URGENTE PEDIATRICE

INTOXICATIILE ACUTE LA COPII -ASPIRATIA DE CORP STRAIN

Intoxicatiile acute ale copilului reprezinta o problema de importanta deosebita in practica pediatrica, atat din
cauza frecventei cat si din cauza gravitatii lor.Reprezinta una din marile urgente medicale la copil. 1/3 din
aceste intoxicatii sunt cu sfarsit letal.85% dintre intoxicatiile acute la copil apar sub varsta de 5 ani,varsta de
incidenta maxima este intre 1an si 3 ani.
 Intoxicatia acuta a copilului este o “boala a familiei”. Se evidentiaza astfel responsabilitatea majora
care revine adultilor in primul rand familiei,in prevenirea intoxicatiilor copilului.

Toxic = orice substanta sau compus chimic exogen,care patruns in organism prin diferite cai, provoaca alterari
functionale si structurale organice, exprimate pe plan clinic printr-o stare patologica.
Toxicitatea unei substante este determinata de: -proprietatile fizice si chimice,doza,concentratia, calea si
viteza de patrundere, varsta intoxicatului, greutatea sa corporala.
Elementul cel mai important de prognostic favorabil – depistarea precoce.

Conduita in fata unei intoxicatii la copil este guvernata de 2 “ reguli de aur”:

1. Orice suspiciune de intoxicatie trebuie considerata ca intoxicatie adevarata si sa se actioneze fara
ezitare.
2. Trebuie castigat timp; fiecare minut pierdut reprezinta o cantitate in plus de toxic absorbit.

DIAGNOSTICUL INTOXICATIILOR:
 Informatiile initiale : nume,varsta ,greutate, adresa, numar de telefon.
 Istoricul: - important: identificarea produsului ingerat ( este adus toxicul de catre apartinatori, se
verifica farmacia casei, se afla daca pacientul a fost lasat nesupravegheat chiar si un interval scurt de
timp).
Important: de avut in vedere ca nu totdeauna se obtin date corecte si adevarate de la primul
interogatoriu.
- cantitatea de toxic ingerata;
- timpul scurs de la ingestie si pana la sosirea in camera de garda.
-primele semne si simptome aparute;
- evolutia acestora;
- eventuale manevre terapeutice si tratamente aplicate la domiciliu,in alte unitati sau in timpul transportului.

Examenul clinic:
- La prezentarea la spital se evalueaza in primul rand functiile vitale ( aparat cardio-vascular si respirator)
si starea SNC.
- Se vor monitoriza functiile vitale pe tot parcursul tratamentului si supravegherii.
- Se poate identifica un sindrom toxic specific (modificari clinice caracteristice pentru un anumit
toxic).
- Coma – in intoxicatii cu deprimante ale SNC (alcool,cloralhidrat,barbiturice,opiacee,anestezice)
- Dilatarea pupilara – intoxicatia cu beladona, efedrina,atropina.
 - Pupile punctiforme – intoxictatii cu opiacee, nicotina,substante cu efecte muscarinice.
- Leziuni ulcerate ale mucoasei bucale, buzelor si pielii – in intoxicatiile cu substante caustice acide sau
alcaline.
- Coloratia cianotica a tegumentelor si mucoaselor,care nu se amelioreaza sub oxigenoterapie –
intoxicatii cu substante methemoglobinizante.

 Mirosul particular al respiratiei

- halena de alcool este data de intoxicatia cu alcool,,acetona,lacuri,tiner,vopseluri;
- Halena de usturoi – fosfor,arsenic;
- Halena de migdale – de cianuri;
- Halena de petrol lampant – de produse petroliere.
 Hipersalivatia si hipersecretia bronsica cu inundarea cailor respiratorii – insecticide organofosforate;
 Uscaciunea mucoasei bucale – intoxicatia cu atropina si derivati,substante antihistaminice.
 Hipoventilatia – intoxicatia cu substante deprimante ale SNC
 Hiperventilatia – intoxicatia cu salicilati, nicotina sau oxid de carbon.

 Examenul paraclinic:
- Glicemia; timp de coagulare; la punctie venoasa-sange ciocolatiu-brun (intoxic.cu
subst.methemoglobinizante);lichid de varsatura,ex.de urina, examen toxicologic din sange,urina,lichid gastric.
 Screeningul toxicologic:
- Orice medicament sau substanta aduse de familie sau de cei din anturajul copilului ,drept suspectate a fi
cauza intoxicatiei trebuie trimise laboratorului de toxicologie.
- Tot pentru toxicologie se trimit lichidul de spalatura,sange,urina.
- Laboratorul de toxicologie nu poate pune singur dignosticul intoxicatiei;istoricul si examenul clinic sunt
foarte importante.
- Tratamentul general al intoxicatiilor acute la copil : reprezinta intotdeauna o urgenta.
1. Prevenirea absorbtiei toxicului:
Indepartarea toxicului care nu a fost inca absorbit, inainte de aparitia simptomatologiei, reprezinta scopul
primar al tratamentului .
Intoxicatiile prin ingestie :
- Indepartarea toxicului prin : evacuarea continutului gastric si intestinal si prin administrare de antidoturi
nespecifice.
 Evacuarea continutului gastric : prin provocare sau spalare.
Provocarea varsaturii:
- Unele subst.toxice sunt ele insele emetizante;
- Provocarea varsaturii – la domiciliu : stimularea repetata a fundului gatului (faringe posterior) cu
degetul sau cu un obiect neascutit (lingurita, apasator de limba)
- Copilului i se va da sa bea lapte sau apa calda.
- Provocarea varsaturii si pe cale medicamentoasa: sirop de ipeca,po; apomorfina subcutan;
 - Provocarea varsaturii este contraindicata la : bolnavii obnubilati,in coma sau/si convulsii; in cazul
ingestiei de substante caustice si hidrocarburi volatile, in intoxicatia cu substante antiemetizante.

Spalatura gastrica: - este o metoda de prevenire a absorbtiei substantei toxice,mai ales daca se efectueaza in
primele 4 ore de la ingestie.
Echipament necesar: tub de cauciuc sau plastic folosit pt. tubaj duodenal (tub Faucher),seringa.
• Copilul se va imobiliza.
• Tubul se va introduce cu blandete fara a forta.
• Daca bolnavul coopereaza ,i se cere sa faca miscari frecvente de deglutitie.
Solutia pentru spalatura gastrica:
- solutie salina izotona diluata ½ cu apa;
- Cantitate de maxim 150-200 ml;
- Apoi se aspira;
- Se face acesta manevra de 10-12 ori sau pana cand lichidul de spalatura este clar si limpede.
Contraindicatiile spalaturii gastrice:
- Ingestia de substante puternic caustice;
- Ingestia de stricnina (risc de declansare a convulsiilor);
- Ingestie de hidrocarburi volatile;
- Copil comatos.
Complicatiile spalaturii gastrice (in 3% din cazuri):
- Pneumonie de aspiratie;
- Leziuni esofagiene;
- Aritmii hipoxice;
- Hipercapnie;
- Laringospasm.
 Administrarea de antidoturi nespecifice: inactiveaza substantele toxice sau previne absorbtia lor.
 Carbunele activat:
- Pulbere neagra-cenusie,fara miros si fara gust;
- Previne absorbtia toxicului: adsoarbe pe suprafata sa toxicul rezultand un complex stabil;
- Se adm.inainte si dupa spalatura gastrica.
- Se adm in sol cu 150-200 ml apa+glucoza,
1 g/kg/doza.
- Actiunea este cu atat mai buna cu cat se adm mai repede de la ingestia toxicului.
- Carbunele activat este ineficient impotriva: metalelor, alcoolului etilic,izopropilic si metilic,alcalilor si
acizilor caustici.
ALTE ANTIDOTURI NESPECIFICE:
 lapte ,albus de ou crud – in intoxic.cu mercur,arsenic si alte metale.
 amidonul – in intoxic. prin ingestie de iod,ioduri.
 ceai concentrat,sol.de acid tanic si sol.de permanganat de potasiu – intoxic.prin ingestie de alcaloizi ca
atropina,morfina.
 Evacuarea continutului intestinal:
 -pentru reducerea absorbtiei toxicului care nu a putut fi eliminat prin varsaturi sau spalatura gastrica.
 substante folosite pentru accelerarea evacuarii intestinale (catarctice): nu se mai folosesc astazi.
Intoxicatiile prin inhalare de substante in stare gazoasa ( CO,gaze de esapament,vapori ai unor metale,gaz
metan):
 Indepartarea victimei din mediul toxic: se va scoate intoxicatul din incapere la aer curat si se va
transporta la distanta de sursa de gaze toxice;
 +/-respiratie artificiala prin masaj toracic sau “gura la gura”;
 Transport la spital,
  Adm.de oxigen sau ventilatie mecanica.
Indepartarea toxicelor care contamineaza tegumentele : in cazul substantelor toxice care se absorb pe cale
transcutanata : insecticide organofosforate si organoclorurate,hidrocarburi halogenate,substante caustice si
corozive.
- Spalarea tegumentelor contaminate cu sapun si apa sub forma de jet continuu;
- Se evita frecarea brutala a pielii;
- Pentru toxicele uleioase se folosesc solventi organici (alcool,acetona),care apoi se vor indeparta prin
spalare cu apa si sapun.
- Zonele cutanate erodate chimic dupa spalare se vor trata ca si arsurile.
Indepartarea toxicelor care contamineaza mucoasa conjunctivala:
- Ochii se spala cu ser fiziologic caldut in cant. de 200-300 ml sau cu apa simpla sub jet continuu sau mica
presiune,timp de 15-20 minute;
- Contactul substantei toxice cu ochiul poate determina arsura chimica cu leziuni ale corneei si
conjunctivei;
- Dupa spalatura oculara se trimite intoxicatul la medicul specialist oftalmolog.
Prevenirea absorbtiei toxicelor injectate:
- Se aplica un garou proximal de locul injectarii, pentru a incetini absorbtia;
- Indepartarea toxicelor aflate in zona injectarii – pe cale chirurgicala sau prin suctiune;
- Aplicarea unei pungi cu gheata la locul injectarii (crioterapie) – intarzie absorbtia toxicului.

2. GRABIREA ELIMINARII TOXICELOR DIN ORGANISM:

Scop: eliminarea din organism a toxicelor care au fost absorbite.
Metode:
 Sporirea diurezei – poate favoriza si grabi excretia unor substante toxice care se elimina pe cale renala:
 Diureza apoasa;
 diureza osmotica: sol.de glucoza 10% ;
 diureza osmotic-ionica : furosemid 1-2 mg/kg/doza,iv.
- Dializa extrarenala: este rezervata doar in cazurile de intoxicatii foarte grave,cand tratamentul medical
conservator a esuat,cand apare simptomatologie care denota amenintarea imediata a vietii,cand toxicul este
dializabil.
- Hemodializa – in intoxicatiile grave cu paracetamol,ciuperci otravitoare,arsenic, teofilina, camfor,alcool
etilic,etilen-glicol,hidrazida,alcool metilic,salicilati.
- Dializa peritoneala: are aceleasi indicatii ca si hemodializa,dar are eficienta mai redusa.
- Hemoperfuzia : trecerea sangelui printr-un cartus filtrant care contine carbune superactivat si o rasina
schimbatoare de ioni.
- Plasmafereza – cand toxicul nu poate fi eliminat prin dializa. Se foloseste doar in cazuri foarte grave,cu
risc letal.
 - Exsanguinotransfuzia – se folos.numai la nn,sugar,copil mic, pentru ca se foloseste sange de la un
singur donator.
3. NEUTRALIZAREA TOXICELOR PRIN ANTIDOTURI SPECIFICE:
Antidoturi specifice = compusi chimici care neutralizeaza actiunea toxica a anumitor substante asupra
organismului.
 Numarul toxicelor pentru care exista antidoturi specifice este redus.
 Nici antidoturile nu sunt lipsite de toxicitate.
 Antidoturile specifice se folosesc cu mult discernamant,in cazuri stric selectionate si cu indicatie
precisa.

Antidoturi specifice:
- Alcool etilic 100% - pentru ix. cu alcool metilic;
- Glucagon – pt.ix.cu betablocante;
- Atropina – pt. ix.cu colinergice,pesticide;
- Desferoxamina – pt.ix.cu fier;
- Albastru de metilen1%,vitamina C – in ix.cu nitriti,nitrati;
- Oxigen – in ix.cu CO;
- Atropina – in ix.cu organofosforate;
- N-acetilcisteina – in ix.cu paracetamol;
- D-penicil-amina – in ix.cu plumb,cupru,mercur.
- Vitamina K – in ix.cu raticide.
TRATAMENTUL NESPECIFIC AL INTOXICATIILOR:
- Primele masuri terapeutice aplicate de urgenta vizeaza sustinerea functiilor vitale;
- Administrarea de oxigen,medicamente si a antidotului trebuie facuta cu discernamant,bine justificat,in
functie de nevoile specifice ale fiecarui bolnav.
- Se trateaza bolnavul,nu toxicul;
- Orice bolnav intoxicat – linie venoasa , pt. instalarea perfuziei.
- Monitorizare cardio-vasculara si respiratorie.
- Monitorizarea functiei renale.
 Tratamnet hidro-electrolitic – in functie de diureza si densitatea urinara monitorizate din ora in ora.
 Tratament sedativ – in ix.cu stimulente pt SNC;
 Depresia,coma– tratament stimulator al SNC;
 - tratamentul perturbarii functiilor celorlalte organe si sisteme.
 Sustinerea functiei respiratorii: eliberarea cailor respiratorii,,respiratie “gura la gura”, O2, ventilatie
mecanica.
 Sistemul cardio-vascular;
 Afectarea renala;
 Afectarea gastro-intestinala.
 Copilul intoxicat este susceptibil la infectii si tratamentul antibiotic trebuie avut in vedere;
 Antibioterapie profilactic- in ix.cu hidrocarburi volatile,substante caustice corozive.
 Durerea trebuie combatuta pt.ca ea insasi contribuie la intretinerea socului (socul de stres).

ASPIRATIA DE CORP STRAIN

 Accident grav care se poate insoti de asfixie severa si evolutie spre deces in cazul localizarii laringeene
sau traheale.
ETIOLOGIE

ANAMNEZA
• ACCIDENT IN TIMPUL ALIMENTATIEI SAU JOCULUI
• DEBUT BRUSC IN PLINA STARE DE SANTATE CU : TUSE, CIANOZA, CORNAJ,HIPERPNEE
CLINIC

PARACLINIC
1. ASTRUP
2. Radiografia cardiopulmonara: fata +profil,(semne directe:vizualizarea corpului strain daca este
radiopopac si semne indirecte: emfizem mediastinal,atelectazie unilaterala,pneumotorace)
3. Radioscopie pulmonara
4. Bronhoscopie
COMPLICATII
1. Atelectazie
2. Pneumonie
3. Abces pulmonar
4. Insuficienta respiratorie acuta
5. Aritmii cardiace
6. Stop cardio-respirator
7. Deces
TRATAMENT
SLIDE 35
TRATAMENTUL COMPLICATIILOR SLIDE 36