Bune practice in politica de coeziune a Uniunii Europene.

Strategia Integrată Împotriva Excluderii Sociale

Abstract
Deși structurat ferm în funcție de prioritățile tematice, politica de coeziune 2014-2020
solicită adoptarea unei abordări bazate pe loc pentru a asigura o realizare eficientă a Strategiei
Europa 2020 prin conștientizarea mai mare a teritoriului. Deși instrumentele dedicate (în special
investițiile teritoriale integrate și dezvoltarea locală comunitară) oferă un cadru specific pentru
punerea în aplicare a principiilor locului, în special integrarea sectoarelor și a dialogului teritorial,
punerea în aplicare a acestuia rămâne o provocare, în special în anumite domenii politice
tradiționale place-blind (cum ar fi de exemplu energie, cercetare și dezvoltare, educație).
În acest context, dovezile din domeniu arată că intervențiile care se inspiră din abordarea locală sunt
deja evidente pe teren și demonstrează rezultate pozitive. Adoptarea unora dintre elementele sale se
dovedește a fi un răspuns necesar la abordări mai tradiționale, dar în unele cazuri mai puțin eficiente
(de obicei, politici sectoriale și de sus în jos). În același timp, și paradoxal, exemplele de bună
practică arată că o abordare bazată pe locație ar putea fi aplicată fără a fi recunoscută în mod
explicit și, prin urmare, nu a reușit să profite pe deplin de avantajele sale, de exemplu în ceea ce
privește potențialul de transferabilitate.
Cuvinte cheie : bune practici, coeziune, politici studiu de caz, Spania, excluziune, Uniunea
Europeana.

1
Introducere
Pentru o autoritate regională sau locală, și chiar și pentru alți actori locali și privați, este in
general dificil să identifice bunele practici care pot fi transferabile fie integral, fie parțial, atât la
nivel european, cât și la nivel național.
De fapt, ambiguitatea înconjoară însăși conceptul de bună practică și nu există o doctrină
generală sau o metodă comunitară empirică adaptată cerințelor politicii regionale și care ar putea
facilita și sprijini procesul de identificare sistematică și de promovare a "capitalului bunelor
practici" pe care autoritățile locale și actorii locali s-au dezvoltat pe parcursul a trei decenii de
politică regională europeană. Motivele unei astfel de abordări sunt destul de clare:
- în primul rând, deoarece dezvoltarea este construită printr-un sistem de relații între actori
care nu numai în interiorul, dar și în afara zonelor în cauză; prin urmare, necesitatea unui
sistem de circulare a informațiilor, produselor și instrumentelor care utilizează un set de
valori;
- în al doilea rând, deoarece, în analiza finală, dezvoltarea pare să fie mult mai mult un proces
social decât un proces tehnic.
În acest context, claritatea și transparența în termeni de idei și concepte, precum și
disponibilitatea unei abordări metodologice în ceea ce privește utilizarea bunelor practici existente
în dezvoltarea teritorială, recunoscută și împărtășită în general de statele membre și de regiuni, ar
facilita transplantarea completă sau parțială acolo unde acest lucru sa dovedit posibil, un proces care
este deja extrem de dificil în sine.
În domeniile politicii regionale, ca și în alte domenii, o definiție adecvată a "bunei practici"
ar trebui să precizeze în primul rând sensul "practicii" și, în al doilea rând, ceea ce se înțelege prin
"bun". În acest scop, o practică de dezvoltare teritorială ar trebui identificată ca: "o acțiune repetată
în timp, cu alte cuvinte, un proces care devine obișnuit ca rezultat și al cărui scop constă în principal
în furnizarea de servicii care vizează într-o anumită zonă, una sau mai multe cerințe identificate de
autoritate în ansamblu sau de anumite categorii de persoane sau structuri socio-economice regionale
sau locale".
O astfel de practică ar fi descrisă ca fiind "bună" dacă îndeplinește anumite criterii în ceea ce
privește calitatea, eficacitatea și funcționarea. Cu alte cuvinte, o practică poate fi considerată bună
în măsura în care serviciul sau serviciile în cauză sunt recunoscute în general și sunt considerate
satisfăcătoare de către destinatari, în raport cu cerințele la care răspund aceste servicii. Acest
răspuns poate fi, desigur, de altă natură (de exemplu: facilitarea accesului la alte servicii, ingineria
financiară inovatoare pentru IMM-uri, mecanismele de funcționare a clusterelor de competitivitate,
serviciile de îmbunătățire a mobilității populațiilor din zone îndepărtate, turismul alternativ, original
2
și durabil; promovarea inovatoare a identităților teritoriale specifice sau a unui patrimoniu cultural
și arhitectural specific; educarea publicului despre gusturile și aromele din bucătăria regională; noi
modalități de protejare a mediului; crearea de centre de consultanță și asistență tehnică pentru
crearea de microîntreprinderi; organizarea de servicii de creșe; soluții noi pentru a reduce cantitatea
de trafic din orașe etc.). Cu toate acestea, este clar că o ambiguitate vagă persistă în prezent în ceea
ce privește utilizarea acestui concept, atât în ceea ce privește elementele "sine qua non" care ar
trebui să îl caracterizeze în toate cazurile, cât și în ceea ce privește atribuirea denumirii "bun".
Metoda și componentele
Pentru ca, în primul rând, să se poată stabili un capital pentru "bunele practici" care pot fi
efectiv utilizate de acele zone care trebuie să facă acest lucru, este esențial ca Comisia Europeană să
ofere statelor membre și regiunilor o metodă standard pentru identificarea, formalizarea , evaluarea,
valorificarea și evaluarea transferabilității acestor practici. În special, o astfel de metodă ar permite
compararea bunelor practici care urmăresc aceleași obiective și ar oferi, de asemenea, asistență
pentru luarea deciziilor pentru actorii implicați care caută un astfel de transfer.
Este clar că, în realitate, actorii teritoriali care decid să efectueze o nouă acțiune în căutarea
unui răspuns durabil la nevoile colective nu ia în considerare, de obicei, problema transferabilității
sale catre alte zone ale țării sau altor țări care pot avea aceleași nevoi.
Din această observație rezultă trei cerințe: în primul rând, necesitatea, la fiecare nivel
teritorial, de a spori gradul de conștientizare a actorilor cu privire la dezvoltarea unei culturi de
schimb și a transferului de bune practici și a avantajelor asociate în ceea ce privește economia de
timp și bani; în al doilea rând, necesitatea de a încuraja Comisia Europeană să acționeze pentru
stabilirea și punerea la dispoziție a "metodei standardizate comune" în cauză; în cele din urmă,
necesitatea de a crea un sistem comunitar permanent care să valorifice bunele practici transferabile
și să se asigure că acestea sunt partajate, precum și asistență tehnică și sprijin pentru autoritățile
locale care doresc să le acceseze.
Componentele unei astfel de metode ar trebui să fie, în principal, următoarele:
a) identificarea unei bune practici bazate pe răspunsurile la un chestionar standard;
b) verificarea calității sale;
c) verificarea eficacității acestuia;
d) modul în care funcționează;
e) evidențierea acestor caracteristici specifice;
f) condițiile de transferabilitate;
g) premisele zonei receptoare.

3
 Rezultatul acestei analize ar trebui să ducă la o valoare globală dată fiecărei bune practici
examinate, care va determina gradul de transferabilitate (integral, ridicat, parțial sau scăzut).
Prezentarea unei bune practici este deosebit de importantă și trebuie, de asemenea, să fie
concepută în conformitate cu o structură standard, cu alte cuvinte conținând întotdeauna aceleași
rubrici, derivate din chestionar și concepute în vederea transferului total sau parțial. Scopul acestui
proces este, de fapt, de a-și descompune elementele componente, în vederea:
- facilitarea comparării cu elemente ale altor practici;
- înțelegerea principalelor caracteristici importante care ar putea încuraja generalizarea
fiecăruia dintre aceste elemente;
- identificarea funcționării acestora, aspecte potențiale inovatoare și impact.
Pentru a realiza schimburi veritabile și transferuri de bune practici de la mediul original la
mediul de primire, metoda în cauză este instrumentul tehnic necesar. Cu toate acestea, singura
metodă nu este suficientă. Trebuie luați în considerare și alți factori contextuali.
Pentru a delocaliza conținutul unei bune practici, în plus față de relevanța descrierii acesteia
și a evaluării dacă aceasta poate fi transferată integral sau parțial, trebuie să se înțeleagă și
semnificația acesteia, care derivă din:
- actorii implicați în această inițiativă;
- contextul său, în cazul în care sa dovedit a fi adecvat și original;
- contextul socio-cultural, ecologic și economic în care a luat inițiativa
forma și dezvoltat într-o practică reală;
- instrumentele folosite;
- exemple ale modului în care au fost utilizate astfel de instrumente.
Apoi, pentru a-l reloca într-un context teritorial diferit, va fi necesar să se întreprindă același
exercițiu în zonă în ceea ce privește eventualele adaptări (adică premisele: actorii implicați și în
favoarea transferului, contextul inițiativei lor, contextul local; instrumentele utilizate până în
prezent, modul în care au fost utilizate).

4
Scopul studiului
Motivația studiului rezultă din nevoia de a pune in practica principiile cheie reamintite în
documentele strategice ale politicilor teritoriale în UE, dar adesea ignorate în planificarea și
implementarea aceste politici pe teren.
Scopul studiului este de a oferi exemple practice ale valorii adăugate, precum și provocările
pe care le presupune punerea în practică a abordării locului.
Metodologie
Studiul de caz, selectat conform unei proceduri convenționale de eșantionare bazate pe
cunoștințele directe și pe cunoașterea indirectă (din surse secundare) a cazurilor interesante
implementate în perioadele de programare anterioare (începând chiar de mult înainte) a dovezilor
din care sunt trase concluzii cheie. Cazul selectat nu reprezintă neapărat cea mai bună practică în
domeniul lor, ci inițiative de succes, care prezintă practici de proiectare și implementare interesante
care ilustrează cel mai bine avantajele unei abordări bazate pe locație.

Studiu de caz : Strategia Integrată Împotriva Excluderii Sociale

Fapte și cifre cheie

Tara: Spania
Teritoriul studiat: Sectorul 2 al municipiului Terrassa, Catalunya
Dimensiunea teritorială: NUTS 5
Tipologia teritoriala: zona urbana
Obiective ale politicii de coeziune: Competitivitate și ocuparea forței de muncă
Durata: 2004-2011
Finantari: Cost total 21 218 000 EUR, din care:
- Consiliul Local Terrassa: 10 496 000 EUR
- Guvernul regional: 10,022,000 EUR
- FEDER: 500 000 EUR
Axa de prioritate TA2020 :
- încurajarea dezvoltării integrate în orașe, regiuni rurale și specifice
- gestionarea și conectarea valorilor ecologice, peisagistice și culturale ale
regiunilor

5
Context
Obiectivul Planului de vecinătate al Districtului 2 din Terrassa a fost acela de a îmbunătăți
calitatea socială și urbanistică a zonei urbane a Sectorului 2, sporind coeziunea teritorială și
comunitară, promovând integrarea sa integrală în întregul oraș. Strategia combina atât regenerarea
fizică, cât și intervențiile socio-economice. O caracteristică distinctivă a planului este adoptarea
unei abordări integrate care să abordeze segregarea urbană și excluderea socială. Diverse
departamente municipale au fost implicate în lucrul și cooperarea în adoptarea unei viziuni comune
comune, mai degrabă decât combinând pur și simplu diferite viziuni individuale. Adoptarea de noi
practici de lucru, cum ar fi coordonarea serviciilor municipale descentralizate, integrarea diferitelor
măsuri politice și o participare puternică a societății civile, au transformat ambiția în realitate.
Datorită acestei metode, a fost asigurată sustenabilitatea pe termen lung și facilitarea transferului
serviciilor de la Plan către activitățile obișnuite ale serviciilor municipale.
O urgență de coeziune socială
Cartierul Terrassa este o zonă urbană caracterizată de niveluri ridicate de segregare urbană și
de sărăcie. Concentrația ridicată a imigranților săraci, care a sosit într-un mod masiv de la începutul
anilor 1990, în principal din Maroc, a generat tensiuni sociale puternice. Imigranții sunt în general
persoane cu un nivel scăzut de calificare, cu un nivel scăzut de educație, iar multe dintre ele sunt
analfabete. Ei trăiesc în comunități etnice și religioase foarte închise, cu relații slabe cu oamenii
autohtoni. În același mod, populațiile indigene care trăiesc în cartier sunt în general în vârstă și de
origine muncitoare (în special pensionari din sudul Spaniei, care au migrat în regiune în anii 1960)
cu studii scăzute: 30% sunt analfabeți și încă 40% o educație primară.
Ca n'Anglada a devenit popular pentru situația sa dificilă și conflictuală, stigmatizată de
presă ca fiind "un loc de conflict". O imagine proastă s-a reflectat și în mediul fizic, cu locuințe
sărace și spații publice neplăcute într-o zonă urbană segregată de restul orașului.

6
 Într-un context în care concentrarea problemelor sociale, economice și urbane în spațiile
urbane segregate se poate dezvolta cu ușurință într-un cerc vicios al excluziunii și deteriorării, a
existat conștientizarea că cartiere precum Ca n'Anglada și alții din cartier necesită o intervenție
adaptată.
Originile și condițiile problematice existente
1. Cadru de reglementare abilitat
Legea Cataloniei de Vecinătate a fost instrumentul care a permis intervenția publică în
Terrassa. Aceasta reflectă o inițiativă de sus în jos a guvernului regional în stabilirea condițiilor de
aplicare a inițiativelor locale la nivel local.
Legea oferă sprijin financiar pentru intervenții publice speciale în acele zone urbane unde se
concentrează probleme de segregare urbană și excluziune socială. Susține planuri integrate și
transversale care acoperă opt aspecte: spații publice, reabilitare și renovare a clădirilor, facilități
comunitare, tehnologii de informare și comunicare, durabilitate, gen, programe socio-economice și
accesibilitate. Prin această lege, guvernul regional a finanțat peste 100 de proiecte de vecinătate în
jurul Cataloniei și a mobilizat fonduri europene, regionale și locale. Planul de vecinătate al
Districtului 2 al Terrassa este una dintre intervențiile majore finanțate.
Circumstanțele problematice existente au fost exacerbate de un mare flux de persoane nou-
venite. Planul de vecinătate al Districtului 2 al Terrassa a fost suportat ca răspuns la conflictul social
și rasial și la revoltele care au avut loc în district, în special în vecinătatea Ca n'Anglada, în 1999.
Nevoile principale au fost identificate de Observatorul Economic și Social Terrassa, care a
indicat că aceste cartiere prezintă cele mai mari rate de dezintegrare socială în oraș. Intervenția
municipală din Districtul 2 este un bun exemplu pentru modul în care guvernul local a încercat să
umple decalajul dintre noii veniți și populația autohtonă. Scopul Planului a fost, într-adevăr,
îmbunătățirea generală a vecinătății pentru abordarea problemelor urbane și sociale, creșterea
coeziunii teritoriale și a comunității și promovarea integrării în întregul oraș. Cu toate acestea, acest
lucru nu ar fi posibil fără șansa oferită de Legea privind vecinătatea guvernului regional din
Catalonia (a se vedea caseta 1).
Legea privind vecinătatea guvernului regional al Cataluniei este cadrul politic principal
pentru acele cartiere care suferă o concentrare a problemelor sociale și de urbanism.
Caracteristica distinctă și inovatoare a Legii este combinarea apelului de a adopta o viziune
holistică în abordarea problemelor urbane cu necesitatea de a da voce și putere cartierelor specifice
în care se întâlnesc problemele. Legea a fost concepută în mod explicit, urmărind o abordare bazată
pe loc. Logica subiacentă a fost că problemele de segregare urbană și de excludere socială în
cartiere nu pot fi abordate dintr-o singură perspectivă. Întrucât problemele de integrare apar din

7
cauza unei combinații de circumstanțe diferite și cu mai multe fațete, acestea ar trebui abordate
printr-o abordare integrată pentru a elimina toate acestea la un moment dat. Pentru a face acest
lucru, serviciile și resursele municipale ar trebui orientate către același obiectiv strategic.
În conformitate cu cerințele legii egale, Planul de vecinătate al Districtului 2 al Terrassa a
implementat o acțiune care leagă activitățile din diferite domenii. Cele mai importante au fost:
- Program de primire și primire a noilor veniți. Un serviciu de informare și de întâmpinare
pentru noii veniți a fost înființat pentru a oferi informații despre cum să acceseze serviciile
publice, orientarea și orientările pentru a accesa piața forței de muncă și oportunitățile de
formare, învățarea spaniolă și catalană, accesul la școală și alte servicii culturale,
educaționale și de agrement. Acest program a asigurat că toată lumea avea informațiile de
bază de care au nevoie să se stabilească și să se simtă binevenite.
- Program de promovare a coexistenței. Au fost furnizate servicii de consiliere privind
cadrele juridice pentru gestionarea asociațiilor comunitare, care au permis proprietarilor și
chiriașilor să-și rezolve problemele comune în clădirile cu apartamente.
- Program de promovare a ocupării forței de muncă. Serviciile de orientare spre locul de
muncă au fost oferite 315 de șomeri, iar în jur de 200 de tineri au participat la cursuri de
formare profesională (în îngrijire, calcul, zidărie, curățenie, grădinărit etc.). De asemenea, a
fost înființată o rețea de magazine mici, responsabile pentru mediul înconjurător, situate în
Districtul 2.
- Rețele sociale și comunicare. Planul a oferit spații diferite pentru întâlniri, dialog și rețele
sociale. Au fost organizate mai multe acțiuni, cum ar fi activități de agrement, ateliere de
lucru și conferințe, care facilitează dialogul, înțelegerea și relațiile noi în vecinătate între
indivizi și familii.
- Reabilitarea urbană. 13 străzi și două pătrate au fost reînnoite, două poduri existente
reabilitate, un nou pasaj construit. Barcelona Avenue, care reprezintă o barieră fizică pentru
restul orașului, a fost, de asemenea, restabilită și îmbunătățită. Îmbunătățirea spațiului fizic a
completat intervențiile sociale și a contribuit la îmbunătățirea imaginii Sectorului 2 și la
simțul mândriei și identității urbane a locuitorilor.
Toate aceste activități au fost concepute ca fiind complementare între ele pentru a atinge un
obiectiv strategic comun. Aceasta a necesitat o viziune holistică a nevoilor și particularităților
neighbourhood-ului.

8
Instrumente și practici inovatoare
Pentru a pune în aplicare Planul și pentru a-și integra activitățile, a fost necesar un nou
model organizațional: o echipă locală a fost creată special, implicând toate departamentele
municipale sub conducerea Consiliului Local Terrassa.
Un rol important de lider
Un birou tehnic, și mai târziu, Districtul 2, au fost responsabili de întreaga strategie,
coordonare și monitorizare a fiecărei zone de intervenție, reprezentată de departamentele
Consiliului de Acțiune Socială și Drepturile Civile, Serviciile Sociale, Dezvoltare Economică,
Primărie și Urbanism. Activitățile unice au fost implementate de fiecare departament în cadrul
biroului Urban Planning / District 2, care a preluat conducerea pentru a asigura coerența între ele. În
ceea ce privește profesiile implicate, echipa a cuprins atât competențe politice, cât și tehnice pentru
a asigura o acțiune comună susținută de voința politică.
În ceea ce privește integrarea verticală a guvernanței proiectelor, a fost creat un Comitet de
Monitorizare pentru a evalua activitățile curente și rezultatele obținute. Comitetul a inclus oficiali
din guvernul regional, guvernul local și unii reprezentanți ai asociațiilor de vecinătate, cum ar fi
Asociația de vecinătate din Ca n'Anglada, Asociația femeilor din Ca n'Anglada, Asociația
persoanelor în vârstă, Ca n'Anglada Jove ) și Crucea Roșie.
În ciuda tuturor întâlnirilor la care au participat oficial (de două ori pe an), rolul jucat de
Comitetul de Monitorizare a fost relativ mai puțin semnificativ. De altfel, guvernul regional nu a
fost implicat în planificarea strategică a activităților. Dupa ce cadrul legislativ a adoptat planul
integrat de vecinătate, autoritatea regională nu a acționat decât ca contribuabil financiar, iar
autoritățile locale au acționat cu un grad ridicat de autonomie.
Guvernarea proiectului a permis efectuarea lucrărilor în rețelele de cooperare tehnică dintre
departamentele municipale și asociațiile de vecinătate, împuternicind o abordare participativă
puternică și o abordare de jos în sus pentru dentificarea nevoilor.
Grupurile locale au fost implicate la două niveluri.
- Mai întâi, după cum sa menționat, prin proceduri formale, reprezentare, prin participarea la
adunarea plenară a Comitetului de Monitorizare.
- În al doilea rând, organizațiile de vecinătate au coordonat și / sau au participat la grupuri
care abordează aspecte tematice, cum ar fi planificarea urbană, coexistența și cetățenia,
cultura și sport etc.
În acest fel, comunitatea ar putea contribui cu ideile și propunerile lor pentru a discuta și a
îmbunătăți Planul. Cu alte cuvinte, vecinii și organizațiile de vecinătate au fost, în același timp,
destinatari, implementatori și "proprietari" ai Planului.

9
 Principala valoare adăugată a implementării unei abordări participative este aceea că
strategia devine mai relevantă și mai flexibilă. Prin implicarea asociațiilor locale, a fost posibilă o
mai bună definire a nevoilor vecinătății și conceperea inițiativelor în consecință. De asemenea, a
permis ca unele dintre intervențiile planificate să fie revizuite și adaptate în lumina noilor elemente
de preocupări.
De exemplu, criza economică și rata șomajului au determinat reorientarea planului la curs.
Cetățenii au început să solicite inițiative împotriva șomajului, sărăciei și evacuării locuințelor. Prin
urmare, planul a acumulat resurse, rețele și cunoștințe pentru a face față noii situații provocate de
criză și a conceput noi cursuri de formare profesională și servicii de orientare în muncă.
Factori de succes
Evaluarea intermediară a Planului arată că diferite dimensiuni au fost considerate bune
practici, cum ar fi lucrul cu persoanele în vârstă, coexistența între comunitățile etnice și participarea
cetățenilor. Planul a contribuit cu siguranță la îmbunătățirea coexistenței, a cunoașterii reciproce și a
incluziunii sociale. Cu toate acestea, evaluarea recunoaște, de asemenea, că este foarte dificil să se
măsoare impacturile de acest fel și că rezultatele nu sunt întotdeauna vizibile, spre deosebire de alte
tipuri de intervenții, cum ar fi regenerarea spațiilor fizice.
Ceea ce distinge cu adevărat Planul este adoptarea unei strategii inovatoare care se abate de
la alte politici publice. Într-adevăr, practica politicilor de vecinătate sa schimbat, datorită
posibilității oferite de Legea privind vecinătatea regională. Aceasta presupunea adoptarea și
deținerea integrală a unei noi "metodologii" de lucru: coordonarea serviciilor municipale
descentralizate împărtășind o viziune comună a recalificării urbane, integrarea diferitelor măsuri
într-o acțiune orizontală unică și participarea societății civile pentru evaluarea nevoilor și adaptarea
la schimbare. În comparație cu o abordare mai tradițională, diferența esențială este că, datorită
acestei metode, se facilitează transferul proiectelor și serviciilor din Plan către activitățile regulate
ale serviciilor municipale din Sectorul 2. În lipsă, după terminarea Planului, fiecare serviciu
municipal ar continua să lucreze în "paralel", nu în sinergie "cu alte servicii.
Acestea sunt "ingredientele" care au făcut ca planul să respecte abordarea locală. Iar aceste
ingrediente au fost deja prevăzute de cadrul legislativ, care a fost conceput în mod explicit pentru a
pune în practică abordarea locală.
Acest studiu de caz oferă, prin urmare, un exemplu de model pentru politica publică locală
care poate fi standardizat și transferat în alte contexte, fiind în același timp deschis și suficient de
flexibil pentru a ține cont de particularitățile și nevoile teritoriului. Experiența lui Terrassa (care era
pionieră) a fost, de fapt, luată drept referință pentru a inspira proiecte similare. Alte orașe catalane
precum Martorel, Rubì, Sabadell, Montcad și Vic au replicat modelul cu rezultate reușite până
10
acum. În mod evident, abordarea necesită un angajament politic puternic pentru a asigura
continuitatea resurselor pe termen lung.

Abordarea bazată pe locul de muncă

Funcții bazate pe O abordare de punere în practică

locație

Proiectul a realizat o coordonare și integrare reală a serviciilor

municipale. Aspectul cheie este că fiecare departament sectoral
nu doar adăuga sau combină contribuția lor, dar a fost
împărtășită o viziune comună a Planului.
- Coordonarea
orizontală și Existența unui cadru legislativ care să instituie instrumentele de
intervenție publică în cartiere a fost impulsul de a schimba
guvernanța pe
modul în care politicile de vecinătate se concentrează puternic
mai multe pe o abordare bazată pe loc.
niveluri O conducere politică clară a asigurat coordonarea operațiunilor
și coerența internă a acțiunii publice.

- Areale Proiectarea activităților complementare, axate nu numai pe

funcționale renovarea fizică sau pe reînnoirea clădirilor, ci și pe aspectele

integrate sociale și de muncă, au consolidat obiectivul strategic comun al

Planului.
Un accent teritorial a fost aplicat pentru a defini frontierele
intervenției (Districtul 2) și integrarea acesteia cu restul
orașului.
Angajamentul politic atât la nivel regional, cât și la nivel local
a fost esențial pentru a garanta buna implementare a strategiei
și sprijin financiar adecvat.
- Evidențierea Implicarea părților interesate locale, cum ar fi asociațiile de
politicilor luate vecinătate, în conceperea activităților proiectului a asigurat o
evaluare mai adecvată a nevoilor contextului și a capacității de
reacție la un mediu în schimbare.
O viziune holistică a nevoilor și particularităților vecinătății a
fost adoptată pentru a menține un accent teritorial puternic.

11
Constatări
Nu există o modalitate unică de a implementa abordarea locală. Cu toate acestea, deși
impresia este că inițiativele revizuite apar din condiții unice, determinate de oportunități locale
specifice și care, prin definiție, sunt netransferabile, există o serie de chei comune care pot fi
detectate și evidențiate ca o amprentă pentru factorii de decizie. Există câteva aspecte care, într-o
anumită măsură și în grade diferite, pot face parte dintr-o abordare bazată pe loc. Deși sunt
identificate ca trăsături distincte, acestea sunt deseori combinate și amestecate într-o agregare
consolidată.
Constatările cheie referitoare la aceste caracteristici sunt următoarele:
1. Valorificarea și revigorarea identității teritoriale ca un bun unic este punctul de pornire al
oricărei inițiative bazate pe loc. Teritoriile au tradiții culturale, vocație productivă și resurse naturale
care își susțin identitatea și potențialul de dezvoltare. Abordarea bazată pe locuri apare ca răspuns la
necesitatea de a păstra și de a aprecia astfel de caracteristici în modul cel mai adecvat, adaptându-se
în același timp la un mediu care provoacă tot mai multe provocări. În unele cazuri, unde este nevoie
de un efort major pentru revitalizarea sau restructurarea strategiilor, este necesar să se asigure o
verificare autentică și disponibilitatea de a se angaja într-o viziune pentru binele comun.
2. Strategiile ambitioase se extind in mod natural dincolo de granitele geografice si
sectoriale. Nevoile și provocările nu se limitează la granițele administrative și, prin urmare, necesită
politici integrate. Din acest motiv, elaborarea și punerea în aplicare a politicilor ar trebui să fie
definite la cel mai adecvat nivel teritorial pentru a furniza schimbarea preconizată. Principiul
director este de a selecta agregarea teritorială a partenerilor relevanți cu mizele și responsabilitățile
asupra aspectelor care trebuie abordate. În plus, răspunsul politic eficace poate necesita o abordare
integrată care să cuprindă măsuri soft și dure, precum și o abordare holistică.
3. Un sistem deschis de guvernare este instrumentul care asigură punerea în aplicare asimoth
a inițiativei. Inițiativele bazate pe locație sunt în mod inerent participative și, prin urmare, necesită
un dialog politic și reguli clare ale jocului pentru a evita acțiunile libere, suprapuse sau fragmentate.
Constrângerile exogene au un efect de declanșare important (și politica de coeziune are un rol
esențial în acest sens), în timp ce angajarea localiștilor și implicarea lor în afacere reprezintă o
cerință esențială pentru asigurarea proprietății și acceptarea socială.
4. Este necesară o capacitate puternică de conducere pentru a orienta procesul și a asigura un
angajament pe termen lung în ceea ce privește rezultatele. Un organism sau o agenție dedicată care
garantează proprietatea și care se supune obiectivului strategic este o soluție comună. Flexibilitatea
și orientarea către utilizatori pot fi mai bine asigurate în acest caz, ceea ce sporește șansa de succes.

12
Negocierea și consolidarea consensului ar trebui să fie puse în aplicare pe parcursul întregului
proces, de la proiectarea inițială până la implementare.
5. Experimentarea și învățarea prin practică sunt abordări bazate pe ingrediente naturale.
Procesele pot fi de mult timp încrederea și credibilitatea au nevoie de timp pentru a se dezvolta. În
același timp, sunt necesare etapele de experimentare și pilotare pentru a tolera realizarea și testarea
ideilor inovatoare pentru a selecta cele mai promițătoare. Depășirea sferei de programare și
evaluarea perioadelor poate crea tensiuni în ceea ce privește orientarea către rezultate, însă, odată ce
un parteneriat solid se află într-un anumit teritoriu, sinergiile s-au răspândit în toate domeniile de
politică.

13
Concluzie
În timp ce unele elemente indică obiceiurile obișnuite ale unei abordări bazate pe loc, cum ar
fi un mod integrat de lucru și dialog pe mai multe niveluri, alte aspecte sunt noi și scot în evidență
complexitatea și natura experimentală a unor astfel de abordări. Cu toate acestea, toate acestea
indică o nevoie clară de schimbare a mentalității factorilor de decizie care se deplasează dintr-o
atitudine mai administrativă și bazată pe conformitate la o atitudine mai orientată spre rezultate și
cea mai performantă.
Având în vedere că nu există o regulă de tip one-size-fit-all pentru abordările bazate pe loc,
este necesar să se dezvolte practici și strategii adecvate pentru fiecare teritoriu specific, adaptându-
le flexibilitatea și comportamentul de pionierat. Acest lucru poate necesita un efort major, dar
dovezile arată că se plătește în termeni de livrare a schimbării. Rezultatele obținute în ceea ce
privește procesul de livrare accelerată, buna implementare, eficiența mobilizării resurselor
teritoriale, strategiile mai bine orientate și acceptarea socială largă sunt realizările evidente raportate
în cazurile analizate.
Rolul fondurilor ESI 2014-2020 și noile lor instrumente CLLD și ITI în ghidarea și oferirea
unui cadru structurat pentru inițiativele locale este deosebit de relevant. Unele dintre cazuri arată că
inițiativele implementate au fost inspirate de aceeași logică și s-au bazat pe aceleași instrumente
care sunt acum sistematic promovate pentru dezvoltarea teritorială integrată. Mai mult, rolul
politicii de coeziune, ca factor favorizant și catalizator al strategiilor teritoriale, este evident în
majoritatea studiilor de caz și sugerează că programele din cadrul politicii de coeziune ar putea fi
cel mai potrivit set de politici pentru experimentarea și punerea în aplicare a abordării locului.

14
Bibliografie
1. Commission européenne, DG Environnement, publication du programme LIFE “Best
Practice –a method for dissemination and implementation of project results”, 2005.
Disponibil online:
http://ec.europa.eu/environment/life/publications/lifepublications/generalpublications/genera
lpub.htm
2. Commission européenne, DG REGIO, “Exemples de projets d’innovation régionale –
Programmes d’actions innovatrices 2000-2006”, mars 2007.
3. Commission européenne, DG Politique Régionale, document de travail, “Les stratégies et
actions innovatrices: Principaux résultats de quinze années d’expérimentation régionale”
novembre 2007, pp. 22-28. Disponibil online:
http://ec.europa.eu/regional_policy/cooperation/interregional/ecochange/documents_en.cfm
?nmenu=2
4. Commission européenne, DG REGIO, “INTERREG IVC Programme Manual“, 25/09/2007,
p.2.
5. Commission européenne, DG REGIO, “Regional innovation strategies under the ERDF
Innovative Actions 2000-2002” – p.21. Disponibile online:
http://ec.europa.eu/regional_policy/innovation/library_fr.htm
6. INTERREG IIIC Nord Est Sud, Ouest, “INTERREG IIIC: Five years of bringing Europe’s
regions together”, décembre 2007. Disponibil online:
http://www.interreg3c.net/sixcms/list.php?page=home_en
7. INTERREG IIIC Nord Est Sud, Ouest, “INTERREG IIIC : Good practice survey” –, iulie
2007. Disponibil online: http://www.interreg3c.net/sixcms/detail.php?id=7016
8. INTERREG IIIC Nord Est Sud, Ouest, “Opérations INTERREG IIIC: La collection
complète – La coopération interrégionale en action : 2000-2006”, décembrie 2005.
Disponibil online: http://www.interreg3c.net/sixcms/detail.php?id=7016
9. URBACT, “Guide de la capitalisation”, 2004. Disponibile online:
http://urbact.eu/fr/espacedocumentaire/publications-urbact.html
10. Réseau CLOE Clusters Linked over Europe “Cluster Management Guide – Guidelines for
the Development and Management of Cluster Initiatives”, 2006.
11. Réseau EURADA, “Good practices in Economic Development Myths, usefulness
identification and best use”- Février 2007, p.1
12. Réseau EURADA, document de travail “Regional expertise outplacement (REO)”,
novembre 2007, p.1.

15
 13. Réseau IANIS+ “60 Selected Regional Information Society Projects”, 2007.
Websites institutionale utilizate:
1. Commission européenne, DG Education : http://ec.europa.eu/education/index_fr.html
2. Commission européenne, DG Environnement : http://ec.europa.eu/environment/life/
3. Commission européenne, DG REGIO : http://ec.europa.eu/regional_policy/

16