor ales, privilegiul fiind dat Bisericii
crestine.
Iata ce afirma un scriitor inspirat in legatura cu poporul ales: „Dumnezeu, prin Fiul Sau, cauta roade, dar n-a
gasit. Israel era o povara pentru pamant. Chiar existenta lui era un blestem, caci ocupa in vie un loc pe care l-ar fi
putut ocupa un pom care dadea roade. El a jefuit lumea de binecuvantarile pe care Dumnezeu dorea sa le reverse
asupra ei. Poporul Israel a infatisat in mod gresit pe Dumnezeu printre natiuni. Nu numai ca erau nefolositori, ci in
mod vadit erau o piedica. Intr-o mare masura, religia lor ducea in ratacire pe oameni si in loc de mantuire, aducea
ruina.” ( 1 )
Daca cu „smochinul” de atunci s-a intamplat acest lucru, ce se va intampla cu „smochinul” din mine si
din tine ? Avem fagaduinta ca Mijlocitorul nostru va face tot ce se poate ca sa nu ne lipseasca nicio conditie
necesara rodirii. El Isi va face partea cu siguranta. Exista insa in finalul pildei un cuvant care ma
ingrijoreaza: „Poate”…”Poate ca de aici inainte va aduce roada” ( vers. 9 ).
Daca nici Fiul lui Dumnezeu nu este sigur de raspunsul nostru la toate dovezile harului Sau, atunci cine
poate fi sigur ? Pilda smochinului neroditor nu are final. De ce ? Pentru ca finalul depinde de noi, de
raspunsul nostru fatza de toate eforturile cerului de a ne face sa rodim.
Din fericire, unii vor lua aminte la avertismentul dat de stapanul viei, isi vor reconsidera viata, se vor
pocai si, cu ajutorul Duhului Sfant, vor aduce roadele mult asteptate. Din nefericire insa, vor exista si
indolenti, care se vor juca cu harul lui Dumnezeu, considerand ca acesta este suficient de mare ca sa-i
mantuiasca si pe ei, in ciuda unei vieti pacatoase si lipsite de roadele neprihanirii.
Daca Pilda smochinului neroditor ne invata ceva important despre Dumnezeul nostru, atunci acel lucru
este acela ca El este „un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie,
care Isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, DAR nu
scoteste pe cel vinovat drept nevinovat” ( Exodul 34, 6.7 )
Un Dumnezeu iubitor, indurator si iertator, , dar si drept, neprihanit si sfant, care va trebui sa spuna la un
moment dat in dreptul „smochinilor neroditori” din via Sa teribila sentinta: „Taie-l !”
Din fericire, traim inca in timp de har, timp in care „Gradinarul” face tot posibilul ca sa avem tot ceea ce
ne trebuie pentru rodire. De noi depinde unde ne vom petrece vesnicia. Doar de noi… Cu ce ne vom infatisa
inaintea Stapanului in ziua cercetarii noastre: cu „frunze” sau cu „roade” ?

S-ar putea să vă placă și