COMUNICARE SI LIMBAJ

SOFISME POLITICE

Comunicarea este o caracteristică fundamentala a existentei. Dar nu putem comunica fara

a cunoaste limba comunitatii in mijlocul careia ne aflam. Limba reprezinta totalitatea
mijloacelor lingvistice (fonetice, lexicale şi gramaticale) ce dispune de o organizare ierarhica,
potrivit unor reguli gramaticale, dobandite social-istoric. Fata de individul uman, care reprezinta
o suma de insusiri si particularitati individuale, limba este un dat obiectiv, nedepinzand de
existenta in sine a individului, ci de existenta colectivitatii umane, a unui popor sau a unei
natiuni. Limba este un castig extraindividual, iar comunicarea poate fi inteleasa ca liant al vietii
psihice, intr-o societate umana. Limba nu se confunda cu limbajul, ea este o parte determinanta
esentiala a limbajului. Astfel, vorbirea se dovedeste a fi o activitate complexa aflata in stransa
relatie cu gandirea. Limba poate avea modalitati particulare, specifice, de exprimare sau scriere
intr-un domeniu sau altul al vietii sociale ori al creatiei umane(ex, in stiinta, in arta), acestea fiind
considerate de lingvistica – limbaje. Limbajul nu este altceva decat tot limba, dar limba care
vehiculeaza o alta “terminologie”decat cea a vorbirii curente sau a limbii culte.De exemplu,
limbajul matematic, inclusiv cel formalizat, exprimat oral si scris in romaneste, este tot limba
romana dar o limba romana in care terminologia curenta sau cea specifica limbii literare (culte)
este inlocuita cu termenii si simbolurile matematicii.

Limbajul de comunicare poate fi:

- verbal –cu cuvinte;

- non-verbal - prin limbajul corpului, timpului, spatiului, lucrurilor, îmbrăcămintei;

- paraverbal - prin folosirea tonalitătii,accentuarii,ritmului de vorbire;

 Limbajul politic

Limbajul politic, spre deosebire de limbajele specializate, este accesibil unui numar mai
mare de persoane, se adreseaza tuturor celor care , intr-o oarecare masura “fac”politica sau vin in
contact cu ea. Intreaga activitate politica, de regula, se bazeaza pe utilizarea limbajului, pe
comunicare. A vorbi in fata unor oameni, a unor multimi, a tine un discurs inseamna a comunica.
Tocmai de aceea, oamenii politici trebuie sa stapaneasca foarte bine limba romana pentru a-si
putea transmite mesajele catre electorat. Limbajul politic este folosit si perceput in randul
oamenilor politici, la nivel inter si intra-guvernamental, in institutiile politice (unde limbajul
contine termeni specifici), este folosit in stiintele politice si in domeniul sociologiei politice.
Dupa cum observam, politica e pretutindeni in jurul nostru, ne atrage atentia , se resfrange asupra
noastra fara a putea evita contactul. De aceea , limbajul politic, pe langa functia de cunoastere,
are si o functie de informare, de mobilizare, de atragere si de participare. Limbajul politic mai
este folosit in cadrul discursurilor politice, gen:cuvantari – electorale, aniversare, conferinte,
congrese politice, in parlament, la radio si tv, conferinte de presa. Discursul politic are mai mult
rol agitatoric, propagandistic, cu efecte deosebite in planul mobilizarii politice, al racolarii
aderentilor, al largirii bazei de sustinere, al orientarii starii de spirit intr-o discutie sau
alta.Tocmai datorita acestor valente ale lui , discursul politic se bucura de atentia deosebita a
politologilor si sociologilor. A vorbi in public nu este cel mai usor lucru, mai ales pentru cei fara
experienta sau fara abilitati oratorice. Nu sunt multi cei care se simt confortabil in fata maselor,
vorbind cu oameni de diferite conditii, in diverse ocazii.

Functiile limbajului politic pot fi impartite in cinci categorii:

1.Promovarea informatiei

2.Agenda discursului

3.Interpretare si legaturi
4.Raportarea la viitor si trecut

5.Stimularea actiunii

1.PROMOVAREA INFORMATIEI

Informatia explicita

Politicienii prezinta tot timpul rapoarte despre activitatea lor si acestea trebuie prezentate
populatiei intr-un mod cat mai explicit ,clar si pe intelesul tuturor. Pentru ca majoritatea
oamenilor nu au acces direct la politica ,discursurile si prezentarile trebuie sa fie cat mai
accesibile si bazate pe imagini verbale.

Conotatii

Multe cuvinte au diferite conotatii si de aceea trebuie folosite anumite cuvinte si expresii
care sa exprime exact ceea ce oratorul doreste in functie de mesajul care trebuie transmis. De
exemplu, e mult mai bine de folosit centre corectionale in loc de inchisori sau in loc de genocid
in cazul lui Hitler ,solutia finala ar fi mult mai potrivit.

Interpretari

Interpretarile sau cititul printre randuri sunt foarte importante in atribuirea unor mesaje
anumitor grupuri sau politici externe. Mesajele politice se folosesc de acest lucru pentru a
evidentia platforma pe care se construieste abordarea publicului. De exemplu, o stire care anunta
ca la o fabrica s-au deplasat un numar mare de ambulante implica faptul ca acolo s-a intamplat
ceva grav.

Sens simbolic

Cuvintele pot avea si un sens (inteles ) simbolic. Faptul ca unele lucruri sunt prezentate la
stiri simbolizeaza impotanta acestora. De asemenea , salutul si urarile reprezinta simbolul
politetii si al bunelor maniere.
 2.AGENDA DISCURSULUI

Cuvantul agenda provine din latinescul agere care insemna a actiona. Politicienii isi aleg
subiectele in functie de dorinta de a atrage populatia si atentia publica. Odata cu atentia publica
asupra lor politicienii au puterea de a atrage si actiunile necesare intr-un anumit context. Media si
publictatea au si ele o importanta majora in sustinerea acestor actiuni.

Efectul de propagare

Acest efect se creeaza odata cu promovarea si emfazarea jurnalistilor asupra unor actiuni
sau discursuri de mica importanta dar dezbatute si analizate in mod exagerat. In mod invers
evenimente sau personalitati sunt ignorate de politicieni,un bun exemplu ar fi miscarea pentru
drepturile civile care nu s-a bucurat de atentie inainte de 1960.

Controlul promovarii informatiei

Acest lucru este necesar in special pentru a atrage sau respectiv distrage atentia de la
anumite lucruri sau probleme in functie de mesajul transmis. Omisia este o alta metoda de a nu
informa publicul. Daca politicienii pierd acest control rezultatele pot fi dezastruoase (Watergate
a fost un dezastru pentru Presedintele Nixon). Cel mai important moment de control al
informatiei se afla in perioada alegerilor.

3.INTERPRETARE SI LEGATURI

Crearea realitatii

In procesul de evidentiere a actiunilor sau evenimentelor politicienii fac referire la

anumite lucruri sau descoperiri pentru a-i avantaja in promovarea discursului si a mesajului.
Vorbitorii fac analogii la acelasi moment din istorie de exmplu si care poate fi infatisat in mod
pozitiv sau negativ(ex. descoperirea aurului in California 1848). Acest exemplu arata cum poate
fi creata o realitate din acelasi set de fapte dar cu diferite incarcaturi verbale.

Controlul asupra definitiilor

Definitia insemna realitate si controlul definitiei insemna controlul realitatii. Acestea

devin bazele crezului si ale actiunilor politice si nu necesita sa fie verificate. Intelesuri, motive si
evaluari sunt constructii mentale fara echivalenta in lumea reala. Chiar daca in unele situatii ar
trebui cercetate oamenii nu au timpul si resursele necesare pentru acest lucru asa ca prefera sa le
ia ca atare.

Manipularea asteptarilor

O alta fateta importanta de creare a realitatii este manipularea asteptarilor. De exemplu,

daca un presedinte anunta o crestre a fortelor armate cu un milion de oameni,doua milioane ar fi
peste asteptari deci automat un lucru pozitiv. Daca anuntul ar fi fost trei milioane ,atunci acelasi
doua milioane ar parea putin. Oamenii isi formeaza parerile pe ceea ce afla de la stiri, si nu pe
baza faptelor reale.

Definirea relatiilor interpersonale

Acelasi lucru se aplica si asupra oamenilor care catalogheaza si definesc relatiile

interumane.

4.RAPORTAREA LA VIITOR SI TRECUT

Aceasta a treiea functie e in mod special avantajata de cuvinte. Trecutul care in mod
evident nu mai exista si trebuie creat din cuvinte si de asemenea, viitorul car nu poate fi probat
pentru ca inca nu a avut loc desi politicienii fac afirmatii care nu permit nici o urma de indoiala.

Previziuni informale
 De fapt toate discutiile politice se bazeaza pe diferite exemple din trecut si pe promisiuni
care apartin viitorului ; aceste lucruri sunt folosite de politicieni pentru a-si invinge adversarii si
de asemenea le permite manipulare informatiei in avantajul propriu.

Previziuni formale

De cele mai multe ori, planurile pentru actiuni viitoare sunt elaborate si prezentate in
forme structurate. Partidele politice de exemplu, creeaza platforme program care includ planuri
pentru viitor si principii pe care acestea se angajeaza sa le respecte. Astfel, se creeaza niste schite
ideologice. Liderii politici din multe tari fac previziuni economice pe mai multi ani. Asadar, in
timp aceste schite devin adevarate planuri sau doar o ideologie folosita in campanie electorala.

5.STIMULAREA ACTIUNII

Atractia directa

Legatura intre previziunile verbale si actiune este una dintre multiplele exemple ale
folosirii limbii pentru ghidarea actiunii. Mesajul este cel care persuadeaza interlocutorul sa
actioneze. De multe ori acesta este obligat sa actioneze -daca ne referim de exemplu, la o
hotarare judecatoreasca. Mesajele pot implora sau convinge oamenii sa actioneze. O revolutie
poate incepe cu un mesaj puternic si incitant. Manifestul comunist a fost un asemenea exemplu
sau declaratia americana de independenta.

Crearea starii

Cuvintele au puterea de a induce sau crea diferite stari care motiveaza actiunile
oamenilor. Speranta,teama , ura sunt importante in momente de criza: dezastre naturale , crize
economice,etc. In diferite situatii de adunari solemne sau atmosfera sobra anumite stari sunt
necsare pentru buna desfasurare a activitatii.

Cuvintele surogatele actiunii

 Polticienii pot ameninta ,pot promite suport sau sa invinovateasca inamicii. Trupele de
exemplu, nu trebuie sa se miste din loc cat timp cuvintele pot sustine acest lucru. Multe actiuni
politice s-au materializat din promisiuni. Acuzele si invinovatirea sunt de asemenea ,arme
politice foarte puternice.

Cuvintele recompense simbolice

Din alt punct de vedere cuvintele pot reprezenta satisfactii simbolice. O promisiune poate
reprezenta interes si compasiune. Aceste promisiuni pot lua forma unor audieri publice unde
oamenii isi exprima parerile si nevoile si astfel politicienii pot sa isi intareasca pozitia si sa ofere
incredere oamenilor aratandu-le ca le pasa. Politicienii stiu sa inlocuiasca faptele cu vorbele.

Impactul imprejurarilor asupra limbajului politic

Modurile in care limabajul politic apare variaza in trei feluri. Ne vom referi pentru
inceput la modul oratoric. Se refera la un eveniment public si vizibil. Un singur vorbitor care
incearca sa transmita si sa convinga audienta . Ne referim apoi la modul de negociere unde
vorbitorii actioneaza in grupuri mici ,departe de public incercand sa stabileasca negogieri
politice. In cele din urma ne vom referi la modul de dezbatere. Aici avem de a face cu discursuri
in locuri publice intre membrii unor grupuri largi de oameni.

Modul oratoric

Cea mai consecventa caracteristica a modului oratoric este abilitatea vorbitorului de a

controla situatia discursului in totalitate. De obicei aceste discursuri sunt tinute de personalitati
importante si ade aceea au un impact si o valoare extraorinara. Pot avea puterea sa porneasca o
chemare la arme sau sa converteasca o miscare ideologica.

Stilurile de limbaj

Figurile de stil sunt folosite de obicei in discursurile oratorice pentru ca au un impact

puternic asupra publicului. Vorbirea este puternica nu datorita cuvintelor ci datorita emotilor pe
care le starneste in oameni. Limbajul legal e dimpotriva sec si incearca sa intimideze ,nu sa
exprime convingeri care sa atraga atentia.
 Atragerea rationala si nonrationala

Limbajul incurajator al oratorilor politici variaza si un singur speech poate combina mai
multe stiluri. Publicul se identifica cu acei oratori talentati precum Demostene sau Cicero in
vechea Grecie. Retorica demagogica are si ea o anumita putere asupra oamenilor punand speech-
ul din perspectiva nedreptatior politice sau acuzand diferite organizatii sau lideri in contrast cu
cei reprezentati in discurs.

Declinul oratoriei politice

In tmpurile moderne vechea metoda oratorica este aproape disparuta. In locul lor au aprut
combinatiile de discursuri demagogice si carismatice. Incercarile de a convinge prin logica au
fost inlocuite de manipulare. Aparitia telviziunii a schimbat si usurat metodele de manipulare.

Predominare si scopuri

Micile grupuri sau comitete au luat locul marilor mase .Scopul principal este ca aceste
mici grupuri sa fie convinse de o anumita decizie. Incercarile se bazeaza pe ajungerea la un
consens .

Factorii climatului verbal

Pentru a scapa de publicitatea nedorita de multe ori aceste mici grupuri se intalnesc in
locuri ascunse ferite sau indepartate. Discursurile sunt bazate pe incredere reciproca si au o nota
familiala pentru ca sunt mai usor de controlat . Este o discutie mai intima si se pot exista legaturi
personale intre membrii grupilui si astfel nu vor exista conflicte la nivel oficial.

Metode de control asupra fluentei discursului

Esenta negocierilor in grupuri mici este in formularea verbala a problemelor si prin aceste
actiuni se incearca ajngerea la o singura alegere acceptata de toata lumea .
 Eficeienta negocierii in grupuri mici

Multe crize nationale si internationale au fost rezolvate in acest mod , negocierile fata in
fata si au atins mai bine scopurile. Asa s-a intamplat si in cazul Vietnamului discutiile la nivel
formal esuand.

Functiile majore ale dezbaterilor publice

Aceste functii sunt diverse iar tacticile verbale variaza ca atare. Aparitiile publice au
devenit un forum urias .Adunarile publice sunt ocazii pentru luarea deciziilor majore cu mici
exceptii insa ,daca subiectele sunt tabu sau mai greu de acceptat intr-o discutie publica, de
exemplu legalizarea prostitutiei. O alta provocare a discutiilor publice este expunerea simultana
la mai multe tipuri de public. De multe ori, subiectul abordata este generalizat pentru a nu crea
divergente sau pentru a nu lasa loc de interpretare.

Restarngeri in folosirea limbajului

Pentru a mentine o atmosfera civilizata in ciuda diferitelor interse si personalitati care se

afla in conflict exista anumite reglementari.Atacuri personale sau diferite remarci la adresa unei
religii sau aunei convingeri nu sunt permise. Limbajul netemperat nu este permis pentru ca de
obicei duce la ruperea relatiilor. Discutiile politice in special cele desfasurate in public trebuie
dublate de o buna si placuta imagine a personajului. Din acesta cauza si pentru ca exista
oponentii care vor provoca pe cat posibil vorbitorul care incearca sa para cinstit si integru si
relaxat ,mesajul transmis nu este foarte concret ,nu se fac promisiuni mari si importante si deci
acest gen de aparitie nu este cotata ca una dintre cele mai bune metode de transmitere a
informatiei.

Functiile operationale
 Pe langa functiile majore dezbaterile publice au si scopuri mai putin evidente. Una dintre
cele mai importante este imprastierea informatiei la mebrii adunarii. Argumentele prezentate
intr-o discutie publica pot trece dincolo de situatia politica imedeiata si pot deveni intelegeri si
interpretari care pot apoi influenta desfasurarea actiunilor.

Atragerea publicului extern

In multe instante primul scop este de atrage publicul extern. Din aceasta cauza apar titluri
sau anuturi senzationale sau foarte emotionale. Propagada este un alt motiv al dezbaterilor
publice ,dar de multe ori adevaratele probleme sau lucruri care trebuie dezbatute sunt ascunse
sau falsificate tocmai petntru a nu pierde incredrea audientei.

Impactul dezbaterilor publice

Impactul acestor gen de adunari nu este foarte mare pentru ce de multe ori cei care
asculta nu sunt neaparat intersati de cele discutate si acet gen de manifestari au reputatia de a fi
demagogice si lipsite de substanta.

Sofisme ieftine si vremuri scumpe

George CuSnarencu

16.03.2006 - Politic & Social - Cronica Romana

’’Privesti la televizor, citesti presa si nu-ti vine sa crezi: e vreme sofismelor care nici macar
nu au aura filozofica de altadata, cea care le-a facut celebre in sfera gandirii speculative, ci sunt de-a
dreptul penibile, de doi bani. Emise de tot felul de oameni politici si analisti activisti de culoare
oranj, cu orice prilej, atunci cand opinia publica trebuie manipulata. Fara expertiza, toti acesti
manipulatori nici macar nu stiu sa fie subtili, dimpotriva se dovedesc niste ghiolbani de cartier care
au descoperit la fara frecventa deliciile acordului dintre subiect si predicat, dar cu lacune. Ce vreau
sa spun? Pentru mine, atata vreme cat, asa cum toata lumea stie, sofismul este „un rationament
aparent corect, dar in fond incorect, construit astfel in scopul de a induce in eroare”, toti acesti insi
care se perinda pe la televiziunile si ziarele cu patroni „puscariabili” nu fac altceva decat sa se ocupe
cu trafic de minciuna asa cum mafiotii se ocupa cu traficul de heroina. Exemplele sunt prea
numeroase pentru a fi enumerate macar in parte in acest articol. Pentru cateva, insa, tot o sa gasesc
loc.

Sa incepem cu „lupta de clasa” declansata cu ocazia votarii din parlament impotriva

perchezitionarii imobilelor lui Adrian Nastase. Cu acea ocazie s-a „reclamat” cu sofisme incropite in
retorte de plastic ca parlamentarii sunt „deasupra legilor”, ca au „privilegii”, toate astea in sfidarea
cetateanului de rand. Desi nu sunt parlamentar si nu am rude in Parlament pentru a fi banuit de o
demonstratie „pro domo”, asa cum arata si definitia sofismului, rationamentul e aparent corect.
Opinia publica se inroseste de furie! Cum sa fie unii deasupra legilor si ea nu? Sofismul a fost lansat,
scopul a fost atins, parlamentul a fost balacarit si daca s-ar face referendum acum, nici 5 la suta
dintre cetateni n-ar mai dori parlamentari. Dar... totul s-a realizat prin inducerea in eroare a
cetateanului. Pentru ca, in realitate, parlamentarii nu sunt „deasupra legilor” si nu au alte „privilegii”
decat cele conferite de Constitutie si Regulamente. Dincolo de aceste privilegii mai sunt si altele, dar
asa e peste tot in lume, indiferent daca ne convine sau nu. Asta e „cucerirea” societatii democratice
in capitalism. Asta avem, cu ea defilam!

Sa ne oprim acum putin si asupra sofismelor in care apare cu o oarecare frecventa, populista
de-a dreptul, cuvantul „popor”. Dl. Boc, cand prinde viteza, seamana foarte mult cu dna. Musca si
asta nu spre lauda lui. Bine informat despre manevrele de la Cotroceni in privinta unui PSD bagat in
corzi si mizand pe faptul ca „poporul” va ingropa fostul partid de guvernamant la eventuale alegeri,
dl. Boc reverbereaza si marturiseste gandul ascuns: „PSD trebuie tinut departe de guvernare si de
coruptie”. Laudabila strategie, dar cum? Cu zid facut din pieptul gol al dnei. Udrea? Cu un zid facut
din marmura dlui. Videanu? Sau cu zidul coruptiei din PD, niciodata luat la intrebari de DNA-ul
doamnei Macovei? Vom muri si vom vedea.

Tot dl. Boc, facandu-se (sau fiind) trompeta Cotrocenilor, spunea, in cazul „sfidarii” liberale,
ca PD nu vrea ca presedintele sa fie ales de parlament. De ce? Pentru ca nu are credibilitate „la
popor”, adauga sofistul de ocazie. Pai, daca ne luam dupa un asemenea sofism, nici justitia nu are
credibilitate „la popor”. Si atunci trebuie desfiintata? Dar clasa politica are credibilitate „la popor”?
Facand trafic de minciuna, sau de neadevar, spus mai elegant, dl. Boc se face ca uita ca toate, si
parlamentul si clasa politica, fac parte din societatea democra-tica de tip capitalist, chiar daca in
perceptia „poporului” ele nu au credibilitate. Traficand neadevarul la ore de varf, tocmai pentru a
prosti „poporul”, cel atat de laudat, si nu pentru a-l lumina, dl. Boc se face ca uita ca nu e nicidecum
o dovada de SIDA faptul ca presedintele ar putea fi ales de Parlament. Si in alte tari se intampla asta
si nici acolo parlamentul nu se bucura de credibilitate „la popor”.

Trec peste sofismele analistilor oranj adusi cu arcanul zi de zi la televiziunea pagubitilor

la FNI pentru ca sunt atat de stravezii incat nu pacalesc pe nimeni. Cu totul alta e situatia cand
sofismele vin insa de la seful statului. Am vazut cum dl. Basescu a descoperit puterea fiecaruia
dintre cuvintele sale si chiar a interjectiilor. Acum, ca sa dea mai mare greutate sofismelor sale,
presedintele aduce in prim plan „poporul”. Rezultatul este un populism ieftin si penibil pe
deasupra, daca e sa ne amintim staruinta cu care Ceausescu folosea ca paravan in interminabilele
sale discursuri acelasi cuvant magic. Cateva exemple. Anul trecut, pe vremea cand Alianta statea
atat de bine in sondaje, a fost lansata ideea „alegerilor anticipate”, pentru ca asa dorea „poporul”!
Cand „alegerile anticipate” nu mai erau de actualitate, sofismul servit a fost ca „poporul” nu
poate suporta cheltuieli atat de mari pentru organizarea lor. Cand spectrul „anticipatelor” revenea
pe cerul patriei, se arunca pe piata alt sofism: „poporul” trebuie sa plateasca, pentru ca
democratia costa! Culmea, desi „poporul” este acelasi, si n-a emigrat in Congo, despre „alegeri
anticipate” azi nu se mai sufla nici un cuvant. Acum „poporul” este folosit pentru scopuri mult
mai inaltatoare: lupta impotriva coruptiei! Ceva este adevarat in toata chestia asta, numai ca
„poporul” vrea curatenie in cazul tuturor coruptilor, nu doar printre cei ai dusmanilor dlui.
Basescu! Se va vedea cat de corupt este dl. Nastase, acum ca tovarasii lui de afaceri l-au dat in
gat mai abitir decat eforturile sterile ale Aliantei, dar cum ramane cu cei care au devalizat marile
banci romanesti? Tot „poporul” este cel care-l impinge pe dl. Basescu sa spuna ca judecatorii
sunt corupti! Si asta o declara, nu demult, in sedinta CSM la care s-a autoinvitat. Sa nu stie
presedintele ca in „numele poporului” s-au comis cele mai mari atrocitati in istorie? Sa nu stie dl.
Basescu ca „poporul” nu este o gloata de oi si ca doar un sfert din acest „popor” l-a ales
presedinte? Las deoparte intrebarile si constat un singur lucru: in lipsa unor masuri atat de
necesare pentru a „trai (macar) bine” ni se servesc tot mai des sofisme de doi lei (vechi). Si,
neincalziti de aceste sofisme, observam cum ele, totusi, creeaza monstri. Monstri care, incet-
incet, incep sa ne transforme cosmarurile in realitate.’’