Photoshop

6
pentru,
 Deke McClelland

Traducere din limba engleză: Petre Mureşan

(i i '<
AROC
 EDITURA
TEHNICA

Bucureşti, 2003
Copyright ©JOQ3&C.|:
. - ., ..iei..- -':• :
**=**# -.<:*' v-»,Jfoat8. "HţJ: -
;
^^. S.C. Editară TEHNIC
^^• ^;^ ^••-,••
"" ' ; r > ' jLÎ&erel l

-* www.tetinica.ro *
«** ,^ *.V '? \. ' ' .'
1 ' . fv , *. ,. ' *

Iwide, Inc.
This is

Rstoiănid

coordoaâtor editMÎal
adinaionescu
coordonator tehnic
floringealapu

layout & pre-press

cătălinamăgureanu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
MCCLELLAND, DEKE
PHOTOSHOP 6 pentru...aMICI! / McClelland Deke;
trad.: Mureşan Petre. -Bucujreki: Editura Tehnică, 2003
ISBN 973-3 l-2010-3rx
I. Mureşan, Petre (trad,) * <,'-
•• v ...» -'<
004.42 PHOTOSHOP^'
Editat cu sprijinul Ministerului EduQa^»|* Cercetării şi Tineretului

Tiraj: 1000 exemplare Preţ

editură: 160.000 lei
Despre autor
Deke McClelland este redactor colaborator pentru revistele Macworld şi
Publish. Este autorul a peste 50 de cărţi tratând despre grafica computerizată şi
editarea electronică, iar lucrările sale au fost traduse în peste 20 de limbi. Şi-a
început cariera ca director artistic al primului birou de service din Statele Unite.

După acordarea Premiului Ben Franklin pentru Cea Mai Bună Carte pentru
Computere, în 1989, Deke a mai primit de două ori premiul acordat de Society
of Technical Communication (1994 şi 1999), premiul acordat de American
Society for Business Press Editors (1995), premiul Maggie acordat de Western
Publications Society şi Cool2 Award din partea revistei Photo Electronic
Imaging (1999). A căpătat, de asemenea, de einci ori prestigioasa Computer
Press Award. în 1999, publicaţia online Book Bytes 1-anumit pe Deke - Author
oftheYear (www.mymac.com).

Deke este autorul următoarelor cărţi publicate de IDG Books Worldwide, Inc.:
Photoshop 6Bible (Gold Edition), Macworld Photoshop 6Bible, Photoshop 6
for Windows Bible şi Photoshop Studio Secrets, ediţiaâ doua. El este şi autor al
Real World niustrator şi Real World Digital Photography, de la Peachpit Press.
Prima ediţie din Photoshop Studio Secrets a câştigat Computer Press Award,
pentru cea mai avansată carte de popularizare în 1997.
Sumar ilustrat
de Rich Tennant
9.1
J. WC. T-—'

,«.««<
MUNSfTf noauati oe ECrouE &E mwwe. «$« ct MI-AM
fEM<I5 5^ «Ttl» B^IICIC CME TOT «AEAU nONTUC NOU.

«i-< F*WT nJcete. NU-I NEVOIE s^-« MU.TOMIŢI.-

pag. 135
 Sumar

Introducere............................................................................1
Partea /: Ce... > Ajută-măf....................................................7
Capitolul 1: Faceţi cunoştinţă cu Dr. Photo şi Mr. Shop...................................................9
Capitolul 2: Faceţi cunoştinţă cu pânza de pe ecran.......................................................21
Capitolul 3: Acum chiar începe distracţia........................................................................37
Partea a ll-a: îngrijirea şi hr&nirea pixetitor.................................59
Capitolul 4: Luaţi măsurile imaginii...........................................'....................................61
Capitolul 5: Mătuşica Em împotriva Spiriduşilor (Luptă pe viaţă şi pe moarte)................79
Capitolul 6: Salvaţi, înainte de culcare..........................................................................100
Capitolul 7: Trecem la tipărire.......................................................................................116

Partea a l ll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente---------135

Capitolul 8: Pictează-mă tânăr, frumos şi diform...........................................................137
Capitolul 9: Să parodiem realitatea......................................„.....:.................................159
Capitolul 10: Curăţarea defectelor.................................................................................183
Capitolul 11: Ceasul digital e dat înapoi........................................................................194

Partea a W-a: Selectaţi înainte de a corecta......................209

Capitolul 12: Marea cavalcadă a pixelilor.....................................................................211
Capitolul 13: Alte distracţii cu selecţiile........................................................................251
Capitolul 14: Colorarea în interiorul liniilor..................................................................266

Partea a V-a: Prin urmare, tuaţi în serios editarea de

imaginft.....................................................................285
Capitolul 15: Straturi peste straturi................................................................................287
Capitolul 16: Graffiti digitale........................................................................................314
Capitolul 17: Expediţie printre filtre..............................................................................335
Capitolul 1& Extragerea culorilor din pământ, din iarbă verde.....................................352
Capitolul 19: O scurtă privire asupra graficii de Web....................................................371

Partea a Vl-a: Partea cetorzece.......................................397

Capitolul 20: Zece tehnici dificile pentru memorat.......................................................399
Capitolul 21: Zece moduri amuzante de a modifica chipul celor dragi.........................409
Capitolul 22: Zece lucruri pe care le puteţi face cu capodopera produsă în
Photoshop...............................................................................................................423
 Cuprins
Introducere.............,..........................................................1
Despre această carte.................................................................................................l
Aveţi cumva altă carte Photoshop?...........................................................................2
Ce găsiţi în această carte..........................................................................................3
Partea I: Ce ...? Ajută-mă!......................................................................................3
Partea a Il-a: îngrijirea şi hrănirea pixelilor...........................................................4
Partea a IH-a: Umblând tiptil prin cutia de instrumente.........................................4
Partea a IV-a: Selectaţi, înainte de a corecta...........................................................4
Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?..............................4
Partea a Vl-a: Partea celor zece...........................................................................5
Pictograme folosite în această carte..........................................................................5
Cum să folosiţi această carte......„............................................................................6
Impresii, vă rog............................................................................................................6

Partea I: Ce...} A/ută-mă!....................................................7

Capitolul 1: Faceţi cunoştinţă cu Dr. Photo şi Mr. Shop.................................9
Insipidul, dar amabilul Dr, Photo.„............................................................................10
Fiorosul, dar dinamicul Mr. Shop..............................................................................11
Cele două funcţii ale Photoshop-ului......................................................................11
Să pictăm fără să facem mizerie...........................................................................12
Editarea detaliilor unei imagini existente.............................................................13
E nou! E mai bun!......................................................................................................15
Capitolul 2: Faceţi cunoştinţă cu pânza de pe ecran....................................21
Daţi Photoshop-ului suflarea vieţii electronice.........................................................22
Lucrul cu Windows....................................................................................................25
Alternarea între Photoshop şi Finder.........................................................................26
Manevrarea printre meniuri.......................................................................................27
Conversaţia cu casetele de dialog...........................................................................28
Meşterind cu paletele................................................................................................30
Deschideţi cutia de instrumente.................................................................................34
Capitolul 3: Acum chiar începe distracţia.................................................37
Nu staţi aşa, degeaba, deschideţi ceva!...................................................................38
Deschiderea unei imagini, alt format decât Photo CD.......................................38
Deschiderea unei imagini Kodak Photo CD.......................................................41
Priviţi: iată fereastra de imagine................................................................................43
Ecranul, moşia voastră digitală..................................................................................46
Folosirea instrumentului Hand.............................................................................47
f _______________________________Phitashop 6 pentru aMlCl

Folosirea scurtăturilor...........................................................................................48
Zoom in şi Zoom out în imagine..........................................................................48
Navigarea prin palete............................................................................................52
Umpleţi ecranul cu imaginea voastră......;.........................................................53
Instrumente pentru cei extrem de precişi...................................................................54
Punerea în funcţiune a riglelor..............................................................................55
Folosirea ghidajelor..............................................................................................55
Instalarea grilelor..................................................................................................56

Partea n ll-a: îngrijirea fi hrănirea pixetttor............................... 59

Capitolul 4: Luaţi măsurile imaginii.........................................................61
Bun venit în Pixeltown.....................................................................,.............,..........61
Pixelii de ecran contra pixelilor de imagine...............................................................63
Dimensiunile imaginii, rezoluţia şi alte laturi spinoase ale pixelilor..........................64
Rezolvarea rezoluţiei.i............'................:.................................;......................66
Schimbarea dimensiunii pixelilor......................................................................68
Schimbarea dimensiunilor fizice ale imaginii................'..,.'.................................71
Păstrarea proporţiilor............................................................................................71
Folosirea fără pericole a casetei de dialog Image Size.........................................74
Pentru ultra-siguranţă: folosirea comenzii Resize Image....................>...:.................76
Ce face comanda asta, Canvas Size?.........................................................................77
Capitolul 5: Mătuşica Em împotriva Spiriduşilor (Luptă pe viaţă şi pe moarte)... 79
Să privim culorile într-o lumină nouă......................................,,.........*.......................80
Navigarea pe canalele color.................................................................................81
Amestecarea de roşu, verde şi albastru pentru a crea culori............:....................83
Folosirea paletei Channels....................................................................................84
Managementul culorilor în Photoshop 6....................................................................85
Alegerea setărilor color...............................................;.....................................86
Fiţi propriul vostru Mare Maeştrii L. J.......................................................................90
Jonglarea culorilor din foreground şi background................................................91
Definirea culorilor..............................................,.,..............................................92
Trecerea la grayscale.......................................................,.........................................96
Calea spre grayscale.............................................................................................97
Alte sfaturi în grayscale, de la mătuşica Em......................................................98
Capitolul 6: Salvaţi, înainte de culcare..................................................100
Salvaţi o imagine, salvaţi o viaţă..........................................................................101
Salvarea pentru prima oară.............................................................................101
Aderaţi la programul salvărilor frecvente........................................................104
Crearea unei copii backup...................................»-.;...........,......,...........«.......105
Ghidul Photoshop în formatele de fişier..................................................................105
Ce este un format de fişier?.............................................................................105
TIFF: Marele comunicator.............................,.,.................,..............................106
JPEG: Salvatorul de spaţiu.................................................................................107
GIF: Numai pentru Web-işti...............................................................................109
EPS: Soluţia de 10%.........................,.......................,............,..........................109
 PICT: Formatul de imagine generic pentru utilizatorii de Mac..........................110
BMP: Formatul tapet [wallpaper] pentru utilizatorii de PC...............................110
Ce se aude cu formatul Photoshop nativ?........................................................111
Ce format e bine de folosit şi când.....................................................................112
Lăsaţi un mesaj prietenesc.......................................................................................113
Noapte bună, imagine - şi puricii programării să nu te sărute!.................................114
Capitolul 7: Trecem la tipărire.............................................................116
Cam asta e tot ce trebuie să ştiţi despre printare......................................................117
Alegerea unei imprimante în Windows....................................................................119
Alegerea unei imprimante pe Macintosh..................................................................120
Sincronizarea imaginii cu hârtia..............................................................................121
Trimiterea imaginii spre imprimantă.......i............................................................124
O scurtă privire asupra opţiunilor Color Management.............................................124
Crearea şi printarea ufieîfoi de prezentare [Contact Sheet]...................................127
Crearea şi printarea unui lot de poze [Picture Package]...........................................129
Printarea de separaţii color [Color Separations].......................................................129
Crearea de separaţii C, MYK............................................................................130
Crearea separaţiilor spot color............................................................................133

Partea a ///-«: Mergând tiptil prin cutia de instrumente.--------735

Capitolul 8: Pictează-mă tânăr, frumos şi sucit........................................137
Pictând cu instrumentele Pencil, Paintbrush şi Airbrush..........................................138
Efectuarea de artificii cu instrumentele speciale de pictat........................................142
Alegerea pensulei.....................................................................................................143
Schimbarea mărimii pensulei ..„.........................................................................143
Construiţi-vă propria pensulă.............................................:..............................146
Faceţi nebunii cu paleta Brushes......................:.............................................147
Explorarea altor opţiuni de pictat.............................................................................149
Studierea barei de opţiuni...:............................................................................149
Experimentarea cu alte moduri de pensulă.........................................................151
Este Photoshop doar un program de pictat?.............................................................153
Desenarea formelor de bază...............................................................................154
Crearea formelor speciale...............................................................................155
Schimbarea formelor......................................................................................156
La joacă cu formele........................................................................................157
Capitolul 9: Să parddiem realitatea......................................................159
Ajustarea gunoaielor atârnate de margini..............................................................160
Ascuţişurile instrumentului Crop..................................,................................160
Alte veşti bune despre decupaje.....................................................................163
Ajustarea exceselor........................................................................................164
Facem cunoştinţă cu instrumentele de retuşare.......................................................164
Dar ce fac instrumentele de editat, mai exact?.................................................165
Descoperirea instrumentelor de editat ascunse................................................166
Scăpaţi de imperfecţiuni folosind Smudge...........................................................167
Mânjiţi, dar elegant!...........................................................................................168
Controalele specifice pentru Smudge..............................................................168
 Photoshop 6 pontru aMICI

Celelalte instrumente de editat................„......................................................171

Focalizaţi din orice poziţie........................................................................171
Instrumentele Dodge si Burn. Sunt ele opuse?..............................................173
Meşterind cu butonul Color.......................................................................175
Modificaţi total realitatea folosind comanda Liquify..........................................176
Capitolul 10: Curăţarea defectelor».......................................................183
Folosirea comenzii Dust & Scratches..............................................................184
Previzionarea efectelor filtrelor..................................................................186
Specificarea dimensiunilor impurităţilor....................,................................186
Curăţarea minuţioasă a imaginii cu TLC...........................................................188
îndepărtaţi petele cu ştampila.........................................................<......189
Alte scamatorii cu instrumentul Rubber Stamp [ştampilă]....................i........192
Capitolul 11: Ceasul digital e dat înapoi...............................................194
Anularea ultimei acţiuni.....-..................................................<.........................195
Efectuând Undo................»..........................................,..................i........195
Limitările lui Undo..................................................................................196
Puterile lui Eraser [radieră].............................................'................................197
Lucrul cu Eraser [radiera]...................................................;.....................197
Ajustarea instrumentului Eraser.....................................................i..........197
Abandonarea în masă a editărilor....................................................................198
Paleta History...............................................................................................199
Radierea Prezentului.................................................................................202
Călătorind cu pensula, înapoi în timp..........................................................205
De ce refuză uneori să funcţioneze instrumentele Eraser sau History Brush?.......206
Pensula Art History.............................................„......[.•........:.>...;..............2 0 6

Partea a W-*: Selectaţi înainte de a corectă........................209

Capitolul 12: Marea cavalcadă a pixelilor...............................................211
Să prindem sforile.........................................................................................212
Aruncarea lasoului........................................................................................214
Folosirea instrumentului Lasso obişnuit.......................................................214
Trasarea selecţiilor cu laturi drepte.............................................................215
Selectarea cu Magnetic Lasso.......................................................<................216
Explorarea opţiunilor lasoului....................................................................218
Să privim opţiunile unice ale instrumentului Magnetic Lasso.........................218
Selectarea dreptunghiurilor, pătratelor, elipselor şi cercurilor..............................219
Puneţi mâna pe un pătrat sau un cerc...........................................................219
Controlaţi şi mai bine selecţiile..................................................................220
Trasarea de la centru, spre exterior.............................................................221
Mânuirea Baghetei Magice.............................................................................221
Să dăm cu Bagheta în cer..........................................................................222
Dresarea Baghetei Magice.........................................................................223
Cel mai bun instrument pentru selecţii: instrumentul Pen [Stilou]........................224
Calea către o selecţie mai bună...................................................................224
Crearea traseelor cu instrumentele Pen........................................................225
Editarea la perfecţie a traseelor..................................................................228
 m\
Stiloul mai prietenos..........................................................................................230
Paleta traseelor [Paths]...................................................................................231
Ciopârţirea cu traseele de decupaj [clipping paths]............................................233
Instrumente de mascare automate.........................................................................235
Selectarea prin comanda Color Range [gama culorilor]....................................236
Celelalte radiere.................«..........................................................................239
Comanda şi mai magică, Extract........................................................................244
Capitolul 13: Alte distracţii cu selecţiile................................................251
Minunile deselectării................................................................................................252
Selectaţi totul................,.........................................................................................252
Aritmetică selectivă.................................„..............................................................253
Adăugarea şi îndepărtarea unor zone dintr-o selecţie.......................................254
Intersectarea unei selecţii cu altă selecţie...........................................................255
Evitarea ciocnirilor pe tastatură...............................................................................256
Alte „minuni" ale comenzilor automate de selecţie.................................................257
Prelungirea Baghetei Magice.............................................................................257
Rocada dintre porţiunea selectată şi cea neselectată...........................................258
Estomparea marginilor unei selecţii...................................................................259
Folosirea comenzilor Border, Smooth şi altele...................................................260
Transformarea selecţiilor şi traseelor.......................................................................260
Transformarea selecţiilor........................................,........................................260
Transformarea traseelor..................,..............................................................262
Mutarea şi donarea selecţiilor..............................................................................263
Capitolul 14: Colorarea în interiorul liniilor............................................266
Aşterneţi ziare pe jos, înainte să vopsiţi...................................................................267
Turnând vopseaua cu găleata....................................................:..............................269
Aplicarea de culoare interiorului selecţiei................................................................270
Umple-te, îţi poruncesc!..............,...........................................................................271
Selectaţi umplutura.........................................................................................271
Cum nu trebuie mixate culorile..........................................................................272
Mereu schimbătoarea mare a culorilor.....................................................................272
Faceţi cunoştinţă cu instrumentul Gradient [degradeu]......................................273
Schimbarea tipului de degradeu........................................................................274
Deveniţi un expert în degradeuri.....................................................................277
Şi imaginea are nevoie să fie „atinsă".............................................................282
Cum va sta bordura în şa...................................................................................283
Mixaţi culoarea atingerii după ce apăsaţi Enter (Return pe Mac)......................283

Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de

imaainft.....................................................................285
Capitolul 15: Straturi peste straturi.....................................................287
Lipirea imaginilor...............................................................................................289
Umplerea unei selecţii cu altă selecţie...............................................................290
Redimensionarea unei imagini, pentru a se potrivi cu noul domiciliu...............291
Scuzaţi-mă, dar ce-i acela un strat?.........................................................................293
Cum să vă descurcaţi prin paleta straturilor [Layers]..........................................294
 PHitisbipegeotnaMICI

Mutarea şi manipularea straturilor......................................................................296

Aplatizarea şi fuzionarea straturilor...................................................................297
Alinierea straturilor..............................................................:............................298
Blocarea şi codarea color a straturilor......................................................................299
Administrarea straturilor, folosind seturile..........................:..............................300
îngrijirea numeroaselor şi minunatelor contopiri de straturi....................................302
Distracţia cu opacitatea straturilor......................................................................302
Meşterind cu modurile de contopire....,...............................................................303
Ştergerea straturilor până la transparenţă...........................................................305
Folosirea stilurilor de strat pentru iluminări şi umbriri............................................306
Capitolul 16: Graf f iţi digitale..............................................'....*............314
Noulinstrument ameliorat Typd.......................................................;.......r....................315
Introducerea textului pe ecran..................................................;,...........................317
Introducerea textului pe ecran.........................................................................318
Schimbarea aspectului textului....................„/.....................................,...........319
Distorsionarea textului în forme ciudate şi neaşteptate..-.-.;.........'........................324
Editarea stratului de text..........................................................................................325
Rasterizarea unui strat de text..................................................................................327
Creaţi din text, forme şi trasee....................................................i...........................327
Deschiderea sezonului de vânătoare la contururi de selecţie de text.......................329
Trasarea de contururi în jurul literelor.............................................................330
Adăugarea umbrelor în spatele literelor......................................:......................331
Transformaţi literele în fantomele propriilor lor forme.......................:........'.....333
Capitolul 17: Expediţie printre filtre..................................................... 335
Câteva date despre filtre........................................................,:!.......'.!..........336
Cum să întăriţi detaliile spălăcite.............................................................................338
Clarificatoarele dintr-un foc...............................................................................339
Unsharp Mask: filtrul cu un nume ciudat...........................................................340
în interiorul casetei de dialog „Supersharpen".................................................340
Câteva scenarii de clarificare...........................................................................342
Miopia adaugă profunzime..................................................................................343
Alegerea voalării potrivite...............................................................................344
Producerea efectului de mişcare şi de piese de puzzle.......................................345
Un ghiveci de filtre..................................................................................................346
Daţi imaginilor un aspect aspru, bărbătesc.........................................................346
Stanţaţi imaginea în metal..............................................................................348
Fuzionarea culorilor în imagini învechite [Flaky]............................................350
Capitolul 18: Extragerea culorilor din pământ, din iarbă verde....................352
Comenzile corecţiei color............................................................:.......................353
Bunii voştri prieteni, Auto Levels, Levels şi Variations.............,.......................353
Ceilalţi corectori color......................:............................'.:.............................356
Comanda Levels şi câmpul de contrast.................................................................357
Comanda Levels pe un strat.................................................:............................358
Să ne împrietenim cu caseta de dialog Levels..................................................361
Luminozitatea şi contrastul, aşa cum ar trebui ele să fie...................................363
Variaţiuni pe tema unei scheme de culori..............................................................366
 w
Transformarea culorilor obişnuite în Technicolor..............................................367
îndepărtarea patinei color face bine...................................................................369
Capitolul 19: O scurtă privire asupra graficii de Web................................371
Când să recurgem la ImageReady............................................................................372
Formatele de fişier pentru Web...,............................................................................373
PNG: noul tip din cartier....................................................................................373
GIF: Numai pentru Web-işti...............................................................................373
JPEG: Formatul compact...................................................................................379
Efectuarea comparaţiilor faţă-n faţă.........................................................................381
Opţiunile GIF.....................................................................................................382
Opţiunile JPEG..................................................................................................385
Meniul Preview.......................................•.........................................................387
Lucrul cu textul........................................................................................................388
Folosirea paletei Color pentru grafica de Web........................................................389
Tăierea butoanelor şi alte probleme de grafică........................................................390
Lucrul cu tăieturile.............................................................................................391
Opţiunile tăieturilor........!..................................................................................392
Crearea unei galerii fotografice pe Web...................................................................394

Partea a V\-ai Partea celor zece........................................397

Capitolul 20: Zece tehnici dificile pentru memorat....................................399
Prezentarea şi ascunderea cutiei de instrumente şi a paletelor.................................400
Schimbarea valorii unei casete de opţiuni................................................................401
Derulare şizoom.....................................................................................................401
Schimbarea dimensiunii pensulei.............................................................................402
Modificarea opacităţii..............................................................................................403
Trasarea de linii drepte.............................................................................................403
Adăugarea la, înlăturarea din şi reselectarea unui contur de selecţie.......................404
Mutarea, împingerea şi donarea..............................................................................405
Umplerea unei selecţii..............................................................................................406
Crearea, înlocuirea şi selectarea straturilor..............................................................407
Păşind prin paleta History........................................................................................408
Atât de multe scurtături, dar atât de puţin timp........................................................408

Capitolul 21: Zece moduri amuzante de a modifica chipul celor dragi............409

Crearea strălucirii de vedetă.................................................................................410
Transformarea unui chip, într-un buton....................................................:...........411
Creaţi o capodoperă a picturii..................................................................................412
Spălarea pe faţă.......................................................................................................413
întinderea unui chip în toate direcţiile posibile........................................................414
Aplicarea efectului de bronzare nucleară..............................................................416
Aplicarea efectului cubist........................................................................................417
Pudrarea unei feţe cu praf de marmură.................................................................418
Efectuarea unei dezintegrări moleculare totale........................................................419
înrămarea unei poze caraghioase.............................................................................420
 Phitiship 6 pentry iMICI

Capitolul 22: Zece lucruri pe care le puteţi face cu capodopera produsă

în Photoshop...............................................................................423
Printare şi difuzare...............................................................................................424
înrămarea operei de artă..........................................................................................424
Plasarea unei imagini în PageMaker, InDesign sau QuarkXPress...........................425
Plasarea unei imagini în Illustrator, FreeHand sau CorelDraw................................426
Lipirea unei imagini în PowerPoint.........................................................................427
Producerea unui model pe ecran...........................................................................428
Transformaţi-vă poza într-un mouse pad...............................................................430
Jocul de ping-pong în editare...................................................................................430
Publicarea unei imagini pe Internet sau pe alt serviciu online.................................430
Adăugarea unei imagini la colecţia ta particulară....................................................431
 Introducere
«t * # m * * g « « » * * « » *ţ * » *

C um se face că programul Adobe Photoshop este aşa de popular? în mod

normal, soft-urile de grafică au acelaşi succes la public cum ar avea o
formaţie hip-hop la nişte persoane în vârstă. Şi totuşi, Photoshop - programul
care îţi permite să corectezi şi să modifici fotografiile de pe ecranul
computerului - şi-a găsit drumul spre inima şi mintea utilizatorilor de computer
din toate categoriile vieţii. Care-i mişcarea?

Cum vă puteaţi închipui, chiar am vreo două teorii. Prima: când lucrezi în
Photoshop, nu începi să desenezi de la zero, ci editezi (prelucrezi) fotografii.
Sigur, să transformi o fotografie, poate fi ceva uşor intimidant, dar nici nu se
compară cu nesiguranţa care te cuprinde când te uiţi la un ecran alb, încercând
să înţelegi cum să desenezi ceva pe el. Mai pe scurt spus, o fotografie te
inspiră s-o pictezi exact în aceeaşi măsură în care o foaie albă de hârtie nu o
face.

A doua teorie: după ce Photoshop te-a captivat, îţi menţine interesul treaz prin
profunzimea capabilităţilor sale, pe care puţine softuri o pot egala. Spre deose-
bire de atâtea alte programe, care de-a lungul timpului au ars ca un foc de paie,
dar s-au dovedit ulterior o pacoste - nu voi da vreun nume, dar pariez că puteţi
nominaliza câteva - Photoshop este nu numai puternic, dar şi captivant. Deşi
folosesc de câţiva ani acest program, descopăr mereu lucruri noi la el şi mă
bucur de fiecare minut pe care-1 petrecem împreună. (Hai, fie, din când în când
se mai strecoară şi vreo două minute mai încordate printre ele, dar asta era de
aşteptat. La uţma urmei, Photoshop e şi el doar un program de computer şi ştim
cu toţii:* computerele simt nişte uriaşe glume cosmice, â căror singură raţiune de
a fi este să-şi bată joc de noi, să ne ignore rugăminţile şi să intre în comă în cele
mai nepotrivite momente. De fapt, dacă avem în vedere că este un program de
computer, Photoshop se comportă chiar remarcabil de bine.)

bespre aceasta carte

Doar pentru că-i o plăcere să foloseşti Photoshop, nu înseamnă că programul
este şi uşor de stăpânit. De fapt, seamănă cu un urs. Un urs grizzly imens, supă-
răcios, cu vreo 17 rânduri de colţi şi gheare pe măsură. Acest program conţine
 Pbotishep 6 peotru aMICI

aşa de multe că îţi ia luni de zile de muncă silitoare ca să le înţelegi pe toate.

Asta dacă sunteţi de unul singur.

însă, dacă plecaţi la luptă înarmat cu această carte, Photoshop îşi ascunde colţii,
îşi retrage ghearele şi se gudură ca un căţel. De fapt, unele studii demonstrează
că ajunge numai să apropii cartea de ecranul computerului şi Photoshop se
comportă cu 50% mai bine, chiar dacă n-ai citit nici o singură pagină din ea. Iar
dacă şi citiţi vreo două pagini, Photoshop nu numai că se cuminţeşte, dar începe
şi să capete sens. Adevărul este că am scris această carte având în minte urmă-
toarele ţeluri:

' Să vă arăt ceea ce aveţi nevoie să ştiţi, în ritmul exact în care aveţi nevoie
de acestea.
' Să vă arăt cum să faceţi ceea ce trebuie, aşa cum trebuie, încă de la început.
-i S Să vă distrag atenţia şi să profit că vă uitaţi în altă parte, ca să vă strecor
în
j cap anumite mici noţiuni.
B
l v Să fac astfel încât procesul cunoaşterii să devină nu doar mai puţin dure-
<"5 ros, dar şi o adevărată aventură, la care vă veţi gândi la bătrâneţe cu o
| lacrimă de regret în colţul ochilor. „O, ce n-aş da să învăţ din nou Photo-
i shop!", veţi ofta. „Nimic din ce-am mai făcut de atunci - nici atunci când
î am câştigat la loterie, nici atunci când am zburat în cursa inaugurală a
l navetei Pământ - Lună, împreună cu actorii seriei originale din Star Trek-
I nimic nu a mai fost aşa de pasionant cum a fost răsfoirea cărţii aceleia
l trăznite, Photoshop pentru aAGCR"

Mă rog, poate exagerez un pic, dar fiţi totuşi gata să vă distraţi! Peste doar
câteva zile, veţi putea face lucruri care astăzi v-ar face falca să atârne şi să se
bălăngăne în balamale. Şi n-aveţi grijă, totul e perfect legal în Statele Unite, ca
şi în Porto Rico, Insulele Virgine, şi Guam.

Atfeţi cumita altă carte Photoshop}

Pe când frunzăreaţi prin librărie, hotărându-vă ce carte despre Photoshop să
cumpăraţi, s-ar putea să fi observat o altă carte a subsemnatului, Biblia Photo-
shop. Există o versiune pentru Windows şi una pentru Macintosh. Tomul acela
de 800 de pagini acoperă cam tot ce se poate şti despre Photoshop.

Unii oameni, totuşi, anticipează citirea a 800 de pagini cu aceeaşi groază pe

care ar simţi-o pregătindu-se să înghită 800 de pesmeţi uscaţi. După cum ştiu
cei care au citit Biblia Photoshop, paginile ei nu sunt nici pe departe aride şi
anevoioase; de fapt seamănă mai mult cu 800 de fursecuri gustoase. „Fă-o ceva
mai groasă, dar dă-mi şi o motostivuitoare, s-o pot căra prin casă!" este reacţia
MrilHcere

tipică pe care o primesc. Dar chiar şi aşa, Biblia are ceva pe care cartea de faţă
nu-1 are: este exhaustivă.

Photoshop 6 Pentru aMICI priveşte lucrurile dintr-o perspectivă diferită.

Această carte indică funcţiile programului pe care aveţi nevoie să le cunoaşteţi
şi vă arată exact cum să le folosiţi. Nu doriţi să faceţi din Photoshop raţiunea
existenţei voastre - cel puţin nu încă - dar nici nu vreţi ca animalul să stea doar
să vă piuie şi să vă distrugă complet fotografiile. V-ar place să atingeţi cu el un
nivel de confort satisfăcător, precum cel la care aţi ajuns recent cu noua pisică,
de când nu vă mai sfâşie tapiţeria. Cartea aceasta chiar asta urmăreşte: să lucraţi
cât mai confortabil şi să deveniţi cât mai productivi cu Photoshop.

Ce găsiţi în aceasta carte

Această carte conţine mai multe secţiuni independente, concepute pentru a vă
răspunde întrebărilor, pe măsură ce ele apar. Desigur, puteţi citi cartea din
scoarţă în scoarţă şi va fi perfect inteligibilă. Dar puteţi şi să citiţi orice secţi-
une, la întâmplare şi veţi înţelege despre ce e vorba, în plus, această carte, spre
deosebire de ediţiile precedente ale ei, este o dublă platformă. Veţi observa co-
menzi atât pentru PC, cât şi pentru Mac, şi uneori textul va fi specific uneia sau
alteia dintre platforme.

Pentru a vă ajuta să vâsliţi printre informaţii, am împărţit cartea în şase părţi.

Fiecare parte conţine capitole, împărţite la rândul lor în secţiuni şi subsecţiuni.
Grafica abundentă ilustrează acele lucruri ce ar lua l 000 de cuvinte pentru a le
explica, ba veţi găsi chiar şi superbe planşe color - 16 cu totul - pentru a evi -
denţia problemele speciale relative la culori.

Pentru a vă face o idee asupra soiului de informaţii pe care le puteţi găsi în

aceste pagini, urmează o rapidă trecere în revistă a celor şase părţi.

Partea l: Ce.„l Ajută-mă!

Primele zile de folosire ale oricărui program de computer sunt cele mai neplă-
cute. Nu ştii ce poţi face cu el, nu ştii cât de bun e programul, nu ştii nici măcar
cum să pui o întrebare cât de cât inteligentă. Aceste prime trei capitole vă vor
aduce în formă pentru cursă într-un timp record.

Capitolul l vă introduce în editarea de imagini, vă explică unde puteţi găsi ima-

gini de editat şi vă prezintă rapid ceea ce aduce nou versiunea 6 din Photoshop.
Capitolele 2 şi 3 vă conduc în turul de prezentare al ferestrelor de interfaţă şi
imagine din Photoshop şi vă dau toate informaţiile de care aveţi nevoie pentru a
naviga printre ele.
 Photosbop 6 pentrp iMICI
yv

Partea a \\-ai îngrijirea şl hranlrea plicelllor

înainte de a putea edita o fotografie digitală, trebuie să cunoaşteţi câteva lucruri
despre natura acestui soi de animal. Ce este un pixel, de exemplu, şi de ce este
aşa de periculos să-i faci de petrecanie unuia? Care e diferenţa dintre o imagine
color şi una în scară de griuri - alta decât cea evidentă? Şi cum salvaţi sau
printaţi o imagine, după ce aţi terminat s-o editaţi? La toate aceste întrebări, şi
la multe altele, găsiţi răspunsurile în capitolele 4-7.

Partea a lll-a: Umblând tiptil prin cutia de

Instrumente
Photoshop oferă mai puţine instrumente - creioane, pensule etc - comparativ cu
majoritatea celorlalte programe grafice. Dar instrumentele lui au capabilităţi
remarcabile, care vă permit să umpleţi pagini peste p'agini cu şmecherii, cu un
efort minim. Veţi afla cum să întindeţi culorile, cum să scăpaţi de firele de praf,
cum să ştergeţi ce aţi greşit şi cum să faceţi o mulţime de alte lucruri, în capi-
tolele 8-11.

Partea a W-a: Selectaţi, înainte de a corecta

Instrumentele de selecţie vă permit să izolaţi porţiunea de fotografie pe care
doriţi s-o prelucraţi. Selectaţi doar o faţă, de exemplu, şi Photoshop va proteja
restul corpului, indiferent cât de aiurea mişcaţi pensula. Capitolele 12 - 14 vă
vor ajuta să înţelegeţi cum funcţionează selectarea şi cum s-o folosiţi în propriul
interes.

Partea a V-a: Prin urmare, luatnn serios

editarea de Imaqlnfi
Acum veţi păşi în partea cu adevărat incredibilă a terenului dejoacă Photo-
shop, în capitolul 15 vă voi face cunoştinţă cu straturile [layers], o facilitate
Photoshop care aduce flexibilitate, posibilităţi creative şi siguranţă în
viaţa voastră de editori de imagine, în capitolul 16 veţi afla cum să
creaţi efecte de text şi cum să le adăugaţi imaginii. Iar în capitolele 17 şi 18 vă
voi arăta comenzile pe care le folosesc profesioniştii pentru a corecta
focalizarea, a schimba luminozitatea şi contrastul, a corecta culorile şi, în
general, a face o imagine să arate de trei ori mai bine decât arăta când v-aţi
apucat de treabă.
(•traducere__________________________________________ y

Partea a Vl-a: Partea celor zece

Capitolele 20-21 conţin listele finale Top Ten Photoshop. Aflaţi aici cele mai
importante scurtături [shortcuts] din Photoshop, cele mai uimitoare trucuri cu
efecte speciale, precum şi răspunsul la întrebarea veche de când lumea: „Acum,
că am terminat de prelucrat imaginea mea din Photoshop, ce fac cu ea?"

Pictoyrame folosite în această carte

Când conduceţi maşina, semnele rutiere anunţă mereu numai lucruri rele.
încetiniţi, Ocoliţi, Stop, Coborâţi - şi eu unul, le urăsc pe toate. De ce nu dai
niciodată peste nişte semne care să spună: „Dă-i bătaie, accelerează!", „Drumul
e liber!" sau „Bani pe de-a moaca, mai înainte!". Cartea aceasta nu este aşa. Cu
ajutorul unor mici pictograme prietenoase aşezate pe marginea foii, vă aten-
ţionez asupra lucrurilor bune sau rele din interior şi sunt mult mai multe lucruri
bune, decât rele. Aşa că nu vă feriţi de semnele de circulaţie din această carte
-primiţi-le cu braţele deschise ţn ritualul lecturii voastre. Aici aveţi ghidul
pictogramelor folosite:

Urăsc jargonul computeristic, ca orice utilizator de computere sănătos la cap. ^!i

Dar, câteodată, trebuie să-1 folosesc, pentru că nu există cuvinte în limbajul curent
pentru anumite lucruri. E mare păcat, dar cel puţin vă avertizez că după
această pictogramă urmează ceva plin de termeni tehnici.
rf»i_.
Photoshop are câteva scurtături obişnuite şi o grămadă de altele, ascunse. Aici
intervine această pictogramă, spunând: „Hei, uite aici una numai bună!"
 Această pictogramă vă atrage atenţia asupra unor lucruşoare pe care le-am
menţionat în trecut sau pe care vreau să le ţineţi minte în viitor.
f
ţlE/
^3j£\ Photoshop este în general un program blând şi binevoitor. Uneori însă, nu
strică să umblaţi cu grijă. Pictogramă Atenţie! vă spune când să vă feriţi de
necazuri.

Această pictogramă indică caracteristici sau comenzi schimbate sau nou

introduse în Versiunea 6. Dacă upgradaţi la Versiunea 6 o versiune
anterioară a '' Photoshop-ului, fiţi atenţi când apare acest semn rutier, deoarece
o mulţime de lucruri sunt acum altfel.
Phitoshep 6 panul aMIGI
Din când în când, simt nevoia să vă împărtăşesc câte ceva care n-are nici în
clin, nici în mânecă cu Photoshop sau vreun alt program de computer. Acesta
este doar felul meu de a vă arăta că nu sunt indiferent.
Cum sa folosiţi această carte
Când eram în şcoala primară, cred că n-a fost an în care profesoara să nu ne
arate cum să ne purtăm cu noile noastre manuale: Aşadar, deschideţi cartea la
mijloc, apoi la primul şi la ultimul sfert, de fiecare dată îndoind cu grijă la
cotor. Nu îndoiţi sau răsuciţi paginile niciodată, casă rămână drepte. Nu uitaţi
să citiţi cuvintele de la început la sfârşit, aşa cum a intenţionat autorul. Doar
cartea este „ Un Obiect Special, de Păstrat cu Grijă ".

Iată însă câteva sugestii personale:

' Frângeţi cotorul cărţii de la început. Astfel, paginile vor sta mai drepte.
^ Când aveţi o întrebare, căutaţi mai întâi în cuprins. Sunteţi liberi să închi-
deţi cartea şi să vă vedeţi de viaţă după aceea (deşi eu fac tot posibilul să
vă momesc să citiţi mai departe).
^ Dacă sunteţi doar curioşi să ştiţi ce vă oferă cartea, căutaţi un subiect care
vă trezeşte interesul în tabla de materii şi citiţi câteva pagini.
' Dacă vreţi să învăţaţi tot ce vă poate oferi cartea, în ceea ce eu consider
ordinea optimă, daţi foaia şi citiţi pe îndelete.
' Dacă daţi peste ceva important, nu ezitaţi: îndoiţi colţul foii, lipiţi-i un
bilet, încercuiţi textul cu creion colorat sau smulgeţi pur şi simplu pagina şi
prindeţi-o de perete.
' Şi după ce aţi stors tot ce putea fi stors din ea, folosiţi paginile pentru
nevoile noului dumneavoastră căţel sau pentru aprinderea focului.

Impresii, iţă rog

Vreţi să-mi trimiteţi vreo două rânduri, să mă periaţi ori să vă plângeţi de ceva?
Dacă da, vă invit să-mi vizitaţi site-ul Web, la www. dekemc. corn şi să faceţi clic
pe butonul Contact Deke, unde-mi puteţi lăsa mesaje. Primesc o droaie de
scrisori în ultima vreme - peste o sută de scrisori pe săptămână - aşa că n-aş
putea răspunde la toate. Dar de citit, le citesc şi le apreciez foarte mult.
De asemenea, puteţi contacta editura sau autorii altor cărţi For Dummies,
vizitând site-ul Web al editurii, la info@idgbooks.com, trimiţând un e-mail
sau o scrisoare la IDG Books Worldwide, Inc., 10475 Crosspoint Boulevard,
Indianapolis, IN 46256, USA.
 Capitolul l
Faceţi cunoştinţă cu Dr. Photo
şi Mr. Snop
"in acest capitol

> Introducere în dubla lume Photoshop

> Descoperirea diferenţei dintre pictat \painting] şi editare de imagine [image editing]
> Ajustarea fotografiilor
> Ce noutăţi aduce Versiunea 6
> Găsirea imaginilor de editat
# i* i> » * * S » * « S i» « » ţi » *. # B » '* * » » * t> * * * * » • * * * *l * * » * t> * » *

yj dobe Photoshop este fără îndoială, cel mai complet şi popular program foto-
w\ editor de pe piaţă. De fapt, nu cunosc vreun artist pe computer care să nu
folosească Photoshop aproape zilnic, indiferent ce alte programe ar mai folosi.

Bănuiesc că cel puţin aţi văzut, dacă nu cumva aţi şi folosit deja Photoshop şi că
aveţi o vagă idee despre ce e vorba. Dar, ca să fie totul clar asupra subiectului,
rostul principal al lui Photoshop este să efectueze schimbări în imaginile foto-
grafice pe care le-aţi adus cumva pe hard-disc. (Pentru câteva idei isteţe de a
face rost de asemenea imagini, vedeţi porţiunea „De unde pot face rost de ima-
gini pe care să le prelucrez?", prezentată mai departe în acest capitol.)

Dacă aţi folosit Photoshop doar vreo săptămână, s-ar putea să-1 consideraţi un
program destul de simplu. Desigur, la suprafaţă programul pare destul de
prietenos. Dar, pândind în adâncime, se află un altul, mai sobru, care este vădit
neprietenos cu cei neiniţiaţi, dar cu posibilităţi nebuneşti pentru cei tari de
inimă. Psihanalistul meu ar declara că, fără îndoială, Photoshop este un caz
clasic de personalitate scindată. Este pe jumătate om şi pe jumătate monstru; pe
jumătate un servil lustruitor de ghete şi pe jumătate un King Kong, care răpeşte
blonde şi distruge aeroplane; pe jumătate un amabil bătrânel cu favoriţii albi,
w Partea I: Ce...? AJută-mă!
 molfaind o pipă şi pe jumătate un invadator de pe altă planetă, cu branhii verzi,
care vă roade ... mă rog, poate-i mai bine să nu ştiţi asta. Pescuit, Photoshop
aduce cu Dr. Jekyll & Mr. Hyde - doar că e mult mai groaznic.

După cum poate că vă mai aduceţi aminte din filmul Abbott & Costello se
întâlnesc cu Dr. Jekyll & Mr. Hyde - fără îndoială, suprema sursă de informaţii
asupra faimoasei poveşti - acest personaj Jekyll (a nu se confunda cu cioroiul
din desene animate cu nume asemănător) este în mod normal un om de ştiinţă
obişnuit, amabil, oarecare. Apoi, într-o bună zi, bea o licoare sau primeşte o
amendă de circulaţie sau cam aşa ceva şi se transformă într-un urâcios alter ego,
cunoscut prin toate speluncile din oraş sub numele de Hyde. Ei bine, Photoshop
se comportă exact la fel, doar că nu are nevoie de o transformare magică pentru
a face tranziţia între jumătatea Jekyll a programului şi jumătatea Hyde. Ambele
personalităţi coexistă simultan, în ceea ce se poate numi armonie.

Acest capitol explorează ambele emisfere ale creierului Photoshop. De asemenea,

vă prezintă schimbările de personalitate apărute în Versiunea 6, ultima încarnare a
programului, în sfârşit, vă voi porni pe drumul editării de imagine.

Insipidul, dar amabilul Dr. Photo

Pentru a descoperi jumătatea binevoitoare a Photoshop-ului, pe Dr. Jekyll, nu
trebuie să căutaţi mai departe decât instrumentele standard de pictat şi editat.
Prezentate în figura 1-1, aceste instrumente sunt aşa de simple, încât par de-a
dreptul pastorale, ca nişte ustensile casnice de pe vremea străbunicii. Radiera
[eraser] şterge, creionul [pencil] trasează linii clare, pensula-spray [airbrush]
împrăştie un nor fin de culoare, ş.a.m.d. Aceste instrumente incredibil de simple
îi atrag pe noii utilizatori, precum lumina lămpii atrage fluturii de noapte.
 Fig. 1-1:
Multe din-
tre instru-
mentele
Photoshop
au un
farmec
rustic
ceva
merge
drept la
suflet chiar
şi celui mai
timid
tehnofob.
Gapltolal 1: Faeeţl cunoştinţă cu Dr. Photo şl Mr. Snop________________ J J
Dar veţi descoperi curând că, ele singure, instrumentele nu sunt chiar aşa de
pasionante, asemenea plicticosului Dr. Jekyll. Utilizarea lor nu seamănă prea
mult cu cea a corespondentelor lor tradiţionale. O linie trasată cu instrumentul
Pencil, de exemplu, nu arată la fel ca una făcută cu un creion real, iar pe deasu-
pra, instrumentele nu par a fi tocmai potrivite muncii de editare de imagine. Fie
vorba între noi, ar trebui să fii binecuvântat cu o coordonare ochi-mână frumu-
şică, pentru a obţine rezultate foarte bune.

Fiorosul, da* dinamicul Mr. Shop

Când instrumentele de pictare şi editare standard nu vă vor mai fi de ajuns, veţi
încerca să ajustaţi funcţionarea lor şi să experimentaţi cu alte controale de
imagine din Photoshop. Din nefericire, atunci veţi da peste jumătatea Mr. Hyde
a programului. Veţi întâlni opţiuni cu nume de neînţeles, cum ar fi Dissolve,
Multiply şi Difference. Comenzi ca Image Size [dimensiunea imaginii] şi
Canvas Size [dimensiunea pânzei], ambele nume sunând destul de nevinovat,
vă vor da imaginea peste cap. Efectuarea de clic pe pictograme rămâne adeseori
fără nici un efect. Toate acestea sunt de ajuns ca să scoată din minţi un artist
necomunicativ al computerului, oricât de calm ar fi el de felul său.

Rezultatul este că mulţi;se reîntorc, înfrânţi şi frustraţi, la instrumentele lor de

pictat şi editat pe care le cunoşteau, chiar dacă subdotate şi plicticoase, dar cel
puţin neameninţătoare. E mare păcat. Mai ales dacă ţinem seama de toate minu-
năţiile pe care controalele mai complexe din Photoshop le pot face. Desigur,
numele lor pot părea ciudate şi s-ar putea să nu vă răspundă cum v-aţi aştepta,
de la început, dar după ce vă veţi împrieteni cu aceste animăluţe deosebite, se
vor purta cum nici nu vă puteţi închipui.

De fapt, temuta latură Mr. Hyde a Photoshop-ului reprezintă miezul acestui pro-
gram puternic. Fără partea sa sinistră, Photoshop nu ar fi decât un alt soft grafic
de doi bani, al cărui singur merit ar fi de a ţine puştimea potolită în casă în
zilele ploioase.

Cete două funcţii aţe Photoshop-ului

în principiu, cele două jumătăţi ale programului servesc scopuri diferite. Instru-
mentele onestului Jekyll sunt concentrate mai mult pe pictat, iar capabilităţile
mai complexe ale lui Hyde sunt dedicate editării de imagine. De aceea, când vă
puneţi minţile cu acest program grozav, v-ar prinde bine să înţelegeţi diferenţa
dintre cei doi termeni.
12 Partea l:Gi...?fljutJS-mă!
Să pictăm fără să facem mizerie
Pictatul în Photoshop este chiar aşa cum sună: iei o pensulă încărcată cu culoare
şi creezi cu ea imaginea de pe ecran. Poţi porni de la zero, pe o pânză goală sau
poţi picta direct peste o fotografie. Prima opţiune necesită o mulţime de talent,
planificare şi câteva sclipiri de geniu artistic; tot ce necesită cea de a doua
opţiune este un deget opozabil.

Mă rog, poate exagerez puţin - unii lemurieni au întâmpinat ceva probleme cu

cea de a doua opţiune - dar majoritatea oamenilor găsesc că pictarea pe o imagine
deja existentă e mult mai uşoară decât să creezi o imagine pornind de la zero.

Observaţi în figura 1-2 individul acela cam anost, bând lichidul acela cam la fel
de anost. (Deşi v-aţi putea imagina că acel om ar fi Dr. Jekill şi poţiunea lui
secretă, majoritatea specialiştilor consideră că nici măcar Jekyll nu poate fi aşa
de tăntălău.) Vă prezint acest personaj caraghios doar pentru a vă demonstra
uimitoarele funcţiuni din Photoshop.

Dacă v-aţi apuca să pictaţi ceva neaşteptat peste această imagine, aţi putea
obţine ceva ca în imaginea prezentată în figura 1-3. Toate schimbările le-am
produs folosind un singur instrument - pensula - şi doar două culori - alb şi
negru. Dintr-odată obţinem un personaj deosebit de spilcuit. Nu a fost nevoie
nici de vreo planificare, nici de un talent deosebit; ani trasat pur şi simplu nişte
dâre peste detaliile existente în imagine. Ba mai mult, nici nu am stricat per-
manent imaginea, cum s-ar fi întâmplat dacă încercam acelaşi lucru folosind o
pensulă adevărată pe o poză. Deoarece am salvat imaginea originală pe hard-
disc (cum se explică în capitolul 6), pot restaura aspectul original când am chef
(subiectul tratat în capitolul 11).
 Fig. 1-2:
Figura ne-
împodobită
încă a per-
sonajului
din posterul
„Ador
aceasta
băutură",
din 1948.
Capitolul 1: Faceţi cunoştinţă cu Dr. Photo şi Mr. Snop
 Fig. 1-3:
Câteva
sute de
tuşe de
pensulă
produc un
petrecăreţ
mai ceva
decât
Carmen
Miranda.
Editarea detaliilor unei imagini existente
Omul renăscut în figura 1-3 este sufletul petrecerii, dar nici nu se poate com-
para cu ceea ce ar putea deveni, ajutat de puţină editare de imagine. Când editaţi
o imagine, îi distorsionaţi şi-i accentuaţi detaliile deja existente. Astfel că, în loc
să pictaţi cu culori, pictaţi cu însăşi imaginea.

Figura 1-4 demonstrează aceasta. Pentru a obţine o figură atât de grotescă, am

fost nevoit să recurg la o cantitate generoasă de distorsiune. Mai întâi, i-am
sucit tipului capul şi i 1-am întins puţin. De fapt, destul de mult. Apoi, i-am
exagerat ochii şi gura. I-am rotit mâna şi am distorsionat paharul până 1-am
făcut să ajungă la ureche, în fine, am clonat un fundal dintr-o altă imagine,
pentru a acoperi spaţiul unde se aflau mai înainte capul şi mâna. Singurul lucru
pictat de mine este paiul (care iese din urechea individului), în rest, toate
detaliile le-am cules din vreo două fotografii pe care le aveam. Şi totuşi, nici
chiar mama tipului respectiv, dacă ar mai fi în viaţă, nu 1-ar putea recunoaşte.

Fie vorba între noi, nu e nevoie să faceţi aşa ceva cu editorul de imagine.
Dacă sunteţi fotograf, de exemplu, s-ar putea să nu doriţi să vă batjocoriţi
subiectul astfel încât să nu mai poată fi recunoscut. Sau sunteţi pur şi simplu
ciudaţi şi vă place realitatea aşa cum se vede ea. Atunci, vedeţi în figura 1-5
câteva ajustări subtile, care nu afectează nici forma, nici compoziţia imaginii
originale. Aceste schimbări accentuează doar detaliile sau minimalizează
defectele din imagine.
u Partea I: Ce...? Ajută-mă!
 Fig. 1-4:
Editarea de
imagine nu
respectă
nici com-
poziţia, nici
forma, nici
infra-
structura
scheletală.

Fig. 1-5:
Puteţi
aplica
editări mai
moderate
imaginii în
lucru.
Pentru orice eventualitate, iată câteva moduri obişnuite prin care puteţi edita
fotografii în Photoshop:

Puteţi clarifica [sharpen] o imagine, pentru a apărea mai bine focalizată, ca

în prima imagine din figura 1-5. în general, clarificarea se foloseşte pentru
a rezolva problemele de focalizare apărute la scanare, dar câteodată puteţi
clarifica şi o fotografie care a fost prost focalizată din start.
 : faceţi coniştinţă cu Or. Phati şl Mr. Snop

•S Dacă doriţi să accentuaţi o imagine în prim plan, puteţi voala [blur] foca-
lizarea fundalului. Imaginea din partea dreaptă din figura 1-5 exemplifică
aceasta.
S Dacă o fotografie e prea luminoasă sau prea întunecoasă, o puteţi aranja
într-o clipită prin miracolul corectării culorii [color correction]. Puteţi
schimba contrastul, puteţi face culorile mai strălucitoare sau mai palide, ba
puteţi chiar înlocui o culoare cu alta. Amândouă imaginile din figura 1-5
au fost corectate color.
•S Folosind instrumentele de selectare şi de mutare din Photoshop, puteţi
desprinde o parte dintr-o imagine şi s-o mutaţi în alt loc. De asemenea, o
selecţie poate fi clonată, întinsă, rotită sau copiată în altă imagine.

Şi acesta este doar vârful iceberg-ului. Celelalte capitole ale cărţii explorează
Photoshop atât ca program de pictare, cât şi ca editor de imagine.

Majoritatea capitolelor conţin câtă puţină informaţie din ambele domenii, dar în
general, prima parte a cărţii pune accentul pe pictare, iar a doua parte, pe edi-
tarea de imagine. Dacă rupeţi volumul în două, s-ar putea să produceţi scenariul
unui film de groază.

E noul E mai bun!

într-o zi, e posibil ca cei de la Adobe să iasă pe piaţă cu o versiune upgradată de
Photoshop, care să îmblânzească complet jumătatea de Mr. Hyde a progra-
mului. Dar Versiunea 6 nu este în stare de asta, ceea ce e bine pentru mine, căci
pot continua cu analogia mea favorită, cu scindarea personalităţii. Versiunea 6
se dovedeşte a fi, pe de o parte o îmbunătăţire incredibilă de un mare ajutor, iar
pe de altă parte, o invitaţie spre frustraţie.

Pe de o parte, Versiunea 6 include multe facilităţi noi, incredibil de folositoare.

Pe de alta, aceeaşi Versiune 6 face harcea-parcea o seamă de scurtături şi teh-
nici cu stagii onorabile din versiunile anterioare ale programului, ceea ce va lăsa
veteranii Photoshop-ului confuzi şi bosumflaţi. O schimbare care va face mai
mult decât să bosumfle utilizatorii, este faptul că Versiunea 6 funcţionează
numai pe PC-uri cu Windows 98, Windows 2000 Professional, Windows NT
4.0 (SP 4 sau ulterior) şi alte versiuni Windows ulterioare (pe care le vom numi
de acum încolo doar simplu, Windows). Versiunea 6 poate rula pe Mac-uri
folosind OS 8.5 sau ulterior. Ambele platforme necesită 96MB de RAM,
200MB spaţiu pe disc şi un CD-ROM. Şi atenţie, acestea sunt necesităţile
minime cerute de Adobe. Dacă e pe lume vreun program care poate folosi oricât
RAM îi puteţi da, acela e Photoshop. Cu cât mai mult capătă, cu atât mai bine
funcţionează.
w Pinul: Ce...?N«a-«ăl
Vestea îmbucurătoare este că partea bună a Versiunii 6 compensează din plin
partea rea. Aşa că, pentru a accentua şi' pozitivul, iată doar câteva dintre
îmbunătăţirile pe care vi le aduce Versiunea 6:

•S îmbunătăţiri extinse în scriere (Capitolul 16): Photoshop implemen-

tează în sfârşit scrierea şi editarea directă, pe pânză [on canvas type entry
and editing]. Dar ameliorările nu se opresc aici! Puteţi alege între point
text sau box text [text la punct de inserţie sau din casetă]. Versiunea 6 oferă
trecerea automată a cuvântului întreg pe aliniatul următor \\vord\vrapping],
colorare individuală de caractere, control asupra lăţimii şi înălţimii caracte-
relor şi o mulţime de alte bunătăţi tipografice, cum ar fi indentare, shift de
bază [baseline shift] şi multe altele. Mai puteţi face şi multe:lucruri nos-
time, cum ar fi deformarea textului în arcuri şi cocoaşe.
.

S Desenare cu instrumente de forme (Capitolul 8); Un set cii totul nou de

instrumente vă permite să creaţi dreptunghiuri, elipse, poligoane, stele sau
forme personalizateşfcMS/o/w shapes], fie pe un strat existent, fie pe un strat
exclusiv al formei [exclusive shape layer]. Puteţi folosi formele drept
simpli pixeli de culoare sau drept trasee \paths] de diferite feluri. Puteţi, de
asemenea, manipula formele folosind noile instrumente de selecţie, Path
Component Selection şi Direct Selection.
v' Comanda Liquify [lichefiere] (Capitolul 9): Puteţi folosi această nouă
comandă ca să faceţi imaginile de nerecunoscut, iprin deformate interactivă
[interactive warping]. întindeţi, răsuciţi şi schimbaţi proporţiile imaginilor
voastre, folosind pensule de lăţimi şi presiuni variabile. Puteţi, de aseme-
nea, să îngheţaţi [freeze] porţiuni de imagine, pentru a evita distorsionarea
lor, iar dacă rezultatul devine prea bizar pentru gustul vostru, vă puteţi
reconstrui imaginea prin mai multe moduri.
•S Un mai bun management al straturilor [layers] (Capitolul 15): Puteţi
bloca [lock] şi codifica color straturile şi apoi le puteţi organiza în seturi de
straturi. Puteţi trage şi plasa [drag & drop] efectele de strat între alte stra-
turi şi puteţi şterge straturile conectate [lirikedlayers] folosind pictograma
coşului de gunoi al paletei. Acum nu mai sunteţi limitaţi la doar 99 de
straturi amărâte. Făceţi-vă de cap, adăugaţi cu sutele! Doar asiguraţi-vă
mai întâi că aveţi disponibile cantităţi uriaşe de RAM.
S Stiluri de straturi (Capitolul 15): Efectele straturilor din Versiunea 5.5
au fost masiv refăcute şi s-au reîntors sub numele de Stiluri de Straturi
[Layer Styles}. Acestea vă permit să aplicaţi vechile umbre, străluciri,
margini oblice [bevels] şi stanţate [embosses], dar cu controale mai variate.
De asemenea, s-au adăugat trei noi stiluri - Overlay, Satin şi Stroke. Pen-
tru a completa această nouă facilitate, s-au adăugat opţiuni de contopire de
imagini mai extinse, plus o paletă de stiluri ce poate fi personalizată pentru
a vă înmagazina efectele preferate.
Capiului i: Faceţi cuneştlnţă cu or. Pnoti şl Mr. Ship
1
7
N\ ' Straturi de umplere (Capitolul 15): Adobe a adăugat un nou tip de strat,
denumit strat de umplere [fiii layer]. Acesta poate conţine culoare solidă,
un degradeu sau un model. S-a adăugat şi un nou fel de strat de ajustare,
denumit Convertizor de degradeu [Gradient Map].
' Bara de opţiuni (Capitolul 8): O bară de opţiuni practică, localizată sub
bara de meniuri, înlocuieşte fosta paletă de opţiuni. Versiunea 6 a adăugat
câteva controale noi, în funcţie de instrumentul ales. Ea include şi paleta
pensulelor şi un nou rastel, unde puteţi stoca paletele.
' Instrumentul de decupaje [Crop] perfecţionat (Capitolul 9): Zona din
exteriorul casetei de decupaj [crop box] este acum întunecată, pentru o mai
bună vizualizare. Acum puteţi aplica o perspectivă casetei de decupaj, ceea
ce vă permite să creaţi şi tăieturi care nu sunt drepte. Comanda Crop de
sub meniul de imagine vă permite acum să faceţi selecţii care au contururi
ce nu sunt neapărat drepte.
Comanda de ajustare Trim (Capitolul 9): Această comandă de sub me-
niul de imagine îndepărtează transparenţele sau culorile care depăşesc
marginile imaginii.
' Comanda Extract îmbunătăţită (Capitolul 13): Opţiunea Smart High-
lighting ajută marcatorul de contur [Edgeffighlighter]să fixeze marginea
imaginii. Noile instrumente de curăţire [Cleanup] şi de retuşare a marginii
[Edge Touchup] vă ajută la curăţarea marginilor murdare. Versiunea 6 are
multe scurtături din tastatură, de mare utilitate. Şi, cel mai important lucru,
acum puteţi reveni [undo} asupra operaţiilor făcute!
Instrumente de tăiat [Slice] şi de selecţia tăieturii [Slice Selection]
(Capitolul 19): Acum puteţi tăia şi selecta porţiuni rectangulare ale ima-
ginii, pe care puteţi aplica contacte HTML [links] şi alte facilităţi grafice
de Web, cum ar fi rollovers şi animaţie. Puteţi de asemenea optimiza acele
porţiuni, pentru o vizualizare pe Web rapidă şi de calitate.
Noi opţiuni de printare (Capitolul 7): Aveţi posibilitatea de a previziona
[preview], repoziţiona [reposition] sau redimensiona [resize] imaginea în
lucru. gement al culorilor total renovat (Capitolul 5): Toate setările
Acum culorilor se află acum într-o singură casetă de dialog, foarte practică. Aveţi
puteţi spaţii de culori multiple, unde puteţi lucra, vizualiza şi printa. Această
accesa facilitate foloseşte aceeaşi interfaţă de setări ca şi Illustrator 9.
şi
Opţiuni îmbunătăţite pentru modele şi degradeuri (Capitolul 14):
casete
Acum puteţi defini un model, fără selectare anterioară. Photoshop pur şi
de
dialog
Page
Setup
şi
Prinţ.
Adău
gaţi
adnot
aţii
(Capi
tolul
6):
Puteţi
adăug
a
come
ntarii
scrise
sau
sonore
imagi
nii
voastr
e,
folosi
nd
noile
instru
mente
Notes
şi
Audio
Annot
ation.
Sunt
grozav
e când
corect
aţi şi
faceţi
schim
b de
fişiere
între
colegi
de
muncă
sau în
famili
e.
Mana
18 Partea l:Ct...?AJuti-niă!

simplu foloseşte întreaga imagine. Modelele multiple pot fi acum stocate şi

accesate printr-un meniu derulant de mostre [swatch]. Versiunea 6 are o
mulţime de degradeuri predefinite [presets], cum ar fi noise, pasteluri şi
efecte speciale. Editorul de degradeuri [Gradient Editor] este şi el renovat,
având acum controale [stops] pentru opacitate şi un control pentru netezire
[smoothing].
v' Acces uşurat la fişiere (Capitolul 3): Photoshop 6 adaugă un submeniu
Favorites şi Recent în caseta de dialog Open, permiţându-vă să puneţi
rapid mâna pe imaginile preferate. Pe Mac, vă descurcaţi rapid în sistemul
desktop sau reţea, prin submeniul volumelor legate [Mounted Volumes}.
v' Formate de fişiere TIFF şi PDF îmbunătăţite (Capitolul 6): Formatele
de fişier TIFF şi PDF suportă acum salvarea straturilor. TIFF suportă de
asemenea şi metodele de compresie ZIP şi JPEG.
S Reorganizarea cutiei de instrumente (vezi Pagina de gardă): Unele in-
strumente şi-au schimbat locul, iar altele au acum echivalente diferite pe tas-
tatură. Pentru a alterna [toggle] între instrumente, apăsaţi pe Shift concomi-
tent cu echivalentul de pe tastatură al instrumentului dorit. Sau, vă puteţi seta
preferinţele aşa încât să nu mai trebuiască să apăsaţi de loc Shift.
S Combinarea comenzilor Save a Copy/Save As (Capitolul 6): Aceste
două comenzi de salvare au fost comasate într-o casetă unică de dialog
Save As, foarte practică pentru salvarea unei imagini duplicat, ori a uneia
cu un nume sau format nou.
v' O mulţime de bunătăţi predefinite (diverse capitole): Photoshop 6 are o
mulţime de setări predefinite pentru pensule, degradeuri, modele, stiluri de
straturi, forme personalizate [custom shapes] şi acţiuni, care pot fi încăr-
cate [load] printr-un simplu clic. Aceste adevărate biblioteci de presetări
pot fi şi ele personalizate, după gustul fiecăruia. Pot fi încărcate simultan
biblioteci multiple de pensule şi mostre. Dacă ar mai face şi cafeaua ...
*/ Nou mod de vizualizare al paletei de mostre Swatches (Capitolul 8):
Puteţi acum vedea paleta de eşantioane [Swatches] ca listă de nume sau ca
mini-imagini [thumbnails].
S Valori crescute pentru setări (diverse capitole): Multe dintre valorile
setărilor pentru selectare, filtrare şi Layer Styles au crescut semnificativ.
De exemplu, acum puteţi contracta o selecţie cu 100 de pixeli, faţă de
maximum 16, cum era în versiunile anterioare.
S Feedback de la instrumente (Capitolul 2): Când cursorul instrumentului
afişează pictograma Cancel (sau No), faceţi pur şi simplu clic pe pânză şi
aflaţi motivul. Această facilitate evită nevoia de a merge la meniul Help.
v' Comanda suplimentară Show/Hide Extras (Capitolul 3): Comanda
anterioară Arată/Ascunde marginile, a fost revăzută şi acum ascunde con-
tururile selecţiilor, dar şi ghidajele, grilele şi adnotările.
Cipltilul 1: Faceţi cunoştinţă cu Dr. Photo şl Mr. Shop
1
9
l S Noua comandă Guide (Capitolul 3): Această comandă, aflată sub meniul
f View, crează un ghidaj într-o poziţie specifică din imagine.
g S Scurtătura pentru Riglă [Ruler shortcut] (Capitolul 3): Efectuarea de
l clic-dreapta (Control-clic la Mac) pe o riglă vă accesează meniul pentru |
setarea unităţilor riglei.

! -S Caseta de dialog Stroke îmbunătăţită (Capitolul 14): Caseta de dialog

Stroke acceptă acum şi alte unităţi în afară de pixeli şi vă permite să selec-i»
taţi şi culoarea tuşei, tot din interiorul ei. Lăţimea maximă a tuşei a fost !:
mărită la 250 pixeli sau echivalentul lor.
Flexibilitate crescută cu comenzile Automate (Capitolul 7 şi 19): Foaia
de prezentare [Contact Sheet] permite acum utilizatorului să definească
mărimi de font pentru etichete [labels]. Picture Package şi Web Photo
Gallery se bazează acum pe şabloane [template], pentru uşurarea folosirii.
Etichetarea mai bună a instrumentelor (Capitolul 2): Instrumentele
5 localizate în meniul volant, conţin atât numele cât şi comanda rapidă afe-f
rentă şi nu doar pictograma instrumentului.
l S Import PhotoCD îmbunătăţit (Capitolul 3): Caseta de dialog Open
; pentru PhotoCD este acum mai uşor de folosit. Toate opţiunile pe care aţi j
putea avea nevoie să le selectaţi, se află într-o singură casetă.

Desigur, n-am menţionat câteva lucruri peste care veţi da mai târziu în carte sau
le veţi descoperi pe cont propriu. Mai sunt adăugate câteva facilităţi avansate
-măşti de straturi şi grupuri anexe de straturi [clipping groups] perfecţionate,
procesare în calupuri [Actions batch] îmbunătăţită şi suport pre-press de 16-bit.
Dacă e musai să ştiţi tot, vă sugerez să faceţi rost de Biblia Photoshop 6, publi-
cată şi ea de IDG Books Worldwide, Inc. Dacă sunteţi obişnuiţi să lucraţi cu
Photoshop 5.5, unele din schimbări vă vor zăpăci, la început. Dar, după ce veţi
înţelege noile facilităţi, veţi descoperi că ele uşurează mult procesul editării.
Desigur, dacă n-aţi lucrat niciodată cu Photoshop, nici nu vă veţi da seama că
Versiunea 6 are şi un aspect negativ - ignoranţa înseamnă şi fericire, nu?

De unde pot face rost de imagini pe care să le prelucrez?

Ştim cu toţii să
transformăm
dolari
imagine).
per
2 P
imaginile luate cu Furnizorii mei
aparatul foto în bucăţi favoriţi sunt
de hârtie colorate, pe Eyewtre (800-661-
care 9410), PhotoDisc
le lipim în albume sau (800-979-4413) şi
le înrămăm. Dar Corbis (888-829-
puţini din 0722). Aceştia pot
noi au scanat vreo fi găsiţi şi online.
fotograf ie pe disc. Vizitaţi-i la:
Totuşi, dacă www.eyewire.ccn
ştii unde să cauţi, poţi
v
găsi multe opţiuni la
www.photodisc.c
înde
om şi la www. corbi
mâna oricui.
s. qom. Preţurile
s
pot fi cam mari, aşa
S Puteţi cumpăra că informaţi-vă
fotografii pe CD- înainte să încărcaţi
ROM (preţurile vreo imagine.
variază de la sub
25 cenţi până la
câţiva
S Puteţi găsi sute de mii de poze de încărcat, pe ; între 1 şi 3 USD bucata, plus preţul CD-ului în
Internet sau prin servicii online, cum sunt Compu- t sine, de regulă în jur;de 10 USD. Un CD poate
Serve sau Ameiţca Online. Problema e că majori-, cuprinde circa 100 de imagini. Căutaţi în
tatea fotografiilor sunt de'o calitate tobioasă' . Yellow Pages la Photo Finishing - Retail. Şi
c birourile De servicii prestează acest serviciu.
alitate, bune pentru toate scopurile, trebuie să vă Preţurile variază larg, de la un loc la altul.
abonaţi la un serviciu specializat, cum e Press-
Unk / MediaStre8mi(www.prdssMnk,C9ffl S Ultima, dar nu şi cea din urmă metodă este fo-
sau800-888-6195), • •: ; " • ; ? " : - . ; . . . ;: losirea camerelor digitale, care devin tot mai
. ieftine şi de tot mai bună calitate. Oe aseme-
S Puteţi să vă duceţi propriile fotografii la un aţe- nea, descărcarea imaginilor din cameră pe cal-
lier local de copiere sau birou de servicii şi să le • culator este simplă şi facilă. Photoshop accep-
scanaţi pe disc; Atelierele Kinko's vă taxează tă dc-ită formatat delişîer, JPEG şi TIFF, pe
cam 10 USD par imagine, =.>" ;;.• care majoritatea cartierelor digitale îl folosesc.
S O metodă mai bună (şi mai ieftină) ar fi să sca- (Pentru informaţii mai ample asupra forma-
naţi imaginile pe un Photo CD, ceea ce costă telor, vedeţrcapitoiul 6.}?
 Capitolul 2
Faceţi cunoştinţă cu pânza de
pe ecran
In acest capitol:

> Lansarea programului Photoshop

^ Primele tatonări ale interfeţei Photoshop
> Lămurirea terminologiei mouse-ului

> Lucrul cu ferestrele programului

> Alternarea între Photoshop şi alte programe
> Alegerea comenzilor
> Folosirea casetelor de dialog şi a paletelor
> Alegerea instrumentelor din cutia de instrumente

j\ acă sunteţi nou venit la Photoshop - sau la computere în general - acesta e

U capitolul care vă trebuie. Aveţi aici noţiunile de bază pe care trebuie să le
ştiţi înainte de-a putea începe să folosiţi programul ca să schimonosiţi mutrele
membrilor familiei voastre.

Chiar dacă sunteţi deja familiarizaţi cu interfaţa de bază a Photoshop-ului,

parcurgeţi acest capitol odată, ca să faceţi cunoştinţă cu noile facilităţi din
Varianta 6 şi ca să fim siguri că vorbim aceeaşi limbă. Aici, voi şi cu mine ne
calibrăm creierele, ca să zic aşa.
22 _______________________________Partea l: Ce-? Wută-mă!

i Photoshop-utui suflarea rteţii

electronice
înainte de a putea folosi Photoshop, trebuie să lansaţi [start up] programul. Iată
cum faceţi:

1. Porniţi computerul.
2. Faceţi clic pe butonul de start Windows. (Utilizatori de Mac, după ce
ajungeţi la Finder, săriţi la punctul 4.)
3. Utilizatori de PC, alegeţi Programs => Adobe din meniul de start.
Va apare un submeniu, listând toate programele voastre din Adobe.

De ce provoacă Photoshop amnezie computerului vostru?

Când computerul spune că nu mai are memorie,
înseamnă doar că o parte a maşinii e umplută pa-
na la capacitate. Memoria - cunoscută în cercu-
rile obsedaţilor de computer ca RAM {de la ran-
dom-access memory şi pronunţată nat, ca la
VRestartaţi n computerul/ selectând comanda
Shut Down din meniul de start Windows şi bi
f§nt| opţiunea ftestartl După repornire, încer-
, ^din nou să lansaţi Photoshop. (Utilizatori
de Mac; restatţaţi computBrur selectând din

copac) - e cea care-, perm,te computerulu, să Finderspecia|^Restârt şi încercaţi să lansaţi

ruleze programe. Photoshop are nevoie de o mul- , . . « _ . , • ;
ţime de RAM - această versiune necesită un .Photoshop după ce F.ndşr,reapare,),
minimum de 96MB, dar preferă să aibă şi mai ^Cumpăraţi şi instalaţi mai mult RAM.
;
multă. Dacă nu puteţi lansa Photoshop dintr-o ; * ••<
eroare de memorie, aveţi trei opţiuni: Dacă n-aţi încercat niciodată să upgradaţiRAM-ul
S Eliberaţi RAM-ul prin oprirea tuturor celorlalte computerului vostru, cereţi o consultaţie unui guru
programe pe care le aveţi deschise. local în materie.

Utilizatori de Mac, localizaţi şi activaţi dosarul Adobe Photoshop 6.0.

Folosiţi mouse-ul ca să mutaţi săgeata cursorului pe pictogramă şi activaţi.
Selectaţi apoi FileOpen de pe bara de meniuri sau apăsaţi 3S+O. Se va
deschide o fereastră Adobe Photoshop, conţinând o altă pictogramă-ochi,
printre altele. Puteţi lansa Photoshop şi folosind nişte comenzi rapide. Fie
cu dublu-clic - apăsând butonul mouse-ului de două ori, în succesiune
rapidă - pe pictogramă programului, fie apăsând
Cuiului 2: Faceţi cuaeştlnţă cu pinza de pe ecran
 Dacă nu sunteţi siguri unde este localizat Photoshop pe hard disc, alegeţi
File=>Find din bara de meniuri (sau apăsaţi 96+F). Tastaţi apoi cuvântul
Photoshop şi apăsaţi tasta Return (Enter pe Mac). Va apare o listă cu toate
fişierele conţinând cuvântul Photoshop. Localizaţi pictograma programului
şi prin dublu-clic, lansaţi programul direct de pe listă. Dacă tot nu puteţi
găsi programul, trageţi un urlet de deznădejde şi daţi în monitor cu ceva
fleşcăit şi unsuros, să se-nveţe minte.
Utilizatori de PC, dacă nu localizaţi Photoshop-ul în sistem, selectaţi Find
=> Files or Folders din meniul de start. Introduceţi Photoshop în câmpul
Named şi selectaţi My Computer în meniul pop-up Look-in, faceţi apoi
clic pe butonul Fmd Now. Va apare o listă cu toate fişierele şi folder-ele
conţinând cuvântul Photoshop. Localizaţi pictograma programului şi, prin
dublu-clic, lansaţi-1 direct de pe listă.
4. Utilizatorii de PC vor alege Photoshop 6.0 (utilizatorii de Mac vor
efectua dublu-clic pe pictograma din fereastra Adobe Photoshop).
Adobe Photoshop 6.0 este acel program care foloseşte faimosul ochi
Photoshop drept pictograma.
5. Să sperăm că merge.
Dacă vedeţi acum ecranul de întâmpinare Photoshop - un panou cu grafică
ţipătoare şi nişte informaţii de copyright - atunci putem trece la treabă.
Dacă computerul vostru se plânge că nu are destulă memorie ca să des-
chidă Photoshop, consultaţi caseta „De ce provoacă Photoshop amnezie
computerului vostru?", mai înainte în acest capitol. Dacă primiţi alt mesaj,
la fel de descurajam", trageţi un chiuit, în speranţa că expertul vostru în
computere e pe aproape, căci aveţi nevoie de ajutor. Căutaţi în manualul
Photoshop sau pe site-ul Web Adobe sau telefonaţi la serviciul tehnic.

După ce computerul va înceta să scoată sunete ciudate, iar ecranul se va potoli,

veţi vedea fereastra programului Photoshop, precum în figura 2-1. Diversele
elemente ale acestei ferestre le voi discuta mai târziu în acest capitol.

N-o luaţi razna şi nu începeţi să alergaţi frenetic prin cameră, dacă nu vă e prea
clar ce vreau să spun cu meniu, casetă de dialog şi alţi câţiva termeni. Voi
acoperi toate aceste noţiuni destul de pe larg, chiar în capitolul acesta.

Notă: Pe măsură ce citiţi, veţi vedea că e posibil să folosiţi tastele şi mouse-ul

în tandem. De exemplu, în Photoshop puteţi desena o linie perfect orizontală,
apăsând tasta Shift în timp ce trageţi instrumentul de linii. Sau puteţi apăsa tasta
Alt (Option pe Mac) şi să faceţi clic pe instrumentul Rectangular Marquee, din
colţul din stânga sus din cutia de instrumente, pentru a trece la instrumentul
Elliptical Marquee. Astfel de acţiuni sunt atât de comune, încât adesea com-
binaţiile tastă-mouse devin nişte verbe compuse, ca Shift+trage, Alt+clic sau
Shift+Alt+crush (Option+clic sau Shift+Option+crush pe Mac).
Capitala! 2: Faceţi cuneştlnţă cu pftnza de pe ecran_________________

Lucml cu Windoitfs
Această secţiune interesează doar utilizatorii de PC. Cei cu Mac, săriţi direct
la secţiunea „Alternarea între Photoshop şi Finder" de mai jos. în Photoshop,
ca în majoritatea programelor Windows, există două feluri de ferestre: fereas-
tra programului, care conţine suprafaţa principală de lucru, şi ferestrele de
imagine, care conţin imaginile pe care le creaţi sau editaţi. Pentru a vedea
fereastra programului, priviţi figura 2-1; pentru ferestrele de imagine, con -
sultaţi capitolul 3.

Ferestrele Photoshop - atât de program, cât şi de imagine - conţin aceleaşi

elemente de bază ca şi cele din alte programe Windows. Dar, în caz că aveţi
nevoie să vă reamintiţi sau sunteţi nou venit în lumea computerelor, iată cum
funcţionează fereastra programului Photoshop sub Windows:

' în fereastră, un clic pe butonul de închidere Close, aflat în colţul din

dreapta sus al ferestrei, va închide Photoshop. Dacă aveţi imagini deschise,
care n-au fost salvate, programul vă reaminteşte să le salvaţi. (Pentru
detalii asupra salvării imaginilor, vedeţi capitolul 6.) Cel mai rapid mod
de a închide fereastra programului (şi Photoshop) este să formaţi din taste
comanda rapidă Exit, adică Ctrl+Q (de la Quit - a părăsi).
' Un clic pe butonul Minimize (vezi figura 2-1) va reduce fereastra progra-
mului la un buton pe bara de operaţii. Pentru revenire la fereastra progra-
mului, e suficient un clic pe acest buton.
' Puteţi folosi aceste butoane de pe bara de operaţii şi pentru a alterna între
Photoshop şi alte programe lansate. Efectuaţi doar un clic pe butonul pro-
gramului dorit, de pe bară.
' Aspectul butonului Restore/Maximize din colţul din dreapta sus al ferestrei,
îşi schimbă aspectul, în funcţie de starea curentă a ferestrei. Dacă vedeţi
două dreptunghiuri pe buton, ca în figura 2-1, atunci el e în modul Restore.
Un clic pe el va micşora fereastra, ca să puteţi vedea ferestrele altor pro-
grame deschise. Puteţi să redimensionaţi fereastra, plasând săgeata curso-
rului pe un colţ al ferestrei până se transformă într-o săgeată dublă; trageţi
atunci de fereastră, dându-i proporţiile dorite. Pentru a muta fereastra cu
totul, dintr-o parte într-alta a ecranului, trageţi de bara ei de titlu.
' După ce aţi executat clic pe butonul Restore, acesta se transformă în
butonul Maximize, reprezentat de un singur dreptunghi. Prin clic pe el,
măriţi fereastra programului până acoperă tot ecranul. Din acel moment,
butonul trece iarăşi în modul Restore. Prin clic pe el, fereastra revine la
forma iniţială.
 Partea I: Ce...? AJută-măl

Alternarea între Photoshop fi Finder

în spatele mulţimii de elemente de pe ecranul [desktop] Photoshop, voi, pose-
sorii de Mac, puteţi vedea pictogramele şi ferestrele deschise din Finder. (în
figura 2-1 acestea sunt ascunse, pentru a evita confuziile.) Prin clic pe unul din
elementele Finder sau pe fundalul desktop, reveniţi la Finder, iar cutia de instru-
mente şi paletele Photoshop dispar. Dacă aveţi deschisă o imagine, aceasta
rămâne însă vizibilă. Iată nişte ponturi, care să vă uşureze lucrul, alternând între
Photoshop şi Finder.

v' Dacă aţi închis din greşeală Photoshop, selectaţi din nou programul din
lista programelor lansate în meniul Applications, meniu care este reprezen-
tat de pictograma din extrema dreaptă a barei de meniuri (vezi figura 2-1)
sau prin simplu clic pe imaginea ferestrei Photoshop. Cutia.de instrumente
şi paletele revin pe ecran, iar Photoshop este din nou gata dejoacă.
v' Poate vă întrebaţi de ce se întâmplă mereu ahernarea asta între programe?
Nu, nu este ca să vă enerveze pe voi. Finder este şi el un program, ca şi
Photoshop. Singura diferenţă este că Finder trebuie să fie lansat tot timpul
cât Mac-ul funcţionează. Asta înseamnă că tot timpul cât folosiţi Photo-
shop, Finder lucrează şi el, dar în subteran. Când faceţi clic pe desktop sau
alt element Finder, acesta revine la suprafaţă, iar Photoshop se dă la fund.
Dar ambele programe rămân active, până părăsiţi Photoshop sau închideţi
computerul.
v' Când folosiţi Photoshop, dacă aglomeraţia din Finder vă distrage atenţia,
selectaţi comanda Hide Others din meniul de aplicaţii, pentru a ascunde
toate elementele din Finder, cu excepţia pictogramelor.
v' Puteţi ascunde pictogramele selectând Apple=>Control Panels=>General
Controls. (Dacă nu ştiţi cum să selectaţi elementele din meniuri, căutaţi
secţiunea „Manevrarea printre meniuri", mai departe în acest capitol.) în
caseta de dialog General Controls, faceţi clic pe căsuţa Show Desktop
When in Background, pentru a o deselecta. Apoi închideţi caseta de dialog.
Adio pictograme! (Ţineţi minte că, dacă alegeţi această opţiune, nu mai
puteţi face clic pe fundal pentru a sări la Finder; va trebui să folosiţi
meniul Applications, pentru alternarea între programe.)
•S Puteţi întotdeauna să aflaţi unde vă găsiţi, doar privind la pictograma me-
niului de aplicaţii, din colţul din dreapta sus al ecranului. Ea afişează întot-
deauna în prim plan o pictograma în miniatură a programului. Dacă sunteţi
în Finder, pictograma este o mutriţă zâmbitoare. Dacă pictograma repre-
zintă vreun soi de ochi, vă aflaţi în Photoshop. Şi alte pictograme diferă.
Un mic W reprezintă Microsoft Word. Un mic X, pe Excel. Un mic
Krusty - claunul, înseamnă că Bart Simpson s-a jucat pe computerul vostru
(băftoşilor!).
faceţi cunoştinţă cu pinza de pe ecran
2
7
Manevrarea printre meniuri
Ca şi celelalte programe pentru Windows şi Macintosh, Photoshop prezintă o
bară de meniuri (vezi figura 2-1) în partea superioară a ferestrei iniţiale. Fiecare
cuvânt de pe bară - File, Edit, Image etc - reprezintă un meniu. Meniul este, pur
şi simplu, o listă de comenzi pe care le puteţi folosi pentru a deschide şi în -
chide imagini, a manipula porţiuni selectate dintr-o fotografie, a ascunde sau a
prezenta palete şi pentru a iniţia tot felul de proceduri sofisticate, de-ţi stă
mintea-n loc.

în această carte, vă voi explica cele mai importante comenzi din Photoshop.
Dar, înainte de a vă lăsa să daţi piept cu vreuna dintre ele, mă simt obligat să vă
furnizez ceva informaţii de bază asupra lucrului cu meniurile:
 - va deschide un submeniu, care oferă şi alte comenzi. Dacă vă
ului spun să alegeţi Edit=>Preferences=> General, veţi selecta
pe comanda Preferences de sub meniul Edit, afişând submeniul
num din care veţi alege comanda General, totul dintr-o singură
ele mişcare elegantă. Când faceţi totul corect, manevra pare a fi
ir S men
" scoasă din Lacul lebedelor.
Pe iului
şi S Aţi observat că unele litere ale comenzilor discutate în
ntr
apoi paragraful de mai sus erau subliniate? Acele litere se numesc
u a
să hotkeys. Dacă folosiţi un PC şi preferaţi să folosiţi tastele în
ale
trag locul mouse-ului, puteţi alege o comandă folosind tasta Alt în
ge
eţi combinaţie cu tasta hoţ key aferentă. De exemplu, pentru a
o
în afişa meniul Edit, apăsaţi Alt+E. Apoi, pentru a selecta comanda
co
jos, Preferences din meniul apărut, apăsaţi N - tasta Alt nu mai e
ma
pân necesară acum. Mai puteţi folosi hoţ keys pentru a accesa
ndă
ă la opţiunile din casetele de dialog (acestea din urmă vor fi
a
num discutate mai încolo, în secţiunea „Conversaţia cu Casetele de
un
ele Dialog").
ui
me com în afară de hoţ keys, mai puteţi accesa unele comenzi, folosind
niu enzi comenzi rapide de taste (keyboard shortcuts) sau scurtături. De
, i exemplu, pentru a iniţia comanda File=>£)pen, puteţi folosi
fac dori comanda rapidă Ctrl+O (3€+O pe Mac) - adică, apăsaţi şi
eţi te, menţineţi aşa tasta Ctrl (§8 pe Mac), apăsaţi tasta O şi apoi
clic und eliberaţi ambele taste.
pe e
nu elib •S Unele comenzi de taste selectează instrumente, altele
eraţi îndeplinesc diverse funcţii, în orice caz, vă voi ţine la curent cu
me
buto prezenţa lor, pe tot parcursul cărţii. Dacă vă veţi da osteneala să
nul. memoraţi câteva scurtături, ici şi colo,

S
Une
le le
me com
niu enzi
lui desc
şi hid
apo men
i iuri
pe adiţi
nu onal
me e,
le
num
co
ite
me
sub
nzi
men
i.
iuri.
Sa
u, De
put exe
eţi m-
ţin plu,
e dacă
apă aleg
sat eţi
cur Edit
sor =>P
ul refer
mo ence
use s, se
28 Partea h Ce...? AJută-mil
veţi face mari economii de timp şi efort mai târziu. (Pentru cele mai impor-
tante scurtături, citiţi capitolul 20. Sau, rupeţi pagina de gardă de la înce-
putul acestei cărţi şi lipiţi-o undeva, într-un loc vizibil.)
Photoshop vă oferă încă un alt mod de acces la comenzi. Cu clic-dreapta
(Control-clic pe Mac) în interiorul ferestrei de imagine, accesaţi un meniu
specific contextului. Cunoscut şi ca meniu de scurtături, acesta este un
mini-meniu care conţine comenzile rapide legate de instrumentul, paleta
sau imaginea curentă, după cum puteţi vedea în figura 2-2.
 Fig. 2-2:

Efectuând meniu specific contextului

clic-dreapta
(Control-clic
pe Mac) în
interiorul
ferestrei de
Imagine,
accesaţi
meniuri
specifice
contextului.
Conversaţia cu casetele de dialog.
Photoshop reacţionează prompt la unele comenzi din meniuri. Dar la alte
comenzi, programul îţi cere să completezi câteva formulare, înainte să-ţi aprobe
cererea. Dacă, alături de numele unei comenzi, vedeţi un semn de suspensie
(adică trei puncte, aşa: ...), ăsta-i semnalul că urmează să apară un astfel de
formular, cunoscut prin toate cluburile de computere drept casetă de dialog
[dialog box].
Capiului 2: Faceţi cunoştinţă cu pânza de pe ecran

Figura 2-3 vă prezintă o casetă de dialog - eşantion. După cum demonstrează

figura, o casetă de dialog poate conţine oricare din/sau toate cele şase feluri de
opţiuni de bază. Opţiunile funcţionează astfel:

•S O casetă în care puteţi introduce cifre sau text se numeşte casetă de opţiuni
[options box]. Faceţi dublu-clic în interiorul ei, pentru a-i scoate în
evidenţă (selecta) conţinutul şi apoi îl înlocuiţi cu ce doriţi, prin tastatură.
x S Unele casete de opţiuni sunt dotate cu o bară-cursor [slider bar}. Trageţi
cursorul triunghiular la dreapta sau la stânga, pentru a micşora sau mări
valoarea numerică asociată. (Şi totul fără mecanisme hidraulice, ţineţi
cont!)
 bara-cursor butonul de închidere
bara de titlu buton
J_

Fig. 2-3:
Anatomia
unei casete
de dialog.

meniul derulant caseta Option căsuţa de validare

Coloi Range
bara radio
 Puteţi selecta un singur buton de radio circular [radio button], din
i orice grup de astfel de butoane. Pentru a-1 selecta, faceţi clic pe
buton sau pe numele opţiunii care îi urmează. Butonul selectat se
umple cu un punct negru; restul butoanelor neselectate rămân goale.
Deşi nu puteţi selecta decât un singur buton radio odată, puteţi de
regulă selecta oricâte căsuţe de validare [check boxes] doriţi. Pentru
a selecta o astfel de căsuţă, faceţi clic pe ea sau pe numele opţiunii ei,
care îi urmează. Un S va umple căsuţa, pentru a semnala că este
selectată. Executând clic pe o căsuţă de validare deja selectată,
anulaţi opţiunea respectivă.
30 Part«al:C»...?AjHli-iaă!
•S Pentru a economisi spaţiul, unele opţiuni cu variante multiple apar ca
meniuri derulante [pop-up]. Faceţi clic pe -l şi se deschide un meniu de
opţiuni variabile. Apoi, faceţi clic pe varianta dorită din meniu pentru a o
selecta, ca şi cum aţi alege o comandă dintr-un meniu standard. Ca şi la
butoanele radio, nu puteţi selecta decât o singură opţiune odată, din acest
fel de meniuri.
•S A nu se confunda cu butonul radio, butonul normal care vă permite să
închideţi caseta de dialog curentă sau să deschideţi altele. De exemplu, un
clic pe butonul de anulare Cancel va anula comanda şi va închide caseta de
dialog. Un clic pe butonul OK va executa comanda conform setărilor,
închizând caseta. Când efectuaţi clic pe un buton cu semn de suspensie
(cum ar fi Load... sau Save...), se va deschide altă casetă de dialog.
Ca şi în cazul meniurilor, puteţi selecta opţiuni sau face alte scamatorii în inte-
riorul casetelor de dialog, direct din tastatură. Următoarele scurtaturi [shortcuts]
funcţionează în majoritatea casetelor:

î S Pentru a avansa de la o casetă de opţiuni la următoarea, apăsaţi tasta Tab.

l Pentru a reveni la caseta anterioară, apăsaţi Shift+Ţâb.
s i
Posesorii de PC pot trece de la o opţiune la alta, folosindu-se de hotkeys,
(acele litere subliniate din numele opţiunilor). Apăsând Alt plus tasta co-
respunzătoare literei subliniate, ajungeţi la acea opţiune.
Apăsaţi Enter (Return pe Mac), pentru a selecta butonul înponjurat de un
chenar gros (cum e butonul OK în figura 2-3). Apăsaţi Esc, pentru a
i
selecta butonul Cancel. -
\

i Apăsaţi f pentru a mări cu o unitate valoarea din caseta de opţiuni; apăsaţi

\

l pentru a micşora valoarea cu o unitate. Apăsând Shift+î sau Shift+J.,

ridicaţi sau scădeţi valoarea respectivă cu zece unităţi.
Dacă vă răzgândiţi asupra alegerilor făcute într-o casetă de dialog, puteţi
întoarce lucrurile la setările în vigoare în momentul deschiderii. In majo-
ritatea acestora, apăsarea tastei Alt (tasta Option pe Mac) va transforma ca
prin farmec butonul Cancel într-un buton Reset. Apăsaţi-1 şi veţi reveni la
valorile iniţiale.
Dacă o casetă de dialog vă ascunde porţiuni dintr-o imagine, puteţi s-o repozi-
ţionaţi trăgând-o de bara de titlu.
Meşterind cu paletele
Photoshop 6 vă pune la dispoziţie palete flotante, pe care le puteţi ascunde sau
aduce pe ecran, după chef. Paletele, care sunt de fapt nişte casete de dialog care
Catitilil 2: Faceţi cunoştinţă cu pfinza de pe ecran

rămân pe ecran în timp ce lucraţi, vă dau acces la opţiuni care afectează acţiu-
nea instrumentelor, schimbă aspectul imaginilor şi vă asistă în tot felul în aven-
turi ale editării. Voi acoperi în capitolele viitoare amănuntele folosirii opţiunilor
celor mai populare palete, dar aici, iată un scurt tur introductiv în modul lor de
funcţionare:
•S După cum ilustrează figura 2-4, paletele pot conţine acelaşi fel de opţiuni ca
şi casetele de dialog - meniuri derulante, casete de opţiuni etc. Pentru infor-
maţii asupra folosirii acestor opţiuni, vezi secţiunea precedentă.
•S Fiecare paletă este de fapt o colecţie de palete, ocupând aceeaşi fereastră. :
De exemplu, paletele Layers, Channels şi Paths sunt găzduite de aceeaşi
fereastră de palete (priviţi figura 2-4). Pentru a trece de la o paletă la alta în
aceeaşi fereastră, faceţi clic pe eticheta ei.
•S Executaţi clic pe caseta Close din partea dreaptă a barei de titlu pentru
a-; ghici ce? - închide paleta. (Pentru a face paleta să revină,
selectaţi * pictograma ei din meniul Window.)
eticheta paletei bara de titlu caseta Collapse
 Fig. 2-4
(Windows): caseta Close H
Mulţimea —meniul de palete
d
e
elemente
ale unei
palete.

caseta de dimensionare

pictograma
Apăsaţi Tab pentru a ascunde sau a afişa paletele deschise la un moment
dat, cutia de instrumente [Toolbox], noua bară de opţiuni [Options] (despre
care vom vorbi mai jos) şi bara de stare (descrisă în capitolul 3). Apăsaţi
Shift+Tab dacă doriţi să ascundeţi sau să afişaţi numai paletele, dar să
lăsaţi cutia de instrumente, bara de stare şi bara de opţiuni aşa cum sunt.
Ţineţi minte însă, acest truc nu merge dacă vreo casetă de opţiuni din
interiorul casetei paletei este activă - adicăj dacă este evidenţiată color sau
dacă cursorul pulsează în interiorul său. In acest caz, apăsând Tab sau
Shift+Tab, vă deplasaţi din opţiune în opţiune, prin toate paletele deschise.
Pentru a dezactiva caseta de opţiune, apăsaţi Enter (Return pe Mac),
pentru ca valoarea din casetă să aibă efect. Apoi, folosind comenzile
Tab/Shift+Tab, ascundeţi sau descoperiţi paletele.
Parte» l:C8...?AjBtă-ai!
caseta Close bara de titlu eticheta paletei caseta Zoom

IHBiniiiaiiyiHaffiffiliaHKiiliiiiSilpHHHiŞsniii!!:!!!!;;!

[Normal jjjj Opacity: IlOOX |±J

K — meniul de palete
Fig. 2-4
(Mac):
Mulţimea
de
elemente
r L*y«"0

ale unei
r
m
palete.
OJ - caseta
Size
HI
pictograma
•S Pentru a ascunde sau arăta palete individuale, folosiţi tastele lor de coman-
dă rapidă: F6 pentru paleta Color şi F8 pentru paleta Info.
•S Unele palete conţin pictograme, ca şi în cutia de instrumente. Faceţi clic pe
o asemenea pictograma ce îndeplineşte o funcţie, cum ar fi adăugarea unui
strat sau ştergerea unei imagini selectate.
•/ Trageţi de bara de titlu, aflată în extremitatea superioară a paletei, pentru a
o muta în alt loc pe ecran.
•S Prin Shift+clic pe o bară de titlu, lipiţi paleta de cea mai apropiată margine
a ecranului. De exemplu, dacă paleta este aproape de marginea dreaptă a
ecranului, combinaţia Shift+clic pe bara de titlu mută paleta în extrema
dreaptă, lăsându-vă mai mult spaţiu pe ecran, pentru a vedea imaginea.
S Unele palete au o casetă de dimensionare, vizibilă în figura 2-4. Trageţi de
casetă pentru a redimensiona paleta; pentru a reveni la dimensiunile
iniţiale [default], faceţi clic pe caseta Collapse (caseta Zoom pe Mac).
•S Dacă paleta se află însă la dimensiunile iniţiale, un clic pe caseta Collapse
(Zoom pe Mac) micşorează paleta, astfel încât rămân vizibile, la marginea
sa superioară, numai opţiunile esenţiale, de regulă numai eticheta paletei.
Pentru revenirea la aspectul complet, efectuaţi din nou clic pe caseta
Collapse (Zoom pe Mac).
S Efectuarea de Alt+clic pe caseta Collapse (Option+clic pe Zoom la Mac)
va ascunde totul, cu excepţia barei de titlu şi a etichetelor paletelor.
Acelaşi lucru produce şi un dublu-clic pe eticheta unei palete. Manevra are
avantajul că eliberează spaţiul pe ecran, dar nu dezactivează paletele.
S Puteţi separa orice paletă într-o fereastră proprie, trăgându-i eticheta în
afara ferestrei în care se află, cum se vede în figura 2-5. De asemenea,
Capitolul 2: Faceţi cunoştinţă cu pânza de pe ecran
3
3
 puteţi combina mai multe palete într-o singură fereastră, trăgând eticheta
unei palete în fereastra alteia.
S Vreţi să ştiţi care e aplicaţia mea favorită a acestei tehnici? Eu obişnuiesc
să trag paleta de mostre Swatches afară din paleta Color/Swatches/Styles,
creând o paletă individuală Swatches, pe care o închid apoi. Asta pentru că
această paletă nu este foarte utilă în mod obişnuit, aşa că pot să o scot
liniştit de pe ecran, în locul ei, trag frumos paleta History, în aceeaşi
fereastră cu paletele Color şi Styles, având astfel acces rapid, simultan, la
aceste palete vitale şi folosind minimum de spaţiu pe ecran.
•S Paletele pot fi acum stivuite şi vertical. Pentru aceasta, trageţi şi aruncaţi
eticheta unei palete la marginea superioară sau inferioară a ferestrei alteia.
S Dacă sunteţi veteran în Photoshop, aţi observat poate absenţa paletei
Options. Această credincioasă paletă s-a reîncarnat în bara orizontală
Options. Ea se află aşezată imediat sub bara de meniuri şi, la fel ca paleta
de opţiuni [Options], vă permite să modificaţi comportamentul instru-
mentelor. Pe măsură ce veţi folosi instrumentele din Photoshop 6, veţi
observa că bara de opţiuni oferă şi câteva noi modificatoare ale instru-
mentelor. Bara mai furnizează şi un loc bun de stocare, la capătul ei din
dreapta. Trageţi una sau mai multe palete în acest depozit, stocându-le în
ordine şi economisind astfel preţiosul spaţiu al ecranului. Şi nu vă temeţi,
puteţi încă accesa meniul derulant al paletelor, chiar şi aşa, stocate în
depozitul barei de opţiuni. Ajunge doar un clic pe eticheta paletei şi
săgeata meniului apare.
S Apăsaţi şi menţineţi cursorul pe săgeata arătând spre dreapta, aflată la
marginea din dreapta a paletei, imediat sub bara de titlu - ah, aer! - pentru
a afişa meniul paletei. Acesta e încă un loc unde găsiţi comenzi, asta dacă
le stăpâniţi deja pe celelalte.
•S Ca şi în cazul casetei de dialog, puteţi mări sau micşora valorile dintr-o
casetă de opţiuni a unei palete, prin tastele săgeţi. Apăsaţi \ pentru a mări
(| pentru a micşora) valoarea cu o unitate; apăsaţi Shift+f pentru a mări
(Shift+l pentru a micşora) valoarea cu zece unităţi.
 Fig. 2-5:
Trageţi
eticheta

(stânga)
pentru a o
separa în
propria
garsonieră.
 Partea l: Ce...? AJută-mă!

deschideţi cutia de instrumente

Sunteţi gata acum să păşiţi în universul furtunos al cutiei de instrumente
[Toolbox]. După cum se vede în figura 2-6, elementele cutiei intră în trei
categorii - instrumente, controale de culori şi pictograme. Capitolele viitoare
vor explica în detaliu cum se folosesc diversele utilităţi, dar iată aici o trecere în
revistă a conţinutului cutiei:
Photoshop 6 adaugă, faţă de versiunea anterioară, zece noi instrumente ce
vor fi discutate în detaliu pe parcursul cărţii.
Primele circa două treimi ale cutiei (vezi figura 2-1) sunt rezervate unui
sortiment de instrumente pe care le puteţi folosi la editarea imaginilor, la
fel cum aţi folosi un sortiment de creioane şi pensule pentru a picta un
tablou. Pentru a selecta unul dintre aceste instrumente, efectuaţi clic pe
pictograma sa. Apoi îl puteţi folosi, făcând clic pe el sau trăgând-ul în inte-
riorul imaginii.
instrumente controale de culoare pictograme
 -săriţi la
Image
Ready

Figura 2-6: R-ff6l

Selectaţi un instrument
sau activaţi un |\j
control de i] oov,
culoare sau ttO
o pictograma,
efectuând clic pe ea
sau
apăsând
tastele
afişate aici.
cipltolul 2: Faceţi cunoştinţă cu pânza do po ocran
 Triunghiul mic cu un colţ spre dreapta, aflat în colţul din dreapta jos al
pictogramei unui instrument, semnalează că sub acea pictogramă a meniului
derulant se ascund alte instrumente. Pentru a afişa meniul şi a descoperi
instrumentele ascunse, apăsaţi şi menţineţi butonul mouse-ului pe picto-
gramă. Trageţi în afară şi în jos coloana de instrumente până ce cursorul
ajunge deasupra instrumentului dorit şi atunci eliberaţi butonul.
Puteţi, de asemenea, prin Alt+clic (Option+elic pe Mac) pe pictogramă
unui instrument, să treceţi pe rând prin toate instrumentele ascunse sub ea,
cu excepţia instrumentelor Marquee şi Pen. Unele instrumente din meniul
derulant nu sunt accesibile prin această metodă.
Treimea inferioară a cutiei de instrumente conţine opţiuni de selecţie ale
culorii şi alte pictograme. Aceste pictograme răspund imediat la clic pe
ele,
•S Dacă faceţi clic prin pictogramele cutiei de instrumente şi nu vedeţi nici un
rezultat, nu intraţi îri panică, Photoshop nu s-a stricat. Pictogramele res-
pective nu intră în acţiune decât dacă aveţi o imagine deschisă. Pentru a
afla cum se deschid imaginile, vedeţi capitolul 3.
S De fapt, una dintre aceste pictograme acţionează şi fără să aveţi vreo
imagine pe ecran. Dacă faceţi clic pe imaginea poziţionată cel mai sus în
cutia de instrumente - cea cu ochiul - deschideţi fereastra de dialog
Adobe Online. Dacă aveţi acces la Internet, puteţi face clic pe butonul
Refresh pentru a conecta modemul. Descărcaţi fişierele server-elor
Adobe, după care vă apare ecranul de întâmpinare [splash] Adobe
Photoshop 6.0. Prin clic pe diferitele butoane, căpătaţi acces la o grămadă
de informaţii super, cum ar fi ponturi, suport tehnic, upgradări şi noutăţi
despre produse şi evenimente.
•S Toate instrumentele, pictogramele şi două dintre controalele culorilor pot
fi accesate prin tastatură. De exemplu, pentru a selecta instrumentul Blur,
apăsaţi tasta R. Pentru a selecta instrumentul Sharpen, care împarte acelaşi
meniu derulant cu instrumentul Blur, apăsaţi Shift+R. Alte comenzi prin
tastatură sunt prezentate în figura 2-6.
•S Două excepţii la ceea ce am spus anterior: apăsând Shift+M alternaţi între
instrumentele Rectangular şi Elliptical Marquee. Totuşi, nu puteţi accesa
instrumentele Single Column şi Single Row Marquee printr-o scurtătură.
Apăsaţi Shift+P pentru a trece succesiv prin Pen şi Magnetic Pen. Celelalte
instrumente - Add Anchor Point, Delete Anchor Point şi Convert Point
[adaugă, anulează, respectiv converteşte puncte de ancorare] - nu au
comenzi echivalente pe tastatură.
S Dacă vi se pare obositor să apăsaţi tasta Shift deodată cu tasta literei,
pentru a accesa instrumentele din meniul derulant, Photoshop vă oferă
soluţia. Alegeţi Edit^Preferences şi debifaţi opţiunea Use Shift Key for
Partea l:Ce...PAJnti-nil
 Tool Switch. Acum puteţi parcurge pe rând instrumentele, apăsând repetat
aceeaşi literă.
•S Dacă nu vă reamintiţi numele unui anume instrument, menţineţi vreo două
secunde cursorul deasupra pictogramei sale. Va apare o mică etichetă, cu
numele instrumentului şi echivalentul său pe taste. Dacă lucrul acesta vă
deranjează, acest ajutor poate fi oprit, din panoul General al casetei de
dialog Preferences, de sub meniul Edit.
•S Instrumentele locuind în meniul de selecţie conţin, în plus faţă de picto-
grama instrumentului, numele şi echivalentul lor pe tastatură - ducând la
o identificare rapidă şi uşoară a tuturor instrumentelor.
•S O ultimă delicatesă. Dacă luaţi un instrument şi, încercând să-1 folosiţi, vă
apare semnul Cancel (cercul tăiat pe diagonală), faceţi pur şi simplu clic pe
pânză. Photoshop vă va oferi motivul pentru care nu poate efectua ope-
raţia. De exemplu, dacă încercaţi să aplicaţi culoare cu pensula pe un strat
de text, programul va afişa un mesaj spunând că nu puteţi folosi Paint-
brush, deoarece pixelii dintr-un strat cu tipar nu pot fi editaţi înainte de
redarea stratului [rendering]. Dacă vorbăria asta despre tipar şi straturi vă
va băga probabil în ceaţă, asta e din cauză că nu v-aţi uitat încă la
capitolele 15 - Straturi [Layers] şi 16-Tipărire [Type].
 Capitolul 3
Acum chiar începe
distracţia
în acest capitol

> Deschiderea şi închiderea imaginilor

> Crearea unei imagini noi
> Stăpânirea ferestrei de imagine
> Deplasarea prin imagine
> Zoom in şi Zoom out
> Schimbarea vizorului
> Punerea în funcţiune a grilelor şi ghidajelor

C ând porniţi prima oară Photoshop, vă treziţi în faţă cu o mulţime de

instrumente, meniuri şi palete, după cum s-a văzut în capitolul 2.
Totuşi, până nu deschideţi o imagine, toate năzdrăvăniile acelea sunt tentante,
dar de fapt, inutile - e ca şi cum aţi avea un şevalet, un set complet de
pensule şi o cutie de vopsele plină, dar n-aţi avea o pânză. Şi cu Photoshop
nu puteţi nici măcar să vă distraţi mâzgălind o frescă politică pe uşa garajului
vecinului, aşa cum aţi putea cu vopselele obişnuite. Nu, dacă vreţi să
deveniţi un Picasso digital (sau Rembrandt sau Manet sau orice altă legendă
artistică doriţi), trebuie neapărat să deschideţi o imagine.

Acest capitol vă explică cum să deschideţi imagini existente, dar şi cum să creaţi
o pânză nouă, goală, pentru a picta o imagine pornind de la zero. Apoi, capitolul
explică nenumăratele moduri în care vă puteţi afişa imaginea pe ecran, pentru a
vă putea admira capodopera din perspectiva ideală.
38 ________________ Partea I. CB...? Ajută-măl

Nu staţi aşa, deqeaba, deschideţi ceVai

Dacă aveţi ceva stagii pe lângă computer, v-aţi aştepta ca deschiderea unei
imagini să fie un proces relativ simplu. Pur şi simplu, alegeţi File=>Open sau
formaţi Ctrl+O (38+O pe Mac) şi selectaţi fişierul de imagine pe care vreţi să-1
afişaţi, da?

Ei bine, deschiderea fişierelor în Photoshop este un pic mai complicată. Paşii

pentru deschiderea unei imagini Photo CD sunt diferiţi faţă de paşii pentru
deschiderea unor imagini salvate în alte formate de fişier. Următoarele secţiuni
vă vor da parola pentru deschiderea diferitelor tipuri de imagini.

Termenul Photo CD Image vă poate păcăli un pic: el se referă la imagini salvate

în format de fişier Kodak Photo CD, nu la imagini care provin dintr-un CD. O
imagine Photo CD are sufixul PCD anexat la numele fişierului.

Pentru utilizatorii de Mac, Photoshop a adăugat submeniurile de documente

Favorites şi Recent (a doua şi a treia pictogramă din dreapta-sus), din caseta de
dialog Open, permiţând accesul la imaginile preferate. Photoshop aduce şi un
submeniu Mounted Volumes. Ca să vă descurcaţi mai uşor prin mediul de
lucru, faceţi clic pe prima pictogramă din dreapta-sus. Acolo găsiţi căi directe
de acces spre desktop, reţea, hard driver-e şi media extern. Puteţi chiar să
ejectaţi propriul media extern, folosind această casetă de dialog. Utilizatorii
de Windows pot, în caseta de dialog Open, să frunzărească [browse] imaginile
prin mini-imagini [thumbnails].

Deschiderea unei imagini, alt format

decât Photo C/)
Pentru a deschide o imagine salvată în orice alt format decât Kodak Photo CD,
urmaţi ghidul:

1. Alegeţi comanda File=>Open.

Dacă vi se pare că alegerea comenzilor din meniu cere prea mult efort - şi
aşa e - atunci apăsaţi doar Ctrl+O (3S+O pe Mac) şi caseta de dialog Open
îşi scoate, utilă, capul, cum arată figura 3-1. (Caseta pe care o veţi vedea
s-ar putea să nu ofere toate opţiunile prezente în figură sau opţiunile pot
avea nume diferite, dar componentele de bază vor funcţiona la fel.)
2. Utilizatori de PC, selectaţi, din meniul Look in, discul sau folder-ul
care conţine imaginea dorită.
«niţelul 3: Acum eh la r încep e distracţia
 După ce selectaţi discul sau dosarul, conţinutul acestuia apare afişat în
caseta de sub meniu. Dacă e nevoie, faceţi dublu-clic pe orice folder din
casetă pentru a-i afişa conţinutul şi a găsi fişierul dorit.
Utilizatori de Mac, faceţi clic pe butonul Mounted Volumes, pentru a
vedea desktop-ul, hard driver-ele, discurile externe (floppy sau zip) şi
elementele de reţea curent accesibile. Presupunând că imaginea dorită nu
se află pe desktop, selectaţi discul care o conţine.
S-ar putea totuşi ca imaginea să se afle într-un folder de pe desktop; în
acest caz, e bine să selectaţi Desktop din butonul Mounted Volumes.
Lista derulantă din centrul casetei de dialog vă prezintă toate folder-ele şi
imaginile împrăştiate pe disc.
Utilizatori de Mac, deschideţi folder-ul dorit din lista centrală.
Efectuaţi dublu-clic pe numele unui folder pentru a-1 deschide. O listă va
afişa toate folder-ele şi imaginile din interiorul acelui folder. Dacă doriţi să
deschideţi alt folder, repetaţi operaţia.
3. Efectuaţi clic pe imaginea pe care doriţi s-o deschideţi.
După ce localizaţi imaginea, o selectaţi printr-un clic pe numele ei din listă,
în caseta de dialog va apare o imagine de control [preview]. Utilizatori de
Mac, asiguraţi-vă în prealabil că butonul Show Preview este activat. Vă
avertizez că vizualizarea nu este posibilă în orice situaţie. Dacă doriţi să
deschideţi mai multe imagini în acelaşi timp, ţineţi tasta Shift apăsată şi
executaţi clic pe imagini. Aceasta se aplică ambelor platforme.
Utilizatori de PC, prin clic pe butonul Details accesaţi informaţii
pertinente asupra fiecărei-imagini, inclusiv mărimea, tipul şi data
ultimei editări.
4. Efectuaţi clic pe butonul Open.
Sau, puteţi apăsa Enter (Return pe Mac) sau Alt+O (3S+O pe Mac). Altfel,
dacă aveţi selectată o singură imagine, o puteţi deschide printr-un simplu
dublu-clic pe ea.

Asta a fost tot. Imaginea este acum deschisă, numai bună de prelucrat. Dar,
înainte de a trece la treabă, iată câteva observaţii suplimentare asupra deschi-
derii imaginilor:

•S Posesori de PC, pentru a închide un folder anume şi a vedea conţinutul

folder-ului care-1 cuprinde pe acesta, executaţi clic pe butonul Up One
Level din partea superioară a casetei de dialog Open (ori apăsaţi tasta
Backspace).
•S Posesori de PC, pentru a vedea lista folder-elor care conţin folder-ul curent,
executaţi clic în meniul Look In. De exemplu, dacă în meniul apărut s-ar
Partea l: Ce...? JUută-iflil
 | la folder-ul superior »? (a urca cu un nivel). Sau, puteţi apăsa pe
afişa bara folder-ului curent pentru a s descoperi un meniu cu folder-ele
Figrmite să Elefant care-1 conţin.
. 3-localizaţi ,
1 şi să Sistem facilităţi -
( deschi- Digesti crează un nou folder i
M deţi v şi
a imagini detalii
Enzim
c de pe e folder-ul curent urcare cu un nivel l
) hard-disc Alime mini-imaginea previzională
: sau de pe ntare,
A orice alt atunci
c disc. folder-

Fig. 3-1
(Windows):
Aceasta
caseta de
dialog va
permite
localizaţi şi
să deschi-
deţi imagini
de pe hard-
disc sau de
pe orice alt
disc.

f
e ul * acilităţi butonul
a Enzime
s Mounted Volumes
Alimen documentul
t mini-imaginea
tare îşi folder-ul curent
ă are
locul în
c
folder-
a
s Ul
e Sistem
t Digesti
ă v, care
aparţin
d e de
e discul
Elefant
d . previzională recent

i
a •S
l Utilizat
o ori de
g Mac,
puteţi
v apăsa
ă 3€+î
pentru
p a
e avansa
Ctilttfal 3: Acum chiar în cep o distracţia

w
Dacă nu puteţi găsi un fişier anume dintr-un folder, poate fi din cauză că
Photoshop nu crede că poate deschide acel fişier. Pentru a vedea, totuşi,
toate fişierele dintr-un folder, indiferent dacă Photoshop le poate deschide
sau nu, la PC selectaţi opţiunea AII Formats, din meniul Files of Type, iar la
Mac, selectaţi opţiunea Show AH Readable Documents. Dacă fişierul apa-
re, încercaţi să-1 deschideţi. S-ar putea să nu meargă, dar merită încercarea.
Utilizatori de Mac, pentru a deschide un folder, puteţi executa dublu-clic
pe el sau puteţi forma din taste 36+-1.

Folosiţi mini-imaginea de control [thumbnail] drept ajutor în identificarea

imaginilor. De exemplu, dacă lucraţi cu imagini numite TRX33.Feb24-
William (sau altceva la fel de neînţeles), puteţi face clic pe fişierul său şi
viziona o versiune mică a imaginii. Aceasta poate fi identificabilă sau nu,
dar tot e mai mult decât nimic.
Puteţi vizualiza o imagine pe un PC, chiar dacă Photoshop nu este lansat,
prin clic-dreapta pe fişierul imaginii din My Computer sau Explorer. Execu-
taţi clic-dreapta şi alegeţi Properties din meniul apărut, apoi faceţi clic pe eti-
cheta Photoshop Image din caseta de dialog apărută. Din păcate, şmecheria
asta nu ţine decât cu imagini salvate în versiunile Photoshop 4,5 şi 6 şi doar
în formatul Photoshop nativ. (Formatele sunt explicate în capitolul 6.)
Deschiderea unei imagini Kodak Photo CD
După cum am menţionat mai devreme, deschiderea unei imagini Kodak Photo
CD necesită o procedură diferită faţă de deschiderea celorlalte tipuri de
imagini:

1. Alegeţi comanda File=>Open sau apăsaţi CtrI+O (3€+O pe Mac).

2. Selectaţi discul Photo CD din meniul Look In apărut. Pe Mac, selectaţi
tot discul Photo CD, din submeniul Mounted Volumes (căutaţi
pictograma cu degetul indicator).
Discul poate avea un nume enigmatic atribuit de computer, ceva cam în
genulPCD0196.
3. Deschideţi folder-ul Photo_CD.
înăuntru veţi găsi câteva fişiere cu nume ciudate.
4. Deschideţi folder-ul Images.
Aici se găsesc imaginile adevărate. Toate au nume de groază, ca
IMG0001.PCD;! sau cam aşa ceva. Din fericire, fiecare disc Photo CD
vine echipat cu două-trei foi cu mini-imagini (mini-poze), ca să puteţi şti
ce imagine este asociată fiecărui număr de fişier.
 Partea l: Ce...? Ajută-mă!

5. Faceţi dublu-clic pe imaginea pe care doriţi s-o deschideţi.

După un timp aparent nesfârşit de lung - nu renunţaţi, computerul n-are
nimic - va apare caseta de dialog prezentată în figura 3-2.

Kodak PCD l oinidt

 Fig. 3-2:
Această
•'i'^r'-Tl.,: •..•*•:";;*.;••=• >!^ " L-gE...,..„
casetă îşi fii,, < RJJflfe: fcODAKPhotoCD4050E- J ,
scoate taJ"A>fr,if; Jt' , • • : ,*£'•• »4
curioasă ?»4P5.^Wia^j|72pPi
capul când ... .^
încercaţi să -%i>f i A-*-M«r!;!l'-S^-^vr^ ÎKnr
^ •'•'* ^ r
> 'I6l
deschideţi "•; •:>*'• ';;'j •• ţ**1*"»»^^ 't**fşâpe*'£«*•'• >?vH - V ~1^*
un fişier
Photo CD
din folder-ul
Images.
6. Localizaţi secţiunea Source Image.
Aici e partea spinoasă. Interpretatorul Photo CD încorporat în Photoshop
vrea, mai mult ca orice, să se asigure că toate culorile imaginii de pe disc
sunt convertite corect pe ecran. De aceea, trebuie să-i spuneţi Photo-
shop-ului o sursă şi o destinaţie pentru imagine. Pare ciudat, dar faceţi
întocmai cum vă spun şi nu puteţi da greş.
7. Selectaţi dimensiunile şi profilul pixelilor pentru imaginea voastră.
Dimensiunile pixelilor se încadrează între 64 x 96 şi 2 048 x 3 072.
• Dacă imaginea pe care vreţi s-o deschideţi a fost scanată de pe un
diapozitiv de 35 mm, selectaţi opţiunea Kodak PhotoCD Universal
E-6 V3.2 (Ektachrome) sau Kodak PhotoCD Universal K-14 V3.2
(Kodachrome), în funcţie de filmul folosit pentru imagine.
• Dacă imaginea provine de la un film negativ, selectaţi opţiunea Kodak
PhotoCD Color Negative V3.0.
• Dacă deschideţi imaginea de pe un CD comercial, cum ar fi Corbis,
puteţi fi sigur că opţiunea Source trebuie setată din Kodak PhotoCD
Universal E-6 V3.2 (Ektachrome).
8. Localizaţi secţiunea Destination Image şi setaţi următoarele opţiuni.
Cipltilol 3: Acum chiar începi distracţia

Selectaţi o opţiune din meniul Resolution apărut. Scala este de la 72 ppi

până la 550 ppi. în capitolul 4 găsiţi detalii asupra rezoluţiilor adecvate, în
funcţie de utilizarea specifică dată unei imagini.
Selectaţi spaţiul color dorit din meniu. V-aş recomanda RGB 8 Bits/Channel.
Această alegere converteşte scan-ul într-o imagine Photoshop standard
color.
Selectaţi orientarea Landscape sau Portrait (pe lat sau pe lung). 9.
Apăsaţi Enter (Return pe Mac) sau executaţi clic pe OK.
Photoshop deschide imaginea Photo CD. Dacă primiţi un mesaj de eroare
ca urmare a lipsei de memorie (out-of-memory), încercaţi să deschideţi
imaginea din nou, selectând o cifră mai mică de pixeli, aşa cum este des-
cris în punctul precedent.

Dacă o imagine se deschide stând pe o parte, o puteţi ridica în picioare, rotind-o.

Dacă imaginea e culcată pe partea sa stângă, alegeţi Image=>Rotate Canvas=>90°
C W (de la clockwise, în sensul acelor de ceas). Dacă imaginea e culcată pe partea
dreaptă, lucru care se întâmpla mai frecvent, alegeţi ImageoRotate Canvas=>90°
CCW (counterclockwise). Dacă imaginea apare cu capul în jos, alegeţi
Edit=>Undo şi apoi comanda contrară celei folosite iniţial.

După ce aţi deschis pentru prima oară o imagine, opţiunile Source şi Desti-
nation rămân setate. Asta înseamnă că, la deschiderea viitoarelor imagini Photo
CD, puteţi sări peste punctele 6, 7 şi 8 din setări.

Notă: Pentru a crea o nouă imagine, dar nu pentru a deschide una existentă,
alegeţi File=>New sau apăsaţi Ctrl+N (58+N pe Mac). Photoshop prezintă caseta
de dialog New. Acolo, vă puteţi numi fişierul, specifica lăţimea, înălţimea şi
rezoluţia (care se vor discuta în capitolul 4) şi puteţi seta modul color (care se va
discuta în capitolul 5). Totuşi, nu prea aveţi motive să creaţi o imagine nouă, dacă
nu cumva vreţi doar să vă jucaţi cu instrumentele de pictat. Photoshop este, la
urma urmei, conceput în special pentru editarea imaginilor existente.

PrMti: iată fereastra de imagine

După ce aţi deschis o imagine, Photoshop afişează imaginea pe ecran, în inte-
riorul unei noi ferestre - fereastra de imagine. Câteva noi elemente, care apar
când deschideţi o imagine, le puteţi vedea etichetate în figura 3-3.
Lista următoare explică tot:
i S Bara de titlu afişează titlul imaginii voastre, de unde şi numele ei. Un mic
l bonus: puteţi trage de bara de titlu pentru a muta fereastra în alt loc pe
l ecran. Floare la ureche.
Sariului 3: Acum chiar începe distracţia
 vizio inea este prea mare pentru ecran, fereastra se extinde spre a
nare cuprinde maximul posibil din imagine.
a
' Pentru utilizatorii PC: la fel ca în fereastra principală a
pagi
programului Photoshop, fiecare fereastră de imagine are
nii,
butoane de închidere, de minimizare şi maximizare/restaurare.
de
Butoanele funcţionează la fel ca în fereastra programului
mărir
(cum am explicat în capitolul 2), cu o singură excepţie:
e şi
butonul de minimizare reduce fereastra de imagine atât de
de
mult, încât pe ecran rămâne doar o mică bară de titlu. Faceţi
colap
clic pe butonul de restaurare pentru a readuce imaginea la
s (şi
vedere.
a
ciuda ' Alternativ, puteţi selecta File=>Close sau apăsa Ctrl+W
tei (38+W pe Mac), pentru a închide o imagine. Ştiţi voi, W ca în
creat Hasta la vista, window! (Dacă aţi adus schimbări imaginii,;
uri Photoshop vă întreabă dacă doriţi să salvaţi noua imagine
cu prelucrată - un proces explicat în detaliu în capitolul 6.)
ochel
ari, ' Pentru utilizatorii de PC: pentru a schimba dimensiunile
desig ferestrei imaginii, plasaţi cursorul pe un colţ al ferestrei. Când se
ur), transformă într-o săgeată cu două capete, trageţi colţul până
poate obţineţi dimensiunile dorite. Pentru utilizatorii de Mac:
fi plasaţi cursorul pe căsuţa Size din colţul din dreapta jos al
regăs ferestrei şi trageţi, în ambele platforme, imaginea rămâne la
it în fel; tot ce se schimbă este dimensiunea ferestrei care conţine
toate imaginea. Faceţi o încercare să vedeţi ce vreau să zic.
feres
' Bara de stare, la PC, vă dă informaţii despre imagine şi
trele
sugestii despre instrumentul sau comanda pe care o folosiţi.
de pe
ecran Nu vedeţi bara de stare pe ecran? Selectaţi Window=>Show
. Ştatus Bar pentru a o afişa. Nu uitaţi că bara de stare dispare
< ' Exec când apăsaţi Tab, pentru a ascunde paletele şi cutia de
Pen utaţi instrumente, după cum s-a explicat în capitolul 2.
tru clic
util pe ' în colţul din stânga jos al ferestrei se află căsuţa de mărire, cu
izat căsuţ care faceţi zoom in/zoom out pe imagine, lucru explicat mai
orii a târziu în acest capitol, în secţiunea „Zoom in şi zoom out în
de Zoo imagine".
Ma m
c: ' Alături de căsuţa de mărire se află căsuţa de previzionare a
pentr paginii [page preview], care vă arată câtă memorie vă consumă
fiec u a
are imaginea în lucru, măsurată în acele fărâme digitale denumite
micş baiţi [bytes]. Primul număr arată dimensiunile imaginii, aşa
ele ora
me cum va fi ea trimisă spre imprimantă, iar al doilea număr reflectă
sau dimensiunile imaginii, incluzând informaţiile despre straturi, în
nt mări
etic capitolul 4 vom discuta despre mărimea fişierului şi despre
ferea rezoluţie şi toate celelalte probleme spinoase; despre
het stra,
at straturi voi da explicaţii în
până
în se
fig potri
ură, veşte
cu exact
exc cu
epţi mări
a mea
căs imag
uţel inii.
or Dacă
de imag
pre
Partea l:Co...?njută-măl
capitolul 15. Pentru moment, nu vă bateţi capul prea mult cu căsuţa preview,
v-am pomenit-o doar ca să nu vă las nedumeriţi despre cine e şi ce vrea ea.
Dacă faceţi clic şi menţineţi butonul mouse-ului apăsat pe căsuţa page
preview, Photoshop va afişa o fereastră care vă arată unde va apare
imaginea pe pagină, la printare. Marele X indică locul viitor al imaginii.
Ţinând apăsat Alt (Option pe Mac) în timp ce faceţi clic pe căsuţa de
previzionare [page preview], Photoshop va afişa o casetă care arată
înălţimea, lăţimea, rezoluţia şi numărul de canale ale imaginii. (Canalele
vor fi discutate în capitolul 5.)
Barele de derulare [scroll] vă permit să navigaţi prin interiorul ferestrei şi
să descoperiţi porţiunile ascunse ale imaginii. Photoshop oferă două bare
de derulare, una verticală, de-a lungul laturii drepte a imaginii, şi una ori-
zontală, în partea inferioară a ei.
Prin clic pe o săgeată de derulare, împingeţi câmpul de vedere al imaginii
în acea direcţie. De exemplu, dacă executaţi clic pe săgeata de derulare
indicând spre dreapta, orice element ascuns dincolo de marginea dreaptă a
fotografiei apare la vedere. Un clic pe zona cenuşie a barei de derulare va
produce o derulare mai rapidă. Trăgând caseta de derulare, determinaţi
manual distanţa pe care se realizează derularea.
Folosirea săgeţilor de derulare nu este singurul mod de deplasare în
imagine, ba probabil, e şi cel mai ineficient. Pentru alte opţiuni mai bune,
vedeţi tehnicile prezentate în secţiunea viitoare, „Ecranul, moşia voastră
digitală".
Suprafaţa delimitată de bara de titlu şi barele de derulare este zona ima-
ginii. Acolo veţi picta, veţi edita şi selecta detalii, pe scurt, vă veţi face de
cap cu imaginea. Desigur, vom privi deseori zona imaginii de-a lungul
paginilor acestei cărţi.
Puteţi deschide pe ecran oricâte imagini vă permite memoria computerului şi
dimensiunile ecranului, dar numai o singură imagine este activă într-un moment
dat. Pentru a activa o altă fereastră, faceţi clic pe ea sau selectaţi-i numele din
partea inferioară a meniului Window.
Ecranul, moşia Voastră digitală
Cutia de instrumente Photoshop include două instrumente de navigaţie: instru-
mentul Hand [Mână], care vă permite să navigaţi în interiorul ferestrei mult mai
comod decât caraghioasele acelea de bare de derulare, şi instrumentul Zoom,
care vă permite să priviţi imaginea mai de aproape sau mai de departe. Instru-
mentele Hand şi Zoom sunt numite „de navigaţie" deoarece ele nu produc
schimbări imaginii, ci doar vă schimbă punctul de vedere, după dorinţă.
Gapitolil 3: Acum chiar începe distracţia

în plus faţă de aceste instrumente, mai există un ajutor de navigaţie, numit chiar
paleta Navigator. Paleta vă oferă un mod ultra comod pentru a vă depărta, a vă
apropia şi a vă deplasa prin imagine. Ba chiar, după ce vă familiarizaţi cu ea,
s-ar putea să nu mai folosiţi vreodată instrumentele Hand şi Zoom. Dar, ca să
fiu fair play, vă prezint în următoarele secţiuni toate opţiunile de deplasare în
interiorul imaginii, pe care le aveţi în Photoshop.

Folosirea instrumentului Hand

Dacă sunteţi familiarizat cu alte programe Windows şi Macintosh, trebuie să
aflaţi ceva despre Photoshop: barele de derulare sunt inutile. Feriţi-vă de ele!
Vreau să-mi promiteţi că veţi folosi întotdeauna instrumentul Hand sau paleta
Navigator, pomenite mai sus, bine? Aşa! Cât despre cei nou veniţi, cu voi n-am
probleme, căci vă voi arăta eu cum e bine să faceţi.
Priviţi exemplul următor: figura 3-4 vă prezintă o altă imagine Corbis - de data
asta, din colecţia „Children and Teens". Imaginea din partea de sus a figurii
prezintă un băieţel care pare suferind. Problema este că poza e mult mai întinsă
decât ecranul şi nu putem vedea deocamdată ce-1 tulbură.
 Fig.3-
4:
Trăgând cu
instrumen-
tul Hand,
realizăm că
puştii pot
avea şi alte
probleme în
afară de o
tunsoare
proastă.
cursorul
instrum
Partea I: Ce~? AJnti-fflăl
Pentru a vedea şi restul scenei, selectaţi instrumentul Hand prin clic pe picto-
grama lui din cutia de instrumente. Apoi, poziţionaţi mâna Photoshop (cursorul
instrumentului Hand) pe imagine, cum se vede în exemplul din partea de sus a
figurii 3-4 şi trageţi spre stânga. Imaginea se mută odată cu cursorul, cum se
vede în exemplul de jos, şi descoperiţi ce-1 supără pe băiat.

Când trageţi cu instrumentul Hand, este ca şi cum aţi întoarce capul spre a
vedea ce e prin preajmă. Puteţi trage în orice direcţie doriţi - în sus, în jos,
lateral sau în diagonală.

Puteţi selecta instrumentul Hand şi prin apăsarea tastei H. Pentru a-1 accesa
temporar, când alt instrument e deja selectat, apăsaţi bara de spaţiu. Cât timp
bara de spaţiu stă apăsată, instrumentul Hand poate fi folosit. Eliberând bara,
reveniţi la instrumentul selectat anterior.

folosirea scurtăturilor
Ca în majoritatea celorlalte programe, puteţi folosi şi scurtăturile pentru a
vă deplasa prin imagine. Apăsaţi Page Up sau Page Down pentru a derula
imaginea în sus sau în jos cu un ecran întreg. Apăsaţi Shift+Page Up sau
Shift+Page Down pentru a derula cu porţiuni mai mici. Apăsaţi Home pentru a
ajunge în colţul din stânga sus al imaginii şi apăsaţi End pentru a ajunge în
colţul din dreapta jos.

Ca şi cum asta n-ar fi de-ajuns, Photoshop oferă scurtături şi pentru deplasarea

la stânga şi la dreapta. Apăsaţi Ctrl+Page Up sau Ctrl+Page Down pentru a
derula la stânga sau la dreapta un ecran întreg, apăsaţi Ctrl+Shift+Page Up
sau Ctrl+Shift+Page Down pentru a derula imaginea la stânga sau la dreapta, cu
porţiuni mai mici.

Zoom in şi Zoom out în imagine

Când deschideţi prima dată o imagine, Photoshop afişează întreaga imagine,
încât umple tot ecranul. Dar atunci s-ar putea să nu vedeţi detaliile pe cât de clar
v-aţi dori. La prima vedere, parcă sunteţi departe de imagine. Dacă doriţi să
inspectaţi detaliile, trebuie să vă apropiaţi.

Photoshop vă aduce câteva moduri pentru a realiza apropierea [Zoom In] şi

depărtarea [Zoom Out] în fereastra de lucru, după cum se descrie în secţiunile
următoare.

Prin zoom nu se schimbă dimensiunile de printare ale imaginii voastre. Nu

sunt afectate decât dimensiunile în care vedeţi imaginea pe ecran. Este ca şi
cum v-aţi uita prin microscop la o minusculă formă de viaţă. Creatura nici nu
Caitttlir 3: Aenn cfclar încope distracţia
creşte, nici nu scade când schimbaţi gradul de mărire; tot aşa şi cu imaginea
voastră.

Instrumentul Zoom
Folosirea instrumentului Zoom este un mod de a vă schimba punctul de vedere
asupra unei imagini. De câte ori faceţi clic cu instrumentul pe imagine, măriţi
dimensiunile imaginii. Iată un exemplu de folosire:

1. Selectaţi instrumentul Zoom.

Faceţi clic pe instrumentul Zoom, în cutia de instrumente [Toolbox]. Este
cel care seamănă cu o lupă. Puteţi să-1 activaţi şi apăsând tasta Z.
2. Faceţi clic în interiorul zonei imaginii.
Photoshop măreşte imaginea la următoarele dimensiuni presetate ale
zoom-ului (gradul de mărire este setat de Photoshop), după cum se
demonstrează în figura 3-5. Programul centrează imaginea mărită în jurul
punctului unde aţi făcut clic. în figura 3-5, de exemplu, am executat clic
între ochii fetei. ;
3. Repetaţi.
Pentru a mări şi mai mult, executaţi din nou clic cu instrumentul Zoom,
cum se vede în exemplul din partea inferioară a figurii 3-5.

O setare din bara de opţiuni determină dacă Photoshop va redimensiona fereas-

tra imaginii la dimensiunile imaginii mărite atunci când folosiţi instrumentul
Zoom. Dacă doriţi ca ferestrele imaginilor să se redimensioneze când folosiţi
zoom-ul, selectaţi pe bară opţiunea Resize Window to Fit

Singura problemă apare când fereastra imaginii se loveşte de o paletă. Când

fereastra atinge o paletă ancorată de marginea ecranului (spre deosebire de
paletele care plutesc în mijlocul ecranului), Photoshop crede că a k»vit un perete
şi opreşte zoom-ul. Pentru a preveni aceasta, selectaţi opţiunea Ignore Palettes,
aflată pe bara de opţiuni.

Iată şi alte artificii legate de folosirea instrumentului Zoom (bune de păstrat

pentru viitor):

^ Efectuaţi Alt+clic (Option+clic pe Mac) cu instrumentul Zoom, pentru a

micşora [zoom out] imaginea.
S Pe măsură ce măriţi, Photoshop afişează un factor de mărire [zoomfactor]
pe bara de titlu. La un factor de mărire de 100%, aveţi un pixel pe ecran
pentru fiecare pixel din imagine. (Pixelii sunt explicaţi amănunţit în
capitolul 4.)
50 Partea I: Ce...? AJută-măl
 Aveţi în vedere că o rată zoom de 100% nu corespunde neapărat mărimii
la printare a imaginii respective. Dacă doriţi să vedeţi cum arată imaginea
în mărimea de printare, folosiţi comanda Prinţ Size, care va fi prezentată în
secţiunea următoare.
•S Pentru a mări doar o porţiune de imagine, trageţi instrumentul Zoom în
jurul zonei dorite, care devine încercuită de o linie punctată. Photoshop va
umple fereastra de imagine cu porţiunea respectivă.
S Pentru a accesa temporar instrumentul Zoom şi a mări imaginea când alt
instrument este deja selectat, apăsaţi şi menţineţi Ctrl+Bara de Spaţiu
(§€+Bara de Spaţiu pe Mac). Apăsaţi şi menţineţi Ctrl+Alt+Bara^de Spaţiu
(§€+Option+Bara de Spaţiu pe Mac) pentru a micşora imaginea, în ambele
cazuri, eliberând tastele reveniţi la instrumentul selectat anterior.
 Un clic cu
instrumen-
tul Zoom
pe imagine,
o măreşte
în proporţii
presetate.
i: Aram chiar începi distracţia

Comenzile (fiev)
Meniul View oferă încă alte câteva moduri de a varia mărimea unei imagini.
Primele două comenzi zoom din meniu, Zoom In şi Zoom Out, nu prezintă prea
mult interes - ele produc acelaşi efect ca un clic şi, respectiv, Alt+clic (Option+clic
pe Mac) al instrumentului Zoom, fără însă a specifica centrul noului punct de ve-
dere, cum poate face acesta. Alte comenzi din meniul View pot fi însă utile uneori:
 S Selectaţi View=>Actual Pixels sau apăsaţi Ctrl+Alt+0 (zero) (3€+Option+0
pe Mac) pentru a reveni la o rată de creştere [rată zoom] de 100%. Această
dimensiune a vizionării vă arată câte un pixel pe ecran pentru fiecare pixel
din imagine, ceea ce este modul cel mai corect pentru a vedea imaginea.
S Selectaţi View=>Fit on Screen sau apăsaţi Ctrl+0 (zero) (3€+0 pe Mac),
pentru a afişa imaginea la dimensiunile maxime care-i permit să fie
întreagă pe ecran.
S Puteţi alege şi vizorul Actual Pixels, prin dublu-clic pe pictograma instru-
mentului Zoom din cutia de instrumente. Dublu-clic pe pictograma instru-
mentului Hand, va schimba vizorul la Fit on Screen.
>

•S Alegeţi View=>Print Size pentru a afişa imaginea pe ecran în mărimea ei

de printare. Ţineţi cont că Photoshop vă dă cu aproximaţie mărimea de
printare, mărimea reală poate fi ceva mai mică sau mai mare.
•S Chiar şi mai simplu, selectaţi butoanele Actual Pixels, Fit on Screen sau
Prinţ Size din bara de opţiuni.
Puteţi selecta View=>New View pentru a crea al doilea punct de vedere al
imaginii. Nu confundaţi asta cu duplicarea imaginii, care ar crea un nou
fişier. New View creează doar un nou mod de a privi acelaşi fişier. New
View poate fi util atunci când editaţi o imagine într-o vedere mărită, dar
doriţi totuşi să vedeţi rezultatul general fără să fiţi nevoit să alternaţi
continuu între zoom in şi zoom out.

Caseta de Mărire [Magaifieatioa boul

Instrumentul Zoom şi comenzile View sunt grozave pentru zoom in/zoom out în
rata zoom prestabilită de Photoshop. Dar dacă doriţi mai mult control asupra
procesului? Soluţia se află în caseta de mărire [Magnification box], aflată în
colţul din stânga jos al ferestrei Photoshop (identificată anterior în figura 3-3).

Pentru a introduce rata zoom, efectuaţi dublu-clic pe caseta de mărire şi

înscrieţi valoarea dorită. Dacă ştiţi exact ce rată zoom vreţi să folosiţi, apăsaţi
Enter (Return pe Mac) şi Photoshop vă îndeplineşte dorinţa. Dar dacă doriţi să
meşteriţi un pic cu diferite valori, apăsaţi atunci Shift+Enter (Shift+Return pe
Mac). Astfel, Photoshop măreşte imaginea, dar păstrează caseta de mărire acti-
52 Pirteal:Ce...PAjntă-Bil
vă ca să puteţi introduce uşor altă valoare, dacă prima nu corespunde. Când
sunteţi satisfăcuţi, apăsaţi Enter (Return pe Mac).

Când folosiţi caseta de mărire, dimensiunile ferestrei de imagine nu se modifică

odată cu zoom-ul, chiar dacă a fost selectată opţiunea Resize Windows to Fit de
pe bara de opţiuni.

Iqarea prin paiete

Paleta Navigator, prezentată în figura 3-6, este cel mai bun instrument de
navigaţie deoarece combină funcţiile instrumentelor Zoom şi Hand în acelaşi
loc. Pentru a o afişa, alegeţi Window=>Şhow Navigator. Altă modalitate ar fi să
apăsaţi tasta F8, pentru a afişa paleta înfo, şi apoi să executaţi clic pe eticheta
paletei Navigator. Pentru a face paleta mai mică sau mai mare, trageţi de caseta
de dimensionare Size aflată în colţul din dreapta jos.

caseta View
 Fig. 3-
6:
Paleta
Navigator
constituie
un mod
elegant
pentru
zoom şi
derulare în
imagini.

caseta Magnification glisorul Zoom caseta Size

Paleta constituie un instrument practic, comun pentru zoom şi derulare, în spe-
cial dacă lucraţi cu o imagine mare, care nu încape în întregime pe ecran atunci
când folosiţi zoom in pentru a vedea detalii. Iată modul de folosire al paletei:

în centrul paletei aveţi o mini-poză a imaginii în lucru, ca în figura 3-6.

Paleta prezintă întreaga imagine, chiar dacă în fereastra principală ea nu se
vede în întregime.
Vedeţi caseta care înconjoară o porţiune a mini-pozei? Ea se numeşte
caseta vizor [view box]. Zona din interiorul casetei corespunde porţiunii
din imaginea voastră vizibilă în acel moment în fereastra de imagine. Dacă
trageţi vizorul, Photoshop derulează imaginea din fereastra principală,
afişând zona corespunzătoare celei din casetă. Puteţi să mutaţi vizorul şi
prin clic pe o zonă nouă a mini-pozei.
CipItilBl 3: Acum chiar începe distracţia
5
3
 •S Apăsând şi ţinând Ctrl (§€ pe Mac), cursorul din paletă se transformă în
cursor zoom. Dacă în acelaşi timp trageţi cursorul, redimensionaţi caseta
vizorului, care la rândul său, redimensionează imaginea din fereastra prin-
cipală.
S Paleta conţine şi o casetă de mărire, cum arată figura 3-6. Ea funcţionează
la fel cu cea din fereastra de imagine; introduceţi un factor zoom şi apăsaţi
Enter (Return pe Mac).
•S Pentru a realiza zoom in/zoom out în gradările presetate de Photoshop (ca
la instrumentul Zoom), executaţi clic pe butoanele Zoom In sau Zoom Out,
indicate în figura 3-6.
S Puteţi face zoom (mărire sau micşorare) şi trăgând de cursorul Zoom - la
stânga pentru zoom out (micşorare) şi la dreapta pentru zoom in (mărire).

Dacă nu vă place culoarea casetei vizor, puteţi s-o schimbaţi. Faceţi clic pe să-
geata ţintind spre dreapta, aflată în colţul din dreapta sus al paletei, şi alegeţi
comanda Palette Options. Apoi alegeţi o nouă culoare, din meniul apărut.

Umpleţi ecranul cu imaginea Voastră

Cele trei pictograme, Standard Screen Mode, Full Screen Mode with Menu Bar
şi Full Screen Mode, din partea inferioară a cutiei de instrumente, vă permit să
schimbaţi felul în care fereastra de imagine umple ecranul. Pictogramele arată
ca în figura 3-7.
j S Un clic pe pictograma din extrema stângă prezintă fereastra normal, cu
!j bare de derulare, bară de titlu şi tot tacâmul. Aceasta este setarea implicită
j [default]. . . . . . .
S Un clic pe pictograma centrală elimină barele de derulare şi pe cea de titlu
şi umple ecranul cu imaginea deschisă. Orice porţiuni de ecran neocupate
de imagine rămân gri. Cutia de instrumente, bara de opţiuni, paletele, bara
de situaţie (la PC) şi bara de meniuri, rămân vizibile.
 Fi strume
g. nte, vă
3- schimb
7: ă
A peisajul
c ecranul
e ui.
s
t
e

p
i imaginea
c umple
t
o numai bara de meniuri
g întregul
r ecran
a fereastra
m normală
e

c
i
u
d
a
t
e

d
i
n

p
a
r
t
e
a
i
n
f
e
r
i
o
a
r
ă

c
u
t
i
e
i
d
e

i
n
54 Partea I: Ce...? AJută-mă
 •S Dacă doriţi să ocupaţi şi mai mult spaţiu pe ecran, faceţi clic pe pictograma
din extrema dreaptă pentru a ascunde bara de meniuri. Acum, porţiunile de
ecran care nu conţin imagine sunt negre. Singurele elemente accesibile pe
desktop sunt paletele, cutia de instrumente, bara de opţiuni şi bara de stare
(la PC).
S Puteţi apăsa Tab pentru a ascunde cutia de instrumente, paletele, bara de
opţiuni şi bara de stare; apăsând din nou Tab, le reafişaţi (revedeţi capi-
tolul 2). Pentru a ascunde şi a arăta numai paletele, apăsaţi Shift+Tab.

Dacă preferaţi, puteţi circula prin toate modurile de ecran apăsând tasta F, în loc
de clic pe pictogramele din cutia de instrumente. Apăsaţi F o dată pentru a
selecta a doua pictograma, apăsaţi F din nou pentru a selecta a treia pictograma
şi a treia oară, pentru a reveni la prima pictograma.
Instrumente pentru cel extrem de precişi
Dacă aţi folosit vreodată un program de punere în pagină [page layout], cum
sunt PageMaker sau QuarkXPress, atunci sunteţi familiarizaţi cu conceptele de
grile şi ghidaje \grids andguides}. Prezentate în figura 3-8, grilele şi ghidajele
sunt nişte mecanisme ce există pe ecran şi care vă ajută să aliniaţi elementele
din imagine. Pentru exemplul din figură, folosesc un ghidaj orizontal pentru a
poziţiona textul la exact 2 inci faţă de marginea stângă a imaginii şi la 5,5 inci
faţă de marginea superioară.
 Fig. 3-8:
Prietenul ghidaj
nostru cursorul
păros nu
este de
fapt în
cuşcă; este
doar aco-
perit cu linii
de grile şi
ghidaje.
Capltilel 3: Acnm chiar începe distracţia
în plus faţă de grile şi ghidaje, Photoshop oferă rigle care mărginesc latura su-
perioară şi cea stângă a ferestrei de imagine. Toate aceste accesorii (grile, ghi-
daje, rigle) prind bine când trebuie să fiţi deosebit de precişi în muncă.

Punerea în funcţiune a riglelor

Pentru afişarea riglelor, selectaţi View=>Show Rulers sau apăsaţi Ctrl+R (88+R
pe Mac). Pentru ascunderea riglelor, selectaţi View=>Hide Ruler sau apăsaţi din
nou Ctrl+R (3€+R pe Mac).

Din setare, riglele folosesc incii drept unitate de măsură. Dar dacă doriţi să
folosiţi altă unitate în loc, să zicem picas, selectaţi Edit=>Preferences=>Units &
Rulers sau doar aplicaţi un dublu-ejic pe o riglă. In secţiunea Rulers a casetei de
dialog care apare, selectaţi o nouă unitate de măsură, din meniul derulant Units.

Direct, prin clic-dreapta (38+clic pe Mac) pe orice riglă, accesaţi un meniu de

comenzi rapide de unde puteţi selecta unitatea de măsură preferată.

Folosirea ghidajelor
Ghidajele sunt linii orizontale şi verticale pe care le creaţi ca să vă ajute la
alinierea elementelor într-o imagine. Ghidajele nu apar la printare, ele există
doar în lumea de pe ecran. Puteţi crea oricâte ghidaje aveţi nevoie.

înainte de a crea un ghidaj, trebuie să afişaţi riglele selectând View=>Show

Rulers sau apăsând Ctrl+R (38+R pe Mac). Apoi, trageţi de una din rigle pentru
a „smulge" un ghidaj. Trăgând de orice punct al unei rigle orizontale, creaţi un
ghidaj orizontal; trăgând de rigla verticală, creaţi un ghidaj vertical. Eliberaţi
butonul mouse-ului în punctul în care doriţi să plasaţi ghidajul.

Iată câteva sfaturi pentru folosirea ghidajelor:

' După ce creaţi un ghidaj, îl puteţi repoziţiona. Mai întâi, selectaţi instru-
mentul Move (aflat în cutia de instrumente în dreapta sus) prin clic pe
pictograma lui. Plasaţi apoi cursorul pe ghidaj şi când apare săgeata dublă,
ca în figura 3-8, trageţi ghidajul spre noua sa poziţie. Puteţi muta ghidajul
şi cu celelalte instrumente, cu excepţia instrumentelor Hand, Slice sau
Slice Select, prin combinaţia Ctrl+tras (16+tras pe Mac) de instrumentul
respectiv.
' Comanda New Guide, de sub meniul View, creează un ghidaj într-un loc
precis pe imagine. Selectaţi orientarea, orizontală sau verticală, şi specifi-
caţi destinaţia în pixeli.
 Parţial: Ci..? JUnti-nil

S Pentru a îndepărta un ghidaj, trageţi-1 în afara ferestrei de imagine cu

instrumentul Move sau prin Ctrl+tras (3€+tras pe Mac) cu orice alt
instrument în afară de Pen, Slice sau Slice Select. Pentru a îndepărta toate
ghidajele, selectaţi View=>Clear Guides
S Pentru a ancora un ghidaj, alegeţi View=>Loc^ Guides sau apăsaţi
Ctrl+Alt+; (§€+Option+; pe Mac). Pentru a elibera ghidajul astfel încât să
poată fi mutat din nou, alegeţi din nou View=>Lock Guides sau apăsaţi iar
Ctrl+Alt+; (3€+Option+; pe Mac).
S Când trageţi un element al imaginii lângă un ghidaj, el „sare" (se alipeşte),
aliniindu-se cu ghidajul - ca şi cum ar fi atras de o forţă magnetică. Dacă
nu doriţi ca lucrurile să sară pe ghidaje, alegeţi View=>Snap sau Ctrl+;
(3€+; pe Mac). Pentru a reveni, folosiţi din nou aceleaşi comenzi. (Un
semn bifat alături de numele unei comenzi semnifică faptul că opţiunea
respectivă e activată.)
•S Puteţi stabili acum modul în care doriţi ca elementele să sară pe ghidaje.
Alegeţi View^Snap To şi alegeţi una din opţiuni. Grilele se explică pe
larg la sfârşitul capitolului, în secţiunea „Instalarea Grilelor". Feliile sunt
folosite în grafica de Web. Documentul Bounds permite elementelor să
„sară", lipindu-se de marginea ferestrei de imagine. Aveţi şi posibilitatea
de a seta sau deseta toate aceste opţiuni dintr-o dată.
S Puteţi afişa sau ascunde accesoriile [Show and Hide Extras]. Acestea
includ ghidajele şi grilele menţionate mai sus, dar şi margini de selecţie şi
trasee (vezi capitolul 12) sau tăieturi şi adnotări (vezi capitolul 6). Ca şi la
opţiunile de alipire, puteţi afişa sau ascunde toate sau nici una dintre aceste
opţiuni.
S Pentru a schimba culoarea ghidajelor, alegeţi Edit=>Preferences=>Gu]des
& Grid, faceţi dublu-clic pe un ghidaj cu instrumentul Move sau prin
Ctrl+dublu-clic (3€+dublu-clic pe Mac) pe ghidaj cu orice alt instrument,
în afară de instrumentele Hand sau Slice&Select. în secţiunea Guides a
casetei de dialog care apare, puteţi alege culoarea şi stilul ghidajelor.
Apăsaţi Enter (Return pe Mac) pentru a ieşi din caseta de dialog şi pentru
ca schimbările să intre în vigoare.

Ţinând apăsată tasta Alt (Option pe Mac) în timp ce trageţi un ghidaj, îl schim-
baţi pe acesta din orizontal în vertical şi invers.

Instalarea grifelor
Spre deosebire de ghidaje, pe care le puteţi amplasa unde doriţi în fereastra
imaginii, grilele aştern linii peste imagine la intervale prestabilite. Nu puteţi
muta liniile grilelor, dar puteţi schimba spaţierea şi culoarea lor.
Capitalul 3: Acum chiar începe distracţia

Pentru a instala grila, alegeţi yiew=>Show=>Grid. Pentru a schimba spaţierea şi

aspectul liniilor grilei, alegeţi Edit=>Preferences=>Guides & Grid. Photoshop
vă prezintă o casetă de dialog în care puteţi alege culoarea şi stilul liniilor grilei,
puteţi specifica distanţa dorită dintre linii şi puteţi alege, dacă doriţi, să subdi-
vizaţi grila cu linii secundare. Tot aici, puteţi alege unitatea de măsură pentru
grilă.

Ca şi la ghidaje, liniile grilei au proprietăţi de atracţie - tot ce este tras lângă

linia unei grile, sare automat, aliniindu-se cu ea. Puteţi opri sau porni această
proprietate, alegând View=>Snap To=>Grid. Un semn bifat în dreptul numelui
comenzii din meniu semnifică faptul că Snap este activat.

Photoshop mai aduce un instrument, pentru cei obsedaţi de precizie. Instru-

mentul Measure [Măsură], care împarte acelaşi meniu cu instrumentul
Eyedropper [Pipetă], vă permite să măsuraţi înălţimea, lăţimea, distanţa şi
unghiul în imagine. Nu trebuie decât să trageţi de la un punct la altul. Paleta
Info afişează coordonatele. Capetele de linie create de instrumentul Measure,
pot fi şi ele trase, permiţând efectuarea de noi măsurători.
 Capitolul 4
Luaţi măsurile imaginii
In acest capitol

^ Privind îndeaproape pixelii dintr-o imagine

> Folosirea casetei de dialog a dimensiunilor imaginii [Imagine Size]
> înţelegerea noţiunii de rezoluţie
> Acordarea lăţimii imaginii cu coloanele paginii
> Schimbarea numărului de pixeli dintr-o imagine
> Redimensionarea pânzei, independent de imagine

/ maginile pe care le creaţi şi editaţi în Photoshop - sau în orice alt editor de

imagine cunoscut - sunt compuse dintr-o mulţime de pătrăţele mici, numite
pixeli. înţelegerea modului în care pixelii funcţionează într-o imagine poate fi
extrem de dificilă pentru editorul de imagine începător. Din păcate, manipularea
corectă a populaţiei de pixeli este esenţială pentru obţinerea unor imagini de
calitate profesională, aşa că trebuie neapărat să fiţi puşi la punct cu modul de
operare a pixelilor, înainte de a avea succes cu Photoshop.

Acest capitol explică tot ce trebuie să ştiţi pentru a pune pixelii la locul lor,
inclusiv motivul pentru care numărul de pixeli dintr-o imagine îi afectează
calitatea, dimensiunile la printare şi dimensiunile pe disc. Vă voi arăta cum să
micşoraţi sau să măriţi dimensiunile pânzei de pe ecran, pânză pe care se
cuibăresc drăguţii de pixeli.

Bun tfenit în Pixettotfn

Imaginaţi-vă că aţi fost victima unui groaznic experiment ştiinţific, în urma
căruia aţi rămas de l milimetru înălţime. După ce v-aţi revenit din şocul iniţial
pe care astfel de experimente tind să-1 producă, descoperiţi că staţi pe o placă
 Partea a ll-a:îngrl|lrea şl brănlrea plxellkr

pătrată, colorată cu o nuanţă uniformă de albastru, în afara plăcii voastre, mai

sunt alte opt plăci albastre, câte una la dreapta şi la stânga, câte una în faţă şi în
spate şi alte patru în direcţii diagonale. Cu alte cuvinte, plăcile sunt aliniate
într-o grilă perfectă, cum sunt de obicei plăcile de gresie pe podele. Privind mai
atent, observaţi că fiecare placă albastră diferă uşor, în nuanţă şi ton, de
celelalte. Uitându-vă de jur împrejur, vă daţi seama că plăcile albastre vă încon-
joară cât puteţi vedea cu ochii voştri infinitezimal de mici.

Veţi striga de disperare şi vă veţi zvârcoli trupul cât un fir de praf, cum fac de
obicei victimele experimentelor ştiinţifice groaznice. Şi, ca răspuns la jalnicele
voastre văicăreli, vă pomeniţi că începeţi să creşteţi, în câteva momente,
ajungeţi de vreo 5 cm înălţime. Un gândac, care se pregătea să vă devoreze, se
răzgândeşte brusc şi o ia la fugă. Puteţi acum vedea că vă aflaţi în mijlocul unei
săli imense şi toate plăcile pardoselii sunt colorate diferit, schimbându-se trep-
tat, din nuanţe de albastru trecând în nuanţe de verde, roşu şi galben. Continuaţi
să creşteţi: 10 centimetri, 20, 50, l metru. Plăcile încep să se contopească,
formând un model. 2 metri, 5, 10; aveţi acum dimensiuni uriaşe, de multe ori
peste normal. Aveţi 20 de metri înălţime. Capul vostru uriaş străpunge tavanul
fragil al încăperii.

Când ajungeţi la dimensiunile unei clădiri cu 50 de etaje, creşterea ia sfârşit.

Priviţi în jos, la încăperea distrusă de labele voastre imense şi vă daţi seama de
un lucru ciudat: nu staţi pe o podea obişnuită, ci pe o uriaşă poză, plină de
culori şi detalii. Plăcile de gresie, care acum vă par puncte, s-au reunit, formând
o imagine continuă. V-aţi aştepta ca rezultatul să aibă aspectul fragmentat, ca de
mozaic - necesitând o doză bună de imaginaţie pentru a compensa spaţiile
întrerupte - dar de fapt, arată neted, ca o fotografie.

Viziunea vă face să vă apucaţi de cap, să vă învârtiţi năuci, strigând: „Ce se

întâmplă cu mine?!". Răspunsul este, desigur, nimic. E drept, corpul vă este
diform de mare, dar ochii n-au nimica. Căci, dacă te îndepărtezi destul de o
grilă perfectă de plăci colorate - fie printr-un groaznic experiment ştiinţific, fie
prin mijloace mai convenţionale - plăcile individuale dispar, locul lor fiind luat
de o imagine generală.

Ce legătură are episodul acesta ştiinţifico-fantastic, cu Photoshop? Ei bine,

destule. La fel ca imaginea de pe podeaua sălii, formată din plăci, imaginea
Photoshop este formată dintr-o grilă de pătrăţele colorate, în cazul acesta,
plăcile se numesc pixeli.

Acum gândiţi probabil: „Bine, imaginea este formată dintr-o mulţime de pixeli
mărunţi şi pătraţi. Şi ce dacă? Cui îi pasă? Ia nu mă mai bate la cap!" Adevărul
este că aceste minuscule particule de imagine constituie elementul cel mai
important al programului Photoshop şi al imaginilor electronice.
eamtiim 4: Luaţi masările Imaginii
Toate funcţiile de pictare şi editare de imagine din Photoshop se învârt în jurul
schimbării fie a cantităţii, fie a culorii pixelilor. Cu asta se ocupă Photoshop.
Ştiu, pare aşa de simplu, încât vă vine să credeţi că glumesc sau exagerez sau
pur şi simplu mint. Dar martor mi-e Salvador Dali, e adevărul adevărat! Photo-
shop este doar un sofisticat numărător şi colorator de pixeli, nimic mai mult.
Pixelii de ecran contra pixetitor de
imagine
Ca şi plăcile pardoselii din povestea anterioară, fiecare pixel dintr-o imagine pe
computer este perfect pătrat, aranjat într-o virtuală grilă perfectă şi este colorat
uniform - adică, fiecare pixel are o singură culoare, unică. Dar puneţi pixelii
unul lângă altul şi creierul îi va percepe ca pe o poză obişnuită.

Afişajul de pe monitorul computerului este şi el compus din pixeli. Ca şi pixelii

de imagine, pixelii ecranului sunt şi ei pătraţi şi aranjaţi într-o grilă. Un monitor
tipic, de 13 inci, are 640 pixeli de ecran pe lăţime şi 480 pixeli de ecran pe
înălţime. Aceşti pixeli de ecran sunt suficient de mici încât să nu-i puteţi
distinge separat. Fiecare din ei măsoară 1/72 inci pe latură.

Pentru a înţelege relaţia dintre pixelii de ecran şi pixelii de imagine, deschideţi

o imagine. După ce aceasta apare pe ecran, faceţi dublu-clic în cutia de instru-
mente pe instrumentul Zoom sau alegeţi View=>Actual Pixels. Bara de titlu a
ferestrei de imagine va afişa rata zoom de 100%, ceea ce înseamnă că vedeţi
câte un pixel de imagine, pentru fiecare pixel afişat pe monitor.

Pentru a vedea mai îndeaproape pixelii din imagine, introduceţi o valoare de

200% în caseta de mărire din colţul din stânga jos al ferestrei Photoshop (dublu-
clic pe casetă pentru a o activa). Un factor zoom de 200%, măreşte pe ecran
pixelii de imagine la dublul dimensiunilor lor reale, astfel încât un pixel de ima-
gine va fi înalt cât doi pixeli de ecran şi lat tot de atât. Dacă schimbaţi factorul
zoom la 400%, Photoshop va afişa patru pixeli de ecran, pentru un pixel de ima-
gine, dându-vă un total de 16 pixeli de ecran pentru fiecare pixel de imagine
(4 pixeli de ecran înălţime, pe 4 pixeli de ecran lăţime). Figura 4-1 ilustrează mo-
dul cum afectează diferiţii factori zoom apariţia pe ecran a pixelilor de imagine.

Ţineţi minte că factorul zoom n-are nimic de-a face cu dimensiunea imaginii la
printare - el afectează doar modul cum vedeţi imaginea pe ecran. Dacă doriţi
să vedeţi pe ecran cum va arăta aproximativ imaginea la printare, alegeţi
View=>Actual Pixels.
Partea a ll-a: îngrijirea şl hrănlrea plxelllu
100% 200
%
 Fig.4-1: 400
Mărirea
factorului
zoom face
pixelii de
imagine să
apară mai
mari pe
ecran, dar
nu afec-
tează di-
mensiunile
imaginii la
printare.

%
dimensiunile imaginii, rezoluţia fi atte
laturi spinoase aţe pixetitor
O imagine Photoshop are trei atribute primare, în ceea ce priveşte pixelii:
mărimea fişierului, rezoluţia şi dimensiunile fizice, cum se explică în lista
următoare. Puteţi controla aceste atribute prin caseta de dialog a mărimii
imaginii (Image Size), prezentată în figura 4-2. Pentru a afişa caseta, alegeţi
Image=>Image Size.

Dacă vreţi să aruncaţi doar o privire rapidă peste dimensiunile şi rezoluţia unei
imagini, apăsaţi Alt (Option pe Mac), în timp ce apăsaţi şi menţineţi butonul
mouse-ului pe caseta de control a paginii [page preview] aflată în colţul din
Mulul 4: Luaţi roisurlla Imaginii

stânga jos al ferestrei de imagine, chiar lângă caseta de mărire. Photoshop va

afişa o casetă mică, listând dimensiunile, rezoluţia şi alte lucruri utile.

« S Mărimea fişierului unei imagini este o măsură a numărului de pixeli con-

ţinuţi de o imagine. (Photoshop se referă la mărimea fişierului ca dimensiu-| nea
în pixeli \pixel dimensions].) Imaginea din figura 4-1 are 256 pixeli pe J
lăţime şi 384 pixeli pe înălţime, în total 98 304 pixefi. Majoritatea imaginilor i
pe care le veţi crea vor conţine sute de mii sau chiar milioane de pixeli.
- S Rezoluţia unei imagini se referă la numărul de pixeli care vor fi printaţi per
< inci. De exemplu, rezoluţia primei imagini din figura 4-1 este de 180 pixeli
V per inci (ppf). Asta poate suna ca o grămadă de pixeli înghesuiţi într-un
j. spaţiu aşa mic, dar este o valoare cam medie.
l v' Dimensiunile unei imagini (a nu se confunda cu mărimea fişierului) sunt
? lăţimea şi înălţimea ei fizică la printare, măsurată în inci, centimetri sau ce
-,; unitate doriţi. Puteţi calpula dimensiunile, împărţind numărul de pixeli la
* rezoluţie. De exemplu, băieţelul din figura 4-1 măsoară 256 pixeli •*• 180
f pixeli per inci = l3/g inci lăţime şi 384 pixeli •*-180 ppi = 2'/8 inci lăţime.
| Dacă-1 măsuraţi cu o riglă, veţi vedea că este corect.

Fig.4-2:
Pute(i con- |
trola mărimea
fişierului, di-
mensiunile Pictograma
imaginii şi de legătură
rezoluţia, prin
caseta
ŢIE/ Nu-s probleme, sper? O fi discuţia asta cam tehnică, dar nici nu-ţi trebuie o
licenţă în mecanică cuantică, ca să prinzi mişcarea. Cu toate astea, caseta
de dialog Image Size poate fi cea mai complicată casetă din Photpshop.
Dacă nu sunteţi atenţi, vă puteţi chiar deteriora imaginea aici. Aşa că, fiţi
extrem de prudenţi când faceţi modificări în casetă. (Secţiunile următoare vă
explică tot ce trebuie să ştiţi, pentru a nu da de necaz.)
 Partea a ll-a: îngrijirea şl hrăilrea plxefflw

în funcţie de imprimanta voastră, e posibil pe un PC să puteţi mări sau micşora

imaginea de printat, într-un mod mai simplu - printr-o opţiune de schimbare a
scării, din caseta de dialog Properties a imprimantei. Pentru a ajunge la această
casetă de dialog selectaţi File=»Page Setup, apoi după afişarea casetei de dialog
Page Setup, executaţi clic pe buton şi pe butonul Graphics. Pe Mac, e posibil să
puteţi mări sau micşora imaginea pentru printare, prin simpla introducere a unei
valori de procent în caseta de opţiuni Reduce or Enlarge din caseta de dialog
Page Setup. Alegeţi File=*Page Setup, în ambele platforme, Photoshop va
schimba scara imaginii la noua mărime, dar numai în timpul ciclului de prin-
tare. Imaginea nu este modificată permanent, cum ar fi dacă aţi folosi caseta de
dialog Image Size. Pentru informaţii mai ample, vedeţi capitolul 7.

Rezolvarea rezoluţiei
Deşi caseta de opţiuni Resolution este poziţionată umil, spre capătul inferior al
casetei de dialog Image Size, rezoluţia este una din valorile cele mai demne de
luat în considerare, dacă vreţi ca imaginile voastre să arate bine.

Valoarea rezoluţiei determină cât de înghesuiţi stau pixelii când printaţi. Este
cam ca densitatea populaţiei, într-una din marile zone urbane care apar peste tot
în ziua de azi. Să zicem, de exemplu, Lagos din Nigeria, un oraş de aproape 10
milioane de suflete - mai mult ca Londra, Paris sau Shanghai. în caz că sunteţi
curioşi, Lagos e zona metropolitană cu cea mai rapidă rată de creştere din lume,
cu o explozie demografică anuală de 5%. (Dacă asta nu vă impresionează, gân-
diţi-vă că în anul 2020, Lagos va avea 33 de milioane de locuitori, mai mult ca
Tokio, pe primul loc astăzi.) Densitatea populaţiei în Lagos este a doua în lume,
după Hong Kong, cu 150 000 de locuitori înghesuiţi pe fiecare milă pătrată (în
medie, asta înseamnă de 15 ori mai aglomerat decât New York City).

Pentru a creşte densitatea populaţiei ar trebui fie să crească numărul locui -

torilor, fie să se micşoreze graniţele fizice ale oraşului, înghesuind lumea şi mai
tare. Acest lucru e valabil şi pentru rezoluţie. Dacă vreţi o rezoluţie mai înaltă
(mai mulţi pixeli per inci) trebuie fie să scădeţi dimensiunile fizice ale imaginii,
fie să creşteţi mărimea fişierului (dimensiunile pixelilor), adăugând pixeli ima-
ginii. De exemplu, cele două imagini din figura 4-3 au aceeaşi mărime de fişier,
dar imaginea mai mică are o rezoluţie dublă (180 pixeli per inci), faţă de cea
mai mare (90 pixeli per inci).

Şi invers, densitatea populaţiei scade dacă locuitorii mor sau oraşul îşi extinde
graniţele. De exemplu, dacă s-ar legifera ca Lagos să ocupe uniform întreaga
suprafaţă de 360 000 de mile pătrate ale Nigeriei, densitatea populaţiei oraşului
ar scădea temporar la 28 de locuitori per milă pătrată (până când ceilalţi 110
milioane de rezidenţi nigerieni s-ar întoarce din vacanţă). Similar, când măriţi
dimensiunile unei imagini sau îi ştergeţi din pixeli, rezoluţia se micşorează.
Ctiltilul 4: Luaţi măsurile Imaginii
6
7
Fig.4-3:
Doua
imagini
având
exact
acelaşi
număr de
pixeli, dar
două
rezoluţii
diferite.
înainte să trageţi concluzia greşită că analogia mea e perfectă, trebuie să men-
ţionez câteva diferenţe cruciale dintre o imagine tipică şi un oraş ca Lagos:
S Deşi n-am fost niciodată acolo, sunt sigur că Lagos are zonele lui mai aglo-
merate şi zone relativ mai puţin aglomerate. O imagine, dimpotrivă, este la ,;
fel de densă în toate punctele sale. Spre deosebire de densitatea populaţiei, V
rezoluţia este constantă peste tot.
S O imagine este întotdeauna rectangulară. Neavând la mine harta Lagosului,
i n-aş putea spune ce formă are, dar bănuiesc că e mai degrabă neregulată.
S Densitatea populaţiei se măsoară în funcţie de suprafaţă - atâţia locuitori
per milă pătrată. Rezoluţia însă, se măsoară liniar - atâţia pixeli per inci
liniar. Astfel, o imagine cu o rezoluţie de 180 pixeli per inci, conţine
, 32 400 pixeli per inch pătrat (asta e 180 la pătrat, în caz că vă întrebaţi de
unde am scos numărul).
"* S Pixelii dintr-o imagine sunt absolut pătraţi, pe când locuitorii din Lagos
au -1 forme oarecum arbitrare, cu mâini şi picioare mobile, ataşate de corp
în ,- unghiuri imprevizibile.
Partea a ll-i: Imrijlraa şl hrialrea pixtlHir
l S Asupra mărimii şi rezoluţiei unei imagini aveţi control total. Că vă place
i sau nu, Lagos nici nu se sinchiseşte de voi.

Schimbarea dimensiunii pixelibr

Primele două casete de opţiuni din partea superioară a casetei de dialog Image
Size vă permit să schimbaţi dimensiunile pixelilor unei imagini - adică numărul
de pixeli lăţime, pe numărul de pixeli înălţime. (Numărul de pixeli din imagine
este cunoscut şi ca mărimea fişierului.') Dacă nu vreţi să riscaţi să vă stricaţi
imaginea - sau dacă nu ştiţi cu adevărat ce faceţi când umblaţi la pixeli - evitaţi
neapărat aceste casete de opţiuni.

Micşorarea valorilor Pixel Dimensions poate fi periculoasă, deoarece de fapt

prin asta aruncaţi din pixeli. Şi odată cu ştergerea pixelilor, ştergeţi şi detalii.
Figura 4-4 vă arată ce vreau să spun. Mărimea fizică a celor trei imagini este
identică, dar detaliile scad de la una la alta. Prima imagine conţine 64 000 de
pixeli şi s-a printat cu o rezoluţie de 140 ppi; a doua conţine doar V 4 din pixeli
şi s-a printat la 70 ppi. Cea de-a treia conţine doar 4 000 de pixeli şi are o rezo-
luţie de 35 ppi. Remarcaţi cum detaliile, ca umbra genelor fetei sau distincţia
dintre firele individuale de păr din sprâncene, devin ihai puţin pronunţate şi mai
generalizate, pe măsură ce populaţia de pixeli scade.

Creşterea mărimii dimensiunii fişierului (prin; ridicarea valorilor Pixel

Dimensions) nu este nici ea o idee prea bună, deoarece Photoshop nu poate
genera elemente de imagine din neant. Când creşteţi aceste valori, Photoshop
adaugă pixeli prin aproximarea pixelilor existenţi deja (un proces pe care
obsedaţii de computere îl numesc interpolare) în aşa fel încât rezultatul este o
pierdere a clarităţii [image softening], iar nu o miraculoasă reconstrucţie a
detaliilor.

Vă puteţi întreba: De ce mai dă Photoshop această opţiune, dacă schimbarea di-

mensiunilor pixelilor e aşa periculoasă? Ei bine, deşi nu vă recomand să adău-
gaţi vreodată pixeli unei imagini, ocazional puteţi avea nevoie să micşoraţi
dimensiunile pixelilor. Dacă dimensiunea fişierului este mult prea mare - adică
imaginea conţine foarte mulţi pixeli - puteţi dori să aruncaţi o parte din ei.

într-o lume ideală, v-aţi dori cât de mulţi pixeli posibil, deoarece mai mulţi
pixeli înseamnă mai mult detaliu în imagine. Dar cu cât aveţi mai mulţi pixeli,
cu atât mai mult spaţiu pe disc ocupă imaginea, ceea ce poate fi o problemă
dacă lucraţi cu resurse reduse. De asemenea, fişierele de dimensiuni mari pot
încetini substanţial Photoshop. Iar dacă vă publicaţi imaginile pe Internet, aveţi
interesul să reduceţi dimensiunea fişierului astfel încât utilizatorii să poată
descărca mai rapid imaginile, în fine, puteţi avea nevoie să micşoraţi dimensiu-
nile pixelilor, pentru a printa o imagine la mărimea dorită.
Capitelul 4: luaţi măsurile Imaginii

Fig.4-
4:
Trei ima-
gini, fiecare
conţinând
tot mai
putini pixeli
şi printând
cu rezoluţii
tot mai
scăzute,
fată de
imaginea
precedentă.

Chiar dacă vă descotorosiţi de pixelii dintr-o imagine, n-ar trebui să faceţi asta
din casetele de opţiuni Pixel Dimensions. Vă voi arăta un mod mai bun, în
secţiunea „Folosirea fără pericole a casetei de dialog Image Size", mai departe
în acest capitol.

în unele cercuri de împătimiţi, schimbarea numărului de pixeli este numită

resampling [reeşantionare]. Ideea este că, atunci când scanezi o fotografie, o
eşantionezi [sampling] - ce puteţi înţelege din asta - aşa că, orice ajustare a
cantităţii pixelilor după scanare devine reeşantionare. Photoshop foloseşte
termenul reeşantionare, dar eu prefer să-1 numesc redimensionare [resizing],
pentru
a da şi
oameni
lor
obişnui
ţi
posibili
tatea să
înţelea
gă
despre
ce
vorbes
c. Doar
fiţi
avertiz
aţi că
există
comput
eroman
i care,
auzind
u-vă, ar
strâmb
a din
nas, ar
schimb
a
priviri
şocate
între ei
şi ar
rosti
din
vârful
buzelor
„Doam
ne, 1-ai
auzit pe
ăsta, ce-
a putut
zice?!"
Aceste
lucruri
trebuie
suporta
te.
 Partea a ll-a: îngrijirea şl hrănlrea plxelller

" - * • -^ S •" ' "' "''•" '• l

Bme.ttne, dar eu ce rezoluţie ar trebui sa folosesc?

*'• - * *• • *'"i'. i^jj1; i'

Butonul Auto din caseta de dialog Image Size ar ; chita a tehnologiei de printare - clnd capul vă
trebui să genereze o valoare perfectă pentru rezo-. vâjâie deja cu date referitoare la populaţia din
Iuţie, bazată pe linia de ecran [screen line] folosită : Lagos - m-am decis să vă dau; mai bine, valorile -
de imprimantă. Singura problemă ar fi aceea că ni- atât cele ideale, cât şi cele acceptabile - pentru
meni nu ştie ce este setarea liniei de ecran. Decât anumite categorii de printări. Vedejţi dacă acestea
să-mi bat capul explicându-vă acum această chi- vă convin.
• ^:Â,^ \:<M:;/>:f^Q'v - ••• •'. ':
;:$£v ^'v.fj&J'-/- '%%. .,.%..
Tipul Lucrării Rezoluţia ideali Valon Acceptabile

;
Imagini full-color pentru reviste sau SOOp'pi ?" s 225ppi^ <
:
publicaţii de specialitate .

Diapozitive full-color 300 ,ppi?; , " ;'2DO ppi

Imprimantă color ink jet 300 ppi
 Imagini color pentru imprimantă laser 180 ppi% ' \ Vsi. j20ppiif^ ':•*$£•
AÎ
sau proiecţii • ^*

Imagini color pentru producţii 72 ppif ; 72 ppi

multimedia şi pagini www ;'.,>,:• ' -H

Imagini alb-negru pentru publicaţii J 80 ppi 120 ppi

imageset, afişe etc. . •- . - •. . -,;-.-

Imagini alb-negru pentru printare laser 120 ppi 90 ppi

Ţineţi minte că acestea nu sunt reguli stricte pen-
tru setarea rezoluţiei. Puteţi specifica, teoretic,
orice setare a rezoluţiei, între valoarea ideală şi
cea acceptabilă şi veţi obţine rezultate bune.
(Dacă tipografia sau biroul de servicii vă spun că
rezultatele sunt proaste, pentru că rezoluţia alea-
să nu este conformă „nu ştiu cărui ideal precis",
consultaţi alta companie. "Această scuz||este
asemănătoare' cu cea a dulgherului nepriceput,
care dă vina pe unelte.) Chiar dacă folosiţi d
valoare a rezoluţiei mai joasă decât setările accep-
tabile sugerate, bit mai rău lucrifcare vi se poate
întâmpla este să obţineţi rezultate neclare sau
uşor neregulate. Dar nu există setări „greşite".
Cuiului 4: Luaţi măsurile Imaginii___________________________ 7/

Schimbarea dimensiunilor fizice aţe imaginii

Casetele Width [lăţime] şi Height [înălţime], din porţiunea Output Size [dimen-
siuni ieşire] a casetei de dialog Image Size, reflectă dimensiunile actuale la
printare ale imaginii voastre şi dimensiunile ei aproximative la publicarea pe
World Wide Web. (Deoarece monitoarele diferă între ele, dimensiunile reale ale
imaginii pot varia şi ele la vizionarea pe monitoare diferite.)

Meniurile care apar lângă opţiunile Width şi Height vă permit să schimbaţi

unităţile de măsură afişate în casetele de dialog. De exemplu, dacă selectaţi
picas în meniul Output Size Width, Photoshop va converti valorile lăţimii, din
inci în picas. (O pica este o măsură tipografica obscură, egală cu '/e inci.) Opţi-
unea procentajelor din meniu, vă permite să introduceţi valori noi pentru lăţime
şi înălţime, ca procentaj al valorii originale. Introducând valori peste 100%,
măriţi dimensiunile de printare; introducând valori sub 100%, le reduceţi.

Când schimbaţi dimensiunile Output [pentru printare] ale imaginii, fie valoarea
rezoluţiei, fie numărul pixelilor imaginii se schimbă automat, ceea ce poate
afecta calitatea imaginii. Pentru mai multe informaţii citiţi secţiunea „Rezol-
varea rezoluţiei" prezentată anterior în acest capitol. Pentru detalii despre cum
schimbaţi dimensiunile la printare fără a afecta imaginea, vedeţi secţiunea
„Folosirea fără pericole a casetei de dialog Image Size" prezentată mai departe
în acest capitol.

Păstrarea proporţiilor
Perechile de casete de opţiuni Width şi Height, din caseta de dialog Image Size,
listează dimensiunile imaginii în lucru în unităţile de măsură curente. Dacă
introduceţi o valoare diferită în oricare casetă de opţiuni şi faceţi clic pe butonul
OK (sau apăsaţi Enter), Photoshop va redimensiona imaginea la noile valori.

Dar, în mod ciudat, dacă schimbaţi una dintre valorile Width sau Height, cealaltă
valoare se schimbă şi ea. Să fie vorba de gemeni despărţiţi după naştere? Să fie
vorba de vreo legătură cosmică între Width şi Height, cunoscută doar de extra-
terestri? Nu, nu este nimic altceva, decât o funcţie a căsuţei de validare Constrain
Proportions [menţinerea proporţiilor] care este activată implicit. Photoshop ştie
pur şi simplu că trebuie să menţină proporţiile originale ale imaginii.

Dacă faceţi clic pe căsuţa Constrain Proportions şi o dezactivaţi, Photoshop vă

permite - generos - să ajustaţi valorile lăţimii şi înălţimii independent. Obser-
vaţi că micuţa pictogramă de legătură (vizibilă în figura 4-2) dispare, semnalând
că de-acum cele două opţiuni sunt independente una faţă de alta. Acum puteţi
crea efecte de întindere, precum cele prezentate în figura 4-5. în primul
72 Partea i ll-a: ligrljlrea şl Urănlrea plxelllir
exemplu, am redus valoarea Width la jumătate, lăsând valoarea Height ne-
schimbată, în cel de-al doilea, am făcut contrariul, reducând valoarea Height la
jumătate şi lăsând neschimbată valoarea Width.

Potrivirea imaginilor pe coloane

Ce vrea să zică opţiunea Cofumns din meniul Prinţ ces=>Units & Rulers şi introduceţi specificaţiile •
SizeWidth?^-veţi întreba-. Ofţfe/î dar vă răspund coloanelor -în cazul nostru, 2 şi 0,25 -în casetele
totuşi^' i.^^»t*y*î J ţp : i,*X'- : |i^Hs%- 5 : >> / '*He opţiiini Column$fze< evidenţiate în figura urmă-
;
:;;;;,,*-•*ii*Mp^v^'^lft^nfJ.-fr^jkf'Vd. ,;/ toare. (Selectaţi inci în meniuri, dacă doriţi această
Vedeţi, Photpshcş este capabil să potrivească cu unitate de măsură.) Din acest moment, coloanele în
preţâe lăţimea unei ima^ni la cotoatete m& taseta ţie dialog Image Size vor ti conforme cu se-
document printat: Să spunem; de exemplu, că lu- tările tale. O coloană, de exemplu, ya avea 2 inci
craţi o imagine pe care doriţi s-o plasaţi în cefe din lăţime, două coloane, 4 V* inci - 4 inci lăţimea
urmă în PageMaker. Acest document ar fi un coloanelor, plus 1/4 iaci pentru gutter. .
articol pe trei coloane, fiecare,coloană având
2 inci lăţime, iar spaţiul dintre coloane (gutter) ; Meniul' Height (din caseta de dialog Image SjzeJ
fi i n d d e 1 ' - ' * * * *' " "• " i : ! ! ' ' ' " " " " " ' " t ; "" ' ( ' nu are opţiunea Columns, deoarece coloanele se
întind de sus până jos, nu de la stânga la dreapta.
Pentru a potrivi setarea coloanelor Photdshop-ului , Cu alte cuvinte, cofoanele nu au legătură cu
,;., ,( ,j l~- - , , . - , . , • , tf r . •••'(•'•;*.';.

cu cele din PageMaker, alegeţi Edit=>Preferen- măsurarea înălţimii.',, .;'•',.*'..,

Pentru a deselecta căsuţa de validare Constrain Proportions, trebuie să selectaţi
mai întâi căsuţa de validare Resample Image. Cum se va vedea în cele ce
urmează, în secţiunea „Folosirea fără pericole a casetei de dialog Image Size",
Capitolul 4: luaţi măsurile Imaginii
7
3
când căsuţa de validare Resample Image este selectată, Photoshop adaugă sau
şterge pixeli din imagine, pentru a compensa schimbările aduse lăţimii şi
înălţimii imaginii. Deoarece adăugarea de pixeli face imaginea să arate mur-
dară, nu majoraţi niciodată valorile lăţimii şi înălţimii cu căsuţa Constrain
Proportions deselectată. Micşorarea valorilor pentru lăţime şi lungime este
permisă, câtă vreme valoarea rezoluţiei stă în limite acceptabile (vezi caseta
„Bine, bine, dar eu ce rezoluţie ar trebui să folosesc?", prezentată anterior în
acest capitol, pentru a vedea valorile recomandate pentru rezoluţie).
 Fig.4-5:
Cunoscută
familiei
drept
Păsărilă
Lăţ-Lungilă,
această
copilă
versatilă
este
rezultatul
deselectării
casetei de
validare
Constrain
Proportions.
 Partea a ll-a: îngrijirea ţi hrialroa pixalilar

Folosirea fără pericole a casetei de dialoq

După cum am menţionat mai devreme în acest capitol, în secţiunea „Dimensiu-

._*.*-^. *.___:_____ L. -_^__diT, -u.^~~^..-3u«4hi.**. «iv <«•£«* n ^v^^t-wn, v<-vM«vri«*h«:-n **\«>.-^w«* e^E-^.rW**' e***"\«^rţx \T^\ ţ<YvW\M\
ale imaginii - mărimea, rezoluţia şi dimensiunea - toate încercând să vă atragă
atenţia şi influenţându-se reciproc. Aceste atribute sunt ca cele trei vârfuri ale
unui triunghi: dacă modificaţi unul, trebuie să modificaţi proporţional cel puţin
unul din celelalte două. Dacă reduceţi mărimea fişierului (numărul de pixeli),
de exemplu, trebuie să micşoraţi fie dimensiunile fizice (dimensiunile la
printare), fie rezoluţia (numărul de pixeli per inci). Dacă vreţi să măriţi dimen-
siunile fizice, trebuie să creşteţi mărimea fişierului - cu alte cuvinte să adăugaţi
pixeli - sau să scădeţi valoarea rezoluţiei.

Gândindu-vă la toate permutările posibile puteţi înnebuni şi, de fapt, ele n-au
nici o importanţă. Ce este important, e să înţelegeţi ce puteţi realiza prin caseta
de dialog Image Size şi să ştiţi cum să evitaţi greşelile. Aşa că, după ce v-am
furnizat toate informaţiile de bază, vă dau şi nişte sfaturi părinteşti:

Schimbarea dimensiunii pixelilor (mărimea fişierului) poate fi ucigătoare,

aşa cum s-a explicat în secţiunea intitulată chiar „Schimbarea
dimensiunii pixelilor". Pentru a evita schimbările dimensiunii fişierului,
deselectaţi căsuţa de validare Resample Image, aflată în capătul inferior
al casetei de dialog Image Size. Când deselectaţi această opţiune, caseta de
dialog se l schimbă şi opţiunile Width şi Height din sectorul Pixel
Dimensions al '» casetei de dialog devin inaccesibile. O pictogramă de
legătură conectează § casetele de opţiuni Width, Height şi Resolution,
arătând că schimbarea i valorii uneia afectează şi valorile celorlalte.
l S Pentru a deselecta căsuţa de validare Constrain Proportions, trebuie să
selectaţi mai întâi căsuţa de validare Resample Image. Dacă modificaţi
valorile Width şi Height, Photoshop face resample (adaugă pixeli prin
estimarea mediei pixelilor preexistenţi) imaginii. Dacă scădeţi valorile
Width şi Height, nu veţi păţi probabil nimic rău. Dar dacă încercaţi să le
creşteţi, e posibil să stricaţi totul. '
' Vreţi o metodă sigură prin care să vă puteţi da seama dacă aţi schimbat
mărimea fişierului? Imaginea voastră va arăta diferit pe ecran, după ce
modificaţi valorile Resolution sau Prinţ Size şi ieşiţi din caseta de dialog
Image Size. Câtă vreme mărimea fişierului rămâne neschimbată, pe ecran
nu veţi observa nici o diferenţă. Pe ecran, Photoshop vă arată doar pixelii
de imagine, în funcţie de pixelii de ecran; rezoluţia şi dimensiunile intră în
ecuaţie abia când printaţi imaginea. De aceea, urmăriţi ca imaginea să arate
la fel pe ecran şi după ce aţi terminat de meşterit cu comanda Image Size.
Capiului 4: luaţi misirii* Imaginii
 Dacă reuşiţi să aiuriţi totul şi să schimbaţi una sau mai multe setări din
caseta de dialog Image Size cu setări pe care nu doriţi să le folosiţi, puteţi
reveni la setările originale prin Alt+clic (Option+clic pe Mac) pe butonul
Cancel. Apăsând Alt (Option pe Mac), cuvântul Cancel se schimbă în
Reset; clic-ul resetează opţiunile. Acum că aveţi din nou setările ori -
ginale, puteţi să le daţi iar peste cap. Dacă aţi apucat să apăsaţi Enter
(Return pe Mac) ca să ieşiţi din caseta de dialog Image Size, selectaţi
imediat Edit=>Undo sau apăsaţi Ctrl+Z (3€+Z pe Mac), pentru a anula
schimbările.
•S Dacă, însă, aţi apucat să faceţi altă acţiune după ce aţi redimensionat
greşit, ve.ţi fi dezamăgiţi aflând că nu mai puteţi anula schimbările
făcute prin Ctrl+Z (3€+Z pe Mac); această comandă'contramandează
numai ultima acţiune. Dar nu dezarmaţi. Vă puteţi anula greşelile folosind
minunata şi atotputernica paletă History (vezi detaliile în capitolul 11).
•S Orice aţi face, asiguraţi-vă că folosiţi setarea Bicubic din meniul
Resample Image. V-aş spune ce înseamnă.bicubic, dar credeţi-mă, nu vreţi
să aflaţi. Ajunge dacă vă spun că e răspunzător cu buna funcţionare a
Photoshop-ului.
•S Dacă doriţi să schimbaţi unităţile de măsură afişate din oficiu în meniul
casetei de dialog Image Size, alegeţi Edit=>Preferences=>IJnits & Rulers şi
selectaţi altă opţiune în meniul Units apărut.
 [i putea gândi că n-o să vreţi vreodată să schimbaţi mărimea imaginii. Dar
de fapt, s-ar putea să doriţi uneori să-i reduceţi dimensiunile - ca s-o printaţi
la o anume dimensiune, ca să permiteţi computerului să o prelucreze sau să
poată fi descărcată mai uşor de pe Internet. Paşii următori vă vor arăta cum să
reduceţi dimensiunea imaginii voastre, fără a o transforma într-o ciudăţenie
fără valoare.

înainte de a urma aceşti paşi, alegeţi File=>Save As pentru a salva o copie de

rezervă [backup] a imaginii. Prin paşii următori, Photoshop va arunca o parte
din pixeli, iar după închiderea fişierului, aceştia nu mai pot fi recuperaţi. Aşa că
e bine să faceţi întotdeauna o copie după original, în caz că lucrurile merg prost
sau vreţi să mai folosiţi originalul altă dată.

1. Deschideţi imaginea la cea mai înaltă rezoluţie posibilă.

De exemplu, dacă deschideţi o imagine Photo CD, selectaţi opţiunea 2 048
pe 3 072, din meniul Resolution apărut. Dacă nu se poate - Photoshop se
poate plânge că nu dispuneţi de suficientă memorie - încercaţi din nou,
selectând opţiunea l 024 pe l 536. Prima care merge, e bună.
2. Alegeţi comanda Image=>Image Size, pentru a deschide caseta de
dialog Image Size.
76 Partea a H-aJngrlJlria şl hrănlraa plxelllar
 3. Notaţi valorile în casetele de opţiuni Pixel Dimensiona Width and
Height.
Ar fi bine să le notaţi - sunt importante.
4. Introduceţi lăţimea şi înălţimea de printare dorite, în casetele de
opţiuni Output Size.
Dacă doriţi ca Photoshop să reţină proporţiile originale ale imaginii,
asiguraţi-vă că este bifată caseta de opţiune Constrain Proportions.
5. Introduceţi rezoluţia dorită, în caseta de opţiune Resolution.
Revedeţi rubrica „Bine, bine, dar eu ce rezoluţie ar trebui să folosesc?",
prezentată mai sus în acest capitol, pentru câteva sugestii asupra unor
valori de rezoluţie acceptabile, dacă aveţi nevoie de ajutor.
6. Verificaţi valorile Pixel Dimensions.
A crescut vreuna dintre valori? Dacă da, atunci trebuie să reduceţi valorile
Output Size Width and Height sau să micşoraţi rezoluţia. Altfel, Photoshop
va adăuga pixeli imaginii şi n-o să vă placă rezultatul.
Dacă valorile Pixel Dimensions au scăzut însă, treceţi la punctul 7.
7. Asiguraţi-vă că este selectată caseta de validare Resample Image.
8. Asiguraţi-vă că opţiunea Bicubic, din meniul Resample Image apărut,
este selectată.
9. Faceţi clic pe butonul OK.
Photoshop redimensionează - sau dacă preferaţi, reeşantionează - ima-
ginea conform acestor setări. Dacă nu vă convin rezultatele, apăsaţi Ctrl+Z
(36+Z pe Mac) sau alegeţi imediat EditoUndo pentru a întoarce lucrurile
în felul cum erau. Şi iarăşi, dacă aţi mai întreprins o acţiune după dimen-
sionare, paleta History vă stă la dispoziţie pentru anulare (vezi capi -
tolul 11).

Pentru uttra-sigurantă: folosirea

comenzii Resize Imaye
Buuun! Acum, că aţi stat răbdători şi m-aţi lăsat să vă dăscălesc cum să - şi
cum să nu — faceţi redimensionarea imaginii, să vă spun povestea programului
de ghidare al redimensionării imaginii (Resize Image Wizard pe PC sau Resize
Image Assistant pe Mac). Şi, dacă aţi sărit direct la această secţiuneca să vă pice
totul de-a gata, faceţi bine totuşi şi citiţi secţiunea precedentă, înainte de a vă
folosi de această facilitate a Photoshop-ului.
Capitalul 4: luaţi măsurile Imaginii
7
7
Găsiţi această capabilitate Photoshop în bara de meniuri aflată sub Help.
Wizard (Assistant pe Mac) vă prezintă o casetă de dialog (ca în figura 4-6) care
vă pune întrebări în privinţa dorinţelor voastre şi a intenţiilor de folosire a
imaginii şi apoi vă conduce prin etapele redimensionării. Dacă alegeţi opţiuni
pe care le consideră nepotrivite, vă avertizează că astfel veţi scade calitatea
imaginii. Puteţi atunci să reveniţi o etapă şi să încercaţi altă setare. Programul
de ghidare creează un nou fişier, numindu-1 Resize Wizard_l, punând
originalul deoparte, în general, Resize Image Wizard (Assistant pe Mac) e
destul de inteligent, dar, ca peste tot în viaţă, cu cât ştiţi mai multe, cu atât mai
bune decizii veţi lua.

în timp ce Resize Image Wizard (Assistant pe Mac) are meritele sale, comanda
File=>Automate:oFit Image nu are decât prea puţine. Bazându-se pe numerele
pe care le introduceţi pentru lăţime şi înălţime, Photoshop vă redimensionează
fişierul, pe cât de aproape posibil cu datele introduse, menţinând totuşi pro-
porţiile. Problema este că Photoshop lărgeşte sau micşorează imaginile, dar
lasă rezoluţia neschimbată. Cu alte cuvinte, face reeşantionare. Dacă vă măriţi
imaginea, acest proces poate reduce dramatic calitatea ei. Vă recomand să citiţi
acest capitol şi, urmărind indicaţiile din carte, plus judecata proprie, să dimen-
sionaţi singuri imaginile.
 Fig. 4-6:
Vrăjile
programului
de ghidare
Resize
Image
Wizard
(Assistant
pe Mac) va
conduc prin
procesul
dimen-
sionării.

Hesize Imaqe Wizaid

Ce face comanda asta, Cantfas Sizel
Ar mai trebui să ştiţi câte ceva, relativ la subiectul dimensionării imaginii: co-
manda Image=>Canvas Şize. Spre deosebire de comanda Image Size, care în-
tinde sau restrânge fotografia, comanda Canvas Size schimbă dimensiunile
paginii - sau pânzei [canvas] - pe care stă imaginea. Dacă măriţi dimensiunile
78 Panei i IMhfngrIJIroi şlferioiria plxelllir
pânzei, Photoshop va umple suprafaţa nou creată din jurul imaginii cu alb,
culoarea implicită (sau culoarea de fundal). Dacă micşoraţi pânza, Photoshop va
tăia din imagine.

Când selectaţi Image=>Canvas Şize, caseta de dialog (prezentată în figura 4-7),

sare la vedere. Cu opţiunile ei puteţi să:

•S Introduceţi după dorinţă, noi valori în casetele de opţiuni Width şi Height.

Puteţi schimba şi unităţile de măsură folosind, ca şi în cazul Image Size,
meniurile casetei de dialog.
•S Proporţiile pânzei nu pot fi fixate, cum se putea cu imaginea, în caseta de
dialog Image Size. De aceea, valorile Width şi Height operează întotdea-
una independent.
•S în secţiunea Anchors, veţi vedea reprezentat grafic modul în care imaginea
curentă stă în interiorul noii pânze. Din setare, imaginea este întotdeauna
centrată pe pânză. Dar, prin clic în interiorul oricăruia din celelalte opt
pătrate, puteţi s-o mutaţi în colţul din dreapta sus, centrată în partea de jos
a pânzei sau oriunde doriţi.
S Dacă reduceţi valoarea Width sau Height şi apăsaţi Enter (Return pe Mac),
Photoshop vă întreabă dacă sigur vreţi să ajustaţi imaginea. Dacă executaţi
clic pe butonul Proceed sau apăsaţi Enter (Return pe Mac) şi decideţi că nu
vă plac rezultatele, puteţi alege File=>Undo sau apăsaţi Ctrl+Z (3€+Z pe
Mac) pentru a restaura pânza originală. ;
 Fig. 4-7:
Folosiţi
caseta de

Canvas
Size
pentru a
schimba di-
mensiunile
paginii
(pânzei) pe
care sta
imaginea.
 Capitolul 5
Mătuşica Em împotriva
Spiriduşilor
(Luptă pe viaţă şi pe moarte)
în acest capitol

> înţelegerea teoriei culorilor RGB

> Vizionarea canalelor color independente
> Managementul culorilor în Photoshop 6
> Definirea culorilor folosind paleta Color
> Selectarea culorilor care vor fi printate
> Preluarea culorilor din imagine cu instrumentul Pipetă [Eyedropper]
> Convertirea culorilor în scară de griuri [grayscale]

/ ^n caz că vă întrebaţi ce înseamnă titlul acestui capitol, aflaţi că este vorba

despre culori - aceleaşi culori peste care a dat Dorothy, când a păşit peste
pragul tocit al verandei fermei ei din Kansas, pornind pe drumul de cărămizi
galbene, în celebra poveste Vrăjitorul din Oz. Cum vă puteţi imagina,
mătuşica Em reprezintă lumea alb-negru, iar spiriduşii reprezintă minunata
lume a culorilor.

Când stai să te gândeşti, ai zice că mătuşica Em e pierdută, nu? Cum ar putea

oare o biată bătrânică să se pună cu un Oz întreg, plin cu spiriduşi zburdalnici?
Şi cum ar putea oare ternul alb-negru să se pună cu superbele, diversele culori?

Ei, bine, mie-mi place alb-negrul. Pentru mine, absenţa culorilor oferă atracţiile
sale. Este însăşi esenţa misterioasă a unui castel iluminat de fulger într-o noapte
furtunoasă. Este prospeţimea viziunii unui scurt metraj pe 16 mm, peste care dai
80 Partea a ll-a: îngrijirea şl hrinlrea plxilller
 la TV, întâmplător, într-o seară. Este clarobscurul unei fotografii Ansei Adams
sau al unui ulei Rembrandt. Când toate ecranele, paginile şi panourile publi-
citare ţipă, pur şi simplu, de culori mai vii decât în viaţă, alb-negrul poate atrage
ochiul ca un vechi prieten.

Dar, în cazul că toate acestea vi se par o grămadă de dulcegării pretenţioase,

aflaţi că există un domeniu în care tuşa Em îi zvântă în bătaie pe spiriduşi, şi
anume: costul, în ciuda creşterii influenţei computerelor în tipografii, impri-
marea color rămâne extrem de scumpă. Marile reviste color - inclusiv cele
pentru care scriu eu - cheltuie pe cerneluri mai mult decât cu scriitorii. Trista
realitate este că mediul color costă mai mult decât mesajul.

Deşi nu sunt nici ele gratis, imaginile alb-negru sunt considerabil mai ieftin de
reprodus. O singură cerneală e necesară- neagră. Alte materiale, ca filmul sau
plăcile de imprimare, sunt menţinute la strictul necesar. Pe deasupra, tipărirea
alb-negru este incredibil de versatilă. Poţi printa imagini alb-negru cu orice
imprimantă laser, poţi fotocopia imagini alb-negru cu echipament ieftin şi poţi
trimite prin fax imagini alb-negru cu relativ puţine pierderi de calitate. Şi, în
sfârşit, imaginile alb-negru necesită doar o treime din investiţiile necesare pentru
a lucra cu Photoshop, adică poţi edita imagini alb-negru care conţin de trei ori
mai mulţi pixeli decât imaginile color, fără ca Photoshop să se plângă de memo-
rie insuficientă. Aş zice că în meciul ăsta, mătuşica Em se ţine bine. De fapt, nu-i
o surpriză: se ştie că femeile de la ţară sunt aprige luptătoare, pe când spiriduşii
-dacă ne-am lua după Judy Garland - sunt doar o ceată de cheflii gălăgioşi.

Fie că alegeţi alb-negrul, fie colorul, fie - ca majoritatea oamenilor - oscilaţi

între ele, acest capitol vă explică cum să folosiţi culoarea, cum să creaţi culori
pe care le puteţi aplica cu instrumentele de pictat şi cum să alternaţi între
moduri de culori. Nu-i rău, pentru un capitol bazat pe un vechi film muzical
MGM, nu?

Să privim culorile într-o lumină nouă

Pentru a înţelege culorile în Photoshop trebuie să ştiţi un pic din teoria culorii.
Pentru asta, vă rog să-mi faceţi hatârul şi să deschideţi la întâmplare orice
imagine color aveţi la îndemână. Aproape sigur, veţi vedea iniţialele RGB între
paranteze, pe bara de titlu a imaginii. (Dacă nu, încercaţi cu altă imagine.)
Aceste iniţiale înseamnă că toate culorile din imagine sunt create prin amestecul
de lumină roşie, verde şi albastră [Red, Green, Blue].

Roşu, verde şi albastru? Nu sună prea variat, nu? Dar de fapt,

acestea sunt '"" culorile primare ale luminii. Roşul este un stacojiu
viu, verdele este aşa de strălucitor şi cu nuanţe bătând în galben, că-
ţi vine să-i spui chartreuse, iar
Capiului 5: Mătuşica Em împitriva splrldnşller [Lupţi pe «lată şl pe mearte)

albastrul este un lapis egiptean sclipitor, întâmplător, aceste trei culori cores-
pund celor trei feluri de conuri fotosensibile din ochii noştri. Deci, teoretic,
monitoarele proiectează culoare în acelaşi fel în care ochii percep culoarea.

Nartqarea pe canalele color

Pentru a înţelege mecanismele interioare ale unei imagini color, urmaţi aceşti
paşi:

1. Deschideţi o imagine RGB.

O aveţi deja deschisa? Scuzaţi-mă, am greşit.
2. Alegeţi comanda Edit=>Preferences=>Display&Cursors.
Va apare caseta de dialog Preferences, prezentată în figura 5-1.
 Fig. 5-1:
Selectaţi
opţiunea
Color
Channels
in Color
pentru a
înţelege
cum
func-
ţionează
culorile
primare.
Caseta de dialog Preferences conţine de fapt mai multe panouri de
opţiuni. Puteţi alterna între panouri prin intermediul meniului ce apare
în partea de sus a casetei de dialog. Alt mod de a afişa caseta de dialog
este prin apăsarea Ctrl+K (3€+K pe Mac), ceea ce afişează caseta de
dialog Preferences cu panoul General Preferences deschis. Apăsaţi apoi
Ctrl+3 (86+3 pe Mac) sau selectaţi Display & Cursors în meniul apărut,
pentru a afişa opţiunile prezentate în figura 5-1. După ce închideţi
caseta de dialog, puteţi reafişa ultimul panel vizitat, apăsând Ctrl+Alt+K
(3€+Option+K pe Mac).
82 Panta a ll-a-.tairlllrta ţi irtalraa ilxtfllar
 3. Selectaţi opţiunea Color Channels in Color în caseta de validare, apoi
apăsaţi Enter (Return pe Mac).
Scoasă în evidenţă în figură, această opţiune face componentele individu-
ale ale culorilor roşu, verde şi albastru să apară în roşu, verde şi albastru.
Aceste componente ale culorilor se numesc canale [channels].
4. Apăsaţi Ctrl+1 (§€+1 pe Mac) pentru a vedea canalul roşu.
Veţi vedea o imagine în roşu şi negru. Observaţi că iniţialele RGB din bara
de titlu se schimbă în roşu, indicând că priviţi canalul roşu. Această ima-
gine este cea trimisă conurilor sensibile la roşu din retină.
5. Apăsaţi Ctrl+2 pentru a vedea canalul verde şi apoi apăsaţi Ctrl+3
pentru a vedea canalul albastru. (Pe un Mac, apăsaţi 3€+2 pentru a
vedea canalul verde, apoi 9€+3 pentru a vedea canalul albastru.)
Aceste imagini sunt cele trimise către conurile sensibile la verde şi albastru.
6. Apăsaţi Ctrl+~ (tilda) (3l+~ pe Mac) pentru a reveni la modul RGB
full-color.
Puteţi găsi tasta tilda (~) în colţul din stânga sus al tastaturii, lângă tasta l.
Pentru a scrie caracterul e nevoie să apăsaţi şi tasta Shift, dar pentru a
reveni la modul full-color prin comandă rapidă, acest lucru nu mai este ne-
cesar. Comanda devine de fapt Ctrl+' (accent grav) (98+' pe Mac), deoa-
rece apăsarea tastei fără Shift accesează accentul grav. Dar Photoshop
preferă să denumească scurtătura Ctrl+~ (3i+~ pe Mac), aşa că mă
conformez.
Când apăsaţi Ctrl+~ (3§+~ pe Mac) vedeţi simultan canalele roşu, verde şi
albastru.

Drăguţ, nu? Iată alt mod de a privi lucrurile: dacă aţi lua imaginile în roşu,
verde şi albastru pe care tocmai le-aţi văzut, le-aţi pune pe diapozitive (fiecare
în alt proiector) şi le-aţi proiecta simultan pe un ecran, perfect suprapuse,' aţi
obţine imaginea full-color în toată splendoarea ei. Priviţi planşa color 5-1, ca să
vedeţi ce vreau să spun.

Acum, încercaţi altceva: alegeţi Edit=>Preferences=>Display & Cursors sau

apăsaţi Ctrl+Alt+K (36+Option+K pe Mac), pentru a reveni la panoul Display
& Cursors al casetei de dialog Preferences, dar acum deselectaţi Color Channels
din caseta de validare Color. Priviţi acum canalele color, apăsând Ctrl+1, Ctrl+2
şi Ctrl+3 (38+1, 38+2 şi 18+3 pe Mac). Fiecare canal arată ca o imagine
alb-negru standard. Figura 5-2 prezintă conţinutul canalelor roşu, verde şi
albastru, aşa cum apare el în alb-negru.
Capitalii 5: Mătuşica Em împotriva splrlduşllor (Lupţi pa viaţi ţi pe maarte)
8
3
Green
 Fig. 5-2: Red
Canalele
alb-negru
se combină
formând o
imagine
full-color.
Amestecarea de roşu, Verde si albastru pentru a
crea culori
Fiecare canal conţine zone luminoase şi zone întunecate, la fel ca într-o imagine
alb-negru. Cu caseta de validare Color Channels in Color deselectată se disting
uşor zonele deschise şi închise, fără a fi distraşi de mulţimea de culori (acesta e
motivul pentru care opţiunea este deselectată implicit). Pixelii luminoşi şi
întunecaţi din fiecare canal, se amestecă împreună, formând alte culori.

Lista următoare explică cum se combină pixelii corespunzători din fiecare

canal, pentru a forma un singur pixel color.
| •/ Un pixel luminos al unui canal, amestecat cu doi pixeli întunecaţi de la
| celelalte două canale, va produce culoarea primului canal. De exemplu,
l dacă roşul este lum inos, iar verdele şi albastrul sunt întunecaţi, vom obţine
t un pixel roşu.
Doi pixeli luminoşi din canalele roşu şi verde, plus un pixel întunecat din
? canalul albastru, vor forma un pixel galben. Asta ar putea să vi se pară
ciudat - două culori mai închise, roşu şi verde, să dea amestecate o culoare
mai deschisă, galben - dar exact aşa stau lucrurile în lumea sucită RGB.
Pentru că amestecăm culori proiectate de un monitor, cele două culori
proiectate simultan produc o culoare mai deschisă.
Mă puteţi urmări? Nu? Atunci, să presupunem că aveţi o lanternă cu bec
roşu şi un prieten are una cu un bec verde. Să zicem că e Crăciunul sau altă
sărbătoare. Oricum, dacă aţi lumina cu lanterna dumneavoastră un loc, acel
loc ar deveni roşu. Nici o surpriză până aici. Dar dacă aţi zice apoi: „Ia te
uită, aici era cheia dispărută!" şi prietenul ar lumina şi el cu lanterna verde
Panei a ll-a:îngri]irea şl hrâilreaplxelilir
 acelaşi loc, locul respectiv n-ar deveni mai întunecat, ci mai luminos. De
fapt, ar deveni galben strălucitor. Şi ne-am putea gândi: „Să însemne asta
oare, că d-na Johnson este totuşi nevinovată?". Mă tem că nu vom afla
niciodată.
Doi pixeli luminoşi din canalele verde şi albastru, plus un pixel întunecat
din canalul roşu, vor forma o culoare turcoaz strălucitor, numită cyan. Doi
pixeli luminoşi, roşu şi albastru, plus un pixel verde întunecat vor da o
culoare purpurie, numită magenta.
Printr-o stranie coincidenţă, cyan, magenta şi galben sunt tocmai culorile
principale ale cernelurilor folosite în tipărirea color. De fapt, nu-i nici o
coincidenţă. Tipărirea color este exact inversul afişajului pe ecran color,
aşa că cele două folosesc colecţii complementare de culori primare, pentru
a produce imagini full-color. Diferenţa este că* la imprimare, deoarece
cyan, magenta şi galben sunt pigmenţi, devin mai închişi prin amestecare.
Galben plus cyan, de exemplu, dau verde. Aceasta nu influenţează modul
cum veţi edita imaginile RGB, dar cred că prezintă interes, totuşi.
•S Pixeli luminoşi din toate trei canalele dau prin amestec alb. Pixelii întunecaţi
formează împreună negru. Pixelii de luminozitate medie formează gri.

Deşi toate acestea sunt pasionante, am simţământul că aţi pricepe mai uşor dacă
aţi putea vedea. Dacă sunteţi genul vizual, priviţi planşa color 5-2. Partea stângă
a figurii prezintă combinaţiile RGB menţionate înainte. Partea dreaptă prezintă
amestecurile RGB care rezultă în alte culori ca oranj, purpuriu etc. Aruncaţi o
privire pe planşă şi veţi înţelege mai uşor.

Folosirea paletei Channek

Echivalentele din taste cum ar fi Ctrl+1 şi Ctrl+2 (38+1 şi 38+2 pe Mac), nu
constituie singurul mod de a accesa diferite canale. Puteţi folosi pentru asta
paleta Channels. Alegeţi Window=>Show Channels pentru a afişa paleta
Channels, prezentată în figura 5-3.
 Fig. 5-3:
Prin clic
pe numele
canalului
în paleta
Channels,
afişaţi acel
canal.
Capitelul 5: Mătuşica Em împitriva splrldnşllar (Luptă pe viaţi şl pe moartei ___ S5

Iată cum se foloseşte paleta:

| S Pentru a trece pe alt canal în paletă, faceţi clic pe numele lui. în figura 5-3,
tocmai efectuez clic pe canalul roşu.
^ Pentru a reveni la viziune full-color RGB, efectuaţi clic pe primul element
al paletei Channels sau apăsaţi Ctrl+~ (<H!+~ pe Mac).
' Paleta Channels conţine mini-imagini [thumbnails] cu conţinutul fiecărui
canal. Pentru a schimba mărimea lor, alegeţi Palette Options din meniul
paletei - prin clic pe mica săgeată orientată spre dreapta, aflată imediat sub
bara de titlu - şi selectaţi o altă pictogramă Thumbnail Size.

Managementul culmilor în Photoshop 6

Acum, că aveţi noţiuni de bază din teoria culorilor, e timpul să ştiţi câte ceva
despre managementul culorilor, care pare a fi călcâiul lui Ahile al fiecărui uti-
lizator Photoshop. Pentru a înrăutăţi (sau îmbunătăţi, în funcţie de punctul de
vedere) lucrurile, Photoshop aduce capabilităţi complexe de management şi
conversie ale culorilor. Chiar şi .utilizatorii experimentaţi pot găsi unele din ele
impenetrabile şi misterioase, aşa că vă voi prezenta esenţialul, după care vom
trece la partea distractivă.

Cine n-ar vrea să trăiască într-o lume cu adevărat WYSIWYG (What You See
îs What You Get), adică: ceea ce vezi este ceea ce obţii. Cu alte cuvinte, să
priveşti monitorul şi aceleaşi culori să le vezi la ieşire. „Ieşirea" fiind fie o
printare, fie o imagine Web pe alt monitor. Obţinerea acestei culori „exact la
fel" este aproape imposibilă. Există unele instrumente ajutătoare-calibratoare
hardware şi software scumpe, dotate cu monitoare de ieşire puternice - dar noi,
majoritatea utilizatorilor, trebuie să rezolvăm această dilemă cum putem.
Photoshop 6 ne dă o mână de ajutor, îmbunătăţind Versiunea 5.5.

Mai întâi, trebuie să vă calibraţi monitorul şi să-1 identificaţi cu Photoshop.

Apoi, trebuie să-i spuneţi programului în ce spaţiu color doriţi să lucraţi. După
aceea, să-i daţi directive despre cum doriţi ca imaginile voastre şi cele primite
de la alţii să fie convertite dintr-un spaţiu în altul. Photoshop crează profile
color, care identifică spaţiul color al imaginii şi foloseşte ulterior informaţiile
respective pentru a converti culorile, când este deschis pe alt computer care
foloseşte un spaţiu color diferit de al vostru, în sfârşit, va trebui să definiţi un
profil color pentru spaţiul de printare, înainte de a trimite imaginea la printare.
Din fericire, nu trebuie să-i spuneţi lui Photoshop toate astea decât o singură
dată. Urmaţi paşii descrişi mai jos pentru calibrarea monitorului, folosind
programul de ghidare Gamma Wizard (vezi figura 5-4):

1. Alegeţi comanda Start=>Settings=>Control Panel şi faceţi dublu-clic

pe Adobe Gamma (Apple=>Control Panel=>Adobe Gamma pe Mac).
86 Partea a ll-a:îmrljiria şlhriilrea plxalllar

2. Selectaţi opţiunea Control Panel şi executaţi clic pe butonul Next.

Apare Control Panel [panoul de control], prezentând toate opţiunile de
setare [setup] într-o singură comandă.
3. în mijlocul casetei de dialog, deselectaţi View Single Gamma Only.
Apoi, folosind fiecare cursor, potriviţi culorile interioare cu cele ex
terioare pentru eşantioanele roşu, verde şi albastru. Lăsaţi celelalte
setări neschimbate.
Dacă nu sunteţi siguri de corectitudinea unei setări, consultaţi documen-
taţia monitorului sau furnizorul. La final, Photoshop va cunoaşte totul
despre monitorul tău.
4. Executaţi clic pe OK.
 ~ r-Phcm*MK ——<-__-—•——•z~~z-z~£.'——»iJic..™iii.—!;___—....
<-H"J sT^^Tî. ryi^T4^ &*£g*",i*^g-.f* stg^ir &i* ,vw4 «*&*•, *-î&&fi t*

p"
*

Fig.5-4: ţ
Panoul de «
control î
Adobe i
Gamma va ":'
ajută să vă
calibraţi
l^^y^^IIIIlS^SS^lp

fe "fe'i;^" T^H^'Wt-ifep^hHaT*
Alegerea setărilor cotor
Photoshop are nevoie să-i spuneţi în ce spaţiu color doriţi să lucraţi. Un spaţiu
de lucru foloseşte o anumită gamă de culori (în funcţie de preferinţele selectate)
pentru toate imaginile pe care le creaţi. Photoshop afişează culorile corecte
convertind culorile din spaţiul de lucru la monitor. Dacă programul cunoaşte
culorile spaţiului vostru de lucru (sursa) şi monitorul vostru (destinaţia), atunci
poate face conversia culorilor în mod inteligent. Aceasta implică alegerea
Capiului 5: Mătuşica Enînpitrlwisplrlriişllir (luptă piwliţftşlpe moarte) ___
S7

setărilor color. Trebuie să treceţi prin acelaşi proces de alegere a setărilor şi

pentru imaginile CMYK, pentru cele în scară de griuri {grayscale] şi cele cu
pete de culoare [spot color]. Apoi, trebuie să-i spuneţi lui Photoshop cum doriţi
să se comporte la convertirea culorilor unor fişiere dotate cu profiluri color
diferite de ale voastre. Caseta de dialog Color Settings, prezentată în figura 5-5
este „Centrala de Comandă" a culorilor. Iată paşii care trebuie urmaţi pentru
alegerea setărilor color corecte:

1. Alegeţi Edit=>Color Settings.

Dacă tocmai vă vine să aruncaţi cartea pe foc din cauza problemelor cu
culorile, puteţi să-i daţi lui Photoshop frâiele şi să lăsaţi programul să reco-
mande setările optime pentru voi.
2. Dacă sunteţi Web designer, alegeţi Web Graphics Defaults în meniul
Settings apărut. Dacă vă axaţi mai degrabă pe grafică tipografică, ale
geţi U.S. Prepress Defaults, asta dacă nu intenţionaţi să vă tipăriţi
lucrările în Europa-ori Japonia.
în fiecare caz, alegeţi setarea implicită corespunzătoare. Lăsaţi deoparte
celelalte opţiuni, dacă nu sunteţi un expert în managementul culorilor şi
ştiţi exact ceea ce faceţi.
3. Dacă vă simţiţi independent, vă puteţi alege propriile setări, în drep
tul rubricii Working Spaces alegeţi un spaţiu color RGB.
Dacă vă ocupaţi numai cu imagini Web, ar trebui să încercaţi sRGB, care
reprezintă monitorul PC standard. Imaginile printate ies mai bine cu
Adobe RGB (1998), care se bazează pe un ecran TV de înaltă definiţie.
Dacă lucraţi cu ambele feluri de imagini, vă recomand Adobe RGB (1998)
ca fiind cel mai bun spaţiu color RGB comun.
4. Selectaţi un spaţiu color CMYK.
Această setare defineşte un spaţiu pentru imaginile CMYK care vor fi
printate pe o presă offset.
Pentru sfaturi în privinţa acestei setări, vă recomand să discutaţi cu repre-
zentanţii tipografiei. Dacă nu, folosiţi U.S. Web Coated (SWOP) pentru
hârtie cretată [coated paper] şi U.S. Web Uncoated pentru hârtie necretată
[uncoated paper].
5. Alegeţi un spaţiu color în scară de griuri [grayscale].
Dacă plănuiţi să tipăriţi mai mult, vă sfătuiesc din nou să discutaţi cu
reprezentanţii tipografiei despre procentul dot gain pe care îl veţi folosi.
Dot gain apare când cerneala aplicată se întinde uşor, datorită absorbţiei
hârtiei. Dacă nu aveţi alt sfat, folosiţi Dot Gain 20%. Dacă vă ocupaţi în
special cu grafică Web, lăsaţi setarea spaţiului color grayscale la Gray
Gamma 2.2. Aceasta este o setare bună pentru monitoare PC standard.
88 Partea a ll-a: lumina şi brăalraa plxalllaf

6. Selectaţi spaţiul color spot.

Pentru ultima oară vă spun: discutaţi cu tipografia despre procentajul dot
gain pe care îl veţi folosi. Sau, setaţi Dot Gain 20% (pentru mai multe
informaţii despre spot color, vezi capitolul 7).
7. Stabiliţi-vă politica de management a culorilor:
• Setaţi RGB la Convert To Working RGB [converteşte la spaţiul color
RGB de lucru propriu].
• Setaţi CMYK la Preserve Embedded Profiles [păstrează profilul color
imprimat].
• Setaţi Grayscale la Off [scara de griuri anulată].
• Deselectaţi opţiunile Profiles Mismatches [nepotriviri de profil] şi
Missing Profiles [profil lipsă].
Când salvaţi o imagine, Photoshop îi aplică un profil color care etichetează
imaginea cu spaţiul color de lucru care vă aparţine. Când deschideţi o ima-
gine, Photoshop îi descifrează întâi profilul color imprimat. Dacă fişierul
deschis are un profil color care nu se potriveşte cu propriul spaţiu color de
lucru, Photoshop recunoaşte acest lucru şi ia anumite măsuri, în funcţie de
cum v-aţi stabilit politica de management al culorilor. Programul ignoră
profilul imprimat, dacă aţi selectat Off. Sau poate,păstra profilul imprimat
[preserve embedded profiles], folosindu-1 drept spaţiu color de lucru
pentru imagine. Sau îl poate converti pentru lucru [convert to working],
când converteşte culorile imaginii, de la profilul ei imprimat, la spaţiul
color de lucru propriu.
Vă recomand convertirea imaginilor RGB la propriul vostru spaţiu color.
Totuşi, imaginile CMYK sunt de obicei setate pentru anumite feluri de
imprimante şi prese şi n-âr trebui schimbate. Imaginile grayscale, pe de
altă parte, nu necesită de regulă management color. Dacă deselectaţi
Profile Mismatches, Photoshop nu vă va mai cere să luaţi o hotărâre ori de
câte ori întâlneşte o nepotrivire de profil. Vă va trimite doar un anunţ
politicos, pe care puteţi să-i cereţi să nu-1 mai arate altă dată. Deselectând
Missing Profiles, vă asiguraţi că, ori de câte ori Photoshop deschide o
imagine fără profil, îi va atribui un profil (bazat pe spaţiul color de lucru
propriu) când o salvaţi.
Apropo, lăsaţi opţiunile Advanced deoparte. Ele conţin controale şi pro-
filuri adiţionale, cu mult prea multe informaţii decât aveţi nevoie acum.
8. Executaţi clic pe Save. Numiţi fişierul şi faceţi din nou clic pe Save.
Salvaţi-vă setările astfel încât să aveţi totdeauna acces la ele, în caz că
cineva aduce schimbări computerului vostru.
Capiului 5: Mătuşica Em împătrim splrldnşllar [Lupţi PB viaţi şl pe moartei ___

9. Adăugaţi orice comentariu în caseta de dialog Color Setting Continent.

Setările voastre salvate sunt acum pe lista opţiunilor Settings. Comen-
tariile voastre apar în rubrica Description aflată în partea de jos a casetei
de dialog.
Doar pentru a mă asigura că treaba cu managementul color e perfect înţe-
leasă, o să vă dau un exemplu real. Să presupunem că spaţiul vostru de
lucru RGB este Adobe RGB (1998) şi că un prieten Web designer, crează
un fişier în Photoshop pe computerul său, într-un spaţiu de lucru sRGB.
Să mai presupunem că opţiunea Ask When Opening [întreabă la
deschidere] al rubricii Profile Mismatches [nepotrivire de profile] este
deselectată. Prietenul vă trimite fişierul prin e-mail. Când deschideţi
fişierul, veţi fi confruntat cu caseta de dialog Embedded Profile
Mismatch [nepotrivire de profil imprimat], prezentată în figura 5-6, care
vă spune că profilul imprimat imaginii sale, sRGB, nu se potriveşte cu
spaţiul vostru curent de lucru, Adobe RGB (1998). Sunteţi apoi întrebat
cum doriţi să procedaţi - să folosiţi profilul imprimat (sRGB), să-1
convertiţi la spaţiul vostru Adobe RGB (1998) sau să renunţaţi la fişier
cu profil imprimat cu tot şi să daţi uitării toată treaba cu managementul
culorilor. Desigur, dacă aţi citit dizertaţia mea de mai sus, aţi fi ales
convertirea şi toate ar fi mers bine.
10. Executaţi clic pe OK.
 l&'îi&s^*''"™"
**' l &

Fig. 5-5:
Caseta de t
dialog Color
Settings vă ;|
îndrumează i
pentru
conversia
color i
Photoshop.

JPrtitrvi
Embtdd
90 Partea a ll-a: îmrijlrta şikrinlraa plxelllar
Embedded Profile Mismatch
 "*'
A
'"

* J-6: W» - .?:*ta
Când un ^ -^8%.^*- ,. -.\ ' V," - • . , V' ;^X i'
profil color #6:
nusepotri-
ipfâ veste cu
al
vostru
- -...i'4*
sunteîi

alertat prin
C-ţŞ-î
această
casetă de
dialog.

Poate aţi avut deja ocazia să vă printaţi (imprimaţi) color imaginea, pentru a
vedea cum va ieşi ea printată prin alt procedeu de output, cum ar fi o presă offset.
Acum puteţi aduce pe ecran o imagine de control [preview], putând vizualiza
cum va arăta imaginea voastră printată pe o anumită imprimantă sau afişată pe
un monitor diferit. Photoshop denumeşte operaţia^o/?/?roo/"[eorectură uşoară].
Dar fiţi avertizaţi că fiabilitatea este îndoielnică, depinzând de factori precum
calitatea monitorului, iluminarea mediului şi acurateţea profilului monitorului
vostru (stabilit în Adobe Gamma). Pentru a vedea un soft proof, alegeţi
View=>Proof Setup. Alegeţi Custom, pentru a specifica o imprimantă anume.
Alegeţi Working CMYK pentru a vizualiza folosind spaţiul de lucru CMYK
curent. Opţiunea aceasta e grozavă pentru a vedea cum va arăta imaginea
voastră RGB, printată pe o presă offset. Sau, puteţi alege Macintosh RGB sau
Windows RGB, pentru a vedea cum va arăta imaginea pe un monitor standard
Mac sau PC. Alegeţi apoi View=>Proof Cotors pentru a activa opţiunea.
Fiţi propriul tfostm Mare Maestru L J.
în caz că nu vă pricepeţi la hip-hop, L.J. înseamnă Light Jockey şi asta e chiar
ceea ce trebuie să fiţi, pentru a crea culori în Photoshop. Alfel spus, pentru a
crea culori trebuie să specificaţi cantităţile de roşu, verde şi albastru care intră
în componenţa lor.

Ca să nu vă faceţi de râs în faţa prietenilor copiilor voştri, spunând ceva

jenant, de genul: „Hei, priviţi, sunt noul Mare Maestru L.J.!", cred că ar trebui
să recunosc că L.J. nu este de fapt un termen hip-hop, 1-am scornit eu. Posibil
să însemne doar lemon juice sau cine ştie ce prescurtare din jargonul
şcolăresc.
Capitolul 5: Mătuşica Era împotriva splrlduşilor (luptă po viaţă şl po moarto) ___

Jonglarea culorilor din foreqroundşi background

în Photoshop puteţi lucra simultan cu două culori: culoarea de prim-plan
[foreground color] şi culoarea de fundal [background color].

Cele două culori sunt afişate în partea inferioară a cutiei de instrumente. Cum
prezintă figura 5-7, culoarea din prim-plan este deasupra, iar culoarea funda-
lului, dedesubt. Pentru a vă face o idee despre cum funcţionează aceste culori,
citiţi lista următoare. (Săriţi lista, dacă doriţi să rămâneţi neştiutor în domeniul
grundurilor de prim-plan şi de fundal.)

; "-:'•'. l -F
 Fig. 5-7:
Micuţa
colecţie de
pictograme
ale culorilor
din Cutia
de instru-
mente.
Partea a ll-a:îngrl|lroa şl hrănlrea plxolllir
l S Culoarea de prim-plan se aplică cu instrumentele de pictat Airbrush, Paint-I
brush şi Pencil.
f S Când folosiţi instrumentul Eraser, de fapt pictaţi cu culoarea fundalului.
l (Asta, dacă nu vă aflaţi pe un strat, în care caz ştergeţi până la transparenţă.
l Mai multe despre straturi, în capitolul 15.)
l S Când măriţi dimensiunile pânzei, folosind Image=>£anvas Size (cum am
l explicat în capitolul 4), Photoshop umple noua porţiune goală a pânzei cu
l culoarea fundalului.
l v' Instrumentul de degradeuri, Gradient, crează un curcubeu de culori, între
| culoarea prim-plan şi cea a fundalului (presupunând că folosiţi opţiunea
'l de gradaţii presetată, Foreground to Background, ce se va explica în
\ capitolul 14.)

Cutia de instrumente include câteva pictograme care vă permit să modificaţi

culorile de prim-plan şi de fundal, să le schimbaţi între ele şi multe altele.
§ -S Faceţi clic pe pictograma prim-planului pentru a afişa pomplexa casetă de
l dialog de alegere a culorilor Color Picker, care e plină ochi cu vreo 17 000
l de opţiuni despre care nici nu trebuie să ştiţi acum.
j S Ieşiţi din caseta de dialog apăsând Esc sau efectuând clic pe Cancel. Luaţi
^ în mâini o Biblie sau altă relicvă sfântă şi juraţi că nu veţi mai merge vreo-î
dată acolo. Secţiunea următoare vă prezintă o calie mult mai bună pentru
jt definirea culorilor de prim-plan şi de fundal.
^ '
l S Faceţi clic pe culoarea fundalului pentru a vă întoarce Ia acea groaznică
l casetă de dialog. Ce faceţi, nu v-am zis să nu mai călcaţi pe-acolo?!
* S Faceţi clic pe pictogramele lor implicite (vezi figura 5-7) pentru a restaura
culoarea de prim-plan la negru şi culoarea fundalului la alb.

Faceţi clic pe mica pictograma săgeată dublă - botezată Swap'em [schim-

bă-le] în figură - pentru a schimba între ele culorile de prim-plan şi de fundal.
Puteţi accesa pictogramele implicite ale culorilor de prim-plan şi de
fundal, cât şi pictograma Swap'em şi prin tastatură. Apăsaţi D pentru a
restaura culorile implicite, alb şi negru. Apăsaţi X pentru a schimba între
ele culorile de prim-plan şi de fundal.

befinirea cutărilor
în Photoshop puteţi defini culorile de prim-plan şi de fundal în patru moduri:
| S Prin clic pe pictograma culorilor de prim-plan şi de fundal din cutia de
l instrumente şi luptându-vă cu Selectorul de culoare [Color Picker]. Dacă
î? aţi citit secţiunea precedentă, cunoaşteţi opinia mea - că este îngrozitoare
f şi trebuie evitată cu orice preţ.
Capitelul 5: Mătuşica Em împotriva spiriduşilor (Lupţi pa viaţi şl pe moartei ___

$ S Prin folosirea practicei palete Color.

! -S Prin folosirea Pipetei [Eyedropper], preluând culori din imagine.
&
* S Prin folosirea paletei de eşantioane Swatches.

Folosirea paletei Cotor

Pentru a defini culorile folosind paleta Color, prezentată în figura 5-8, alegeţi
Window=>Show Color sau apăsaţi tasta F6. Veţi vedea trei bare cursoare, denu-
mite R, G şi B. Dacă nu le vedeţi, alegeţi RGB Sliders din meniul paletei. (Faceţi
clic pe săgeata din colţul din dreapta sus al paletei pentru afişarea meniului.)
-culoarea de prim-plan

culoarea de fundal
Fic e vede
g.
5-e d
8:
Iată cum procedaţi pentru schimbarea
a e culorilor, folosind paleta Colors:
Palet

m g bara de culoare
eşantioane alb şi negru
î a a
m 1. Decideţi care culoare doriţi s-o
i m
p
o a schimbaţi.
d Paleta oferă propriile pictograme pentru culorile de prim-plan şi
a :
o de fundal, evidenţiate în figura 5-8. Executaţi clic pe pictograma
bp culorii pe care doriţi s-o schimbaţi. Un contur dublu va înconjura
i
t
r c pictograma, indicând faptul că e selectată.
ăo u Repetând clic pe pictograma selectată sau dublu-clic iniţial, vă
c treziţi iar în coşmarul casetei de dialog Color Picker.
p l
u
i o 2. Trageţi micile triunghiuri ale barelor cursor RGB, pentru a
v schimba
a a
e culorile.
st r
e Gândiţi-vă la roşu, verde şi albastru ca la ingredientele
ă e
l necesare compunerii culorii perfecte. Puteţi adăuga 256 de
e a straturi din fiecare culoare primară - O fiind cantitatea cea mai
l întunecată a nuanţei, 255 fiind cea mai deschisă, iar 128 stând
ec drept la mijloc. De exemplu, dacă duceţi cursorul
bu n
a
rl u
eo
c
ua s
r r e
s
oe
a p
r
ep r
Rr i
G
Bi m
. n e
t a
a z
b ă
i
l a
ă ş
a
a
l c
a u
r m
m
a s
Pârtii • ll-i: îngrijim ţi feriilrii plxilllir
 R la 255, cursorul G la 128 şi cursorul B la O, obţineţi un oranj aprins,
precum cel vizibil în colţul din dreapta sus al planşei color 5-2.
Dacă n-aţi mixat niciodată culori folosind roşu, verde şi albastru, poate
părea puţin încurcat. De exemplu, vă vine greu la început să realizaţi că
toate nuanţele de galben şi oranj sunt produse prin amestecul de roşu şi
verde. V-aş îndemna să încercaţi. Ba chiar vă ordon s-o faceţi!
3. Executaţi clic pe pictograma triunghiulară de alertare, dacă doriţi.
Dacă în colţul din stânga jos al paletei apare un mic triunghi cu un semn
de exclamaţie, numit gamuî alarm [alarmă de gamă], înseamnă că
Photoshop vă indică faptul că nuanţa de culoare pe care aţi mixat-o nu se
va printa exact aşa cum o vedeţi pe ecran. Se spune că acea culoare este
out ofgamut, adică în afara gamei de culori. Spectrul culorilor RGB are o
gamă largă, mult mai întinsă decât gama CMYK şi unele culori nu pot fi
printate, ci doar vizionate pe ecran, într-un pătrăţel din dreapta pictogramei
de alertă va apare cea mai apropiată culoare printabilă. Faceţi clic pe
pictograma sau pe pătrăţel, dacă doriţi să rămâneţi la culoarea printabilă.

Culoarea de pe ecran nu este aceeaşi cu cea de pe hârtie? Nu, iar motivul este
diferenţa dintre principiul luminii colorate şi cel al pigmenţilor coloraţi.
Monitoarele creează albul, amestecând cele mai deschise nuanţe de roşu, verde
şi albastru - exact invers decât în cazul paginii tipărite; Tipărirea color
exploatează faptul că lumina solară, ca şi cea produsă de om (ambele denumite
„lumină albă"), conţine întregul spectru al luminii vizibile, inclusiv toate
nuanţele de roşu, verde şi albastru. Cernelurile tipografice primare - cyan,
magenta şi galben - sunt, de fapt, filtre color. Când lumina albă loveşte
cerneala cyan imprimată pe o pagină, culoarea cyan filtrează toate urmele de
roşu, reflectând numai culorile verde şi albastru, care se amestecă dând senzaţia
de cyan. în mod asemănător, magenta este un filtru al luminii verzi, iar galbenul
e filtrul luminii albastre, după cum ilustrează în detaliu planşa color 5-3.
Acestea, plus alţi factori (cum ar fi puritatea cernelurilor, variaţiile nuanţelor
lor, gradul de alb al hârtiei şi condiţiile de iluminare) rezultă în universul
CMYK, care produce totuşi culori mai puţine şi mai terne. N-avem ce face,
acceptăm situaţia şi mergem mai departe.

Iată alte câteva lucruri pe care vreau să le ştiţi despre paleta Color:
S Dacă nu puteţi prinde modul de folosire a barelor cursor RGB, puteţi
selecta o culoare prin clic în interiorul barei de culoare aflate în partea de
jos a paletei. Implicit, toate culorile de pe bară sunt printabile. (Pentru a vă
asigura de aceasta, faceţi clic-dreapta (Control+clic pe Mac) pe bara de
culoare şi selectaţi în meniul apărut CMYK Spectrum.)
•S Dacă priviţi atent, veţi observa că Photoshop 6 a fixat la capătul barei de
culori un mic pătrat alb-negru, pentru a uşura selectarea acestor culori.
Cipltelal I: Mătnşlci Em împitrtva spIrNiiţHir (Lupţi pe viaţă şl pe moartei ___

l S Făcând Alt+clic (Option+clic pe Mac) pe bara de culori, veţi schimba

l culoarea în opusul ei. De exemplu, când culoarea activă e cea de prim-plan,
* Alt+clic (Option+clic pe Mac) va selecta culoarea de fundal, şi invers.
i S Dacă doriţi să setaţi culoarea de prim-plan sau de fundal într-o nuanţă de
i gri, setaţi toate cursoarele RGB la aceeaşi valoare. Sau şi mai bine, alegeţi
i' Grayscale Slider din meniul paletei şi ajustaţi cursorul unic K (K repre-
zintă negrul).

Preluarea culorilor cu instrumentul Euettropper [PipetX]

Puteţi schimba culorile de prim-plan şi de fundal şi prin preluarea lor din
imagine. Selectaţi instrumentul Eyedropper - din partea dreaptă a cutiei de
instrumente, imediat deasupra instrumentului Zoom - şi executaţi clic cu el în
interiorul imaginii, pe culoarea pe care o doriţi. Dacă aveţi deschise mai multe
imagini, puteţi prelua culoare chiar şi din altă imagine decât cea la care lucraţi.

Iată câte date importante despre acest instrument, incredibil de uşor de folosit:
| S Puteţi apăsa tasta I (de la I-dropper), în loc de clic pe pictograma ei din
cutie, pentru a selecta instrumentul Eyedropper.
S Pipeta afectează culoarea selectată în paleta Color, oricare ar fi ea. Aşa că,
dacă este selectată pictograma culorii de prim-plan, Pipeta schimbă
culoarea de prim-plan, iar dacă pictograma culorii de fundal este cea
selectată - mă rog, aţi prins ideea.
Pentru a selecta culoarea opusă - adică culoarea de fundal, când este
activată pictograma culorii de prim-plan, şi invers - faceţi Alt+clic
(Option + clic pe Mac) cu Eyedropper.
Puteţi accesa temporar Eyedropper, când este deja selectat alt instrument,
apăsând tasta Alt (Option pe Mac). Cât timp tasta stă apăsată, Eyedropper
e funcţional. Acest lucru nu funcţionează mereu, ci numai în timp ce
folosiţi instrumentele Paint Bucket, Gradient, Line, Pencil, Airbrush sau
Paintbrush. Dar şi aşa, poate prinde bine.
Când folosiţi artificiul precedent, puteţi schimba numai culoarea activă din
paleta Color. Tasta Alt (Option pe Mac) vă este necesară ca să schimbaţi
culoarea opusă, aşa că n-o puteţi folosi pentru accesarea temporară a lui
Eyedropper. Trebuie să accesaţi Eyedropper în mod normal, prin clic pe
pictograma sau apăsând tasta I, şi apoi puteţi efectua Alt+clic (Option+clic pe
Mac). Chiar dacă tastatura oferă două taste Alt (Option), nu-ţi e de nici | un
folos apăsarea lor simultană.

Instrumentul Color Sampler seamănă cu Eyedropper, dar are, ataşat de cursor o

mică ţintă. Acest instrument conlocuieşte pe meniul volant cu instrumentul Eye-
dropper, dar nu preia culoare ci numai o măsoară atunci când executaţi clic cu el.
Panta a ll-a:liirillroa şi briilrca Blwlllir
Iată cum folosiţi acest instrument:

l S Selectaţi Color Sampler şi executaţi cu el clic pe culoarea dorită. Observaţi

| mica ţintă ataşată şi etichetată prin # l.
l v' Photoshop deschide paleta Info şi vă prezintă formula numerică RGB
l pentru culoarea respectivă.
f S Mai puteţi repeta procedura de trei ori, pentru un total de patru culori.
| S Ţintele pot fi mutate prin tragere cu instrumentul Color Sampler sau şterse,
i ţinând apăsată tasta Alt (Option pe Mac) şi efectuând clic pe ele.
l S Puteţi măsura şi o a cincea culoare, doar trecând cursorul peste imagine.

De fapt, marele folos al instrumentului Color Sampler se vede la monitorizarea

schimbărilor făcute imaginii, după operaţii gen corectarea culorilor (explicată în
capitolul 18) şi filtrări (vezi capitolul 17).
Trecerea fa grayscate
Acum, după ce am dedicat cea mai mare parte a capitolului spiriduşilor coloraţi,
vă întrebaţi poate când voi ajunge odată la mult lăudata mătuşica Em. Prieteni
din Kansas, curaj! Ora imaginilor alb-negru a sosit!

Primul lucru care trebuie înţeles despre imaginile alb-negru este că lumea ima-
ginilor aşa zise în alb-negru, oferă mai multe culori decât alb şi negru. Ea
include un total de 256 de nuanţe individuale de griuri şi de aceea e mai corect
numită scară de griuri \grayscale]. Fiecare dintre aceste nuanţe este o culoare de
sine stătătoare, de aceea termenul de „alb-negru" poate provoca revolte printre
cei devotaţi imaginilor grayscale.

în al doilea rând, tot ce v-am spus în secţiunile precedente ale acestui capitol
despre crearea culorilor rămâne adevărat şi în editarea imaginilor grayscale.
Aveţi o culoare de prim plan şi una de fundal. Puteţi defini culori în paleta
Color. (Aveţi grijă să selectaţi Grayscale Slider în meniul paletei, pentru a
avea de ajustat o singură bară cu cursor.) Şi puteţi prelua sau măsura culori
dintr-o imagine grayscale, folosind instrumentele Eyedropper şi Color
Sampler.

Dar unele aspecte ale editării grayscale diferă faţă de editarea full-color şi acest
fapt m-a determinat să scriu următoarele două secţiuni.
Capiului 5: Mftuşlca Em fmpitrlva splrldiţllar (Luptă pa viaţi şl pa moartei ___

Căţea spre grayscate

Majoritatea imaginilor pe care le veţi întâlni, vor fi color. Majoritatea imagi-
nilor comerciale şi toate imaginile Photo CD, sunt color. Scanările unei
imprimante comerciale sau ale unui birou de servicii, pot fi color sau grayscale,
dar nu se ştie dinainte. Cu asta vă atenţionez că lucrul în grayscale necesită, de
regulă, o conversie în Photoshop.

Spre deosebire de o imagine în canal triplu RGB, o imagine grayscale include

un singur canal de imagine. De aceea canalele roşu, verde şi albastru apar toate
în alb-negru - fiecare este propria sa imagine grayscale. Dacă intenţionaţi să
printaţi în alb-negru, trebuie să vă debarasaţi de toată informaţia color inutilă,
din două motive. Primul: este mai uşor pentru Photoshop să urmărească un
singur canal decât trei. De fapt, la aceleaşi dimensiuni şi rezoluţii ale imaginii,
Photoshop funcţionează mai rapid şi cii mai puţine probleme când editează o
imagine grayscale, decât pând editează una color. Al doilea motiv: puteţi vedea
mai bine cum va arăta imaginea la printare. Când prelucraţi o imagine spre a fi
printată în alb-negru, culorile vă stau în drum.

Pentru a converti o imagine color la grayscale, selectaţi doar Image=>Mode=>

Grayscale. Photoshop vă întreabă dacă doriţi să eliminaţi informaţia color.
Puteţi face clic pe OK sau să daţi laş înapoi, prin Cancel. Asta e tot. Aveţi acum
o imagine grayscale pe un singur canal. Orice culoare aţi alege în paleta Color,
culoarea va apare gri în pictogramele culorilor de prim-plan şi de fundal. Dacă
nu vă plac rezultatele conversiei la grayscale, puteţi reveni la originalul full-
color alegând Edit=>Undo sau apăsând Ctrl+Z (3€+Z pe Mac). Totuşi,
această manevră va reveni doar asupra efectelor ultimei acţiuni. Dacă mai
întreprindeţi şi alte acţiuni şi apoi decideţi că vreţi să reveniţi la color, puteţi
recupera culoarea folosind paleta History (explicată pe larg în capitolul 11).

înainte de a converti o imagine color la grayscale, e bine să faceţi o copie

backup a imaginii originale, pentru eventualitatea că veţi vrea să consultaţi
mai târziu imaginea color. (Pentru detalii asupra salvării imaginilor, vedeţi
capitolul 6.)

Când alegeţi Image=>Mode=>Grayscale, Photoshop reuneşte toate cele trei

canale RGB pentru a crea o imagine nouă, fără culori. Dar dacă conţinutul
unuia din canalele RGB vă convine şi vreţi să scăpaţi doar de celelalte două,
alegeţi pur şi simplu acel canal, apăsând Ctrl+1,2 sau 3 (3€+l, 2 sau 3 pe Mac)
şi alegeţi Image=>Mode=>Grayscale. De această dată, Photoshop vă întreabă
dacă vreţi să eliminaţi celelalte canale. Dacă cel afişat pe ecran este cel pe care
doriţi să-1 păstraţi, apăsaţi Enter (Return pe Mac), dându-i programului undă
verde. Altfel, faceţi clic pe Cancel şi reîncepeţi navigatul pe canale.
98 Partea a ll-a: îngrlllrea ţi hrănlrea plxalllar
Figura 5-9 ilustrează un exemplu asupra diferenţei dintre convertirea tuturor
canalelor într-o imagine şi reţinerea unui singur canal, în prima imagine, am
ales Image=>Mode=>Grayscale în vizor RGB pentru contopirea canalelor.
Rezultatul e spălăcit, cu o slabă distincţie între luminos şi întunecat. Nu mi-a
plăcut, aşa că am ales Edit=>Undo pentru a restaura imaginea RGB. Apoi, am
cercetat printre canale să găsesc ceva mai bun şi, ce să vezi, canalul roşu arăta
foarte bine. După ce-am apăsat Ctrl+1 (3€+l pe Mac), am ales din nou
Image=>Mpde=>Grayscale pentru a scăpa de canalul verde şi albastru, ajungând
la cea de-a doua imagine din figura 5-9.
 Fig. 5-9:
Diferenţa
dintre
convertirea
unei imagini
color la
grayscale
(stânga] şi
eliminarea
canalelor
verde şi
albastru.
Alte sfaturi în grayscate, de la mătuşica Em
în alte capitole voi explica cum se editează imaginile color şi grayscale, iar în
capitolul 18 veţi afla cum se fac ajustările automate - schimbarea luminozităţii
şi a contrastului etc. Dar aici, iată ultimele sfaturi despre grayscale:
l •/ Dacă vă decideţi să convertiţi la grayscale un singur canal RGB, aproape
l întotdeauna este mai bine să folosiţi canalul roşu sau verde. Canalul roşu
l este de regulă mai deschis decât celelalte două, deoarece tonurile pielii
gravitează spre roşu. Canalul verde este canalul detaliilor, plin de contururi
drăguţe. Albastru este canalul întunecos şi apăsător. Cu excepţia cerului şi a
mării, lumea nu conţine prea mult albastru, în plus, retina conţine mai puţine
conuri albastre decât roşii sau verzi. Multe scanere generează o mulţime de
detalii nefolositoare pe canalul albastru - ştiind că tot nu le puteţi vedea.
' Pentru a adăuga culoare unei imagini grayscale, convertiţi-o înapoi în RGB
alegând Image=>Mode=>RGB Color. Photoshop nu va adăuga prea multe
culori, dar vă va permite s-o faceţi singuri.
Cuiului 5: Mitoşica Em tnpitrlva splriduşllor [Lupţi pe viaţă şl pe moanel
Dacă aţi folosit metoda de conversie Image:=>Mode=>Grayscale şi ima-
ginea conţine mai multe straturi (ce vor fi explicate în capitolul 15),
Photoshop vă va întreba dacă vreţi să le fuzionaţi [merge] prin aplatizare
[flatten]. Dacă doriţi să păstraţi straturile, faceţi clic pe butonul Don't
Flatten. Dacă aţi folosit metoda de conversie cu canal unic, iar imaginea
are mai multe straturi, ele vor fi aplatizate când realizaţi conversia la
grayscale. Aşa că, înainte de a porni la conversie, efectuaţi editarea cerută
de straturi şi faceţi şi o copie a imaginii cu straturi.
Dacă folosiţi un monitor 8-bit - adică un monitor care afişază numai 256
de culori - mai bine profilaţi-vă pe editarea de imagini grayscale. La
editarea de imagini RGB full-color, Photoshop vă va arăta doar 256 de
culori din cele 16 milioane posibile odată, rezultând în dithering un efect
în care programul foloseşte un model aleator de pixeli, pentru a produce
alte culori. Pe de altă parte, când editaţi o imagine grayscale, fiecare
nuanţă poate fi văzută la perfecţie. Nu vă alarmaţi dacă Photoshop conver-
teşte întreg ecranul în griuri, inclusiv pictograma Finder sau alte elemente
din fundal. Acesta este efectul normal la editarea în grayscale pe un sistem
de computer mai modest.
 Capitolul 6
Salvaţi, înainte de culcare
In «cest capitol

> Salvarea unei imagini pe disc

> Actualizare [updating] unei imagini şi crearea copiilor de siguranţă [backups]
> înţelegerea formatelor de fişier
> Decizia de folosire a formatelor TIFF, EPS, JPEG, PICT şi altele
> Folosirea biletelor şi a adnotărilor audio
> Ieşirea din Photoshop
» » « î » * - # » « » * # « » « * » » * # « « S « # » » * « » 0 » * « « * » « « » # » »

iacă aţi mai lucrat pe computer până acum, probabil vă întrebaţi de ce '
consacru un capitol întreg salvării fişierelor. Doar apăs pe Ctrl+S (3€+S pe
Mac) şi gata, nu? Ei bine, dacă discutam despre orice alt program, aş fi fost de
acord. Dacă am fi vorbit despre Microsoft Word de exemplu, aş fi spus: „Nici o
problemă, dragă cititorule, salvarea unui fişier e aşa de simplă, că până şi un
lemur bebeluş poate s-o facă, doar cu o supraveghere superficială din partea
unui părinte sau frăţior mai mare." Dacă această carte ar fi fost despre
PageMaker, aş fi adăugat: „Salvarea face ca legatul şireturilor să pară o
reali-"zare de inginerie supremă, prin comparaţie." - zâmbind suav şi
azvârlindu-mi neglijent pe umeri o mantie, precum conţii.

Dar această carte este despre Photoshop care, nu ştiu dacă ştiaţi, vă permite să
salvaţi imagini în mai multe moduri decât există soiuri de mere. în lumea
software, aceste soiuri se numescformate de fişier [fileformats], fiecare având
o întrebuinţare anume.

Acest capitol oferă o explicare amănunţită a procesului salvării, incluzând o

trecere în revistă exhaustivă - mă rog, hai să zicem bunicică - a diferitelor
formate de fişier pe care le puteţi folosi. Cu acest capitol cunoscut, Ctrl+S
(38+S pe Mac) poate deveni o comandă la îndemâna oricui.
GapttilBl 6: Salvaţi, înainte de culcară
10
1
Sablaţi o imagine, salvaţi o Viaţa
Nu vă cunosc personal, dar presupun că sunteţi genul de persoană căreia nu-i
place să petreacă ore întregi editând o imagine doar ca să-şi vadă rodul muncii
dispărând în ceaţă, de pe ecran, ca rezultat al unei inexplicabile şi neaşteptate
defecţiuni de computer. Dacă am dreptate, atunci este esenţial să aflaţi cum să
vă salvaţi imaginea. Salvând imaginea din timp şi des, vă cresc şansele să stră-
bateţi cu succes orice furtună digitală v-ar ieşi în cale.

Salvarea pentru prima oara

După ce aţi aplicat primele câteva editări imaginii, salvaţi-o sub un nou nume
şi, la nevoie, specificaţi unde doriţi s-o stocaţi pe disc. Dacă procedaţi astfel,
imaginea originală rămâne neatinsă, putând s-o folosiţi şi altă dată, pentru alt
proiect. Sau puteţi selecta opţiunea Save As a Copy, explicată mai jos, la
punctul 5. Iată cum să vă salvaţi imaginea lucrată, fără a deteriora originalul:

1. Alegeţi comanda File=>Save As.

Va apare caseta de dialog prezentată în figura 6-1. Dacă sunteţi un veteran în
domeniul Photoshop, veţi observa îmbunătăţirea casetei de dialog Save As
în Versiunea 6. Vă voi explica fiecare opţiune, pe măsură ce ajungem la ea.
Puteţi deschide caseta de dialog şi apăsând Ctrl+Shift+S (%+Shift+S
pe Mac).
 Folosiţi
această
casetă de

imaginii şi
pentru a
decide unde :
doriţi să fie j
stocată pe
hard disc.
^^^^^^H
10 Partea a It-a: îngrijirea şi hrănirea nixelilor

2
Fig. 6-1
(Mac):
Folosiţi
aceasta Yostsrday, 4.02 P1-1
YesterSay. i Oi Pil
i fl»er tir 3 YeB'emjy, 4 Oi P n
munksyaw Yea'orday, 4.0 i Prt
^eiltrcay, 401 PM
Yesîeniay. 15.14P11
 Format: 11FF

casetă de ""** laoa t "" ¥ '" F '

dialog
pentru a da j Save: un v* As a Copy

nume imaginii şi
H VSP fruitf Ss>î!it>: Wortinv Cfc
pentru a
decide unde
doriţi să fie
stocată pe
nard disc.
H EmbBflCnlor Pronie: Adnbe «bll [19VU)
2. Introduceţi un nume în caseta de opţiuni File inimc.
Utilizatori de PC: Numele fişierelor pot conţine până la 255 de caractere
(deşi un nume aşa de lung ar fi exagerat, după mine). In orice caz, numele
fişierului este urmat de un sufix [file exlension] de trei litere (cum ar fi
TI F) care indică formatul fişierului (cum voi explica mai jos). Nu folosiţi
pentru nume spaţii sau caractere speciale, ca & sau paranteze, ci numai
litere şi cifre obişnuite. Extensia nu trebuie să vă preocupe, deoarece
Photoshop o introduce singur pentru voi. Puteţi s-o introduceţi şi voi, dar
numai cu caractere minuscule. Observaţi căsuţa de validare din partea de
jos a casetei de dialog Save As. Această opţiune se regăseşte şi în caseta de
dialog Preferences a panelului Saving Files. Reţineţi că opţiunea extensiei
în caractere minuscule, validată sau nu, are întotdeauna întâietate faţă de
setarea Preferences.
Utilizatori de Mac: Puteţi introduce orice nume de până la 31 de carac-
tere, cu puncte şî spaţii oriunde doriţi. Eu unul, prefer să dau nume de
fişiere de până la 20 de caractere ca să le pot vedea în întregime în Finder,
deoarece numele mai lungi sunt prescurtate automat. Şi voi aveţi opţiunea
de a adăuga o extensie de trei litere (cum ar fi TIF) pentru a indica
formatul fişierului (explicaţii în secţiunea „Ghidul Photoshop în formatele
de fişier"). Opţiunea de adăugare a extensiei [Append File Extensiori] se
află în caseta de dialog Preferences, sub panoul Saving Files. Puteţi selecta
Never [niciodată], Always [întotdeauna] sauAsk When Saving [întreabă la
salvare]. Puteţi, de asemenea, alege să salvaţi un fişier cu extensie în
caractere minuscule. Dacă selectaţi opţiunea Ask When Saving, în caseta de
dialog Save apar căsuţele de validare Append [adăugare] şi Lower Case
Extension [extensie în caractere minuscule].
Capitolul 6: Salvaţi, înainte de culcare
 Pentru ambele platforme, vă recomand să folosiţi opţiunea extensiei în
caractere minuscule. Aceasta vă produce mai puţine probleme când creaţi
imagini pentru Web sau când schimbaţi fişiere între Mac şi PC.
3. Selectaţi un format, din meniul Format apărut.
Acesta este momentul când vă loviţi de diversitatea imaginilor, despre care
am pomenit în introducerea capitolului. Meniul vă propune tot felul de
opţiuni, cum ar fi TIFF, JPEG, PICT şi altele. Voi discuta mai încolo
ramificaţiile formatelor mai importante.
Unele formate sunt rezervate doar unui anumit tip de imagine. De exem-
plu, în formatele Photoshop, TIFF sau PDF, nu se pot salva decât imagini
care conţin straturi (cum voi explica în capitolul 15). Dacă vedeţi că un tip
de format din meniu este acoperit cu cenuşiu, înseamnă că acel tip nu este
potrivit felului de imagine pe care încercaţi s-o salvaţi.
4. Utilizatori de PC, din meniul apărut folosiţi Save pentru a selecta
folder-ul în care doriţi să salvaţi imaginea. Utilizatori de Mac, folosiţi
butonul Mounted Volumes, bara dosarului şi orice alte controale
pentru a identifica folder-ul în care să salvaţi imaginea.
Toate controalele din aceste meniuri sunt explicate în capitolul 3.
5. Selectaţi una sau mai multe dintre opţiunile următoare. Ţineţi cont că
accesibilitatea lor este în funcţie de tipul imaginii, formatul fişierului
sau conţinutul în straturi (vezi capitolul 15).
• As a Copy: In loc să daţi alt nume imaginii, puteţi bifa opţiunea As a
Copy. Această opţiune adaugă automat cuvântul „copy" după numele
fişierului, asigurându-vă astfel că originalul rămâne intact, în plus,
fişierul curent rămâne deschis pe desktop.
• Use Proof Setup: Bifarea acestei opţiuni va include un soft proof [co
rectură uşoară]. Acesta va aduce pe ecran o imagine de control [pre-
view], putând astfel vedea cum va arăta imaginea la printarea pe un
anume tip de imprimantă. Deocamdată nu bifaţi această opţiune. Mai
multe despre managementul culorilor găsiţi în capitolul 5.
• Alpha Channels: Dacă doriţi să reţineţi un canal alfa (o selecţie
salvată) în imagine, bifaţi această opţiune. Unele formate de fişier, cum
ar fi EPS, nu suportă canale alfa.
• Layers: Cu această opţiune selectată, imaginea voastră îşi va păstra toate
straturile. Fără ea, imaginea este aplatizată într-un fundal [background].
Dacă nu înţelegeţi ce spun, consultaţi capitolul 15.
• Annotations: Dacă aţi adăugat bilete sau adnotări audio fişierului,
puteţi alege aici să le salvaţi sau să le eliminaţi [discard]. Mai multe
despre acest subiect voi prezenta la sfârşitul acestui capitol.
10 Partea a ll-a: îngrijirea şi hrănirea pixelilor

4
 • Spot Colors: Dacă aţi creat un spot color în fişier, puteţi alege să-1 sal
vaţi odată cu fişierul. (Vedeţi capitolul 7 pentru detalii asupra culorilor
spot.)
r /

• Embed Color Profile: Bifarea acestei opţiuni imprimă imaginii pro-

filele color pe care le-aţi creat prin Color Settings Setup (vezi capitolul
5). Fişierele format Photoshop, PDF, JPEG, TIFF şi EPS au această
opţiune selectată implicit. Sfatul meu este să lăsaţi setările implicite
aşa cum sunt, dacă nu aveţi experienţă aprofundată în managementul
culorilor.
6. Executaţi clic pe butonul Şave sau apăsaţi Enter (Return pe Mac).
7. Dacă mai apare vreo casetă de dialog, completaţi opţiunile, apoi apă
saţi Enter (Return pe Mac).
Unele formate prezintă casete de dialog adiţionale care vă permit să
modificaţi felul în care o imagine este salvată. Voi explica mai târziu
detaliile.

Imaginea voastră este acum salvată! Orice s-ar întâmpla, sunteţi protejaţi.
Căsuţele de validare Thumbnail (a mini-imaginilor), aflate în partea de jos a
casetei de dialog, sunt vizibile pe Mac şi accesibile pe PC doar dacă aţi selectat
opţiunea Ask When Saving din meniul Preferences, de sub Saving. Dacă nu
selectaţi opţiunile Thumbnail când salvaţi o imagine, nu veţi avea o mini-ima-
gine de previzionare data viitoare când deschideţi imaginea.

Pentru a fi siguri că Photoshop va salva mereu imaginile de previzionare, ale-

geţi Edit=>Preferences=>Şaving Files. Când apare caseta de dialog Preferences,
selectaţi opţiunea Always Save, din meniul Image Previews. Apăsaţi Enter
pentru a părăsi caseta de dialog. De acum, opţiunile Thumbnails din caseta de
dialog Save As nu vor mai fi vizibile, iar mini-imaginile vor fi salvate din
oficiu. Nici nu mai trebuie să vă bateţi capul cu ele. Singurul motiv ca să nu
salvaţi imagini de previzionare ar fi spaţiul de disc limitat, deoarece necesită
ceva mai multă memorie. Şi procesul salvării fişierelor durează ceva mai mult
decât la salvarea fără imagini de previzionare.

Aderaţi ia proaramut salvărilor frecvente

După ce v-aţi numit imaginea şi aţi salvat-o pe disc pentru prima oară, apăsaţi
Ctrl+S (36+S pe Mac) sau alegeţi File=>S_ave, ori de câte ori vă aduceţi aminte,
în ambele cazuri, Photoshop vă va actualiza imaginea pe disc, fără apariţia unor
casete de dialog sau de opţiuni care să vă ceară câte ceva. Şi, atunci când ceva
va merge prost - observaţi că am spus când, nu dacă - nu veţi pierde ore întregi
de lucru, ci doar cele câteva minute trecute de la ultima salvare. Dar asta e ceva

normal.
Capitolul 6: Salvaţi, înainte de culcare_________________________
103

Crearea unei copii backup

Dacă crearea unei imagini vă ia mai mult de o zi, e normal să vreţi să faceţi
copii backup. Cu cât investiţi mai multă muncă şi timp într-o imagine, cu atât
mai rău vă pare, dacă o pierdeţi. Făcând copii backup zilnic - Cuţul, Cuţu2,
Cuţu3, ş.a.m.d. - pe toată durata proiectului, preveniţi pierderi mari de editare.
Dacă survine vreo eroare pe disc sau ştergeţi accidental din fişiere, sunt şanse
bune ca un backup să supravieţuiască dezastrului şi astfel scăpaţi de un ulcer
sau de psihiatru.

La încheierea şedinţei de lucru, alegeţi File=>Save As. Caseta de dialog Save

As va apare, la fel ca prima dată când v-aţi salvat imaginea. Schimbaţi puţin nu-
mele fişierului şi faceţi clic pe butonul Save. Doriţi şi mai multă protecţie?
Salvaţi atunci şi pe alt disc. Acum, dacă un disc face nazuri, îl aveţi pe celălalt.
Protecţie triplă!

Ghidul Photoshop în formatele de fişier

Alegerea formatului este o decizie critică. Aşa că fiţi atenţi la secţiunea urmă-
toare, chiar dacă subiectul e cam arid. Mai beţi o cafea, dacă simţiţi nevoia, dar
nu săriţi peste aceste informaţii.

Ce este un format de fişier?

Mă bucur că aţi întrebat. Formatul de fişier [file format] este modul în care se
salvează pe disc fărâmiţele electronice care formează împreună un fişier de
computer. Fiecare format structurează aceste fărâmiţe în mod diferit, în Photo-
shop, puteţi alege între n formate diferite când salvaţi imaginea pe disc, ceea ce
face lucrurile cam complicate.

Din fericire, puteţi ignora majoritatea opţiunilor de format de fişier. Formatul

Raw, de exemplu, sacrifică culorile şi alte informaţii, aşa că feriţi-vă de el.
Formatele Pixar, Targa, Scitex CT şi mai noile Alias PIX şi Wavefront RLA,
sunt nişte formate ultrasofisticate, folosite de indivizi creativi sofisticaţi (şi
finanţaţi), aşa că puteţi uita şi de ele. De fapt, probabil că nu veţi folosi decât
puţine dintre formate: TIFF, JPEG, EPS şi formatul nativ Photoshop. Dacă
intenţionaţi să publicaţi imagini pe Web, s-ar putea să folosiţi câteodată şi
formatul CompuServe GIF.

Următoarea secţiune descrie cele mai importante formate de fişier, ca şi ocaziile

când puteţi să le folosiţi.
_______________________________Partea a ll-a: îngrijirea şi hrănirea pîxelilor

TIFF: Măreţe comunicator

Unul dintre cele mai bune şi folositoare formate pentru salvarea imaginilor
Photoshop este TIFF - pronunţat tiff- (de la Tagged Image File Format). TIFF
a fost conceput pentru a servi ca standard independent de platformă, încât şi
programele Macintosh şi Windows să-1 poată folosi. TIFF este un format de
fişier excelent de folosit la printarea imaginilor. Poate fi importat în practic
toate felurile de punere în pagină şi în majoritatea programelor de grafică.

Când selectaţi opţiunea TIFF din meniul Save As şi faceţi clic pe butonul Save,
Photoshop afişează încă o casetă de dialog, prezentată în figura 6-2. în câmpul
etichetat Byte Order, îi puteţi indica Photoshop-ului dacă să salveze imaginea
TIFF pentru un program Macintosh sau Windows. Dacă nu doriţi să deschideţi
imaginea într-un program Mac, selectaţi IBM PC. (De ce :sunt opţiunile
denumite Byte Order? Doar ca să vă încurce!)

Caseta de dialog TIFF Options vă oferă acum câteva metode de compresie.

Dacă alegeţi una dintre metode, Photoshop va comprima fişierul imaginii, ca să
ocupe mai puţin loc pe disc. Vechea compresie LZW - schemă de compresie
fără pierderi [lossless compression scheme} - nu sacrifică din date pentru a
micşora fişierul şi e grozavă la comprimarea imaginilor ce conţin porţiuni mari
monocolore. Compresia Zip este şi ea o schemă fără pierderi, bună pentru
imagini cu zone mari monocolore, fiind mai comună în lumea Windows. Ultima
metodă este JPEG, o schemă de compresie cu pierderi [lossy] deoarece în
timpul compresiei se pierde informaţie.

Vă recomand să folosiţi LZW. Majoritatea programelor care suportă TIFF suportă

şi LZW. De exemplu, puteţi importa o imagine compresată TIFF şi în PageMaker
şi în QuarkXPress. Doar programele obscure nu suportă LZW aşa că n-aveţi mo-
tive să nu selectaţi această opţiune, dacă n-aveţi fişiere foarte mari. In cazul fişie-
relor mari compresia LZW face ca deschiderea şi salvarea fişierelor să dureze mai
mult. Trebuie să decideţi: ori salvaţi spaţiu, ori salvaţi timp-alegerea vă aparţine!

TIFF suportă acum şi salvarea cu straturi. Dacă bifaţi această opţiune, Photo-
shop salvează şi o versiune aplatizată a imaginii, împreună cu versiunea strati-
ficată, pentru a asigura compatibilitatea cu programele care nu pot citi straturi.
Dacă termenul straturi [layers] vă este neclar, consultaţi capitolul 15.

Puteţi folosi opţiunea Save Image Pyramid, pentru a salva versiuni multiple ale
unei imagini. Fiecare versiune are o rezoluţie din ce în ce mai scăzută. La baza
piramidei se află imaginea completă. Puteţi alege să deschideţi, fie imaginea
completă, fie una cu o rezoluţie mai scăzută. Puţine programe, pe lângă această
versiune Photoshop, suportă fişiere piramidă. Eu aş lăsa opţiunea nebifată.
Capitolul 6: Salvaţi, înainte de culcare
10
7
In sfârşit, mai aveţi opţiunea Save Transparency. Dacă aţi bifat opţiunea Layers
şi lăsaţi nebifată Save Transparency, se păstrează şi porţiunile cu straturi (atât
versiunea aplatizată, cât şi cea stratificată) şi porţiunile transparente. Dacă lăsaţi
nebifate şi opţiunea Layers şi Save Transparency, imaginea va fi aplatizată
într-un fundal, nelăsând intacte nici straturile, nici transparenţele. Dacă lăsaţi
nebifată opţiunea Layers, dar bifaţi Save Transparency, la închiderea fişierului
Photoshop vă prezintă un mesaj care spune că fişierul n-a fost complet salvat,
deoarece la salvarea anterioară aţi ales să nu salvaţi anumite elemente. Cu alte
cuvinte, Photoshop nu poate salva porţiuni transparente fără a salva şi straturi.
Photoshop vă întreabă dacă doriţi să salvaţi documentul. Dacă alegeţi Save,
programul păstrează atât partea de straturi, cât şi zonele transparente. Dacă
alegeţi Don't Save, Photoshop fuzionează [merge] toate straturile într-unul
singur, fără să păstreze transparenţele. Pentru detalii despre straturi, fundaluri şi
transparenţe, vedeţi capitolul 15.
 B TIFF optîons
Compression ............ . i ----- — - - -
1
• ff NONE"! r LZW i1———i
jrrlV r2|P 1 Cancel |
^^*""1'1* i :
'-'. 1 MdMl'lUfil "1 ! ,; :
F
'9- 6'2: ,,„
Opţiunile
prezentate
Byteurder ~ Save Image Pyramid când : y ipMpr
: __
salvaţi un i r Macjntosh
fişier TIFF. L
mmmt^mm ; . ; ; ; .. .... • •' • .••' ;
_ ',

JPEG: Salvatorul de spaţiu

Photoshop suportă şi formatul JPEG (pronunţat jay peg). JPEG vine de la o
convenţie Joint Photographers, dar nu asta contează. Ce contează este că for-
matul JPEG foloseşte o compresie lossy. în jargon computerist, lossy înseamnă
că există pierdere de informaţii în timpul compresiei - adică pierderi de date din
compoziţia imaginii.

Partea bună este că nu veţi simţi lipsa datelor dispărute - nu-i ca atunci când
v-aţi „pierdut" fratele mai mic în Orăşelul Copiilor. După ce salvaţi un fişier
folosind JPEG, veţi putea observa o mică diferenţă pe imaginea de pe ecran, dar
la printare, compresia este de regulă nedetectabilă.

Ca şi compresia LZW, compresia JPEG vă economiseşte o mulţime de spaţiu

pe disc. O imagine JPEG ocupă mai puţin spaţiu pe disc decât un fişier TIFF
10 Partea a 11-3: îngrijirea şi hrănirea pixelilor

8
comprimat - cam între 10-50%, în funcţie de setări. Deşi JPEG nu este suportat
de atât de multe programe ca TIFF, devine din ce în ce mai comun. Compresia
JPEG merge bine la imaginile cu tonuri continue, cum sunt fotografiile.
Aşadar, să folosim JPEG sau TIFF? Filosofia mea este: salvează în TIFF, când
este importantă calitatea superioară la printare, de exemplu, la printarea cu
rezoluţie înaltă (vezi capitolul 4) sau când editezi o imagine. Apoi, când edi-
tarea s-a încheiat şi vrei să economiseşti spaţiu, salvează în JPEG, la setările din
opţiunea Maximum. In general, efectele JPEG nu sunt vizibile imediat. Dar
editarea imaginilor îi evidenţiază slăbiciunile, iar JPEG slăbeşte incontestabil
imaginile. Aşa că e mai bine să apelaţi la JPEG doar după încheierea editării.
Aceasta nu este o regulă bătută-n cuie - am editat destule imagini JPEG fără
incidente - dar e bine să cunoaşteţi riscurile.

Similar, dacă intenţionaţi să vă distribuiţi imaginile pe Web, trebuie să le salvaţi

fie în JPEG, fie în GIF, fie în noul - dar încă nu larg suportatul - format PNG.
JPEG funcţionează bine cu imagini fotografice, în special persoane, unde există o
gamă largă de culori. TIFF nu este o opţiune pentru publicarea pe Web. Pentru o
trecere în revistă a imaginilor Web, consultaţi secţiunea JPEG, din capitolul 19.

Când selectaţi opţiunea JPEG în caseta de dialog Save As şi apăsaţi Enter

(Return pe Mac), apare caseta de dialog prezentată în figura 6-3.

JPEG Dptions
 Matte:

j 'Ca
ncel
None

Image

Qptiqn

s~
Fig. 6-3: Quaiity: p J High Vi
Când salvaţi i i ^^^
un fişier f
small file
' ' .. ••,
large fila
•... . : .. :' :

JPEG,
<^\ •

r Format Opt ions j (• Base

selectaţi line ("Standard")
opţiunea j <~ Base line Optimieed
Maximum
sau, dacă
sunteţi limitat
de spaţiu,
selectaţi
opţiunea 1 ^:,J3 .... Bl
High.
p.Size. ~
Capitolul 6: Salvaţi, înainte de culcare
Iată o trecere în revistă a opţiunilor de care trebuie să aveţi grijă, la imaginile pe
care doriţi să le printaţi:
^ Meniul Quality vă permite să alegeţi cantitatea de compresie aplicată
imaginii, deci şi calitatea imaginii salvate. Cu cât calitatea e mai înaltă, cu
atât fişierul e mai puţin compresat şi ocupă mai mult spaţiu pe disc.
' Caseta de opţiuni Quality şi bara-cursor de sub ea vă oferă alte moduri de a
alege setarea compresiei, în versiunea actuală Photoshop, bara-cursor şi
caseta de opţiuni vă dau acces la 13 setări (de la O la 12), pe când meniul
derulant vă oferă doar patru. Dar dacă nu sunteţi un împătimit al con-
trolului, ca mine, vă e suficient să selectaţi una dintre cele patru opţiuni.
' Alegeţi opţiunea Maximum sau High din meniul Quality. Opţiunea Maxi-
mum e mai bună, deoarece păstrează mai multe date ale imaginii, dar şi
opţiunea High merge, dacă sunteţi în criză de spaţiu pe disc.
' Pentru opţiunile Format, folosiţi setarea implicită Baseline ("Standard").

Photoshop recompresează o imagine JPEG de fiecare dată când o salvaţi,

în timpul unei singure şedinţe de editare, compresia nu dăunează imaginii,
deoarece JPEG lucrează pe versiunea de pe ecran. Dar dacă o închideţi, o
redeschideţi şi o resalvaţi în format JPEG, ceva pagube, deşi mici, se produc
totuşi. Repetaţi însă acest proces de mai multe ori şi pagubele se cumulează.
Sfatul meu: aplicaţi toate editările necesare imaginii, salvaţi-o în format JPEG
şi lăsaţi-o în pace. Dacă aveţi nevoie să editaţi o imagine pe o perioadă mai
lungă de timp e mai bine s-o salvaţi în formatul Photoshop nativ. Salvaţi-o în
format JPEG doar după terminarea procesului de editare.

GIF: Numai pentru Web-işti

După cum am mai menţionat, formatul GIF (pronunţat///^ sau giff), care a fost
conceput pentru CompuServe, în mod specific pentru transferul imaginilor via
modem, este cealaltă opţiune de considerat atunci când intenţionaţi să vă
distribuiţi imaginile online, fie prin CompuServe, America Online sau World
Wide Web. Pentru amănunte asupra GIF-urilor, vezi capitolul 19.

EPS (pronunţat i pi es), vine de la Encapsulated PostScript. PostScript este un

limbaj de descriere a paginii [page description] folosit de multe imprimante, cum
sunt LaserWriters, Xerox, Linotronic imagesetters şi multe altele. Deşi TIFF şi
JPEG pot salva numai imagini, formatul EPS poate acomoda orice poate tipări
imprimanta. Din nefericire, o imagine EPS ocupă considerabil mai mult spaţiu pe
disc decât aceeaşi imagine salvată în format TIFF, chiar necompresată.
EPS este folosit în cea mai mare parte de profesionişti de vârf, pentru proiecte
de vârf. De exemplu, dacă vreţi să creaţi separaţii color experte (vezi capitolul
EPS: Saluţi* de 10%
110 Partea a ll-a: îngrijirea şi hrănirea pixelilor
7) din QuarkXPress ori Adobe InDesign. Oamenii obişnuiţi vor dori să salveze
în format EPS acele imagini cu trasee de decupaj [clipping paths], unde o por-
ţiune selectată a imaginii este transparentă (explicaţii în capitolul 12). în plus,
EPS este formatul de preferinţă pentru importul din şi spre programe de grafică,
cum sunt Illustrator, FreeHand şi CorelDraw. In general 90% din timp puteţi să
ignoraţi formatul EPS şi să folosiţi TIFF.

PICT: formatul de imagine generic pentru

utilizatorii de Mac
Apple a produs PICT, ca format primar pentru grafica Macintosh. Aşa cum EPS
este bazat pe limbajul imprimantei PostScript, PICT este bazat pe limbajul de
ecran QuickDraw. Deşi aţi putea crede că PICT este cea mai bună opţiune pentru
grafica Mac, el se dovedeşte a fi un format nesigur. Aproape toate programele
grafice Macintosh suportă PICT, dar gradul de suportabilitate diferă. PageMaker,
de exemplu, se descurcă foarte prost la printarea imaginilor PICT importate.
Câteodată, aleg totuşi PICT dacă intenţionez să folosesc imaginea numai în
Photoshop, deoarece oferă compresie JPEG. Să zicem că se.lectaţi opţiunea de
fişier PICT din meniul derulant Format a casetei de dialog Save şi apăsaţi Return.
Presupunând că QuickTime (extensia de sistem video digital care se instalează
odată cu Photoshop) este lansat, va apare o casetă de dialog cu opţiuni.
Dacă salvaţi o imagine grayscale, opţiunile Resolution sunt 2, 4 şi 8 biţi per
pixel. Imaginile color oferă rezoluţii de 16 şi 32 biţi per pixel. Dar, indiferent ce
opţiuni Resolution vedeţi în caseta de dialog, nu le schimbaţi! Aceasta ar şterge
culori din imagine şi v-ar împiedica accesul la opţiunile JPEG.
Opţiunile de compresie JPEG accesibile fişierelor PICT sunt diferite de cele
oferite de formatul JPEG obişnuit. Compresia JPEG într-un format PICT poate
cauza comparativ mai multă pagubă în timp - nimic serios, dar e bine de ţinut
minte. Vă sugerez să selectaţi întotdeauna JPEG (Maximum Quality) în caseta
de dialog PICT File Options.
Imaginile în format PICT sunt folosite în principal în grafica ce urmează să fie
încorporată în diapozitive, în prezentări pe ecran (ca PowerPoint), proiecte
multimedia şi video digitale.

BMP: formatul tapet [utallpaper] pentru

utilizatorii de PC
.
BMP este un format popular utilizat pentru a salva acea grafică pe care doriţi să
o faceţi parte a resurselor de sistem ale computerului vostru, cum ar fi tapetul
[wallpaper] pe care îl puteţi vedea pe desktop. (Capitolul 22 vă dă procedura pe
Capitolul 6: Salvaţi, înainte de culcare

care trebuie s-o urmaţi pas cu pas pentru a transforma o imagine Photoshop în
tapet.) Programatorii folosesc şi ei BMP pentru a crea imagini, precum cele care
apar în fişierele Help.

Când salvaţi un fişier în format BMP, apare caseta de dialog prezentată în

figura 6-4. Nu vă obosiţi să schimbaţi setările butoanelor radio; folosiţi valorile
implicite pe care le-a ales Photoshop pentru voi. Dacă doriţi să creaţi un tapet,
nu bifaţi căsuţa de validare Compress (RLE); Windows nu recunoaşte fişiere
salvate folosind această schemă de compresie. Din alte puncte de vedere,
schema de compresie RLE este fără pierderi [lossless], adică bună, aşa că selec-
taţi Compress (RLE) când puteţi.
 ••i
onzzmBBB '

Fig. 6-4: .\ <* Windows j Lt =săl

Formatul r O52
BMP este °- 1
folosit cu r- Depth -
predilecţie r
pentru a j 4

crea tapet
[wallpaper]
pentru <"" 2A bit
desktop
(Windows). P Compress (RLE)
mm^^mm ........... „/L...-..-:. ' " -"• ... : , .........
Ce se aude cu formatul Photoshop natitf
Meniul Format, din caseta de dialog Save As, mai oferă o altă variantă impor-
tantă de format: formatul Photoshop nativ.

Formatul Photoshop împreună cu formatele TIFF şi PDF (vezi capitolul 19

pentru detalii asupra PDF) sunt singurele care salvează straturile din imagine;
toate celelalte formate „aplatizează" (fuzionează) straturile împreună.

Dacă trebuie să deschideţi o imagine Photoshop 6 într-o versiune anterioară a

programului, puteţi folosi formatul Photoshop nativ fără prea multe probleme.
Versiunile 3,4,5 şi 5.5 pot deschide fişiere salvate în formatul nativ al Versiunii
6, deşi unele capabilităţi pot fi alterate sau pot dispare cu totul, în unele cazuri.

Formatul Photoshop oferă o schemă de compresie fără pierderi, ca şi TIFF, iar

programul poate deschide şi salva mai rapid imagini salvate în propriul format
decât în oricare altul. Dar unele programe nu suportă formatul Photoshop nativ,
11 Partea a ii-a: îngrijirea şi hrănirea pixelilor

2
aşa că folosiţi-1 numai dacă sunteţi siguri că este suportat şi de programul în
care intenţionaţi să importaţi imaginea voastră şi nu aveţi nevoie de compresie
JPEG.

Asiguraţi-vă, dar foarte foarte bine, că opţiunea Maximize Backwards Compa-

tibility in Photoshop Format (bigger files), din panelul Saving Files al casetei
de dialog Preferences, nu este bifată. Observaţi că această opţiune de maxima-
lizare a compatibilităţii inverse este selectată implicit, aşa că nu uitaţi s-o
deselectaţi.

De ce, veţi întreba? Opţiunea formatului de fişier Photoshop inserează o ver-

siune plată (fuzionată) a imaginii în fişierul ei, ceea ce-i măreşte teribil dimen-
siunile. Opţiunea a fost creată cu intenţia de a asigura compatibilitatea între
Photoshop şi programele care suportă formatul de fişier Photoshop, dar nu su-
portă şi straturile. Totuşi, creşterea imensă în mărime a fişierului, pe care o
generează, îi anulează utilitatea. Dacă vreţi să puteţi folosi imaginea în alte
aplicaţii, salvaţi o copie a imaginii într-un format TIFF sau JPEG.

Ce format e bine de folosit şi când

V-am prins, aţi trişat! Aţi sărit peste secţiunile despre cum funcţionează forma-
tele şi de ce au fost ele inventate, aşa e? In loc să citiţi toate informaţiile impor-
tante, de bază, pe care vi le-am dat - informaţii care v-ar putea ajuta să luaţi
propriile decizii în privinţa formatului pe care să-1 folosiţi - vreţi să iau eu
decizii pentru dumneavoastră?

Mă rog, aţi dat o grămadă de bani ca să vă ajut să înţelegeţi mai uşor Photoshop
6, aşa că vă iert de data asta. Priviţi lista următoare ca pe un ghid de studiu al
formatelor de fişier. Dar să nu daţi vina pe mine, dacă la o petrecere discuţia
ajunge la compresia JPEG comparativ cu LZW şi nu veţi şti ce să spuneţi.

^ Dacă veţi folosi imaginea numai în Photoshop, salvaţi-o în formatul

Photoshop. Puteţi deschide astfel imagini salvate în Versiunile 3,4,5 şi 6.
Şi, dacă trebuie neapărat, puteţi deschide imaginile şi în Versiunea 2.5 (cu
condiţia să anulaţi opţiunea Maximize Backwards Compatibility in
Photoshop Format, din caseta de dialog Preferences, cum am discutat în
secţiunea precedentă), dar în Versiunea 2.5 nu veţi avea acces la straturi,
grile, ghidaje şi alte facilităţi.
v' Dacă imaginea conţine straturi (explicate în capitolul 15) şi doriţi să le
păstraţi, alegeţi formatul Photoshop, în plus, acum puteţi salva straturile şi
în formatele TIFF şi PDF.
•/ Dacă doriţi să importaţi imaginea voastră în alt program, folosiţi TIFF, atât
timp cât aveţi suficient spaţiu pe disc.
Capitolul 6: Salvaţi, înainte de culcare

S Dacă doriţi să importaţi imaginea voastră în alt program, dar nu aveţi

suficient spaţiu pe disc, folosiţi JPEG.
S Dacă doriţi să importaţi imaginea voastră într-un program care nu suportă
nici TIFF, nici JPEG sau aveţi în ea un traseu de decupaj, recurgeţi la EPS
(vezi capitolul 12 pentru informaţii despre trasee).
S Dacă creaţi o fotografie pentru distribuire online, folosiţi JPEG. Pentru
grafică de contrast înalt sau imagini parţial transparente, folosiţi GIF (mai
multe despre acestea, în capitolul 19)
•S Dacă creaţi un tapet [wallpaper] ca să vă amuzaţi colegii, folosiţi BMP, dar
opriţi compresia RLE.

Lăsaţi un mesaj prietenesc

La sfârşitul unei zile lungi de editare, nu v-ar plăcea să lăsaţi un memento digital
cu ceea ce aţi făcut sau ce mai urmează să faceţi cu o anumită imagine, pentru voi
sau pentru altă persoană interesată? Cine vrea să mai păstreze o mulţime de notiţe
mâzgălite pe diverse petice de hârtie? Ei bine, Photoshop v-a adus acum mijloa-
cele ca să scăpaţi de dezordinea de pe birou. Noul instrument Notes vă permite
acum să scrieţi şi să salvaţi o observaţie, chiar pe imagine. Iar noul instrument
Audio Annotation vă permite să creaţi şi să salvaţi un mesaj în format audio.
Priviţi-le, în figura 6-5. Iată cum se folosesc aceste două secretare:

•S Pentru a folosi instrumentul Notes, faceţi doar clic pe pânză, scrieţi biletul
şi, când terminaţi, închideţi caseta din stânga sus. Numele care apare în
partea de sus a biletului este implicit numele posesorului programului
Photoshop, dar poate fi schimbat prin bara de opţiuni.
S Puteţi, de asemenea, schimba fontul, mărimea fontului şi culoarea biletu-
lui, tot din bara de opţiuni.
•S Pentru a citi biletul, faceţi dublu-clic pe pictograma lui.
•/ Pentru a şterge un bilet, faceţi un clic pe el pentru a-1 selecta şi apăsaţi
tasta Backspace (tasta Delete pe Mac).
S Pentru a şterge toate biletele faceţi clic pe butonul Clear AII aflat pe bara
de opţiuni.
S Pentru a folosi instrumentul Audio Annotation, faceţi clic pe pânză. Va
apare o casetă de dialog cu controale gen casetofon. Faceţi clic pe Record,
vorbiţi în microfonul computerului şi, când terminaţi, faceţi clic pe Stop.
Executaţi clic pe Save sau, dacă nu doriţi să păstraţi mesajul, pe Cancel.
•S Pentru a asculta adnotarea, faceţi dublu-clic pe pictograma difuzorului.
•S Puteţi schimba culoarea adnotării din bara de opţiuni.
 Partea a ll-a: îngrijirea şi hrănirea pixelilor

S Pentru a şterge o adnotare, faceţi un clic pe ea pentru a o selecta şi apăsaţi

tasta Backspace (Delete pe Mac).
•S Pentru a şterge toate adnotările, faceţi clic pe butonul Clear AII aflat pe
l bara de opţiuni.

Aceste instrumente sunt grozave pentru a urmări progresul unei lucrări sau în
procesele de revizie şi rectificări. Dar să ţineţi cont că adnotările audio vor
umfla dimensiunile fişierului. Dacă spaţiul pe disc e o problemă, limitaţi-vă la
bileţele şi veţi avea fişiere zvelte şi sprintene.
adnotarea audio
 Fig. 6-5:
Păstraţi-vă
biroul liber
folosind
biletele şi
adnotări
audio direct
pe imagine.
art button to
bagin speaking
inU >
Cârcel

This image has II l

been retouched
andis complete.
Please approve.

instrumentul Notes note

instrumentul Audio Annotation
Noapte buna, imagine -şi pur f di
programării _ să nu te sărute!
Pentru a ieşi din Photoshop, alegeţi File=>Exit (File=>Quit pe Mac) sau apăsaţi
Ctrl+Q (9€+Q pe Mac). Photoshop poate afişa un mesaj, întrebându-vă dacă

~
Capiului 6: Salvaţi, înainta «a culcară_________________________ 1 1 5

doriţi să salvaţi modificările aduse imaginii. Dacă n-aveţi motive contrare,

apăsaţi Enter (Return pe Mac) pentru a selecta butonul Yes. Programul se va
închide.

Dacă nu vreţi să salvaţi imaginea, apăsaţi tasta N (şi pe Mac), ceea ce este iden-
tic cu un clic pe butonul No. Dacă vă răzgândiţi şi nu mai vreţi să vă despărţiţi
de Photoshop deocamdată, executaţi clic pe butonul Cancel.
 Capitolul 7
Trecem la tipărire
#»•««*****«>«**«*«•««****«*****.*•«*«*«*«•«**«
în acest capitol

> Asiguraţi-vă că imprimanta e gata de funcţionare

> Previzionarea imaginii
> Alegerea imprimantei, dimensiunilor hârtiei şi orientării.paginii
> Folosirea comenzii Page Setup ;

> Printarea copiilor multiple

> Crearea şi printarea unei foi de prezentare [contact sheet] şi a unui lot de poze \picture
package]
> Efectuarea separaţiei color CMYK
^ Crearea separaţiei spot color

; *n caz că nu ştiaţi, hardcopy este denumirea unei pagini tipărite. Imaginea

de pe ecran este doar o închipuire a computerului vostru. Lucrarea printată
finală este ceva tangibil, în care îţi poţi înfige dinţii - ca să zic aşa (asta dacă ţi-e
tare foame).

In acest capitol vă voi explica paşii care duc de la imaginea virtuală — de pe

ecran - la hard copy. Dar, trebuie să vă mărturisesc, sunt multe lucruri pe care
nu le ştiu. De exemplu, nu ştiu ce fel de imprimantă folosiţi, nu ştiu ce
conexiuni v-aţi instalat şi nu ştiu unde este amplasată imprimanta voastră. Cu
alte cuvinte, sufăr de un teribil deficit de cunoştinţe. Cunoscând toate acestea,
vă rog să fiţi înţelegători şi răbdători, cât timp voi explica - foarte sumar - cum
să printaţi cu Photoshop, folosind o imprimantă obişnuită, generică.

Pentru început, voi îndrăzni să fac următoarele presupuneri:

l -S Aveţi o imprimantă. Poate am mai zis-o de câteva ori: fără imprimantă nu l

puteţi printa!
Capitolul 7: Trecem la tipărire 11 7

f
Imprimanta e branşată la priză, e pornită şi nu este acoperită de o grămadă
de fiare vechi. Cu alte cuvinte, imprimanta funcţionează.
f
Imprimanta este conectată corect la computer. Dacă vedeţi un cablu care
iese din computer şi duce la imprimantă, deja e un semn bun.
^ S Aveţi instalat pe computer softul de printare adecvat.
| S Imprimanta este aprovizionată cu panglică, cerneală, toner, hârtie, film, răţoi
l de plastic, pocnitori şi toate celelalte materii prime de care are nevoie.
'
Dacă aţi mai folosit imprimanta şi altădată, probabil toate sunt pregătite. Dar,
dacă ceva nu merge, chemaţi expertul în imprimante din birou, să vă lumineze.
Sau ieşiţi pe coridoare, frângându-vă mâinile şi plângând amarnic, ca un artist
de profesie. Strategia asta dă, de obicei, roade.

Cam asta e tot ce trebuie $ă ştiţi despre

printare
Când lucrurile merg cum trebuie, printarea nu este un proces dificil. Deşi nu e
suficient să iei mouse-ul şi să-i spui: „Printează!", printarea în sine nu necesită
multă pregătire. O rapidă trecere în revistă a următoarelor puncte, vă va
reaminti totul:
,
1. Puneţi imprimanta în funcţiune.
Şi nu uitaţi să-i scoateţi în prealabil husa brodată de bunica.
2. Alegeţi comanda File=>Şave sau apăsaţi Ctrl+S (3€+S pe Mac).
 Deşi acest pas este doar o măsură de precauţie, e întotdeauna bine să sal-
vaţi imaginea imediat înainte de-a o printa, pentru că procesul de printare
este ocazia ideală pe care o aşteaptă computerele ca să „cadă". Se pare
că au o satisfacţie deosebită să aştepte să ajungeţi cu o operă de artă la
imprimantă, ca să se blocheze în ultimul moment, fiind conştiente că
imaginea salvată pe disc e una de acum câteva ore. Dacă gluma ar fi pe
socoteala altcuiva, probabil vi s-ar părea nostimă.
3. Selectaţi imprimanta, dimensiunile şi orientarea hârtiei.
Realizaţi toate acestea din caseta de dialog Page Setup, pe care o puteţi afi-
şa alegând File=>Page Setup, apăsând Ctrl+Shift+P (38+Shift+P pe Mac)
sau efectuând clic pe butonul Setup din caseta de dialog Prinţ. Puteţi afişa
caseta de dialog Prinţ alegând File=>Print sau apăsând tastele Ctrl+P (36+P
pe Mac).
11 Partea a ll-a: îngrijirea şi hrănirea pixelilor

8
Utilizatori de Mac: Dacă sunteţi în reţea, puteţi avea acces la mai multe
imprimante, în acest caz, alegeţi imprimanta dorită prin Chooser. (Apropo,
dacă aveţi nevoie de mai multe informaţii, secţiunile următoare din acest
capitol vă explică în detaliu toţi aceşti paşi.)
Verificaţi ca imaginea să încapă pe pagină.
După ce alegeţi imprimanta şi setaţi dimensiunile şi orientarea hârtiei,
apăsaţi Enter (Return pe Mac) pentru a închide caseta de dialog Page
Setup. Apoi, apăsaţi şi menţineţi cursorul pe căsuţa de previzionare a
paginii {page preview] din colţul din stânga jos al ferestrei Photoshop,
pentru a vedea în mic aspectul paginii la printare. Căsuţa de previzionare a
paginii se află imediat la dreapta căsuţei de mărire [magnification box].
(Pentru lămuriri, consultaţi capitolul 3.) Photoshop afişază o imagine cu
modul în care se potriveşte lucrarea voastră pe hârtie, la dimensiunile
alese. Zona albă din vizor reprezintă mărimea hârtiei; dreptunghiul cu un
X pe el, reprezintă imaginea de printat. Dacă zona X încape în întregime în
zona albă, imaginea va încape pe hârtie. Dacă zona X depăşeşte marginile
zonei albe, imaginea este prea mare pentru pagină şi va trebui să fie
redusă. După ce aflaţi dacă imaginea încape sau nu pe hârtie, puteţi elibera
butonul mouse-ului.
Dacă imaginea nu încape pe pagină, o puteţi reduce folosind comanda Image
Size, discutată în capitolul 4. Aveţi grijă să deselectaţi căsuţa de validare
Resample Image, ca să nu fie afectat numărul de pixeli al imaginii. Apoi,
măriţi valoarea Resolution sau micşoraţi valorile din casetele de opţiuni
Prinţ Size Width şi Prinţ Size Height. (Găsiţi explicaţii complete despre
caseta de dialog Image Size în capitolul 4.)
Sau, în funcţie de modelul de imprimantă, puteţi reduce (scala) imaginea
pentru printare, prin casetele de dialog Page Setup sau noua casetă Prinţ
Options. Scalarea imaginii prin aceste casete de dialog, îi schimbă dimen-
siunile numai pentru printare, pe când comanda Image Size redimensio-
nează imaginea definitiv.
5. Alegeţi comanda File=>Print sau apăsaţi Ctrl+P (96+P pe Mac).
Photoshop va afişa caseta de dialog Prinţ, ce va fi discutată în detaliu mai
târziu, în acest capitol, în această casetă de dialog puteţi să specificaţi câte
copii ale imaginii doriţi să printaţi.
6. Apăsaţi Enter (Return pe Mac).
Experţii susţin că acesta e cel mai uşor pas. Cu excepţia unuia, care avea o
băşică în vârful degetului, votul a fost unanim.
Felicitări! V-aţi asigurat o ieşire [output] clasa întâia! Dar, în eventualitatea că nu
vă sunt clare una-două dintre etapele precedente sau pur şi simplu vă interesează
Capitolul 7: Trecem la tipărire

fiecare fărâmă de informaţie din această carte, vă invit să investigaţi şi restul

acestui capitol.

Alegerea unei imprimante în WindouJs

Dacă aveţi o singură imprimantă conectată la computer, puteţi sări toată secţiunea
ce urmează. Dar, dacă sunteţi parte dintr-o reţea sau aveţi acces la mai multe im-
primante, Photoshop are nevoie să ştie pe care dintre ele intenţionaţi să le folosiţi.

Pentru a selecta imprimanta, deschideţi caseta de dialog Page Setup. Puteţi face
asta în mai multe feluri: alegeţi File=>Page Setup, apăsaţi Ctrl+Shift+P sau
faceţi clic pe butonul Setup aflat în caseta de dialog Prinţ (pentru deschiderea
ei, alegeţi File=>Print sau apăsaţi Ctrl+P). în toate variantele, va apare o casetă
de dialog ca cea prezentată în figura 7-1. (Caseta pe care o veţi vedea poate fi
uşor diferită, în funcţie de modelul de imprimantă şi de versiunea de sistem de
operare pe care le folosiţi).

Pentru a selecta o imprimantă, alegeţi un nume din meniul cu opţiuni multiple

Name. Alegeţi mărimea hârtiei şi tava imprimantei [printer tray] din cele două
meniuri din centrul casetei de dialog (celelalte opţiuni din această casetă vor fi
discutate în alte secţiuni ale acestui capitol). Executaţi clic pe OK sau apăsaţi
Enter, pentru a ieşi din casetă.
 Fig.7-1:
în această
casetă de ^
______________________________________
dialog 'f~~
puteţi alege
|,...~"?
imprimanta, ; . Transfer.. J r c TE
mărimea R ,„,,„„,,,„,, | r na*™ r- _ .
_ hârtiei si orientarea paginii.
12 Partea a ll-a: îngrijirea şl hrănirea pixelilor

0
Alegerea unei imprimante pe Macintosh
Dacă folosiţi aceeaşi imprimantă zilnic, pentru documente cu text şi cifre, pro-
babil că n-aveţi probleme cu Chooser. Putând fi folosit pe orice calculator Mac,
acest programei vă permite să confirmaţi conectarea la imprimantă şi să alegeţi
o anume imprimantă din reţea. Aşa că, dacă nu vreţi doar să vă asiguraţi că totul
e în ordine sau nu vreţi să specificaţi exact imprimanta pe care doriţi s-o
folosiţi, puteţi sări secţiunea următoare.

Pentru accesarea casetei de dialog Chooser, selectaţi comanda Chooser din

meniul Apple. Partea stângă a casetei de dialog, prezentată în figura 7-2, con-
ţine un mănunchi de pictograme care reprezintă toate felurile de driver-e de
imprimantă accesibile în sistemul vostru. A nu se confunda cu driver-ele pe
care le folosiţi când loviţi mingea de golf împreună cu tipografii (crosele de
golf, deoarece driver-ele despre care vorbim noi servesc drept agenţi de legătură
între computer şi imprimanta voastră).
driver-ele de imprimantă imprimantele de reţea
 Fig. 7-2:
Prin
Chooser
puteţi alege
^ LaserWriter 11 NTX
ce fel de
3, Phaser 220i ,
imprimantă
AppleShare DW ÎOO Sertes 5.11
doriţi să
folosiţi.
GlobaFax ImageVriter

LaserWriter 300 LaserWriter 8

i Background Printing
St ijWritw II

(§) Active i
AppleTalk
O inactive

7.5
•S Dacă folosiţi un dispozitiv PostScript - adică o imprimantă care suportă
limbajul printer PostScript - selectaţi pictograma LaserWriter Driver.
Aproape toate imprimantele de peste l 000 USD suportă PostScript care
este, fără îndoială, standardul profesional în printare.
v' Dacă vedeţi o pictograma care se potriveşte modelului vostru specific de
imprimantă, selectaţi-o. De exemplu, dacă aveţi un Epson 840 şi i-aţi
instalat soft-ul însoţitor, ar trebui să vedeţi o pictograma cu numele Epson
care, întâmplător, arată precum computerul vostru, în mod sigur trebuie să
o selectaţi pe ea.
•S Unele fax-uri/modem-uri vă permit să printaţi pe maşini fax la distanţă,
prin linie telefonică. Dacă aveţi un fax/modem cablat corect, este posibil să
Capitelul 7: Trecem la tlpârlre _____________________________ J 21

l selectaţi o pictogramă de driver pentru modem. Să ştiţi însă că, trimiterea

f de fax-uri direct din Photoshop nu prezintă întotdeauna încredere.

După ce selectaţi un driver din partea stângă a listei, în partea dreaptă a casetei
de dialog apar câteva opţiuni adiţionale:

| -S Dacă sunteţi în reţea, veţi vedea o listă a imprimantelor din reţea. Selectaţi
imprimanta dorită, executând clic pe ea.
•S Dacă nu sunteţi în reţea, s-ar putea să vedeţi două pictograme etichetate
Select a Printer Port. Prima pictogramă reprezintă portul imprimantei
(mufa de intrare a ei), cea de a doua, portul modemului. Selectaţi portul la
care imprimanta este conectată, de obicei portul imprimantei, deşi unii
folosesc şi portul modem-ului.

După ce aţi terminat cu toate acestea, executaţi clic pe căsuţa de închidere din
partea stângă a barei de titlu Chooser. Va apare un mesaj, cerându-vă să con-
firmaţi setările folosind1 comanda Page Setup. Nu vă temeţi, secţiunea urmă-
toare explică exact cum se realizează aceasta.

Dacă apare alt mesaj - de exemplu, unul anunţând că imprimanta nu este

accesibilă sau că nu vrea să funcţioneze - mai mult ca sigur că aveţi o problemă
de cablare sau, pur şi simplu, imprimanta nu e pornită. Dacă nu, toate-s bune.

Sincronizarea imaginii cu hârtia

înainte de a trimite imaginea spre imprimantă, trebuie să vă asiguraţi că imaginea
pe care doriţi s-o printaţi încape pe pagina de hârtie. Pentru a vedea dacă toate
sunt în ordine din acest punct de vedere, puteţi folosi cea mai simplă şi rapidă
metodă (menţionată în secţiunea „Cam asta e tot ce trebuie să ştiţi despre
printare"): executaţi clic şi ţineţi apăsată caseta de previzionare aflată în colţul din
stânga jos al ferestrei de imagine. Photoshop afişează imaginea de control şi
puteţi vedea cum se încadrează imaginea în dimensiunile alese pentru hârtie.

Totuşi, prin această metodă, imaginea de control nu e deosebit de precisă în

reprezentarea imaginii reale. Versiunea 6 rezolvă acest neajuns prin noua sa
capabilitate, Prinţ Options, prezentată în figura 7-3. Imensa casetă de dialog
Prinţ Options vă dă ocazia să vedeţi imaginea pe care vreţi să o printaţi exact
aşa cum va apare pe pagină. La aceasta se adaugă o mulţime de alternative în
printare. Să privim mai îndeaproape aceste opţiuni:

' încercaţi opţiunea Center Image [centrează imaginea], pentru a vă pozi-

ţiona imaginea. Deselectaţi şi introduceţi valorile noii poziţii sau, pur şi
simplu, trageţi mini-poza imaginii de control în poziţia dorită pe pagină.
12 Partea a ll-a: fngrlllret şl minima plxtlilir

2
•S Setarea Scaled Prinţ Size [scalarea dimensiunilor la printare] vă permite
să micşoraţi sau să măriţi dimensiunile imaginii, dar numai la printare.
Introduceţi orice procentaj sub 100%, pentru a reduce dimensiunile ima-
ginii printate. Imprimanta va printa toţi pixelii din imagine, numai că ei
vor fi mai mici. Puteţi să introduceţi o valoare şi într-una din casetele
înălţimii sau lăţimii imaginii. Veţi observa că parametrii Scale, Width şi
Height sunt conectaţi, ceea ce înseamnă că schimbând pe oricare dintre ei,
îi afectaţi şi pe ceilalţi doi.
S Opţiunea Scale to Fit Media face ca imaginea printată să ocupe exact
toată suprafaţa hârtiei.
•S Opţiunea Show Bounding Box va plasa o casetă cu mânere în jurul
imaginii, delimitându-i precis perimetrul. Această facilitate e practică dacă
aveţi o bordură albă în jurul imaginii şi nu puteţi distinge limitele ei din
mini-imagine.
S Dacă selectaţi o porţiune a imaginii folosind unul din instrumentele pe care
le voi discuta abia în capitolul 12, veţi putea printa zona respectivă doar
selectând opţiunea numită - surpriză - Prinţ Selected Area. Dacă vreţi doar
să aruncaţi o privire asupra unei zone anume a imaginii, puteţi folosi
această opţiune, pentru a câştiga timp.
S Show More Options afişează opţiunile de administrare şi redare a culo-
rilor Color Management şi Output (un meniu aflat imediat dedesubtul
casetei Show More Options vă permite să alternaţi între cele două opţiuni).
Veţi putea găsi aceste opţiuni - ce vor fi discutate în secţiunea „Trimiterea
imaginii spre imprimantă" - şi în casetele de dialog Prinţ şi Page Setup,
care pot fi accesate şi prin executarea unui clic pe butoanele lor aflate în
colţul din dreapta sus.
S O opţiune întâlnită exclusiv în această casetă de dialog este Include Vec-
tor Data. Selectarea acestei opţiuni permite ca Photoshop să poată trimite
datele vectoriale (obiecte definite matematic), formele şi textul spre o
imprimantă PostScript. Grafica vectorială este independentă de rezoluţie
aşa că poate fi printată la orice valoare a acesteia, fără să-şi piardă din
calitate. Totuşi, bifarea acestei opţiuni măreşte considerabil dimensiunile
fişierului. Dacă veţi trimite date vectoriale către o imprimantă non-PostScript,
veţi observa că obiectele vor avea un aspect nefinisat. Nu vă alarmaţi, de
vină sunt imprimantele non-PostScript care nu sunt capabile să redea
margini netede graficilor vectoriale.
S în afară de scalarea şi poziţionarea imaginii pe care vreţi s-o printaţi,
aveţi posibilitatea să rotiţi în pagină această imagine. De exemplu, dacă
imaginea e mai mult lată decât înaltă, o puteţi printa orizontal rotind pagi-
na cu 90°. Pentru a roti imaginea în pagină, alegeţi File=>Page Setup sau
apăsaţi Ctrl+Shift+P (§€+Shift+P pe Mac) şi va apare caseta de dialog
Page Setup, prezentată anterior în figura 7-1. Sau, deschideţi caseta de
dialog Prinţ apăsând Ctrl+P (38+P pe Mac) şi apoi executaţi clic pe buto-
Capitolul 7: Trecem la tipărire
12
3
 nul Setup. Deşi caseta de dialog pe care o veţi vedea poate arăta diferit faţă
de cea vizibilă în figura 7-1, veţi putea găsi pe ea două butoane radio
Orientation: Portrait [portret] - orientare pe lung- şi Landscape [vedere]
-orientare pe lat. Dacă selectaţi Portrait, imaginea va fi printată în picioare
pe pagină (dreaptă); dacă selectaţi Landscape, Photoshop va roti imaginea,
care va fi printată culcată (pe o parte).
^B Plini Qphons
Fig.7-3: Position - • • .......... j OK

H
P ut eţi pf I»5:F54Z :,v:>. ~Ţ| : ance|

vedea cum - Left: |1 375 jinches : \ , prinţ.

.... r & " t e r .. l m a g e ................................ ! PaseSetup...

StaledPţint:Siîs ............................
'•• ScaBng ikt, Prirtt S^e iî reialivs to ţh« lrn»g« Siz« [
. Scale: |lOo5 P 'Scale to Fit Media -i

: > : ,.| ide*»: |3.556 j incnes 3 "(S 1

l KWh: j^.333 ] nches j-J J f

uw [viori- Options

Color Management jj ...........

seva f
Source Spate: ......... .... ; ......................................................................
potrivi )ocyment: ff Qocument; Adobe RGB (I99S)
imaginea Proof: r Prpof Setup: U S. Web Coatel(SWOP)
pe pagină Prinţ Space: ...... ......................................... •; . '- ---- . . . ............................................ — ..... ; |

folosind
noua ; Profile: j Same As Source ^j j
casetă de d'! r
dialog Prinţ (ISfSTS^
'!:Şva«rh,'j;-ise
Options i""-IRlAHnh»
____ Phnlmhnn
^ Opţiunile specifice găsite în caseta de dialog Page Setup diferă în funcţie
de felul imprimantei folosite. Observaţi că această casetă oferă şi o opţiune
de scalare, care vă permite să micşoraţi sau să măriţi imaginea numai
pentru printare. Posesori de Mac, puteţi găsi o casetă de opţiuni Reduce or
Enlarge, undeva în interiorul casetei de dialog Page Setup. Utilizatori de
Windows, executaţi clic pe butonul Properties, pentru a găsi această
opţiune. Când apare caseta de dialog Properties, faceţi clic pe eticheta
Graphics. Dacă vedeţi opţiunea Scaling, puteţi porni la treabă. Totuşi, veţi
putea observa că aceasta nu vă oferă tot atâta flexibilitate, cum aveaţi cu
capabilitatea de scalare Prinţ Options.
•S Valoarea Scaling are efect până ce deschideţi iar caseta de dialog Page
Setup şi o modificaţi. Aşa că, dacă nu intenţionaţi să scalaţi şi următoarele
lucrări, aveţi grijă ca, după printarea imaginii în lucru, să schimbaţi setarea
înapoi la 100%.
 Pansa a ll-a: îngrijirea ţi hrănlraa plxilllir

Nu uitaţi că modificările efectuate în casetele de dialog Prinţ Options şi Page

Setup nu afectează decât modul cum se va printa imaginea. Nu puteţi produce
imaginii nici o stricăciune permanentă prin intermediul acestor casete de dialog,
aşa că puteţi schimba setările nebuneşte, fără frică de repercusiuni.

* Cu modificările efectuate în caseta de dialog Image Size e cu totul

altceva.

După cum explicam în capitolul 4, dacă uitaţi să deselectaţi căsuţa de validare

Resample Image, puteţi produce stricăciuni definitive imaginilor.

Trimiterea imaginii spre imprimantă

După ce v-aţi asigurat că imaginea va încăpea pe pagină, alegeţi File=>Print sau
apăsaţi Ctrl+P (5€+P pe Mac) pentru a afişa caseta de dialog Prinţ, prezentată în
figura 7-4. Dacă imaginea este încă prea mare, Photoshop afişează un mesaj de
eroare, avertizându-vă că o porţiune a imaginii va fi tăiată de pe pagină şi
întrebând dacă doriţi să continuaţi. Răspunzând No, mesajul de eroare va
dispare şi puteţi redimensiona imaginea, conform celor spuse mai devreme în
acest capitol. Dacă răspundeţi că vreţi să continuaţi printarea, va apare caseta de
dialog Prinţ.

Dacă sunteţi siguri că imaginea ar trebui să încapă în dimensiunile paginii alese

şi cu toate astea Photoshop spune că nu va încape, verificaţi orientarea paginii
(portrait sau landscape) în caseta de dialog Page Setup. Chiar dacă imaginea
încape pe hârtie, dacă nu este orientată corect, Photoshop poate crede că e prea
mare.

Iată ce pot face opţiunile din caseta de dialog Prinţ:

î S Dacă doriţi să printaţi mai multe copii ale unei imagini, introduceţi numă-|
rul dorit în caseta de opţiuni Copies.
% -S După cum s-a menţionat în secţiunea „Sincronizarea imaginii cu hârtia",
l puteţi printa şi numai o porţiune a imaginii, alegând Prinţ Selected Area.
l Dacă doriţi doar să aruncaţi o privire asupra unei porţiuni anume din
f imagine, această opţiune vă ajută să câştigaţi timp.

O scurtă prMre asupra opţiunilor Cotor

Management
Versiunea 5 a introdus conceptul de spaţii color \color syaces\ DL<a?azidve
diferite operează cu spaţii color diferite. Monitoarele, imprimantele color de
birou şi presele offset de performanţă au, toate, spaţiul lor color unic. Opţiunile
Capitolul 7: Trecem la tipărire
12
5
Color Management din Versiunea 6 vă permit să convertiţi spaţiul color al ima-
ginii voastre în timpul printării. De exemplu, dacă profilul color al imaginii este
Adobe RGB (1988), puteţi alege să convertiţi culoarea ei la printare la spaţiul
color al imprimantei voastre Epson, să zicem. Mai multe despre managementul
culorilor găsiţi în capitolul 5.

Iată amănuntele privind opţiunile de printare Color Management:

1. Selectaţi o opţiune pentru Source Space [spaţiul color al sursei].

Document: Foloseşte profilul color al imaginii voastre.
Proof Setup: Foloseşte profilul color al mediului (hârtiei) pe care se prin-
tează (Photoshop foloseşte profilul pe care 1-aţi ales în meniul View Proof
Setup). Pentru detalii, vedeţi capitolul 5.
2. Selectaţi o opţiune pentru Prinţ Space [spaţiul color de printare].
Sub rubrica Profile alegeţi Same As Source, pentru a printa folosind pro-
filul pe care 1-aţi ales la punctul l, Source Space. Dacă doriţi să printaţi
folosind profilul color al altui dispozitiv, de exemplu o imprimantă HP sau
Epson, alegeţi din listă profilul acestuia.
Printer: System Printer (HP LaserJet 4ML OK \
PostScript)
rPrintRange .......... Cancei

i ^a !
Şetup...

<: 1 O ... . '" ' i

r.Pages ., jpies: j 1 ~Ş^"K
i Ronţ j ~ Io: j l|! 1| -X^ Cgllate Copies

Prinţ Quality: 1 300 dpi 2\

&
;
| T Prinţ | :
.
toFije
Encoding: j ASCII j*j

\ .<?

Document:

Adobe RGB

(1998)
T Proof Setup: U.S. Web Coaled
(SWOP)
' ...
r Prinţ S pace-
F
i
g
.

7
-
4

(
W
i
n
d
o
w
s
)
:
Caseta de f;:&oflle'H j
5ameAs5 ur
° !L, dialog
Prinţ. J
Partea a ll-a: îngrijirea şi hrănirea pixelilor
Fig. 7-4
80
(Mac): Printer: "HP LaserJet 4ML" O^O

Caseta de Pages: f)AII QFrom:[

dialog
e .............................................
,
^ To: C— ] fjjjj^D
Prinţ. ,. Destin ation .....
;tfrom: ( Cassette V]|
| « Printer 1 OPţJ.P"*.!
^ sroî^'j Gsşş^te '** ji
Copies:[T^ IO File [ Help~j
j
:.PaperSourc
|
1 9 AII O Fir
1 iNSU'i;:^
Binary i îj Q Prinţ Selected Area
Encoding:
i — Source !
1 : 9> Do c u m ut: Untaggeri Gray !tup:
t
i QProofSi U.S.WebCoated(SWOP)v2t2
, ...... Prinţ
Sp Same As Source j *J
.
Proflle: Belatr iric 1ţ
Irite nt:
 Alegeţi PostScript Color Management pentru a printa pe o imprimantă
PostScript (nivel PS 2 sau peste). Prin această opţiune, Photoshop permite
imprimantei să preia toată conversia culorilor în locul său.
La rubrica Intent, vă recomand să nu schimbaţi setarea implicită, Relative
Colorimetric.

Dacă vă rezumaţi la copii color pe imprimanta de birou, v-aş recomanda la primul

punct să alegeţi Document pentru Source Space, iar la al doilea, Same As Source
pentru Prinţ Space. Apoi, printaţi altă copie folosind profilul color al imprimantei
pentru Prinţ Space, dacă îi puteţi găsi profilul în lista respectivă. Comparaţi
apoi cele două rezultate, pentru a determina care este mai bun. Dacă aveţi o
imprimantă mai recentă, vedeţi şi recomandările din documentaţia producă-
torului. Dacă nu vă grăbiţi, experimentaţi cu diferitele spaţii color atât pentru
Source, cât şi pentru Prinţ Spaces şi comparaţi rezultatele obţinute, înainte de a
trece mai departe, vreau să ştiţi de existenţa altor două opţiuni aflate sub Profile:

l S Lucrul cu opţiunea CMYK nu crează separaţii color. Pentru a realiza

aceasta, citiţi secţiunea următoare. Pentru explicaţii despre CMYK, con-1
sultaţi capitolul 5.
f -S Dacă doriţi să printaţi o imagine color în grayscale, nu alegeţi spaţiul color
| Working Gray aflat în caseta de dialog Prinţ. Mai bine convertiţi imaginea
la grayscale, cum e descris în capitolul 5. Aceasta permite printarea mult
mai rapidă a fişierului.

Cam asta-i tot. Executaţi doar clic pe butonul OK sau apăsaţi Enter (Return pe
Mac) şi gata. In funcţie de dimensiunile imaginii, ar trebui să aveţi un hard copy
în câteva minute.
Capitolul 7: Trecem la tipărire
72
7
Crearea f/ printarea unei ţoi de
prezentare [Contact Sheet]
Photoshop 6 are capabilitatea de a crea o versiune digitală a tradiţionalului Con-
tact Sheet [foaie de prezentare]. Această nouă facilitate preia un folder cu ima-
gini, crează mini-poze şi le aranjează pe o singură pagină. Este practică pentru
ţinerea evidenţei, putând astfel să catalogaţi mari cantităţi de fişiere, dar şi
pentru verificarea sau consultarea rapidă a unui mare număr de imagini.

Iată paşii necesari pentru crearea şi printarea unei foi de prezentare:

1. Alegeţi comanda File=>Automate:=>Contact Sheet II.

2. Executaţi clic pe butonul Choose din caseta de dialog Contact Sheet
(vezi figura 7-5).
Localizaţi folder-ul care conţine imaginile pe care doriţi să le printaţi (con-
sultaţi figura 7-4). Număraţi câte imagini aveţi în folder.
mHEtli^Sll^H
Fig. 7-5: 1 Source Directciry - —,
Caseta de ii ChOOSe... E:\8«-bSim*9«i\ 1
Cancel
1
P Includă AII Subdirector ies ' 1 1
dialog jj; Document •
Contact Bf
Sheet vă |
Wicith: |8 jjinches V] •
prezintă f
opţiunile de Helght: J 1 0 Jinc'ries
. ;•;:; ' ' '
i| mărime şi Resnlution: |72 |pixels/inch jj $|ţ ; ,<f : g»
^ poziţionare ______________________ , ______ . ;. •! '
Mode: JRGB Color 3 , : ,
I pentru mini-
Tîiun";bnsil5 ................
poze. 5 : ;; Place: • jacross first 3

Co.ymns: J3 width: 1.672 Inches RQWS: |ăj

Height: 1.672 : inches î
K> Use Filenarne As Caption .............................................................

Font: JAriai j^j Font5i;e: |l2pt •

3. Specificaţi dimensiunile şi rezoluţia pentru Contact Sheet.

Aveţi grijă să setaţi lăţimea şi înălţimea la dimensiuni suficiente pentru a
încape toate imaginile. Dacă nu sunteţi siguri asupra setării rezoluţiei,
revedeţi capitolul 4 pentru detalii.
4. Specificaţi tta mod cotor-Grayseatei CMYK, RGB sau Lab Color,
Pentru informaţii despre moduri color, vedeţi capitolul 5.
12 Partea a ll-a: îngrijirea şi hrănirea pixelilor

8
5. Specificaţi ordinea şi numărul de coloane şi rânduri pentru punerea în
pagină jlayoutj.
Asiguraţi-vă ca numărul de mini-poze să cuprindă- sau chiar să depăşeas-
că - numărul imaginilor din dosar,
6. Alegeţi dacă vreţi să folosiţi File Name As A Caption [numele fişie
rului ca titlul pentru Contact Sheet.
7. Specificaţi valorile pentru Font şi Font Size.
Versiunea 6 vă lasă, în sfârşit, să stabiliţi personal aceste valori, evitând
astfel scurtarea automată a titlurilor.
8. Apăsaţi Enter (Return pe Mac) sau executaţi clic pe OK.
Un proces automat deschide, copiază, lipeşte [paste] şi poziţionează fie-
care fişier, în funcţie de numărul imaginilor printate, procesul durează
câteva minute. Când procesarea ia sfârşit, veţi avea un fişier similar cu cel
prezentat în figura 7-6.
9. Salvaţi această foaie de prezentare [Contact Sheet] şi printaţi-o folo
sind îndrumările din acest capitol.
â ContaclSheet-1 @ 66.7% (A ThumbnaiLRGB) i~-j

ii
F
iC
o
m
ai
m
Capit0lBl 7: Trecem la tipărire_______________________________ 129

Crearea si prin tarea unui tot de poze

[Picture Packaye]
Altă facilitate a opţiunii Automate este Picture Package [lot de poze]. Această
comandă umple o pagină întreagă cu copii multiple ale unei imagini anume,
scalate la mărimi obişnuite, comerciale, de 5 x 7,4 x 5 sau mărimea de portofel.
Dacă sunteţi fotograf sau pur şi simplu doriţi să împărţiţi o poză la toţi membrii
familiei, această comandă rezolvă problema.

1. Alegeţi comanda File=>Automate=>Picture Package.

2. Executaţi clic pe butonul Choose din caseta de dialog Picture Package.
Localizaţi imaginea dorită.
3. Alegeţi un template [şablon] din meniul cu opţiuni multiple Layout
[punere în pagină].
O imagine de previzionare vă permite să vă faceţi idee despre cum va arăta
imaginea în acea punere în pagină.
4. Specificaţi valori pentru Resolution şi Color Mode.
Găsiţi informaţii asupra rezoluţiei în capitolul 4, iar asupra modurilor color
în capitolul 5.
5. Apăsaţi Enter (Return pe Mac) sau executaţi clic pe OK.
Un proces automat deschide, copiază, lipeşte şi poziţionează fiecare fişier,
în funcţie de numărul imaginilor printate, procesul durează câteva minute.
Când procesarea ia sfârşit, veţi avea un fişier similar cu cel prezentat în
figura 7-6.
6. Salvaţi acest Picture Package şi printaţi-1 folosind îndrumările din
acest capitol.

Printarea de separaţii color

[Cotor Separations]
Până acum am explicat cum să printaţi imagini compozite, în care toate culorile
sunt combinate împreună pe o singură pagină scoasă la imprimanta de birou.
Din nefericire, imprimarea color pe o imprimantă desktop nu este calea cea mai
bună de urmat, dacă intenţionaţi să scoateţi peste 50 de copii. Deşi imprimantele
desktop devin tot mai economice, ele pot fi şi foarte lente şi, în unele cazuri,
calitatea poate lăsa de dorit. Un pas intermediar din ce în ce mai popular este
13 Partea a ll-a: îngrijirea şi hrănirea pixelilor

0
tipărirea digitală în serie mică, la comandă, cu prese ca Xeikon sau Indigo.
Tipărirea digitală duce fişierul direct de pe disc la tipărit, fără să folosească
separaţii de culori (color separations, vezi secţiunea următoare). Calitatea este
foarte bună, iar costurile pot fi rezonabile.

Crearea de separaţii CMj/K

 momentul când cantitatea depăşeşte 500 de copii, e momentul să ne
îndreptăm spre tradiţionala tipărire offset. Pentru aceasta e nevoie să
producem separaţii color. Sunt necesare patru pagini, câte una pentru fiecare
culoare primară de imprimare: cyan, magenta, galben şi negru. Apoi, îl lăsaţi
pe tipograful comercial - persoana, nu maşina - să combine separaţiile color,
pentru a crea pagini color în cantitate de masă. Acesta este procesul folosit în
producerea revistelor, ziarelor şi a altor publicaţii color profesionale.

Pentru a imprima cu Photoshop separaţii color ale unei imagini full-color, tre-
buie să treceţi prin aceste etape:

1. Salvaţi imaginea pe disc.

înainte de a plonja în CMYK, trebuie să vă asiguraţi că imaginea RGB are
un backup şi e ferită de necazuri. Dacă aveţi nevoie de ajutor, capitolul 6
vă dă asistenţă în procesul de salvare, iar despre culori vă aduceţi aminte în
capitolul 5.
2. Alegeţi comanda Image=>Mode=>CMYK Color.
Photoshop converteşte imaginea din universul RGB în universul CMYK.
Nu vă alarmaţi dacă roşul şi albastrul vostru aprins îşi pierd căldura şi
strălucirea. Convertirea din RGB în CMYK face adesea ca imaginea să
apară mai tulbure şi plată. Aceasta se întâmplă deoarece gama de culori
[gamut] pentru CMYK este mult mai redusă decât cea pentru RGB, iar
culorile care n-au corespondent în CMYK sunt convertite în nuanţa cea
mai apropiată, cel mai adesea mai puţin vie şi luminoasă. Din păcate aşa
stau lucrurile şi n-avem ce face. După conversie, aveţi o imagine cu patru
canale, câte unul pentru fiecare din culorile cyan, magenta, galben şi ne-
gru. Puteţi să şi vedeţi canalele, apăsând Ctrl+1, Ctrl+2, Ctrl+3 şi Ctrl+4
(36+1, §6+2, §6+3 şi §6+4 pe Mac). Modul de lucru cu canalele este
explicat în capitolul 5.
3. Alegeţi File to Prinţ Opţions. în caseta de dialog apărută selectaţi
căsuţa Show More Opţions, iar din meniul Opţions selectaţi Color
Management.
4. Sub rubrica Source Space selectaţi Document (vezi figura 7-3).
Aş recomanda U.S. Web Coated (SWOP).
Capitolul 7: Trecem la tipărire
13
1
5. Sub rubrica Prinţ Space, selectaţi Separations, din meniul cu variante
multiple Profile.
Selectarea acestei opţiuni îi spune Photoshop-ului să printeze fiecare canal
pe o pagină separată.
6. Selectaţi Output, din meniul variabil Options. Faceţi clic pe Setup şi
bifaţi Calibration Bars, Registration Marks, Corner Crop Marks,
Center Crop Marks şi Labels, cum puteţi vedea în figura 7-7.
Aceste cinci opţiuni printează o serie de marcaje de aliniere, care sunt foarte
utile tipografului comercial. (Dacă se va folosi o imprimantă non-PostScript,
unele dintre aceste opţiuni pot lipsi din meniu. Selectaţi-le pe cele care
există.)
Versiunea 6 vă oferă posibilitatea de, previzionare pentru aceste marcaje de
imprimerie introduse în imagine.
Aveţi grijă să selectaţi toate aceste căsuţe de validare. Dacă omiteţi vreuna,
tipograful comercial poate avea probleme la alinierea imaginilor în presă şi
produsul final poate arăta ca o fiţuică de doi bani.
7. Executaţi clic pe Prinţ.
j inches
_J

- J
 Fig. 7-7:
Selectaţi
aceste
opţiuni
pentru a
printa
separaţiile Entoding: j
color din
Photoshop.
ibe Photoshop
732 Partea a ll-a: îngrijirea şi hrănirea pixelilor
Odată printată, fiecare pagină va arăta ca o imprimare standard alb-negru, dar
nu fiţi îngrijoraţi. Când duceţi paginile la tipografie, un tehnician va imprima
fişierul pe folie de material plastic, denumită^î/m, care este apoi transferat pe
foi de metal numite plăci [plates]. Fiecare placă este vopsită cu cerneală tipo-
grafică colorată cyan, magenta, galben şi negru. Tehnicianul imprimă mai întâi
toate paginile cu placa cyan. Apoi trece la placa magenta, la galben şi, în final,
negru. Cernelurile se amestecă, formând un curcubeu de verde, violet, oranj etc.

Pentru exemplificare, figura 7-8 prezintă cele patru separaţii color, pentru foto-
grafia din planşa color 5-1. (Comparaţi aceste separaţii cu canalele roşu, verde
şi albastru din capitolul 5, figura 5-2, pentru a înţelege schimbările dramatice ce
survin când convertim imaginea din RGB în CMYK.) Planşa color 7-1 prezintă
separaţiile, aşa cum apar ele colorate în cyan, magenta, galben şi negru. Mai
puteţi vedea şi câteva exemple de aspect al culorilor la combinare.
Cyan Magenta
Yellow Black
 Fig. 7-8:
Conţinutul alb-
negru al
canalelor R!
cyan,
magenta,
galben şi p
negru, aşa ;
cum apare \V
*'A .'••I
la printare
pe pagini
separate. W,
Capiului 7. Trecam la tlpirlro .__________________________ 133

Crearea separaţiilor spot cotor

Photoshop permite şi separaţii spot color. Culorile spot sau custom [perso-
nalizate] sunt culori predefmite - adică cerneluri premixate, produse de com-
paniile de cerneluri tipografice, cea mai populară în S.U.A. fiind Pantone.
Culorile spot sunt folosite, de regulă, pentru un logo, pentru un text în imagine
sau o ilustraţie mică. Culorile spot sunt folosite şi când e nevoie să se aplice
cerneluri metalice sau varniş (un strat transparent, strălucitor). Pentru a scoate o
separaţie în plus, Photoshop adaugă un canal în plus pentru culoarea spot, cum
prezintă figura 7-9.

Pentru ca Photoshop să adauge imaginii o culoare spot:

1. Selectaţi grafica sau textul din imagine căruia doriţi să-i aplicaţi
culoarea spot. .
Folosiţi una din metodele de selectare descrise în capitolul 12. Dacă apli-
caţi culoarea spot unui text, apăsaţi Ctrl+clic (3€+clic pe Mac) pe tipul
stratului, în paleta Layers (mai multe despre straturi în capitolul 15).
Această acţiune selectează textul.
2. Umpleţi selecţia cu alb.
Apăsaţi tasta D pentru culorile implicite. Alegeţi Edit to Fiii şi setaţi opţi-
unile Use pentru fundal şi opţiunea Opacity la 100%.
Sau, apăsaţi Ctrl+Backspace (36+Backspace pe Mac): Aveţi grijă să nu
deselectaţi opţiunea.
3. Selectaţi Show Channels, sub meniul Window. Alegeţi New Spot
Channel, din meniul variabil al paletei Channels, sau apăsaţi Ctrl+clic
(9€+clic pe Mac) pe pictograma paginii, din partea de jos a paletei
Channels.
4. Sub opţiunea Ink Characteristics [caracteristicile cernelurilor], efec
tuaţi clic pe Color Swatch [mostra de culoare] din caseta de dialog
New Spot Channel şi selectaţi culoarea Pantone dorită, din caseta de
dialog Custom Colors.
Dacă vă apare Color Picker [selectorul de culoare], executaţi clic pe buto-
nul Custom.
5. Executaţi clic de două ori pe OK.
Prin această operaţie se adaugă un nou canal pentru culoarea spot şi selec-
ţia se umple cu culoarea indicată.
6. Salvaţi imaginea, fie în formatul Photoshop nativ, fie în formatul
Photoshop DCS 2.0 (Desktop Color Separation). Deselectarea
13 Partea a ll-a: îngrijirea şi hrănirea pixelilor

6
opţiunilor Include Halftone Screen şi Include Transfer Function este
recomandabilă.
Dacă doriţi să importaţi imaginea într-un program diferit, cum ar fi Page-
Maker sau QuarkXPress, salvaţi în formatul DCS 2.0 .
 Fig. 7-9:
Photoshop
adaugă un
canal
separat
pentru
culori spot.
 Alt mod de a alege culorile spot este prin paleta de eşantioane Swatches.
Efectuaţi clic pe meniul paletei şi selectaţi biblioteca dorită de culori spot.

Din meniul cu opţiuni variabile puteţi alege şi Load şi astfel să selectaţi

biblioteci multiple spot color (menţinând tasta Shift apăsată, pentru a selecta 0 "
mai multe deodată). Şi, în sfârşit, puteţi de asemenea vizualiza bibliotecile după
nume şi după mostrele respective, alegând Small List din acelaşi meniu.
Dacă doriţi să folosiţi culori spot, vă recomand călduros să alegeţi culoarea
dintr-o carte (tipărită) de mostre Pantone. Ţineţi minte că ecranul vă poate da
numai cea mai bună aproximare a culorii tipărite. Pentru precizie, culorile
trebuie selectate de pe mediul printat.
 Capitolul 8
Pictează-mă tânăr,
frumos şi sucit
în acest capitol

> Folosirea instrumentelor Pencil, Paintbrush şi Airbrush

> Trasarea de linii drepte cu instrumentele de pictat
> Schimbarea dimensiunii pensulei
> Alegerea pensulelor prin tastatură
> Crearea de tuşe translucide de pensulă
> Pictarea cu moduri de pensulă purtând nume ciudate
> Folosirea noilor instrumente de desen
*»»#»»«#»»»•«>»*»»»»»«#«»*«»»•»»««##««*« *»«**«

/ aţă ce presupun eu: fie novice, fie utilizator ocazional de Photoshop, intraţi într-
una din aceste două categorii - artist sau ne-artist. Unii oameni se simt aşa de
confortabil cu creionul sau pensula în mână, de parcă s-ar fi născut aşa. Dar cea mai
mare parte a utilizatorilor de Photoshop fac parte din grupul celor pe care
sociologii moderni îi numesc „cu handicap artistic".

Vă invit să daţi acest test rapid, pentru a determina din care categorie faceţi
parte:

•S După ce mâzgăliţi în cartea de telefon, sunteţi într-atât de îngrozit de rezul-

tat, încât rupeţi foaia, turnaţi sos pe ea şi o daţi câinelui s-o mănânce?
S Când sunteţi rugat să desenaţi o hartă cu drumul spre casă, încercaţi s-o
scăldaţi, spunând că habar n-aveţi unde-ar putea fi şi, de altfel, aveţi dubii
serioase că locuiţi undeva?
13 Partea a lll-i: Mergând tiptil prin cutia da Instrumente

8
 | S Aveţi deseori coşmaruri în care vă aduceţi brusc aminte că azi trebuie să
| predaţi lucrarea la desen, după ce aţi chiulit tot anul? Şi că, pe când încer-
I câţi febril să pictaţi modelul lungit în faţa voastră, vă daţi seama că ea este
i complet îmbrăcată, pe când dumneavoastră sunteţi în pielea goală?

Dacă aţi răspuns „da" la vreuna din întrebările de mai sus, puteţi presupune
liniştiţi că aparţineţi categoriei ne-artist. Dacă aţi răspuns „da" la două întrebări,
sunteţi atât de bine instalat în acea categorie, încât completarea unui desen de
genul „reuniţi punctele...", vi se pare un proiect imens şi terifiant. Şi dacă aţi
răspuns „da" la primele două şi „Extraordinar, exact asta am visat azi-noapte!"
la cea de a treia, mă simt obligat de codul etic al computeriştilor să vă întreb:
„Sunteţi siguri că psihanalistul nu vă ia banii degeaba?"

Oricare v-ar fi nivelul artistic, va veni totuşi momentul când veţi dori să folosiţi
instrumentele Photoshop într-o imagine. Sigur, pare înspăimântător. Dar acest
capitol vă va ajuta să fiţi pregătiţi.

Pictând cu instrumentele Pencit,

Paintbrush şi Airbrush
Photoshop oferă doar trei instrumente de pictură - minimul necesar, fie că eşti
artist, fie că nu. Prezentate în figura 8-1, ele funcţionează astfel:

| ^ Instrumentul Pencil [creion] trasează linii clare (tari), de diverse grosimi.

' Instrumentul Paintbrush [pensulă] trasează tuşe moi, cu margini uşor
neclare, pentru a crea tranziţii mai naturale.
' Instrumentul Airbrush [pensulă-spray] trasează tot tuşe moi, ca şi pensula.
Singura diferenţă este că ea pompează culoare continuu - chiar când e l
menţinută pe loc - atât timp cât butonul mouse-ului este ţinut apăsat, pe f
când instrumentele Pencil şi Paintbrush pictează numai când sunt trase.

Fiecare dintre ustensile poate fi selectată din tastatură. Apăsaţi J pentru Airbrush,
apăsaţi B pentru a selecta Paintbrush şi Shift+B pentru Pencil (ultimele două
împart acelaşi meniu variabil).

Apropo, instrumentul Pen nu trasează linii frumoase, curgătoare, ce arată ca şi

cum ar fi făcute cu un stilou de milionar, în Photoshop, instrumentul Pen se
foloseşte pentru a crea trasee [paths]. Acestea vă permit să selectaţi o porţiune
dintr-o imagine, trasând un fel de conexiune prin unirea punctelor de contur.
Atât Pen, cât şi traseele vor fi amplu discutate în capitolul 12.
Capitolul 8: Pictează-mă tânăr, frumos şi sucit
13
9
- instrumentul Airbrush
 Fig.8- P.
1: t*
Nu aveţi ' Paintbrush Tool B
nici un Pencil Tool B
motiv să vă
temeţi de
cele trei in-
6. «-.
strumente
de pictură a.
ale Photo- D,
shop-ului.
.•

O
Implicit, Photoshop afişează câte un cursor pensulă, spray sau creion atunci când
selectaţi instrumentele de pictat. Dar dacă apăsaţi tasta Caps Lock, cursorul se
transformă într-un vizor cu ghidaje perpendiculare, care vă permite să vedeţi
mai uşor ceea ce faceţi. Folosiţi vizorul atunci când cursorul vă deranjează la
lucru. Pentru a reveni la cursorul standard apăsaţi iar Caps Lock.

Dacă doriţi, puteţi face cursorul de aceeaşi dimensiune cu pensula. (Secţiunea

următoare, „Schimbarea mărimii pensulei", explică modul de schimbare a di-
mensiunii pensulei.) Pentru a determina cursorul să reflecte mărimea pensulei,
apăsaţi Ctrl+K (3€+K pe Mac) pentru a afişa caseta de dialog Preferences.
Alegeţi Display & Cursors din meniul din partea de sus a casetei sau apăsaţi
Ctrl+3 (38+3 pe Mac) pentru a accesa opţiunile cursoarelor. Selectaţi Brush
Size din butoanele radio Painting Cursors şi apăsaţi Enter (Return pe Mac).

Instrumentele de pictat sunt mici, nepoluante şi se poartă frumos cu copiii, aşa

că de ce nu le invitaţi să faceţi o tură, să vedeţi cum vă-mpăcaţi? Pentru a
desena soarele prietenos din figura 8-4 (daţi foile şi priviţi) cu instrumentele
Paintbrush, Pencil şi Airbrush, urmaţi aceşti paşi:

1. Alegeţi comanda File=>New sau Ctrl+N (38+N pe Mac) pentru a

obţine o pânză nouă.
Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente
 Photoshop va afişa o casetă de dialog care întreabă ce dimensiuni să aibă
noua pânză. Caseta de dialog oferă opţiuni Width, Height şi Resolution,
cum făcea şi caseta de dialog Image Size, întâlnită în capitolul 4.
2. Creaţi o pânză de 400 pixeli lăţime pe 400 pixeli înălţime.
Asta înseamnă 5 1/2 x 5 Vz inci, cu o valoare a rezoluţiei de 72 ppi, sau 4x4
inci, cu o rezoluţie de 100 ppi. Dacă preferaţi, selectaţi Pixels din meniu-
rile Width şi Height, introduceţi în ambele 400 şi puteţi uita despre rezo-
luţie. De asemenea, puteţi alege opţiunea RGB Color din meniul Mode.
3. Apăsaţi Enter (Return pe Mac).
Noua pânză apare într-o nouă fereastră.
4. Selectaţi instrumentul Paintbrush.
Executaţi clic pe pictograma Paintbrush din cutia de instrumente sau
apăsaţi tasta B.
5. Desenaţi un cerc în mijlocul noii pânze.
Merge chiar şi un cerc care nu e perfect. Experţii sunt de acord că un cerc
mai colţuros are mai multă personalitate.
•
6. Pictaţi nişte raze, ieşind din cerc.
Figura 8-2 vă prezintă cam cum ar trebui să arate imaginea acum.
 io
mutriţ
ă
nosti
mă în
interi
Fi
n orul
g.
8-
7. tassoarel
2:
î
tatui.
n Selec ură
taţi ,
instr ap
ume ăsa
ntul ţi
Penc Sh
il. ift
Pe +B
nt .
ru 8
a .
ac
ce D
sa e
cr s
ei e
on n

ul a
di ţ
Capitolul 8: Pictează-mă tânăr, frumos şi sucit

Folosind Pencil, obţineţi linii clare, aşa cum vedeţi în figura 8-3. 9.
Selectaţi instrumentul Airbrush.
Pentru a accesa pensula-spray din tastatură, apăsaţi J.
Fig. 8-3:
O mutriţă
desenată
cu instru- 10. Schimbaţi culoarea de prim-plan [foreground] în oranj.
mentul
Folosiţi barele-cursor RGB din paleta Color (apăsaţi F6 pentru a afişa
Pencil.
paleta), împingeţi la maximum (la 255) cursorul R, fixaţi cursorul G la 150
şi lăsaţi cursorul B la 10.
11. Executaţi clic şi menţineţi apăsat - fără a deplasa mouse-ul -în inte
riorul soarelui.
Observaţi cum Airbrush pompează continuu culoare. Nici Paintbrush, nici

Pencil nu fac aşa ceva.

12. Pictaţi nişte umbre în partea din dreapta jos a soarelui.
Figura 8-4 vă ilustrează spusele mele. Instrumentul Airbrush este potrivit
pentru umbrirea imaginilor. Desigur, soarele adevărat nu poate avea
umbre, dar nici mutriţă nu are, aşa că putem totuşi să dăm frâu liber
imaginaţiei.
Ajunge pentru moment. N-ar fi rău să salvaţi imaginea, deoarece vom reveni la
ea mai târziu, în acest capitol. Şi la urma urmei, dacă ceva nu merge şi nu
salvaţi soarele, nici o pagubă. Puteţi oricând să-1 recreaţi sau să experimentaţi
cu altă imagine.
 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente

Ţineţi minte că în orice moment al exerciţiului precedent - sau în timpul

oricărei expediţii artistice în care vă aventuraţi - puteţi elimina ultima tuşă de
pensulă alegând Edit=>Undo sau apăsând Ctrl+Z (96+Z pe Mac). Oricine poate
greşi, iar comanda Undo pentru asta există, ca să corecteze greşelile. Dacă
trebuie să corectaţi mai mulţi paşi înapoi, puteţi folosi paleta History (vezi
capitolul 11 pentru detalii).
Fig. 8-4:
Folosiţi
Airbrush
pentru a
picta o
umbră
ireală pe
soare.
Efectuarea de artificii cu instrumentele
speciale de pictat
Tragerea cu un instrument în interiorul ferestrei de imagine este, evident, cel
mai obişnuit mod de a picta în Photoshop. Dar nu este şi singurul, după cum
arată lista următoare:
| •/ Pentru a trasa o linie dreaptă, executaţi clic într-un punct al imaginii cu
oricare dintre cele trei instrumente şi apoi faceţi Shift+clic într-alt punct.
Photoshop va crea automat o linie dreaptă între cele două puncte.
| S Pentru a crea un poligon cu laturi drepte, continuaţi să executaţi Shift+clic
în diverse puncte ale imaginii, cu oricare dintre cele trei instrumente. j
Această metodă e grozavă pentru a trasa triunghiuri, stele şi tot felul de j
figuri geometrice.
l S Pentru a crea o linie dreaptă perfect orizontală sau verticală, cu oricare din-
g tre instrumentele de pictat, executaţi clic şi nu eliberaţi mouse-ul, apăsaţi
f tasta Shift şi apoi trageţi unealta în timp ce Shift rămâne apăsat. Cu alte
CinltilHl 8: Pleteazi-ni tânăr, frnnis ţi sucit
cuvinte, apăsaţi Shift imediat ce începeţi să trageţi, menţinând apăsarea pe
tot timpul tragerii. Dacă eliberaţi tasta Shift în timpul tragerii, linia revine
la forma ei iniţială.
Pentru a trasa linii drepte, puteţi folosi instrumentul Line. Dar folosirea
tastei Shift în combinaţie cu instrumentele de pictat este o opţiune mai
bună, oferind mai multă flexibilitate. Puteţi astfel varia tăria liniilor, ceea
ce nu puteaţi face cu Line. Singura ocazie în care obişnuiesc să folosesc
Line, este aceea când vreau să creez linii cu săgeţi la capete. Pentru astfel
de linii, selectaţi din cutia de instrumente, Line. Pe bara Options, executaţi
clic pe săgeata aflată în partea dreaptă a pictogramei Custom Shapes [forme
speciale]. Aici găsiţi opţiunile Geometry care vă permit să specificaţi
aşezarea şi forma săgeţii, lăţimea liniei: şi concavitatea (curbatura) vârfului
săgeţii. Apoi trageţi instrumentul, pentru a trasa linia.
Dacă nu puteţi localiza instrumentul Line, asta e din cauză că Versiunea 6
1-a mutat în acelaşi meniu cu instrumentele New Shapes. Apăsaţi Shift+U
pentru a circula prin meniu până întâlniţi instrumentul Line. Ţineţi cont că,
odată mutat în rândul instrumentelor de forme [shapes], Line a căpătat
toate caracteristicile acestora; inclusiv posibilitatea creerii de straturi de
forme [shape layers].
Executând Alt+clic (3€+clic pe Mac) puteţi lua culoare dintr-o imagine.
Apoi trageţi, pentru a începe să pictaţi cu acea culoare. Apăsaţi Alt (Option
pe Mac), când folosiţi Airbrush, Paintbrush sau Pencil, ca să accesaţi
Eyedropper [Pipeta]. Din păcate, această scurtătură nu mai funcţionează şi
cu instrumentul Line.
Alegerea pensulei
Dacă cele expuse în cele două secţiuni anterioare ar fi fost totul despre instru-
mentele de pictat, Photoshop ar fi fost doar o jucărie scumpă. Dar ştim că
situaţia nu e nici pe departe aceasta - aşa că trebuie să mai existe şi alte instru-
mente, în afara celor prezentate. (Acesta este un exemplu clasic de raţionament
stil Sherlock Holmes.)

Toate cele trei instrumente pot fi modificate în moduri neegalate de nici un creion
mecanic sau pensulă convenţională. Pentru început, puteţi schimba mărimea şi
forma vârfului instrumentului, cum se va explica în următoarele secţiuni. Puteţi
trasa tuşe groase şi, într-o clipă, tuşe subţiri, cu acelaşi instrument.

Schimbarea mărimii pensulei

Pentru a schimba vârful unui instrument-numit mărimea pensulei sau pensula,
pur şi simplu - cu alt vârf, executaţi clic pe meniul derulant Brushes (pe săgeata
Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente
din dreapta cuvântului Brush, de pe bara de opţiuni), localizat imediat sub bara
superioară de meniuri. Photoshop va afişa paleta de pensule Brushes, prezentată
în figura 8-5. Aici puteţi găsi un total de 36 de mărimi de pensulă, incluzând
setările implicite, toate gata de a fi folosite.

Paleta flotantă Brushes, din versiunile Photoshop anterioare, face acum parte
din bara de opţiuni, ca paletă derulantă.

•
0
 l (în caz că aţi uitat lecţiile de geometrie din liceu, diametrul este
35
lăţimea maximă a unui cerc, măsurată între două puncte de pe cerc
Fi • opuse faţă de centru.) Pentru schimbarea mărimii instrumentelor
g.
8- 44
36 60
5: 42 70
55
P Pencil, Paintbrush şi Airbrush, selectaţi instrumentul dorit, făcând
a apoi clic pe paleta derulantă Brushes aflată în bara de opţiuni.
l Majori Coloana din stânga, din figura 8-6, arată cum influenţează fiecare din
e tatea pensulele predefinite, performanţele instrumentului Paintbrush. (în
t pictogr
a fiecare caz, la stânga fiecărei tuşe trasată cu o pensulă, este afişată
amelor pictograma acelei pensule din paleta Brushes.) Observaţi că unele
B reprez
r pensule au margini moi, iar altele de-a dreptul voalate. Când începeţi
entând să folosiţi pensula, paleta se ascunde la locul ei. Pentru a închide
u
s mărim paleta, puteţi de asemenea să apăsaţi Enter (Return pe Mac) sau
h ea tasta Esc.
e pensul
s elor
redau l
21 2
v dimen
ă siunea 45 65 10U £00 300
p
reală, l
e
r cu 3 46 59

m excepţi Acum puteţi vedea paleta Brushes în cinci moduri - mini-imagini

i a celor [thumbnails] mari şi mici (implicit), text simplu sau listă mare sau
t etichet mică (combinaţie de text şi mini-imagini). Accesaţi meniul cu opţiuni
e ate de variabile al paletei Brushes, pentru a selecta una dintre opţiunile de
la 3 O vizionare.
s până la
ă Apăsaţi Shift+clic-dreapta (Control+Shift+clic pe Mac) direct pe
300
s
care pânză, pentru a afişa paleta Brushes sub cursor. Selectaţi o altă
c
h reprezi pensulă şi continuaţi pictarea. Paleta va dispare.
i ntă
m dimen
b siuni
a prea
ţ mari
i
pentru
m
ă
a
r încape
i în
m căsuţel
e e
a respect
p ive.
e Numer
n
s
ele de
u sub
l pictogr
e ame
i reprezi
. ntă
diamet
rele
pensul
elor,
Capitolul 8: Pictează-mă tânăr, frumos şl sucit
U
5
 pensule
standard

pensule
estompate

Fig. 8-6:
Linii
trasate cu
diverse in-
strumente
de pictat,
folosind
unele dintre
mărimile de
pensulă
incluse în
Photoshop.

în Photoshop, contururile moi sunt numite anti-aliased, iar cele estompate sunt
ffeathered. Amândoi termenii constituie dovada că profesioniştii computerului,
de fapt, nu vor să fie înţeleşi de public. Ei preferă să vorbească în propriul lor
cod privat.
 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente

Figura 8-6 prezintă şi efectele unor pensule asupra instrumentelor Pencil şi

Airbrush. După cum puteţi vedea, Pencil trasează linii aspre, nefinisate, indife-
rent de pensula (mărimea) aleasă. Chiar şi pensulele estompate trasează linii
nefinisate, când sunt folosite cu Pencil. Airbrush produce de regulă linii mai
moi decât Paintbrush.

Construiti-^ă propria pensulă

Aţi putea gândi că 36 de pensule vă sunt de ajuns pentru a fi fericiţi până la
adânci bătrâneţi. Dar vă asigur că va veni ziua când veţi dori o mărime de pensulă
un pic mai lată decât opţiunea A, dar un pic mai subţire decât opţiunea B. Aşa că
va trebui să modificaţi una din ele, pentru a avea pensula personală, la comandă.

Pentru a edita o pensulă, faceţi clic pe pictograma ei din bara Options. Ca răs-
puns la un dublu-clic, Photoshop afişează caseta de dialog derulantă, prezentată
în figura 8-7.
crează o nouă presetare
 Name: (Soft Round 21 pixels

Diameter:

Fig. 8-7: < p"Spacmg

Mecanis- r • — o —
mul interior
al dimensio- Anţjle: (g •
nării unei j Roundness: J44
pensule, i
 trage pentru a
roti trage pentru a schimba
rotunjimea

Iată cum modificaţi pensula:

| S Trageţi cursorul Diameter pentru a face pensula mai mică sau mai
mare. Dacă cunoaşteţi valoarea exactă a lăţimii, introduceţi-o în caseta
de opţiuni din partea dreaptă a cursorului. Această valoare se măsoară
în pixeli.
j -S Valoarea Hardness [tărie] reprezintă gradul de estompare al acelei
mărimi de pensulă. O valoare de 100% este hard [tare], cum sunt
primele şase
l opţiuni ale paletei Brushes. Tot ce urmează devine progresiv mai neclar.
Cele 12 opţiuni feathered din paleta Brushes au valori Hardness de
0%.
Cailtilil 8: Plctează-mă tfiftr, franis ţi sucit______________________
l
•S Nu schimbaţi valoarea Spacing. Şi nici nu vă gândiţi măcar să deselectaţi
căsuţa de validare Spacing. Opţiunea Spacing este cea care determină câtă
vopsea se aplică pe pânză şi e mai bine s-o lăsaţi în pace
înainte să vă vorbesc despre opţiunea următoare, Angle [unghi], trebuie să
vă explic cum funcţionează Roundness [rotunjime], căci modificarea valo-
rii Angle rămâne fără efect dacă nu schimbaţi mai întâi valoarea Roundness.
Opţiunea Roundness vă permite să faceţi pensula, din circulară, ovală. O
valoare de 100% este perfect circulară, cum sunt toate pensulele prede-
finite. Orice cifră mai mică conduce la o formă mai mult lată decât înaltă.
•S Dacă doriţi ca o pensulă ovală să fie mai mult înaltă decât lată sau să aibă
altă variaţie a formei actuale, o puteţi roti prin schimbarea valorii Angle.
Trebuie să aveţi în vedere faptul că 360° reprezintă o rotire completă în
sensul invers acelor ceasului, 90° reprezintă un sfert de rotire, 180° o
jumătate, -90° un sfert de rotire în sensu] acelor ceasului etc.
•S Eu nu folosesc niciodată căsuţele de opţiuni Angle şi Roundness pentru a
schimba acele valori. Folosesc în schimb diagrama din colţul din stânga
jos al casetei de dialog. Trăgând unul din cele două mânere circulare
laterale, faceţi pensula mai ovală. Pentru a roti pensula, ori trageţi vârful
săgeţii, ori faceţi clic în poziţia spre care doriţi să arate săgeata. Etichetele
din figura 8-7 explică totul.

Pe măsură ce schimbaţi setările, pictograma pensulei de pe bara Options reflec-

tă efectul modificărilor asupra ei. Dacă;diametrul pensulei e prea mare pentru
ca imaginea de previzionare să încapă în vizor- 74 pixeli şi peste - Photoshop
reduce automat imaginea sa, afişând deasupra casetei vizor o rată de zoom. De
exemplu, o rată de zoom de l :2 înseamnă că previzionaţi la jumătatea dimen-
siunilor reale.

După ce terminaţi editarea pensulei, apăsaţi Enter (Return pe Mac) pentru ca

schimbările să fie acceptate. Reţineţi că aceste acţiuni creează o pensulă doar
pentru uz temporar. Puteţi şi edita sau crea o pensulă pe care s-o salvaţi pentru
folosire ulterioară. Cum? Urmează imediat.

Photoshop 6 face din crearea unei pensule noi, ceva simplu. Executaţi doar clic
pe pictograma unei pensule, din bara de opţiuni, în caseta de dialog apărută
numiţi pensula, specificaţi setările şi faceţi clic pe butonul pictogramei paginii.
Puteţi crea o pensulă nouă şi prin efectuarea unui clic pe o zonă liberă a paletei
Brushes.

Faceţi nebunii cu paieta Brushes

Ori de câte ori descriu vreo capabilitate a Photoshop-ului, îmi vine să spun:
„Staţi, mai sunt încă multe!", ca un vânzător ambulant de cuţite minune. Dar
Partea a lll-a: Mânând tiptil prin cutia da listrunaiita
asta se întâmplă pentru că sunt întotdeauna mai multe. Photoshop nu se mulţu-
meşte să vă dea altceva decât totul. E ceva de admirat, la un program.

Iată ce vreau să spun:

S Nu e nevoie să faceţi clic manual pe pictograma unei pensule din paleta
Brushes pentru a o selecta. Puteţi schimba mărimea pensulei din tastatură,
chiar dacă paleta e ascunsă. Apăsaţi tasta corespunzătoare parantezei drep-
te de închidere (]) pentru a selecta pensule din ce în ce mai mari, în grade
variabile de mărire. Gradările merg astfel: câte l pixel, la pensule de mări-
me între 1-10 pixeli; câte 10 pixeli, la pensule între 10-100 pixeli mărime;
câte 25 pixeli, la pensule între 100-200 pixeli; câte 50 pixeli, la pensule
între 200-300 pixeli, câte 100 pixeli, la pensule între 300-900 pixeli şi sare
la 999 pixeli (maximul), la pensule depăşind această mărime. Apăsaţi
paranteza dreaptă de deschidere ([) pentru a selecta pensule treptat mai mici,
cu aceleaşi gradări.
S Pentru a creşte tăria unei pensule în gradări de 25%, apăsaţi Shift+]. Pentru
a o micşora, apăsaţi Shift+[.
S Pentru a şterge din paletă opţiunea mărimii unei pensule, executaţi pe ea
Alt+clic (Option+clic pe Mac). Dacă apăsaţi doar tasta Alt (tasta Option pe
Mac) vă treziţi cu o foarfecă în miniatură. Aşa vă anunţă Photoshop că
sunteţi pe cale să tăiaţi firul vieţii unei pensule.
S Puteţi încărca de pe disc pensule adiţionale, la alegere selectând, din meniul
paletei, comanda Load Brushes. (Pentru afişarea meniului executaţi clic pe
săgeata ţintind spre dreapta.) Imediat apare o casetă de dialog asemănătoare
cu caseta de dialog Open standard. Mergeţi la folder-ul Photoshop, apoi la
folder-ul Presets şi, în sfârşit, la folder-ul Brushes unde veţi găsi numeroase
biblioteci de pensule, încercaţi Assorted Brushes.abr. (e nostimă). Execu-
taţi clic pe Load pentru a adăuga pensulele speciale în paleta Brushes.
Un mod mai simplu de a încărca pensule este selectarea lor folosind me-
niul paletei Brushes. Bibliotecile sunt listate în partea de jos a acestui
meniu cu opţiuni variabile. După ce selectaţi o bibliotecă, Photoshop vă
întreabă dacă doriţi s-o înlocuiţi [replace] pe cea existentă sau să i-o
adăugaţi ei [append].
•S Pentru a anula orice schimbare adusă opţiunilor de mărime a pensulelor
din paleta Brushes, alegeţi din meniul ei Reset Brushes. Când acest mesaj
apare, executaţi clic pe butonul OK sau apăsaţi Enter (Return pe Mac).
Photoshop oferă/vesete, adică biblioteci presetate de diferite pensule, dar şi
degradeuri, mostre de culori, modele, forme şi alte bunătăţi. Pe măsură ce
vom explora diversele posibilităţi, vă voi explica şi cum se încarcă aceste
presets, nu prea diferit de modul de încărcare a bibliotecilor de pensule. Nu-i
prea greu, nu?
 Capitolul 8: Pictează-mă tânăr, frumos şi sucit

Dacă sunteţi curioşi să ştiţi ce presets oferă Photoshop, puteţi încerca prin
Edit=>Preset Manager. Toate categoriile de presets sunt accesibile prin meniul
variabil Preset Type. La dreapta fiecărei liste derulante de pictograme de
presets se află alt meniu variabil, cu opţiuni de resetare, vizionare, dar şi accesi-
bilitate la diversele biblioteci ale fiecărei categorii de presets. Şi, în fine, puteţi
încărca, înlocui, salva, renumi şi şterge bibliotecile, folosind butoanele din
partea dreaptă a casetei de dialog.

Explorarea attor opţiuni de pictat

Noua bară de opţiuni, Options, care înlocuieşte fosta paletă Options, reprezintă
esenţa opţiunilor de modificare a instrumentelor (pentru versiunea Photoshop 6).
Deşi paleta Brushes controlează un singur aspect al instrumentului de pictat, bara
de opţiuni vă permite să le modificaţi în nenumărate feluri. Aproape orice instru-
ment din cutie poate fi modificat într-un fel sau altul folosind bara de opţiuni.

Studierea barei de opţiuni

Bara de opţiuni este deosebit de utilă, pentru că, spre deosebire de paletele flo-
tante, bara este întotdeauna acolo sus, bine ancorată şi gata de acţiune. Totuşi, dacă
nu vă place unde e aşezată, o puteţi desprinde, trăgând-o din locul ei. O puteţi lăsa
flotantă, oriunde pe ecran, sau puteţi s-o ancoraţi în altă parte, chiar jos de tot.
Figura 8-8 vă prezintă bara de opţiuni care apare când Paintbrush e în acţiune. Cu
mici excepţii, aceleaşi opţiuni apar şi când sunt selectate Pencil sau Airbrush.

Fig. 8-8:
Bara de
opţiuni
Paintbrush
este
;;
partion îl --'"" r"'-Ti.i ^v.: . ^_____..„ ^ ^M__^.

Lamerui ; j „^ y«jj i ^.p^r—3 c^» fsrm rw.^..

general pentru modificarea instrumentelor de pictat. i

Iată cum funcţionează opţiunile:

' Prima pictogramă din stânga barei este identificatorul instrumentului şi vă
arată care dintre instrumente e activ. Am discutat noile opţiuni ale paletei
Brushes mai devreme în secţiunea „Alegerea pensulei".
15 Partea a lll-a: Mariiil tiptil prin cutia tf• listrimeata

0
' Meniul derulant Mode permite accesul la o mulţime de moduri diferite de
pensule, care controlează cum se amestecă culoarea de prim-plan, aplicată
de instrument, cu culorile existente în imagine. Modurile au nume
încurcate şi aparent fără sens, cum ar fi Multiply, Hard Light şi Difference
- aşa că începătorii tind să se ferească de ele, ca de ciumă, în secţiunea
următoare vă voi arăta câteva lucruri nostime pe care le puteţi face cu
unele moduri.
Bara-cursor Opacity, disponibilă când folosiţi Pencil sau Paintbrush, con-
trolează transluciditatea culorii de prim-plan. Bara-cursor poate fi accesată
apăsând pe săgeata de lângă setarea implicită de 100%. Setarea 100% asi-
gură faptul că vopseaua este perfect opacă astfel încât culorile de dedesubt
nu pot fi văzute. (Când folosiţi o pensulă estompată, marginile tuşei sunt
translucide chiar la 100%, dar centrul ei este opac.) Orice setare a opaci-
tăţii sub 100%, face tuşa pensulei translucidă în mod corespunzător.
Dacă vă este încă neclar cum funcţionează cursorul Opacity, asta e pro-
babil pentru că învăţaţi vizual. Figura 8-9,prezintă patru linii trasate cu
Paintbrush, două folosind un vârf moale standard şi două folosind vârf
estompat [feathered]. în ambele cazuri, prima linie e setată la opacitate
100%, iar a doua, la 40%.
Când selectaţi Airbrush, bara-cursor Opacity se transformă în bara-cursor
Pressure. în loc să producă tuşe mai translucide la setări mai scăzute,
Airbrush aplică mai puţină vopsea, ca şi cum aţi strâmta pulverizatorul
unui spray real.
Puteţi schimba valorile Opacity şi Pressure în gradaţii de 10%, apăsând o
tastă de număr. Câtă vreme este selectat unul din instrumentele de pictat,
apăsând cifra 9 schimbaţi opacitatea la 90%, apăsând 8, o schimbaţi la
80% etc. Apăsând tasta O, schimbaţi opacitatea înapoi la 100%. Dacă doriţi
o valoare mai precisă - să zicem, 75% - înscrieţi pur şi simplu valoarea,
dar rapid.
Căsuţa de validare Wet Edges [margini ude] apare numai când Paintbrush
este selectată. Puteţi alege această opţiune pentru atrasa linii translucide,
cu margini întunecate, ca şi cum aţi fi folosit un creion marcator, încer-
caţi-o. Pentru a varia efectul, alegeţi modul Multiply, din meniul variabil
Brush Modes.
Căsuţa de validare Auto Erase apare când selectaţi Pencil. Puteţi alege
această opţiune pentru a desena în culoarea de fundal un pixel pictat în
culoarea de prim-plan, de fiecare dată când faceţi clic pe pânză sau când
trageţi de mouse (practica acceptată în alte programe de pictat). Este foarte
utilă pentru a face retuşări cu pensula de un pixel - faceţi un clic pentru a
adăuga culoarea de prim-plan şi încă unul pentru a o schimba în culoarea
de fundal. Eu las aproape întotdeauna această opţiune selectată, deoarece
permite adăugarea şi ştergerea culorii cu un singur instrument.
Capitolul 8: Pictează-mă tânăr, frumos şi sucit
15
1
Executaţi clic pe pictograma Brush, din marginea din dreapta a barei de
opţiuni, pentru a afişa opţiunile Brush Dynamics.
Ca şi în Versiunea 5.5, puteţi alege să slăbiţi treptat [fade out] tuşa sau
linia, pe parcursul unui număr de paşi (între l -9 999). Fiecare pas echiva-
lează cu o tuşă (trăsătură) realizată cu vârful pensulei. Dar acum puteţi
specifica şi pe care anume dintre opţiunile tuşei - Size, Opacity sau Color
- doriţi să le diminuaţi sau schimbaţi. Size [mărimea] este evident ce face.
Opacity afectează transluciditatea tuşei. Color face culoarea să scadă
treptat în intensitate. Opţiunea Stylus afectează modul în care funcţionează
în Photoshop tabletele preso-sensibile. Dar, dacă n-aţi văzut vreodată o
astfel de tabletă preso-sensibilă, ca să nu mai vorbim de lucrat cu ea, nici
să nu vă gândiţi la ea.
La extremitatea barei de opţiuni puteţi găsi un depozit de stocare [docking
well], care e o zonă dreptunghiulară gri închis, menţionată şi în capitolul 2.
Puteţi trage eticheta oricăror palete în acest depozit pentru a le stoca
ordonat, ca să nu vă stea în drum, dar rămânând totuşi accesibile.
 .

pensula
standard 100%

-40%
 Fig.8-9: -pensula
lată cum estompată
arată nişte 100%
anemone
de mare
pictate la -40%
diferite
setări de
opacitate.
Experimentarea cu alte moduri de pensula
Dintre toate controalele barei de opţiuni, modurile de pensulă [brush modes] din
meniul derulant sunt cele mai greu de înţeles. Nu vă temeţi, n-o să mă apuc să
le enumăr şi să le descriu modul de funcţionare, asta v-ar scurtcircuita creierele,
şi mai avem nevoie de ele vreo câteva capitole. Vă voi arăta numai câteva efecte
specifice pe care le puteţi obţine folosind modurile de pensulă, lăsându-vă să
experimentaţi singuri cu celelalte, în momentul dorit.
752 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente

De exemplu, să luăm imaginea soarelui prezentată în figura 8-4. Să presupunem

că doriţi să coloraţi soarele în galben, iar cerul în albastru.

Problema este că, dacă încercaţi să coloraţi soarele şi cerul cu unul dintre
instrumentele de pictat - chiar şi Airbrush - veţi sfârşi prin a acoperi mutriţa
din soare şi razele din afara lui. Problema nu se rezolvă prin scăderea valorii
opacităţii, pentru că asta ar conduce doar la culori spălăcite, şi tot aţi acoperi
parţial detaliile.
. Cele două
imagini din planşa color 8-1 ilustrează cele spuse. In imaginea din
stânga am pictat soarele şi cerul cu Paintbrush la opacitate 100%. Evident,
rezultatul e prost. In imaginea din dreapta am schimbat opacitatea la 40% şi am
repetat operaţia. Imaginea arată de parcă aş fi văruit-o. Urât!

Soluţia este selectarea unui mod de pensulă. Schimbaţi opacitatea înapoi la

100%, apăsând tasta 0. Apoi selectaţi opţiunea Multiply, din meniul Brush
Modes aflat pe bara Options. In mod miraculos, puteţi picta acum atât cerul, cât
şi soarele, fără a mai acoperi razele sau figura soarelui. Aceasta, deoarece opţi-
unea Multiply întunecă culorile, ca şi cum aţi picta cu acuarele, adică amestecă
culorile, creând nuanţe mai închise. Exemplul din partea din stânga sus a
planşei color 8-2 prezintă rezultatele.

Iată alte moduri de pensule şi alte informaţii interesante asupra acestui subiect:
| S Modul Screen este exact contrar lui Multiply. în loc să amestecaţi culori
pentru a crea nuanţe mai închise, le amestecaţi şi creaţi culori mai des-
| chise. In exemplul din dreapta sus din planşa color 8-2 am putut aplica
culoare exclusiv în interiorul contururilor negre şi a umbrei oranj. Când am
pictat peste zonele albe nu s-a întâmplat nimic, deoarece orice culoare
| amestecată cu alb, dă tot alb.
| ^ Vi se pare logic? Să mai încerc odată. Modul Multiply amestecă culorile
ca şi cum ar fi pigmenţi, de aceea culorile devin mai întunecate. (V-ar
l prinde bine să revedeţi explicaţiile mele despre CMYK şi culorile RGB,
f din capitolul 5.) Prin contrast, modul Screen mixează culorile ca şi cum ar
fi raze de lumină - ca şi culorile RGB - şi de aceea devin mai deschise.
1, S Modul Overlay întunecă culorile întunecate şi deschide culorile deschise,
rezultând o întărire a contrastului, în cazul soarelui nostru, Overlay creează
halouri în jurul liniilor negre, deoarece întunecă interiorul liniilor şi des-
chide culorile marginilor estompate. Exemplul din stânga jos din planşa
color 8-2 ilustrează cele spuse.
i
j v Modul de pensulă Difference este cel mai ciudat dintre toate şi cel mai în
stare să vă surprindă. El creează un efect foto negativ, mixând culorile şi
găsindu-le contrariul. Priviţi ultimul exemplu din planşa color 8-2 şi |
admiraţi acel soare de culoarea prunei, pe un cer ca o roşie. Superb!
Capiului 8: Plctează-raă tânăr, frumos ţi sucit
15
3
•S Puteţi să vă distraţi şi cu modul Exclusion, văr primar cu Difference. El
transformă tot ce e negru în alb şi tot ce e alb în negru, iar toate culorile
intermediare devin cenuşii.
•S Folosiţi modul de pensulă Color pentru a colora imagini în grayscale, ori
pentru a schimba culoarea unor porţiuni de imagini RGB. Să zicem că
doriţi să schimbaţi culoarea cerului din exemplul prezentat în planşa color
8-2, în partea din stânga sus, din albastru în verde. Nu puteţi folosi Normal
Mode, pentru că asta ar şterge razele şi celelalte linii desenate. Şi nu
puteţi folosi nici Multiply, fiindcă asta ar întuneca şi mai mult cerul. Răs-
punsul e Color Mode, care înlocuieşte o culoare cu culoarea de prim-plan,
fără a deteriora detaliile existente.
S Modurile Color Dodge şi Color Burn oferă o utilizare nouă şi interesantă a
instrumentelor Dodge [fereşte] şi Burn [arde], discutate în capitolul 9. în
caz că nu le-aţi descoperit încă, instrumentele acestea funcţionează astfel:
trageţi Dodge pentru a deschide nuanţa unei porţiuni de imagine sau trageţi
Burn, pentru a o întuneca. Dacă folosiţi un instrument de pictat şi modul
Color Dodge, deschideţi culoarea imaginii şi o infuzaţi cu culoare şi in-
vers, folosind Color Burn, o întunecaţi şi o infuzaţi cu culoare. De exem-
plu, pentru a întuneca o imagine şi a-i da o nuanţă verzuie, pictaţi cu verde
în modul Color Burn.
S Pentru a picta din nou normal, selectaţi modul de pensulă Normal.
Efectuând clic-dreapta (Control+clic pe Mac) pe pânză cu unul dintre instru-
mentele de pictat, afişaţi un meniu de scurtături care vă permite accesul la
comanda Edit Brush, cât şi la toate modurile de pensulă.

Aş nota şase dintre modurile precedente - Multiply, Screen, Overlay, Difference,

Color şi Normal - ca foarte utile, care merită să fie intim cunoscute. Exclusion,
Color Dodge şi Color Burn merită şi ele atenţie. Celelalte nu sunt nici pe
departe la fel de folositoare. De fapt, sunt mai degrabă plicticoase şi obscure.
Având acestea în vedere, vă sfătuiesc să experimentaţi din plin cu cele discutate
aici, lăsându-le deoparte pe celelalte.
Este Photoshop dom un program de
pictat?
Photoshop era anterior Versiunii 6 doar un program de pictat, dar acum i s-a
adăugat un meniu întreg plin cu instrumente de desenat forme. Aţi întâlnit deja
instrumentul Line, care locuieşte acum împreună cu alte instrumente noi de
desenat. Să vă prezint acum colocatarii săi.
15 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente

4
desenarea formelor de bază
Photoshop are cinci instrumente de forme - Rectangle [dreptunghi], Rounded
Rectangle [dreptunghi rotunjit], Ellipse [elipsă], Polygon [poligon] şi Custom
Shapes [forme speciale] - chiar şase, dacă includem şi Line. Priviţi paşii
necesari creerii unui dreptunghi, elipse sau poligon (formele speciale le las pe
urmă):
1. Alegeţi culoarea de prim-plan dorită pentru formă.
2. Selectaţi din cutie, instrumentul Rectangle, Ellipse sau Polygon.
3. Selectaţi o opţiune, cum prezintă figura 8-10.
Din bara de opţiuni, puteţi alege una dintre setările următoare:
• Shape Layer: Adaugă, pe propriul său strat, o formă pe; care o puteţi
edita, muta şi transforma. Un strat de formă acţionează ca o mască.
Dacă priviţi paleta straturilor, puteţi vedea că stratul Shape are două
mini-poze - una plină cu culoare, cealaltă conţinând conturul formei.
Cu alte cuvinte, culoarea se vede prin conturul formei, restul stratului
este ascuns (mascat).
Un strat de formă este un traseu vectorial care printează la rezoluţia
maximă a imprimantei, iar nu la rezoluţia imaginii. Pentru detalii asu-
pra rezoluţiei, revedeţi capitolul 4.
• Work path: Adaugă o formă care acţionează drept traseu (mai multe
despre trasee, în capitolul 12). Puteţi folosi un traseu drept mod de
selectare a unei porţiuni dintr-o imagine, deoarece el nu se umple cu
culoare, cum face o regiune de umplere sau un strat de formă.
• Filled Region: Adaugă o formă direct pe strat (vezi capitolul 15).
Opţiunea Fiii Region este echivalentul pictatului direct pe pânză, cu un
instrument de pictat. Reţineţi că, după folosirea acestei opţiuni, forma
nu mai poate fi editată sau mutată.
F ifica o
i diversit
g ate
. de
8 forme.
-
1
0
:
B
a Shape
r layer
Filled
e
region
l butonul
e de
S schimba
h re de
a stare
p forme
e speciale
O
p
ti
o
n
s
c
o
n
ţi
n
t
o
a
t
e
c
e
l
e
n
e
c
e
s
a
r
e
p
e
n
tr
u
a
c
r
e
a
ş
i
m
o
d
Capitolul 8: Pictează-mă tânăr, frumos şi sucit____________________
155

4. Efectuaţi clic pe săgeata îndreptată în jos, situată la dreapta picto-

gramei Custom Shape.
Va apare caseta de dialog derulantă Geometry Options. In termeni laici, ea
vă permite să specificaţi lăţimea şi înălţimea, cât şi diverse alte opţiuni, în
funcţie de forma aleasă.
• Sides: Stabileşte numărul de laturi ale unui poligon (această opţiune
apare în bara de opţiuni).
• Unconstrained: Vă permite să desenaţi liber o formă (fără restricţii).
• Fixed Size: Vă permite să desenaţi o formă cu lăţimea şi înălţimea
prestabilite.
• Proporţional: Vă permite să desenaţi o formă cu un anumit raport pro
porţional între lăţime şi înălţime.
• From Center: Această opţiune vă permite să desenaţi de la centru spre
în afară, iar nu începând de la un colţ.
• Square: Vă permite să desenaţi un pătrat, când este selectat instru
mentul Rectangle.
• Radius: Stabileşte lăţimea unui poligon.
 *
Smooth Corners: Rotunjeşte colţurile poligoanelor.
• Indent Sides By: Creează colţurile unei stele, când este selectat instru
mentul Polygon. Cu cât valoarea este mai mare, cu atât colţurile stelei
sunt mai ascuţite şi subţiri.
• Smooth Indents: Curbează laturile unei stele.
5. Trageţi cursorul pe pânză pentru a crea o formă.
Dacă doriţi să creaţi o formă perfect proporţională, menţineţi apăsată tasta
Shift în timp ce desenaţi. Apăsaţi Alt (Option pe Mac) pentru a începe
desenul din centru.

Puteţi aplica formelor şi Layer Styles [stiluri de straturi]. Alegeţi Layer=>Layer

Style şi aplicaţi unul dintre diversele stiluri prezentate. Puteţi alege şi Window=>
Show Styles şi selecta unul dintre multele stiluri presetate de Photoshop.
Pentru mai multe informaţii despre stilurile de straturi şi paleta Styles, vezi
capitolul 15.
Crearea formelor speciale
Photoshop este dotat cu o mulţime de forme diverse, dintre care puteţi alege.
Aveţi forme de inimă, lună, bulă de dialog de benzi desenate, chiar şi urme de
15 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente

6
picior. Putea Adobe să vă uşureze munca mai mult de-atât? Iată ce trebuie să
faceţi pentru a aduce pe pânză formele speciale:

1. Selectaţi culoarea de prim-plan [foreground] pentru forma aleasă.

Alegeţi Window=i>Show Color şi ajustaţi cursoarele până obţineţi culoarea
dorită.
2. Selectaţi instrumentul Custom Shape din cutia de instrumente.
2. Din bara de opţiuni, selectaţi una dintre opţiunile Shape Layer, Work
Path sau Filled Region.
3. Efectuaţi clic pe meniul derulant Shape, din bara de opţiuni, pentru a
viziona diversele forme disponibile.
4. Selectaţi o formă şi apăsaţi Enter (Return pe Mac) pentru a închide
paleta.
5. Selectaţi meniul derulant Geometry Options pe săgeata din dreapta
pictogramei Custom Shape.
Alegeţi una dintre diversele opţiuni. Cele mai multe au fost deja descrise
în secţiunea „Desenarea formelor de bază". Opţiunea Defined Proportions
vă permite să menţineţi proporţiile originale ale unei forme, indiferent de
mărimea obiectului. Opţiunea Defined Size Proportions vă prezintă o
formă cu dimensiuni predefinite. Cu această opţiune setată, nu trageţi, ci
doar executaţi clic cu mouse-ul. La fel şi cu opţiunea Fixed Size.
7. Trageţi cursorul pe pânză, pentru a crea forma.
Deşi următoarele două opţiuni pot fi setate din caseta de dialog a meniului
flotant Geometry Options, le puteţi implementa şi „din zbor". Dacă doriţi să
creaţi o formă perfect proporţională, menţineţi apăsată tasta Shift în timp ce
desenaţi. Apăsaţi Alt (Option pe Mac) pentru a desena pornind din centru.

Schimbarea formelor
După ce creaţi o formă, puteţi simţi nevoia să-i schimbaţi aspectul. Dacă aţi
selectat opţiunea Filled Region, nu mai aveţi nici o posibilitate de editare. Cei
prudenţi, care aţi ales una din celelalte două opţiuni, citiţi mai departe ca să
aflaţi cum puteţi edita formele. Dar reţineţi, bara de opţiuni se comportă un pic
altfel când lucraţi cu forme. De cum aţi desenat o formă, veţi observa că bara de
opţiuni îşi schimbă aspectul. Se descotoroseşte de multe dintre opţiunile men-
ţionate anterior, dar oferă în schimb un set de patru pictograme, numite butoane
ale stării de selecţie [selection state buttons]. Dacă, întâmplător, nu doriţi
altceva decât să desenaţi alte forme, fără să le modificaţi, puteţi reveni la bara
de opţiuni precedentă, făcând clic pe butonul Dismiss (căsuţa cu marele semn
de bifare).
Capitolul 8: Pictează-mă tânăr, frumos şi sucit
15
7
Dacă totuşi doriţi să modificaţi formele, păstraţi bara de opţiuni cu butoanele
stării de selecţie. Dacă doriţi să adăugaţi sau să înlăturaţi ceva formelor, urmaţi
aceşti paşi:

1. Selectaţi unul dintre următoarele butoane de selecţie (priviţi figura

8-10).
'
• Add to Shape Area: Adaugă formei curente.
• Substract from Shape Area: înlătură din forma curentă.
• Intersect Shape Areas: Reţine numai partea de intersecţie (suprapu
nere) dintre două forme.
• Exclude Overlapping Shape Areas: Şterge partea de intersecţie
(suprapunere) dintre două forme.
Priviţi figura 8-11 pentru exemplificarea fiecărei dintre aceste schimbări
de stare, în acţiune.
2. Selectaţi din cutia de instrumente un instrument de desenare a formei.
3. Ce mai staţi, desenaţi!
adaugă înlătură
Fig.8-11:
Folosiţi
butoanele
de stare de
selecţie
pentru a
modifica
formele.

intersectează exclude (şterge)

La joaca cu formele
Dacă vă j ucaţi un pic cu Photoshop, veţi vedea că majoritatea instrumentelor nu
pot fi folosite pe un strat de formă.
15 Pirtei a lll-i: Menind tiptil prin cutia d e Instrumente

8
Priviţi în schimb ce altceva puteţi face:

l S Folosiţi instrumentul Move (săgeata cu patru vârfuri, din partea din

l dreapta sus a cutiei de instrumente) pentru a muta toate formele în unison
| pe pâ nz ă.
| -S Folosiţi instrumentul Pen [Stilou] pentru a adăuga unele forme variabile
l [free-form]. Detalii despre instrumentul Pen veţi găsi în capitolul 12.
ţ&

•S Folosiţi instrumentul Eyedropper [Pipetă] pentru a evalua culoarea formei.

Din păcate, puteţi folosi o singură culoare pentru un strat de formă. Dacă
doriţi forme adiţionale de culori diferite, trebuie să creaţi noi straturi de
forme.
S Folosiţi instrumentul Path Component Selection pentru a muta forme
individuale.
•S Folosiţi instrumentul Direct Selection pentru a manipula punctele de anco-
rare, mânerele direcţionale, liniile şi curbele unei forme (consultaţi capi-
tolul 12 pentru informaţii asupra acestor elemente). Selectaţi pur şi simplu
un punct de ancorare, un mâner direcţional, o linie sau o curbă şi trageţi de
formă. Puteţi şi să mutaţi întreaga formă cu acest instrument, apăsând Alt
(Option pe Mac).
S Puteţi transforma formele în două feluri. Primul, selectaţi forma cu instru-
mentul Path Component Selection, apoi alegeţi Editd>Transforrn Path şi
selectaţi una dintre variante. Sau, bifaţi opţiunea Sho\y Bounding Box din
bara de opţiuni. Caseta de transformare [Transferai bpîj.] apare în jurul for-
mei, iar bara de opţiuni prezintă diversele opţiuni de transformare. Pentru
informaţii asupra transformărilor, consultaţi capitolul 13.
•S Puteţi alinia şi distribui formele. Selectaţi prima formă, ţineţi apăsată
tasta Shift şi apoi selectaţi toate celelalte forme. Selectaţi una dintre
opţiunile Alignment (setul de butoane din stânga) sau Distribuie (setul de
butoane din dreapta). Voiiâ, formele sunt acum frumos ordonate.

Dacă tot pictatul şi desenatul acesta vi se pare înspăimântător la început, nu vă

daţi bătuţi. Daţi-i drumul, tot înainte! Ţineţi minte, la început totul pare impo-
sibil! Şi mersul în picioare părea odată imposibil şi uite ce bine vă descurcaţi
astăzi. Desigur, nu aşa bine ca alţii, dar tot ajungeţi unde vreţi. Ţineţi-o tot aşa!
 Capitolul 9
Să parodiem realitatea
In acest capitol

> Folosirea instrumentelor de editare şi ajustare

> Decuparea porţiunilor nedorite dintr-o imagine
> Selectarea diferitelor instrumente de focalizare şi nuanţare
> întinderea culorii unei imagini pentru îndepărtarea imperfecţiunilor
> Crearea efectului de pictură în ulei
> Folosirea instrumentului Blur în locul instrumentului Smudge
> înţelegerea instrumentelor Dodge şi Burn
> Ajustarea saturaţiei culorilor cu instrumentul Sponge
> Distorsionarea imaginii cu noua comandă Liquify
«***««**»*»»#*«»•«#«»««»»##»»«>#«««#«**«»**

; vremuri, retuşarea unei fotografii era o sarcină complicată. Dacă doreai să

îndepărtezi reflexia din ochelarii cuiva, să întăreşti focalizarea unui detaliu sau
să întinzi vreo două riduri, trebuia să pictezi sau să dai cu spray fotografia şi să
speri că iese bine. Cel mai adesea îndrăzneţii, cu excepţia profesioniştilor
experimentaţi, făceau totul varză, dorindu-şi după aceea să nu se fi apucat de
aşa ceva. Chiar şi profesioniştii aveau greutăţi să potrivească culorile din paletă
cu nenumăratele nuanţe ale unui peisaj.

Frumuseţea programului Photoshop constă în faptul că pictezi nu numai cu

culori specifice (cum am văzut în capitolul 8), dar chiar şi cu culori şi detalii
luate din imaginea însăşi. Folosind instrumentele de editare - Smudge, Blur,
Sharpen, Dodge, Burn şi Sponge - puteţi ajusta în mod imperceptibil aspectul
pixelilor, mutându-i de colo-colo, mărind contrastul dintre ei, deschizându-i sau
întunecându-i. Rezultatele editării sunt schimbări care se contopesc cu zonele
înconjurătoare.
16 Panta a lll-a: Mergâid tiptil prii cutia da Instrumente

0
 Cu instrumentul Photoshop Crop şi comenzile Image^Croj) şi noua Image=>
Trim puteţi tăia porţiunile nedorite din imagine. Niciodată n-a fost mai uşor să
elimini rudele nedorite din fotografiile de familie!

Photoshop vă permite să retuşaţi imaginile în moduri pe care tehnicile tradi-

ţionale nici nu le puteau concepe, oferind totodată şi o doză de siguranţă. Orice
schimbare făcută poate fi anulată sau, dacă nu vă convine aspectul imaginii
retuşate, puteţi reveni, pur şi simplu, la imaginea originală. Cu alte cuvinte,
Photoshop este o adevărată plăcere pentru retuşorii moderni. Când veţi termina
de citit acest capitol, veţi fi aşa de dornici să amelioraţi şi să modificaţi detalii
fotografice, încât veţi primi cu braţele deschise chiar şi cea mai defectuoasă
poză pe care o puteţi găsi.

Ajustarea gunoaielor atârnate de

margini
în capitolul 4 am explicat cum puteţi schimba mărimea unei imagini fără a
deteriora elementele componente - cu alte cuvinte, cum să transformaţi fotogra-
fia de la cununie, de 8 x 10, într-o poză de mărimea portofelului, fără a tăia
nimănui ceva indispensabil. Dar dacă, să spunem, nevasta fuge cu vecinul, la
Las Vegas? Ce faceţi? Păi cum ce, folosiţi instrumentul Crop şi-1 tăiaţi pe dobi-
toc din poză!

Ascuţişurile instrumentului Crop

Fotografii novici obişnuiesc să se teamă că pozele ies prea aglomerate. Această
grijă poate fi periculoasă. Tot tăind din surplusul din fundal, vă treziţi că aţi
tăiat capul bunicii sau jumătate din micul Joe. Adevărul este că e mai bine să ai
prea multe în poză, decât prea puţine, pentru simplul motiv că ce prisoseşte
poate fi oricând tăiat, dar ce lipseşte trebuie fotografiat din nou. De când a fost
inventată fotografia, artiştii producători au atacat cu foarfeci şi cuţite orice
imagine le pica pe masa de lucru, încercând să înlăture surplusul periferic şi să
ajungă la esenţă. Numită cropping, această tehnică este aşa de răspândită, încât
fotografii profesionişti încadrează în mod special subiectele fotografiate într-un
cadru mai larg, ştiind că cineva, undeva, va ajusta imaginea cum trebuie.

Cu ajutorul lui Photoshop puteţi tăia părţile nedorite dintr-o imagine folosind
instrumentul Crop. Acesta, care pe vremuri împărţea o locuinţă înghesuită cu in-
strumentele Marquee, are acum garsonieră proprie în cutia de instrumente. Pentru
a-1 selecta fără să vă mai complicaţi cu cutia de instrumente, apăsaţi tasta C.
Capitolul 9: Să parodiem realitatea
16
1
Iată cum se foloseşte instrumentul Crop:
1. Trageţi instrumentul în jurul porţiunii de imagine pe care doriţi s-o
păstraţi.
în figura 9-1, am tras Crop în jurul astronautului. Un dreptunghi punctat,
numit marquee, urmează tragerea, indicând clar limitele zonei decupate.
Nu vă necăjiţi dacă nu aţi reuşit să conturaţi perfect elementele imaginii;
veţi avea ocazia să editaţi conturul în pasul următor.
Versiunea 6 acoperă zona din afara chenarului cu un scut [shield] trans-
lucid, pentru a încadra mai bine imaginea izolată. Puteţi folosi controalele
scutului din bara de opţiuni pentru a specifica culoarea şi gradul său de
opacitate sau chiar pentru a-1 desfiinţa.
Fig.9-1: mânere cursul Resize - frontiera Crop
Trageţi
mânerele
pătrate,
pentru a
schimba
limitele
decupării.
Dacă apăsaţi bara de spaţiu în timpul tragerii, Photoshop va înceta să redi-
mensioneze limitele decupării şi va începe să mute întreaga zonă selectată.
Această tehnică vă poate ajuta când încercaţi să poziţionaţi precis limitele.
(Puteţi muta limitele şi după ce le creaţi.)
2. Trageţi conturul de decupare în poziţia dorită.
După ce eliberaţi butonul mouse-ului, Photoshop ataşează mânere pătrate
împrejurul laturilor conturului punctat (priviţi figura 9-1). Dacă dimensiu-
nile nu vă convin, trageţi de un mâner şi modificaţi zona de decupare. Pla-
sat peste un mâner, cursorul se transformă în săgeată cu două capete, indi-
când că puteţi trage de mâner. Puteţi trage de oricâte mânere doriţi - pe
rând, desigur - înainte de-a începe ajustarea.
Dacă ieşiţi cu cursorul din zona limitată, el se transformă într-o săgeată
dublă, curbată. Trăgând acum, puteţi roti zona.
16 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente

2
 Dacă doriţi o tăietură non-rectangulară, bifaţi noua setare Perspective din
bara de opţiuni, pentru a permite mânerelor zonei de decupare să se mişte
independent.
3. După ce aţi poziţionat zona decupării aşa cum doriţi, executaţi
duhlu-clic în interiorul limitelor pentru a decupa imaginea sau
apăsaţi Accept pe bara de opţiuni.
Sau, apăsaţi Enter (Return pe Mac). Photoshop aruncă toţi pixelii din afara
zonei de decupare, cum se poate vedea în figura 9-2. Dacă aţi rotit limitele
decupajului în pasul 2, Photoshop va îndrepta zona dreptunghiulară, rotind
cu ea şi imaginea, cum se vede în figura 9-3.
 Fig. 9-
2:
Faţă-n faţă
cu un
astronaut.

Fig. 9-3:
Dacă
fotografia
nu e
dreaptă,
puteţi roti
zona de
decupare,
până se
încadrează
(sus), iar
Photoshop
va decupa
şi îndrepta
simultan
imaginea
(jos).
Capiului 9: Să varidlem realitatea
16
3
Dacă priviţi bara de opţiuni în timp ce zona de decupaj e activă, veţi observa că
Photoshop vă oferă alegerea de a şterge sau ascunde zona decupată. Opţiunea
Delete elimină zona împrejmuită, iar Hide o ascunde, dar numai când lucraţi cu
straturi. Zona de decupaj se află încă în imagine şi poate fi văzută, dacă mutaţi
stratul cu instrumentul Move. Sau, puteţi alege Image=>Reveal AU [arată tot] şi
Photoshop măreşte pânza, arătând toţi pixelii din toate straturile.

Când rotiţi astfel o imagine (vedeţi figura 9-3), Photoshop îi face reeşantionare
[resampling] - adică îi rearanjează pixelii pentru a se roti şi ei odată cu ima-
ginea. După cum am discutat în capitolul 4, reeşantionarea poate dăuna imaginii,
aşa că, dacă doriţi rezultate bune, nu rotiţi imaginea mai mult de o dată. Dacă
aveţi nevoie s-o rotiţi de mai multe ori, făceţi-o în etape de 90°, astfel
Photoshop nu va mai face reeşantionare. De asemenea, aveţi grijă ca opţiunea
Interpolation, din panoul General al casetei de dialog Preferences, să fie setată
la Bicubic. Apăsaţi Ctrl+K (§8+K pe Mac) pentru a afişa caseta de dialog.

Alte Veşti bune despre decupaje

Decuparea e uşoară şi distractivă pentru toată familia. Puteţi s-o faceţi acasă sau
la slujbă, cu prietenii sau singur, în maşină sau când faceţi gospodărie. Veţi afla
că poate deveni o parte din viaţa de zi cu zi.

Scuze, am rătăcit introducerea pregătită pentru secţiunea asta şi nu o pot găsi.

Dar, înainte de-a pleca la vânătoare după ea, vreau să vă menţionez că urmă-
toarele puncte vă vor explica mai multe tehnici de decupaj, decât puteţi avea
nevoie.

' Dacă vă răzgândiţi asupra decupării, apăsaţi Esc sau Ctrl+punct (88+punct
pe Mac) pentru a scăpa de conturul de decupare. Sau apăsaţi butonul
Cancel de pe bara de opţiuni.
' Dacă încercaţi să trageţi cu instrumentul Crop când o parte a imaginii este
selectată (cum vom vedea în capitolul 12), Photoshop va deselecta ima-
ginea, fără să mai răspundă tragerii. Trebuie să trageţi a doua oară, pentru
ca să vă bage în seamă.
' Pentru a muta conturul de decupare în totalitate, trageţi-1 din interiorul lui.
' Tot utilizând instrumentul Crop puteţi decupa o zonă selectată cu instru-
mentul Rectangular Marquee (vezi capitolul 12), alegând Image=>Crog.
Eu nu folosesc des această alternativă, deoarece Photoshop încetineşte şi
devine letargic când editez contururi de decupaj. Dacă apăsaţi Enter
(Return pe Mac), Photoshop vă întreabă imediat dacă doriţi să ştergeţi sau
să ascundeţi zona decupată.
704 Partei a lll-i: Mergiad tiptil prii cutia de lustramiite
l Nu numai că nu trebuie să aveţi o zonă perfect dreptunghiulară pentru
} decupaje, dar puteţi chiar să folosiţi comanda ImageoCrop cu orice
selecţie arbitrară - eliptică, poligonală, chiar şi estompată [feathered].
Photoshop nu va decupa exact după formă, dar se va apropia cât mai mult
posibil de limită.
Setările Width, Height şi Resolution din bara de opţiuni sunt folositoare
pentru decuparea unei imagini la dimensiuni exacte. Altă setare folositoare
este opţiunea Front Image, care vă permite să decupaţi o imagine exact la
dimensiunile alteia. Să zicem că vreţi să faceţi imaginea B de exact aceeaşi
mărime cu imaginea A. Mai întâi, deschideţi ambele imagini. Decupaţi
imaginea A la dimensiunile dorite, apoi executaţi clic pe butonul Front
Image. Photoshop va încărca setările mărimii şi rezoluţiei imaginii A pe
bara de opţiuni. Selectaţi imaginea B. Trageţi instrumentul Crop pe pânză
şi încadraţi imaginea. Când veţi apăsa Enter (Return pe Mac) pentru a
efectua decupajul, Photoshop va redimensiona automat imaginea B,
potrivind-o cu dimensiunile imaginii A.
•S Puteţi decupa o imagine şi folosind comanda Canvas Size, cum am men-
ţionat la sfârşitul capitolului 4. Puteţi alege să folosiţi această metodă când
aveţi nevoie să ajustaţi o imagine la una sau mai multe laturi, cu un număr
precis de pixeli, pentru a ajunge la o anumită mărime. Comanda Canvas
Size poate fi folositoare când doriţi să decupaţi o porţiune foarte mică - să
spunem doar trei pixeli - de-a lungul uneia sau mai multor laturi ale ima-
ginii şi aveţi greutăţi cu selectarea zonei cu marcatorul Crop. Puteţi reduce
dimensiunile pânzei folosind Image=>Canvas Size (reduce pixelii supără-
tori). Versiunea 6 vă oferă însă o cale şi mai bună de a distruge dăunătorii.
Citiţi în continuare.

Ajustarea exceselor
Noua comandă Trim îndepărtează zonele transparente sau colorate din jurul
imaginii. Alegeţi Image=>Trim. Caseta de dialog Trim va apare cerând informa-
ţii. Selectaţi Transparent Pixels [pixeli transparenţi] (pentru imagini cu straturi),
Top Left Pixel Color [culoarea pixel stânga sus] sau Bottom Right Pixel Color
[culoarea pixel dreapta jos] ca bază pentru ajustare. Apoi spuneţi-i programului
să înceapă ajustarea laturilor Top, Bottom, Left sau Right ale imaginii.
Facem cunoştinţă cu instrumentele
de retuşare
Una peste alta, instrumentele de editat seamănă destul de mult cu cele de pictat.
Instrumentul de editat se foloseşte prin tragere, ca şi cel de pictat. I se poate
Câinelui 9: Si paridlen realitatea

schimba mărimea vârfului, tot prin selectarea unei opţiuni din paleta Brushes. I se
poate modifica funcţionarea, tot prin bara de opţiuni. I se pot chiar aplica moduri
Brush şi setări Opacity (modurile Brush, paleta Brush şi bara de opţiuni sunt toate
descrise în capitolul 8, asta în caz că aţi făcut ochii mari citind cele de mai sus).

Dar instrumentele de editat sunt suficient de diferite de rudele lor pictoriţe,

ca să-i zăpăcească pe cititorii neatenţi, în plus, spre deosebire de Pencil,
Paintbrush şi Airbrush, instrumentele de editat nu au nici vreun corespondent în
lumea reală. Nu vă pot spune că ustensila Photoshop Smudge funcţionează
exact ca şi unealta Smudge 1 tradiţională, care se află în garaj, la un loc cu
grebla, pentru că nimeni nu are aşa ceva, nici în garaj, nici altundeva.

Dar ce fac instrumentele de editat, mal exacţi

Instrumentele de editat ar fi extrem de folositoare în viaţa de toate zilele, asta
dacă le-ar inventa cineva. Să luăm, de pildă, zugrăvitul camerei de recreere.
(Cine n-are aşa ceva?!) Folosind doar pensule şi role, treaba e un coşmar.
Vopseaua de pe pereţi nu se mai potriveşte exact cu cea din bidoane. Sigur
trebuie îndepărtată vopseaua veche şi veţi pierde destul timp încercând să
potriviţi consistenţa celei noi. Şi, după cum vă ştiu, sigur vă împiedicaţi de ceva
şi răsturnaţi vopseaua pe covor.
în Photoshop, ajunge să scanaţi pereţii camerei şi toate problemele s-au rezol-
vat. Chiar dacă trebuie să retuşaţi şi vopseaua şi tapetul, instrumentele de editat
(prezentate în figura 9-4) fac faţă fără probleme.
v' Folosiţi instrumentul Smudge pentru a întinde culoarea de pe o zonă
intactă a peretelui, pe porţiunile golaşe sau pătate. Puteţi întinde vopseaua
oricât doriţi, ca şi cum ar fi proaspătă şi în cantităţi nelimitate. Acesta este
instrumentul de editat pe care îl veţi folosi cel mai des. Va fi discutat mai
amănunţit în secţiunea „Scăpaţi de imperfecţiuni folosind Smudge",
prezentată mai încolo în acest capitol.
v' Dacă tranziţia dintre elementele tapetului este un pic forţată - de exemplu,
dacă pixelii din micile ciupercuţe nu par să se armonizeze perfect cu
pixelii broscuţelor aflate mai jos - îi puteţi netezi cu instrumentul Blur,
care are forma unei picături de apă. Acest instrument estompează mar-
ginile dintre culori, astfel că acestea se amestecă între ele.
^ Pentru a reface texturile, trageţi cu Sharpen - un instrument care arată ca un
con ascuţit. Sharpen măreşte contrastul dintre culori şi reclădeşte marginile.
^Instrumentele Blur şi Sharpen sunt ambele cunoscute ca instrumente de
focalizare \focus tools]. Primul slăbeşte, iar al doilea întăreşte focalizarea.
Ambele instrumente vor fi explicate amănunţit mai târziu în acest capitol,
în secţiunea „Focalizaţi din orice poziţie".
1
smudge - a mânji, a murdări (N.T.)
16 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente

0
v- Pentru a deschide culoarea unei zone întunecate de pe tapet, trageţi
instrumentul Dodge, care arată ca un cerc la capătul unui băţ.
Dodge deschide culorile zonei în mod uniform.
Dacă o porţiune a tapetului (peretelui) s-a decolorat în timp,
puteţi s-o întunecaţi folosind instrumentul Burn, care arată ca o
mână cu degetul mare şi cel arătător formând un O.
x Sunt culorile prea ţipătoare? Sau dimpotrivă, totul e decolorat?
Recunosc, aceste probleme nu sunt întâlnite prea des în camera de
recreere, dar dacă apar, luaţi instrumentul Sponge şi le remediaţi.
y Dodge, Burn şi Sponge sunt numite instrumente de nuanţare
[toning tools] deoarece care schimbă culorile într-o imagine.
Ultimele două secţiuni ale acestui capitol sunt devotate
instrumentelor de nuanţare.
 Fig. 9-4:
Din păcate,
J--T

>•
i,
„j,

instrumen- g •

tele de tf .

editat nu se £
/.
găsesc şi în â,
/.
magazinele
de unelte.
. /) Elur Tool R
..&

6.
m B*
• «^ Dodge Tool 0
«^
jft Sharpen i ool R
*. T @ Sponge Tool 0
fe; '-îmudqe Tool R
LJ,
!
D

I
nts
f
m
i
m 3|
Aşa-i că v-ar plăcea să puteţi folosi aceste instrumentele şi în lumea reală?
Personajele din filmul Home Improvement ar avea ce face cu ele!

descoperirea instrumentelor de editat ascunse

Când aţi privit figura 9-4, aţi observat, poate, faptul că cutia de instrumente din
imagine nu arată ca cea de pe ecranul vostru. Am completat eu imaginea
(desigur, folosind Photoshop), ca să vă pot prezenta toate instrumentele.
Capiului 9: Si parodlem realitatea___________________________ 107

Instrumentele Blur şi Dodge apar în cutie implicit. După cum am menţionat în

capitolul 2, mica săgeată din colţul din dreapta jos al emblemelor lor, indică
faptul că în spatele lor se ascund şi alte instrumente, într-un meniu secundar.
Pentru a ajunge la ele, apăsaţi şi ţineţi cursorul pe pictograma cu pricina şi apoi
trageţi în afară şi în jos, până ajungeţi la instrumentul pe care intenţionaţi
să-1 folosiţi, moment în care puteţi să-i daţi drumul. Sau, apăsaţi Alt+clic
(Option+clic pe Mac) pe pictograma şi circulaţi prin meniu.

Puteţi circula printre instrumente şi folosind comenzi din taste. Apăsaţi R pen-
tru a selecta instrumentul vizibil din compartimentul Blur/Sharpen/Smudge al
trusei, apoi Shift+R pentru a trece la instrumentul ascuns, în mod similar,
apăsaţi O (litera, nu cifra zero) şi apoi Shift+Ovpentru a circula printre instru-
mentele Dodge/Burn/Sponge.

Efectele instrumentelor de editat pot fi imprevizibile uneori - în special pentru

începători. Amintiţi-vă că puteţi folosi Ctrl+Z (38+Z pe Mac) pentru a anula
ultima editare, iar paleta History (descrisă în detaliu în capitolul 11), vă permite
să reveniţi asupra paşilor făcuţi. Puteţi folosi File=>Revert, pentru a restaura
imaginea la ultima versiune salvată.

Scăpaţi de imperfecţiuni folosind

Smudye
Rechinul din figura 9-5 este subiectul ideal pentru a demonstra puterile celui
mai grozav dintre instrumentele de editat Photoshop, Smudge. Ca atâţia alţi
rechini, individul acesta nu se dă înapoi de la bătăi. Capul lui este ca vai de el.
Dacă ar fi fost la vârsta bărbieritului, aş fi zis că are probleme în mânuirea
briciului. Dar, fiind la vârsta violenţei, când prietenii consideră că bătaia e o
distracţie, bănuiesc că acele urme sunt răni de război.

Oricare ar fi cauza cicatricilor, le pot face să dispară cu ajutorul instrumentului

Smudge. Dacă ţineţi minte, în analogia cu camera de recreere, Smudge întinde
culoarea dintr-o parte într-alta a imaginii. Când trageţi cu acest instrument,
Photoshop „apucă" culoarea de sub cursor din momentul începerii tragerii şi o
întinde în direcţia deplasării.

Smudge este o unealtă grozavă pentru întinderea cicatricilor, ridurilor, ştergerea

nasurilor prea mari, a urechilor clăpăuge şi a tuturor lucrurilor care-i fac fericiţi
pe chirurgii plastici. Figura 9-6 prezintă o vedere mărită a magiei pe care o face
instrumentul Smudge asupra rechinului. Diversele lui defecte sunt netezite în
aşa măsură, încât individul pare făcut din porţelan.
16 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente

8
 Fig. 9-5:
Acest
rechin este
pe drumul
pierzaniei.

,
Mânjiţi, dar elegant!
Observaţi că în figura 9-6, am şters imperfecţiunile detaliile. Am tras cursorul
de-a lungul branhiilor rechinului, de-a lungul înotătoarelor şi a botului, totul
cu tuşe scurte. Veţi obţine rezultate cu aspect mai natural, dacă trasaţi cu grijă
de-a lungul detaliilor imaginii şi nu încoace şi-ncolo, la nimereală.

Retuşarea cu instrumentul Smudge necesită o oarecare discreţie. Dacă vă

apucaţi şi şlefuiţi toată suprafaţa imaginii, obţineţi un efect de pictură în ulei,
cum se poate vedea în figura 9-7. Nu mă înţelegeţi greşit, puteţi crea
rezultate interesante şi aşa, dar întinderea excesivă nu este acelaşi lucru cu
retuşatul.
*

Controalele specifice pentru Smudqe

Puteţi modifica efectele produse de instrumentul Smudge, folosind opţiunile
Smudge (vezi figura 9-8):
Executaţi clic şi Shift+clic, pentru a întinde culoarea în linie dreaptă. Sau,
executaţi Shift+tras pentru a întinde orizontal sau vertical. Tehnica aceasta,
de Shift+clic şi Shift+tras, e valabilă pentru toate instrumentele de editat.
Capitolul 9: Să parodiem realitatea
16
9
 •S Selectaţi o mărime de pensulă diferită, din paleta Brushes, pentru a mări
sau micşora dimensiunile pensulei Smudge. Tot aşa, puteţi schimba mări-
mea pensulei pentru toate instrumentele de editat. Pentru a afişa paleta
Brushes, executaţi clic pe săgeata îndreptată în jos, aflată lângă pictograma
pensulei din bara Options. (Amănunte despre schimbarea pensulelor găsiţi
în capitolul 8.)

p
v ••.

Fig. 9-6:
După cum cursorul Smudge
dovedesc şi
imaginile
„înainte"
(sus) şi
„după"
(jos), in-
strumentul
Smudge
poate
întineri un
rechin cu
ani de zile.
Puteţi accesa diversele opţiuni de netezire [smudge], de pe bara Options.
De exemplu, puteţi ajusta cursorul Pressure, efectuând clic pe săgeata neagră
din dreapta setării de 50%, pentru a crea efecte de retuşare mai subtile.
Măriţi valoarea setării Pressure, pentru obţinerea unui efect mai pronunţat.
Nu uitaţi că puteţi schimba mărimea pensulei din tastatură, apăsând tastele
parantezelor şi puteţi schimba setarea presiunii, apăsând tastele numerelor,
cum am explicat în capitolul 8.
17 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente

0
 Fig. 9-7:

l de:
* |N?r.™.! .......£j] Preisura: TuseAIIUver
Puteţi
transforma Bl
o poză într-
o pictură în
ulei, tră-
gând in-
strumentul
Smudge
peste toată
imaginea.

Fig. 9-8:
Opţiunile
care afec-
tează in- ffi
strumentul
Smudge.
 ' Meniul derulant Modes nu oferă opţiunile Multiply, Screen, Overlay sau
Difference, discutate la sfârşitul capitolului 8. Aveţi în schimb două op-
ţmm, Darken [întunecă] şi Lighten [deschide], care vă permit să întindeţi
doar acele culori care sunt mai întunecate sau mai luminoase, decât culo-
rile originale ale imaginii.
' Mai există şi modul de pensulă Color, care vă permite să întindeţi culorile
dmtr-o imagine RGB, fără a afecta detaliile. Drăguţ, nu?
' Celelalte moduri de pensulă-Hue [nuanţă], Saturation [saturaţie] şi Lumi-
nosity [luminozitate] - sunt, care în parte, care total, inutile. Nu vă chinuiţi
să lucraţi cu ele.
• Schimbaţi modul de pensulă înapoi la Normal, pentru a face instrumentul
Smudge să funcţioneze - cum altfel? - normal.
' Ca şi la instrumentele de pictat, executând clic-dreapta (Control+clic pe
Mac) pe pânză, veţi afişa un meniu de scurtături care vă dau acces la
comanda Edit Brush şi la orice mod de pensulă accesibil.
Capiului 9: Si paredleiu realitatea___________________________ J Ţ J

în funcţie de sistemul computerului, Photoshop poate încetini dramatic

dacă măriţi setarea Pressure peste 80-90%, dacă alegeţi o mărime mare de
pensulă sau schimbaţi modul pensulei. Iar dacă faceţi toate acestea în ace-
laşi timp, programul poate deveni atât de lent, încât aţi putea crede că a
căzut. Mergeţi şi beţi o cafea, la întoarcere veţi găsi comanda executată.
•S Selectaţi caseta de validare Finger Painting pentru a înmuia pensula în cu-
loarea de prim-pan [foreground], înainte de a începe întinderea. Photoshop
va aplica un strop de culoare de prim-plan la începutul tragerii şi apoi va
începe să întindă culorile existente în imagine, ca de obicei.
Pentru a accesa temporar Finger Painting când căsuţa e deselectată, apă-
saţi Alt (Option pe Mac) în timpul tragerji instrumentului Smudge. Dacă
Finger Painting este selectat, efectuaţi Alt+tras (Option pe Mac) pentru a
întinde culoarea în mod normal.
•S Căsuţa de validare Use AII Layers nu are nici un efect dacă nu editaţi o
imagine cu straturi. Opţiunea vă permite să străbateţi şi să culegeţi culoare |
din oricare strat.

Planşa color 9-1 prezintă ipostaze înainte şi după, a câtorva efecte combinate.
Am creat cea de a doua imagine selectând caseta Finger Painting, setând la 90%
glisorul Pressure şi schimbând modul de pensulă la Color. Am tras de mai
multe ori cu instrumentul Smudge, jumătate din tuşe având culoarea de
prim-plan setată la roşu şi cealaltă jumătate, setată la galben.

Celelalte instrumente de editat

Celelalte instrumente de editat intră în categoria pe care experţii o numesc „şi
celelalte". Dacă de Smudge puteţi avea nevoie cam o dată la trei zile, de cele-
lalte instrumente e posibil să nu aveţi nici măcar o dată pe săptămână. Chiar şi
aşa, pot fi de un imens, pardon - să zicem real - folos, dacă sunt folosite corect.
Următoarele secţiuni conţin sfaturile mele preferate la folosirea „celorlalte".

focalizaţi din orice poziţie

Este adevărat că Smudge e o mică minunăţie, dar nu este întotdeauna instru-
mentul potrivit operaţiei în curs. De exemplu, să zicem că aveţi o tranziţie brus-
că între două culori. Poate rechinul are un dinte ciobit sau vreţi să neteziţi
muchia unei înotătoare. Care dintre metodele următoare le-aţi folosi, ca să
rezolvaţi problema?

! S întindeţi un pic culoarea, cu instrumentul Smudge. •S îndulciţi

tranziţia dintre culori, folosind instrumentul Blur.
17 Pârtia a lll-a: Menim tiptil prin cutii <• listranfliti

2
V-am pregătit pentru întrebare, spunând că Smudge nu e întotdeauna instru-
mentul potrivit şi folosind cuvântul „îndulcit", aşa că sigur aţi ales al doilea
răspuns. (Aşa-i că 1-aţi ales pe al doilea?) Dar credeţi-mă, va veni un moment
când veţi întâlni o situaţie similară şi primul vostru reflex va fi să luaţi instru-
mentul Smudge.

Daţi-mi voie să vă explic cu ajutorul figurii 9-9. Vă loviţi aici de cea mai dură
dintre toate tranziţiile color posibile - aceea dintre alb şi duşmanul său de
moarte, negrul. Veţi dori să întindeţi puţin culorile, ca să se îmbine puţin mai
armonios, aşa că - natural - întindeţi mâna spre Smudge. Dar problema este
(cum se poate vedea în al doilea exemplu din figură) că nu se poate obţine o
tranziţie blândă, dulce, între cele două culori, oricât v-aţi strădui. Chiar şi prin
Shift+tras cu instrumentul Smudge, întinderea nu e consecventă. Mai există şi
riscul de a mânji detaliile înconjurătoare. Toate acestea se întâmplă deoarece
instrumentul Smudge este conceput ca instrument de întindereliberă a culorii,
nu ca un îndulcitor de contur.

Şi în tot acest timp, îndulcitorul de contur era aproape, aşteptând să-1 folosiţi.
Dacă trageţi instrumentul Blur între forma albă şi cea, neagră - fie în linie
dreaptă, fie liber - obţineţi o margine îndulcită, precum cea prezentată în
ultimul exemplu din figura 9-9.

Câtă vreme suntem la acest subiect, mai notaţi nişte idei despre instrumentele
de focalizare:

•S Aşa cum Blur îndulceşte tranziţiile, instrumentul Sharpen le întăreşte la

loc.
•S Cel puţin, asta era intenţia pentru Sharpen. în practică, el are tendinţa să
granuleze imaginea. Folosiţi-1 cu economie.
S Puteţi ajusta impactul instrumentelor Blur şi Sharpen, schimbând setarea
Pressure din bara de opţiuni. Eu obişnuiesc să setez presiunea la circa 60%
pentru Blur şi 30% pentru instrumentul Sharpen.
•S Când lucraţi cu instrumentele de focalizare, aveţi acces la aceleaşi mo-
duri de pensulă, ca şi atunci când folosiţi instrumentul Smudge. Cele mai
importante sunt Darken, Lighten şi Color. Oricare dintre ele vă poate
ajuta să moderaţi efectele instrumentului Sharpen, făcându-1 astfel mai
folositor.
•S Dacă doriţi să ajustaţi focalizarea unei zone mari dintr-o imagine - sau
întreaga imagine - folosiţi comenzile de sub meniul Filter, ce vor fi
descrise în capitolul 17. Aceste comenzi funcţionează mult mai uniform
decât instrumentele de focalizare.
Capitolul 9: Să parodiem realitatea
77
3
Tranziţie dură întinderea cu instrumentul Smudge
Fig. 9-9:
Parabol
a
tranziţiei
dure,
instru-
mentele
Smudg
e
şi Blur.
îndulcirea cu instrumentul Blur
Instrumentele Qodge şi Burn. Sunt ete opusei
V-aţi întrebat de ce arata aşa pictogramele instrumentelor Dodge şi Burn? Asta
pentru că Dodge şi Burn îşi trag rădăcinile din tehnicile tradiţionale ale camerei
foto statice, în care fotografiai o altă fotografie pentru a-i corecta problemele de
expunere. Pictograma Dodge reprezintă o mică paletă, pe care o interpui ca să
blochezi lumina, iar pictograma Burn, o mână care focalizează lumina. Ar părea
logic deci, ca Dodge să facă imaginea mai întunecată, iar Burn să o lumineze.
Dar Photoshop gândeşte în termeni de clişeu negativ, în care negrul e alb, susul
e jos, dreapta e stânga etc.

Trebuie să mărturisesc că, deşi folosesc Photoshop încă din scutece, tot nu-mi
pot aminti care instrument luminează şi care întunecă, fără să mă gândesc puţin.
Ca să vă ajut şi pe voi să ţineţi minte, vă ofer următoarea formulă mnemonică:

| ^ Dodge luminează imaginile, ca farurile maşinii noaptea. |

•/ Burn întunecă imaginile, ca arsura soarelui pe piele.

Dacă nici aşa nu reuşiţi să ţineţi minte ce fac instrumentele Dodge şi Burn, nu
mai e nimic de făcut.
174 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente
în general, ajustarea funcţionării instrumentelor Dodge şi Burn se face ca şi la
celelalte instrumente de editat sau pictat - prin schimbarea mărimii pensulei,
alternarea modurilor de pensulă etc. (Recitiţi în capitolul 8 despre mărimile şi
modurile de pensule.) Puteţi găsi toate opţiunile instrumentelor, inclusiv mări-
mile pensulelor, în bara de opţiuni care apare imediat sub bara de meniuri
atunci când selectaţi un instrument anume.

Câteva dintre setările din bara de opţiuni necesită unele explicaţii:

l S Bara-cursor Exposure, accesibilă prin apăsarea săgeţii negre aflate în
l dreapta setării implicite de 50%, stabileşte cât de mult va fi luminată sau
întunecată o zonă. Ca de obicei, scăzând valoarea, micşoraţi impactul pe
care-1 produce instrumentul şi crescând valoarea, măriţi impactul.
' Meniul derulant Range conţine doar trei opţiuni: Highlights, Midtones şi
Shadows. Setarea implicită este Midtones, care închide sau deschide culo-
rile medii dintr-o imagine, lăsând în pace culorile foarte deschise sau foarte
închise. Figura 9-10 prezintă rezultatul tragerii cu instrumentul Dodge
peste tot rechinul, în timp ce modul de pensulă activ era Midtones.
' Modul de pensulă Shadows face ca doar cele mai întunecate culori să fie
afectate, pe când modul Highlights are impact asupra culorilor deschise,
în figura 9-11 am setat modul de pensulă la Shadows şi am folosit
instrumentul Dodge. Rezultatul este un rechin care arată ca şi cum ar fi
înghiţit toţi licuricii din lume. Chiar şi cele mai întunecate umbre stră-
lucesc, făcând imaginea uniform luminoasă.
' Pentru a întuneca o imagine cu o uniformitate similară, selectaţi instru-
mentul Burn şi setaţi modul de pensulă la Highlights.
 Fig.9-10:
Setând
Brush
Mode la
Midtones şi
trăgând
peste toată
imaginea
cu Dodge,
am deschis
culoarea
rechinului
fără a
elimina
contrastul.
Capitolul 9: Să parodiem realitatea
17
5
Puteţi folosi o variaţie a instrumentelor Dodge şi Burn, sub forma modurilor de
pensulă Color Dodge şi Color Burn (descrise în capitolul 8). Când folosiţi instru-
mentele obişnuite Dodge şi Burn, doar luminaţi sau întunecaţi imaginea, dar când
folosiţi unul din instrumentele de pictat în mod de pensulă Color Dodge sau Color
Burn, puteţi să luminaţi sau să întunecaţi imaginea, dar şi s-o infuzaţi cu culoare.
De exemplu, dacă doriţi să luminaţi o imagine şi în acelaşi timp să-i daţi o nuanţă
gălbuie, pictaţi cu galben, în mod de pensulă Color Dodge.
Fig.9-11:
Folosind in-
strumentul
Dodge în
combinaţie
cu modul
de pensulă
Shadows,
facem să
lumineze şi
cele mai
întunecate
umbre ale
rechinului.
Meşterind cu butonul Color
 Instrumentul Sponge este conceput să fie folosit pe imagini full-color. Nu
încercaţi să-1 folosiţi pe imagini grayscale, deoarece nu v-ajută la nimic. Nu că
n-ar funcţiona - o face - dar n-o face corect. Pe o imagine grayscale, Sponge fie
luminează, fie întunecă pixelii, ca o versiune mai prăfuită a instrumentelor
Dodge sau Burn.

Când lucraţi pe o imagine color, Sponge măreşte sau scade saturaţia. Aţi folosit f
vreodată butonul Color la televizor? Răsucindu-1 într-o direcţie, culorile devin
ţipătoare; răsucindu-1 invers, imaginea devine gri. Ceea ce faceţi, este ajustarea
saturaţiei TV. Crescând saturaţia, culorile devin mai vii; scăzând-o, culorile
devin terne. Sponge funcţionează în acelaşi mod.

Iată cum trebuie folosit Sponge: 1.

Selectaţi instrumentul Sponge.

17 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente

6
 Apăsaţi tastele O şi Shift+O până ce pictograma Sponge apare în cutia de
instrumente. Photoshop va afişa bara de opţiuni corespunzătoare.
2. Selectaţi opţiunea Mode dorită, din meniul derulant al barei de opţiuni.
Selectaţi Saturate, pentru a face culorile vii, sau Desaturate, pentru a face
culorile terne.
3. Apăsaţi o tastă de număr pentru a schimba valoarea Pressure.
Sau, trageţi bara-cursor din bara de opţiuni, pe care o puteţi accesa făcând
clic pe săgeata neagră de lângă setarea numerică, în ambele cazuri, setarea
afectează instrumentul Sponge.
4. Trageţi Sponge în interiorul imaginii color.
Observaţi cum se schimbă culorile.
Scopul principal pentru care programatorii au conceput instrumentul Sponge,
este desaturarea culorilor care s-au putut pierde la conversia imaginii de la RGB
la CMYK. După cum am menţionat în capitolul 5, culorile roşu, verde şi
albastru se pot amesteca, formând unele nuanţe aprinse, pe care culorile cyan,
magenta, galben şi negru nu le pot exprima. Sponge [burete] tamponează culo-
rile, aducându-le mai aproape de spectrul CMYK.
Mie însă, îmi place să folosesc Sponge în scopul exact opus - de a face culorile
mai saturate. Sigur, poate nu vor fi printate corect, dar cel puţin vor fi pe cât de
aprinse posibil. Dacă tragerea cu setul de instrumente Sponge, pentru saturaţie,
nu afectează culorile dintr-o imagine, asta înseamnă că ele sunt deja cât de
aprinse pot fi.
Altă modalitate bună de a folosi Sponge, este pentru a obţine un punct focal
într-o imagine. Să presupunem că aveţi o fotografie color a unui grup de oa-
meni şi doriţi ca unul dintre ei să iasă în evidenţă. Selectaţi acea persoană (vezi
capitolul 12 pentru metode de selecţie) şi apoi alegeţi !Select=>Inverse. Apoi,
luaţi instrumentul Sponge, setaţi opţiunea Mode la Desaturate, în bara de
opţiuni, şi trageţi buretele peste restul imaginii. Veţi vedea cum culoarea celor-
lalte persoane devine spălăcită, pe când persoana selectată rămâne colorată
strălucitor. Această tehnică funcţionează la orice grup de obiecte. Puteţi să setaţi
opţiunea Saturate, pentru a face elementul selectat mai strălucitor decât cele-
lalte, care rămân cum erau.
Modificaţi totat realitatea folosind
comanda Liquify
Sunt sigur că vă gândeaţi că Photoshop nu vă mai poate oferi şi alte moduri de a
desfide realitatea, aşa este? Ei bine, ţineţi-vă bine de mouse, deoarece soseşte
noua comandă Liquify!
Capitolul 9: Să parodiem realitatea
17
7
 Comanda Liquify vă permite, printre alte lucruri, să distorsionaţi, să răsuciţi, să
încreţiţi şi să umflaţi imaginea. E destul ca să vă vină ameţeala! Aşa că, trageţi
aer adânc în piept şi pregătiţi-vă să fiţi „lichefiaţi"!

Selectaţi porţiunea de imagine pe care doriţi s-o distorsionaţi şi urmaţi aceşti paşi:

1. Deschideţi o imagine şi hotărâţi-vă dacă vreţi să distorsionaţi întreaga

imagine sau numai o porţiune a ei.
Puteţi folosi o zonă selectată cu unul din instrumentele descrise în capi-
tolul 12. Sau, puteţi selecta un singur strat (vezi capitolul 15). Când selec-
taţi o porţiune, părţile rămase neselectate devin îngheţate \frozen], adică
sunt protejate contra distorsionării. în exemplul următor, am ales să
folosesc întreaga imagine. Figura 9-12 prezintă o femeie care pare că ar
avea nevoie de o distorsionare-două.
2. Alegeţi Image=>Liquify.
. Va apare o imensă casetă de dialog, cum prezintă
figura 9-12.
instrumentul Pucker _
III J LI UI LUI 1
'—'-------x ' "'--•
iui Ndll UIIIGIIIUI UlUdl
UL,
*
- instrumentul Shift Pixels

V
se
instrumentul Twirl CounterClockv
!
- instrumentul Reflection -

instrumentul Twirl Clockwise instrumentul Reconstruct

instrumentul Freeze
instrum
entul Warp instrumentul Thaw '

"v;, Câncel j
- jSB^^I^W 1' , ,,; ;- Teol Oţ.t»ofts ' ......... ••-••-' ............ i1.
'IV'.
i Bn»h Stes: p4~"Tj ;

' • Brush Pr»**«r*: pO ^J ;

^
—
.
Fig.9-12: 1 '. r
•:| ^^^^T~~^\
Caseta de 2
E
dialog Liquify : j- ^«E«V«4 -- - - --

este locul - Oiannel: r~~^ ji

unde Invfert j

distorsio- ; H s' *;:!:

naţi o ima-
gine până în •• Vt*-r- Optiwi ..............................................

1 P ShdV Frx.îfr, Ar-wu ;: ;

altă ^^
iT^fc
'
i
' ':\
• :
* -'•'
p Shov Image ; |~ ShovM«*h
:;•••'!' :.««hSte«: JM^,"^jH;
dimensiune '' .. '

i." "' '. ...

a realităţii. .
!-:
. -------------------------
17 Partea a lll-a: Merglil tiptil prii eitla da lastrniiaita

8
 3. Selectaţi mărimea şi presiunea dorită pentru pensulă, din partea
dreaptă sus a casetei de dialog.
Introduceţi o valoare numerică sau accesaţi bara-cursor prin săgeata indi-
când spre dreapta.
4. Dacă nu aţi selectat o porţiune din imagine la punctul l, puteţi s-o
faceţi acum. Definiţi care zone din imagine doriţi să rămână îngheţate.
Alegeţi instrumentul Freeze (prezentat în figura 9-12) şi trageţi-1 pe
zona aleasă.
Pentru cazul nostru, am ales corpul persoanei. Observaţi cum Freeze aco-
peră zona cu o nuanţă roşiatică, denumită mască [mask]. Gradul de înghe-
ţare depinde de presiunea pensulei folosite. Variind presiunea, puteţi în-
gheţa doar parţial o zonă, astfel încât efectul distorsionării să fie mai puţin
intens. Nuanţa măştii este un bun indicator al gradului de îngheţare. Pentru
distracţie, setaţi presiunea la 100%. Dacă greşiţi ceva, apăsaţi Ctrl+Z
(3€+Z pe Mac) pentru anulare. Ţineţi minte totuşi că, dacă doriţi să anulaţi
ceva în timp ce lucraţi pe o mască îngheţată, anulaţi toate tuşele pictate, nu
doar pe ultima.

Dacă doriţi să distorsionaţi doar o zonă selectată dintr-o imagine, vă recomand

să faceţi selecţia cu unul dintre minunatele instrumente de selecţie oferite de
Photoshop, înainte de a accesa comanda Liquify. Astfel, zona selectată va fi
mult mai netă. Dezavantajul este că veţi avea acces numai la zona selectată.
Dacă doriţi să aplicaţi distorsiuni unei zone selectate, dar şi să aveţi acces la
întreaga imagine, trebuie să salvaţi selecţia respectivă şi s-o încărcaţi în caseta
de dialog Liquify. Paşii necesari, dar rapizi de urmat sunt:

1. După ce aţi efectuat selecţia, alegeţi ŞeIect=>Save Selection.

Va apare caseta de dialog Save Selection.
2. în caseta de dialog Save Selection, asiguraţi-vă că opţiunea Channel
este setată Ia New.
3. Numiţi-vă selecţia şi efectuaţi clic pe OK. Dacă nu daţi un nume
selecţiei, Photoshop îi va da numele implicit Alpha 1. Un canal alfa,
este o selecţie salvată.
1. Alegeţi Image=>Liquify.
Va apare caseta de dialog Liquify.
5. Alegeţi selecţia dorită, din meniul Channel de sub Freeze Area.
Selecţia va apare înconjurată de o mască roşie.în timp ce veţi aplica dis-
torsiunile, porţiunile acoperite de masca roşie vor rămâne neafectate, deoa-
rece sunt îngheţate. Pentru a aplica totuşi distorsiuni şi zonelor mascate
Capiului 9: Si paridlen realltatia
 [îngheţate], faceţi clic pe Invert, sub Freeze Area. Atunci, selecţia devine
mascată, iar restul imaginii poate fi distorsionat după plac.

După ce aţi îngheţat o zonă, puteţi s-o inversaţi, fapt ce va îngheţa restul imagi-
nii în locul ei. Sau, puteţi alege Thaw AII [dezgheaţă tot] care va topi sau şterge
toate zonele îngheţate. Puteţi, de asemenea, folosi instrumentul Thaw (vezi
figura 9-12), trăgându-1 peste orice zonă doriţi s-o dezgheţaţi. La fel, mărimea
pensulei şi setările presiunii afectează gradul de dezgheţare.

încercaţi diversele View Options [opţiuni de vizionare]. Puteţi alege să vizionaţi

zona îngheţată, imaginea sau plasa [mesh]. Plasa este o grilă de linii orizontale
şi verticale care plutesc deasupra imaginii, în timp ce distorsionaţi imaginea,
puteţi vedea cum sunt distorsionaţi pixelii, deoarece acest procedeu e bazat pe
răsucirea şi rotirea plasei.

Şi acum, a sosit vremea distracţiei: folosind oricare dintre instrumentele urmă-

toare, faceţi imaginile de nerecunoscut. Priviţi efectele lor, în figura 9-13.

| S Instrumentul Warp: împinge pixelii înaintea pensulei în timpul tragerii,

I creând un efect de întindere. Acest instrument dă cel mai pronunţat efect
l de „halviţă".
' Instrumentul Twirl Clockwise [răsucire în sensul acelor ceasului]:
Roteşte pixelii în sensul acelor ceasului, fie că trageţi, fie că apăsaţi pe loc
cursorul mouse-ului.
' Instrumentul Twirl Counterclockwise: Identic cu primul, dar rotirea se
face în sens invers acelor ceasului.
' Instrumentul Pucker [încreţire]: Deplasează pixelii spre centrul pen-
sulei, fie că trageţi, fie că apăsaţi doar cursorul mouse-ului, dând un efect
astringent.
' Instrumentul Bloat [umflare]: Exact opusul lui Pucker - îndepărtează
pixelii de centrul pensulei, dând un efect sferic.
' Instrumentul ShiftPixels [împingere]: împinge pixelii perpendicular pe
direcţia de mişcare a pensulei, (în figura 9-13 am tras pensula în sus, cum
am făcut şi în cazul instrumentului următor, Reflection.)
' Instrumentul Reflection [reflectare]: Copiază pixelii din zona perpen-
diculară direcţiei de deplasare a pensulei.

După ce folosiţi diversele instrumente spre a zbârci, răsuci, deforma şi, în gene-
ral, pentru a transforma o imagine în ceva asemănător unei picturi de Salvador
Dali, sunteţi gata pentru etapa următoare.
18 Partea a lli-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente

0
 _____ Twirl Clockwise Twirl Counter-
Clockwise
Fig.9-13:
Diferitele
efecte ale
comenzii
Liquify pot
fi de-a
dreptul
îngrozi-
toare.
Urmaţi aceşti paşi, pentru a aplica distorsiunea cu adevărat:
1. Executaţi clic pe OK, dacă sunteţi mulţumiţi de capodopera de coşmar
creată şi doriţi să aplicaţi distorsiunea imaginii.
Până acum, Photoshop v-a prezentat doar un înlocuitor al imaginii, un fel
de previzionare temporară. Aşa că, dacă doriţi să aplicaţi transformările
imaginii, trebuie să faceţi clic pe OK şi să ieşiţi din caseta de dialog.
2. Sau, executaţi clic pe Cancel şi plecaţi de acolo. Dacă aveţi nevoie de
precizări, citiţi informaţiile următoare.
emulai 9: SI piridle» realitatea
 Dacă aţi sărit peste cal, ceea ce nu-i greu cu aceste instrumente, puteţi
modera efectele pe o porţiune sau chiar toată imaginea, folosind instru-
mentul Reconstruct şi comanda Reconstruction. Iată câteva ponturi pentru
a reface ceea ce tocmai aţi masacrat:
• Pentru a readuce întreaga imagine (partea neîngheţată, adică) la starea
originală, prelichefiată, faceţi clic pe Revert, aflat sub Reconstruction.
• Pentru a readuce doar o parte a imaginii (iarăşi, doar partea neîngheţa
tă) înapoi la starea originală, alegeţi Revert, din meniul variabil Mode,
de sub Reconstruction. Selectaţi instrumentul Reconstruct şi trageţi-1
sau menţineţi-1 peste zona dorită.
• Pentru a reveni mai lent asupra distorsiunii aplicate, executaţi clic pe
butonul Reconstruct. Apăsând apoi Esc, el va opri reconstrucţia în acel
moment.

în plus faţă de rafinarea efectelor aplicate imaginii, puteţi extinde distorsiunile

de la zonele neîngheţate la zonele îngheţate. Această opţiune e grozavă, de
exemplu, dacă doriţi să creaţi o tranziţie între zonele distorsionate şi cele
rămase neatinse, îngheţaţi toată sau doar o parte a zonei distorsionate. Sau,
puteţi selecta Invert, de sub Freeze Area, pentru a schimba între ele zona înghe-
ţată cu zona neîngheţată. Alegeţi unul dintre următoarele moduri de recon -
strucţie şi apoi trageţi sau menţineţi cursorul peste zona neîngheţată dorită:

| S Rigid [rigid]: Menţine unghiurile drepte în reţeaua pixelilor, la graniţa

dintre zona neîngheţată şi cea îngheţată (alegeţi modul de vizionare Show
Mesh pentru a vedea lucrurile în acţiune). Zonele neîngheţate încep să
semene mai mult cu originalul.
' Stiff [ţeapăn]: La limita dintre zonele îngheţată şi neîngheţată, distorsi-
unile din prima, se continuă în cea de a doua. Efectele scad în intensitate
pe măsură ce se măreşte distanţa faţă de zona îngheţată.
l -S Smooth [lin]: Distorsiunile din zonele îngheţate continuă lin şi continuu în
f toate zonele neîngheţate.
f S Loose [larg]: Asemănător cu Smooth, dar oferă şi mai multă continuitate.

Pentru a reconstrui toate zonele neîngheţate, executaţi clic pe butonul

Reconstruct. Imaginea călătoreşte lent înapoi în timp, revenindu-şi din coşmar,
chiar în faţa ochilor voştri.

Puteţi de asemenea să faceţi ca reconstrucţia să se potrivească în unele puncte

cu zonele distorsionate. Gândiţi-vă la asta ca la folosirea instrumentului Rubber
Stamp [Ştampilă], dar deformat (vezi capitolul 10, pentru informaţii despre
ştampile).
18 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin citit *• listraniito

2
Pentru o asemenea reconstrucţie, alegeţi una dintre aceste opţiuni rămase în
meniul Mode:
' Displace [dizlocuire]: Reaşează pixelii din zonele neîngheţate, pentru a
reproduce în punctul de referinţă dizlocarea produsă. Puteţi folosi Displace
pentru a muta în altă locaţie o imagine întreagă sau doar o porţiune din ea.
' Amplify [amplificare]: Reaşează pixelii din zonele îngheţate, pentru a
reproduce în punctul de referinţă dizlocarea, rotaţia şi scalarea aplicate.
Folosiţi-o pentru a duplica zone dintr-q imagine.
' Affine [precizare]: Reaşează pixelii din zonele neîngheţate, pentru a
reproduce în punctul de referinţă toate distorsiunile produse - dizlocare,
rotaţie, scalare şi asimetrizare.

Pentru aplicarea modurilor de reconstrucţie de mai sus, efectuaţi mai întâi clic
pe zona distorsionată dorită, pentru a stabili punctul de referinţă. Apoi, luaţi
instrumentul de reconstrucţie şi trageţi sau ţineţi apăsat cursorul mouse-ului
peste zona unde doriţi reproducerea. Puteţi oricând executa un nou clic, pentru a
stabili un nou punct de referinţă.

Cel mai bun sfat pe care vi-1 pot da, pentru a putea înţelege mecanismele intime
ale comenzii Liquify, este: jucaţi-vă, jucaţi-vă, jucaţi-vă! Dacă aveţi câteva mo
mente libere, deschideţi o imagine şi apucaţi-vă să modificaţi realitatea, pe cont
propriu. ;
 Capitolul 10
Curăţarea defectelor
în acest capitol

> Folosirea comenzii Dust & Scratches [praf şi zgârieturi]

> Previzionarea [previewing] efectelor automate
> Setarea valorilor Radius [rază] şi Threshold [prag]
> Curăţarea unei imagini cu instrumentul Rubber Stamp [ştampila]
> Specificarea unei surse de clonare
> Ajustarea setărilor din bara de opţiuni Rubber Stamp

i acă aţi scanat vreodată o imagine, cunoaşteţi povestea. Trimiteţi la scanat o '
fotografie frumoasă, la care ţineţi de-o viaţă şi rezultatul se întoarce arătând
precum cineva prins într-o uscătorie de fulgi. Fire încolăcite de păr se întind
peste imagine. Scamele de praf s-au înmulţit ca iepurii şi, dacă aveţi noroc,
puteţi vedea şi câteva amprente peste toate acestea. E de ajuns să-ţi vină să iei
telefonul şi să suni la atelier, să-i întrebi de ce angajează persoane incompetente
şi neglijente.

Din păcate, cu sarcasmul nu ajungeţi nicăieri. Dar cu instrumentele discutate

în acest capitol, aveţi toate şansele. Cu un ochi ager şi un pic de muncă, puteţi
curăţa toate acele imperfecţiuni şi puteţi face imaginea să arate absolut im-
pecabil.

Photoshop vă oferă două metode de şters firele de praf:

Comanda Dust & Scratches automatizează îndepărtarea imperfecţiunilor

imaginii, dar poate face mai mult rău decât bine, eliminând totodată şi
detalii importante.
Instrumentul Rubber Stamp vă permite să donaţi (copiaţi) porţiuni dintr-o
imagine pentru a acoperi alte zone, pătate. Rubber Stamp presupune mai
 Partea a lll-a: Mânând tiptil prin cutia de Instmmeiti

mult timp de folosire decât comanda Dust & Scratches şi necesită o canti-
Îmaitatebună.
considerabilă de muncă cu mouse-ul, dar şi imaginea rezultată este m

Acest capitol explică avantajele şi dezavantajele fiecărei metode şi mai adaugă

şi câteva idei pentru finisarea imaginilor.

folosirea comenzii bust & Scratches

Aţi avut vreodată o maşină sport, cum ar fi Porsche sau Jaguar? Nici eu, dar ştiu
oameni care au şi care sunt teribil de grijulii cu ele. Majoritatea posesorilor de
Porsche/Jaguar, ar vota mai degrabă un socialist, decât să-şi ducă maşina la o
spălătorie automată, unde bucăţi mari de plastic suspendate îţi biciuie maşina
când trece pe bandă, luând cu ele şi mici fărâme din vopseaua caroseriei. Toţi
pasionaţii auto ştiu că singurul mod corect de a spăla o maşină, este să-i freci cu
grijă suprafaţa cu bucăţi de pâslă tratate special, înmuiate în şampon pentru
bebeluşi.

Deşi cred că lustruitorii ăştia de maşini sunt săriţi de pe fix, le susţin principiile
din toată inima atunci când e vorba de curăţat imagini. De aceea nu sunt aşa de
entuziast să folosesc filtrul Dust & Scratches - e ca şi cum ţi-ai trimite foto-
grafiile la o spălătorie de maşini.

Ar fi trebuit să menţionez că, de fapt, comanda Dust & Scratches este \mfiltru,
ceea ce înseamnă că va corecta automat o imagine, prin mixarea pixelilor
într-un mod predefinit. Funcţionează cam în acelaşi fel cu filtrele care schimbă
focalizarea unei imaginii (vom discuta despre ele în capitolul 17).

Dar, chiar dacă nu agreez comanda Dust&Scratches, asta nu înseamnă că n-am

să vă las s-o încercaţi. Sunteţi majori, nu sunteţi în răspunderea mea. Cine ştie,
poate comanda vă va fi de folos cândva. Poate veţi avea nevoie să curăţaţi o
imagine de urgenţă (să prindă raportul pentru consiliul de administraţie) şi
spălătoria de maşini este singura soluţie pentru care mai aveţi timp.

După această încurajare entuziastă, a sosit momentul să vă arăt cum să

folosiţi filtrul Dust&Scratches. Şoarecele de laborator este de data aceasta
figura 10-1, care prezintă altă varietate de gunoi care poate împroşca
imaginile - mizeria fotografică veche. Liniile, zgârieturile şi punctele din
imagine nu au fost adăugate la procesul de scanare, ele erau parte integrantă
a fotografiei originale. Făcută la începutul secolului, această imagine a
cometei Halley a rezistat uimitor de bine peste ani. Sper să arăt şi eu, barem
pe jumătate aşa de bine, la vârsta ei.
Capitolul 10: Curăţarea defectelor
18
5
Fiindcă veni vorba, dacă sunteţi amator de lucruri extraterestre, sigur v-ar plăcea
CD-ul Corbis „Space & Spaceflight", care conţine sute de vederi ale soarelui,
lunii, planetelor şi nebuloaselor îndepărtate.
 Fig. 10-1:
Cometa
Halley, aşa
cum apărea
ea în 1910,
dar aco-
perită de
mizerie
fotografică
veche.
Pentru a curăţa o imagine care prezintă simptome similare, alegeţi Filţer=>
Noise=>Dust & Scratches. Photoshop va afişa ciudata şi misterioasa casetă de
dialog Dust&Scratches, prezentată în toată splendoarea ei în figura 10-2 şi
explicată în următoarele două secţiuni.

Dacă selectaţi o porţiune a imaginii înainte de a alege comanda Dust&Scratches,

comanda va afecta numai zona selectată.
cursorul Preview caseta Preview butoanele Zoom
Fig. 10-2:
Caseta
de dialog
Dust&
Scratches
oferă o |
provizie
bogată de
opţiuni de
previzio-
nare.
18 Partea a lll-a: Marian* tiptil prin cutia ta Instrunapta

6
Prerizionarea efectelor filtrelor
Creatorii casetei de dialog Dust&Scratches ştiu că e de neînţeles, aşa că au avut
grijă s-o echipeze cu câteva opţiuni de previzionare (prezentate în figura 10-2),
ca să puteţi vedea ce se întâmplă atunci când faceţi o ajustare cât de mică. Iată
cum funcţionează aceste opţiuni de previzionare:

•S Caseta de previzionare (vizorul) [Preview box] vă prezintă cum arată mo-

dificările alese, aplicate pe o mică porţiune a imaginii.
S Dacă scoateţi cursorul din caseta de dialog, el se transformă într-un pătrat
gol. Executând clic cu el pe o zonă din imagine, capturaţi acea zonă în
interiorul casetei vizor.
•S Puteţi derula conţinutul vizorului, trăgând de cursor în interiorul său. Pe
durata tragerii, cursorul se transformă într-o mânuţă.
y Pentru a mări sau micşora imaginea conţinută în vizor, executaţi clic pe
butoanele Zoom (Zoom in, respectiv Zoom but).
v'De asemenea, în interiorul casetei vizor, ; puteţi accesa cursorul-lupă
standard, apăsând tasta Ctrl (<H> pe Mac), pentru zoom in, sau tasta Alt |
(Option pe Mac), pentru Zoom out.
l S Cât timp căsuţa de validare Preview este selectată, Photoshop face
previ-| zionare la setările alese, atât în fereastra de imagine, cât şi în caseta
vizor.
l S Puteţi folosi chiar cursoarele standard Hand şi Zoom, în interiorul ferestrei
l de imagine, în timp ce caseta de dialog Dust&Scratches este deschisă.
% Apăsaţi bara de spaţiu pentru a accesa cursorul Hand sau tastele Ctrl şi Alt
l (3€ şi Option pe Mac), pentru cursoarele Zoom. Această tehnică este un
l mod grozav de a viziona un efect de filtru, la două rate zoom diferite, una
,* în interiorul casetei de dialog şi alta în afara ei.
sî
l -S Dacă Photoshop dă semne că încetineşte prea mult încercând să facă
m previzionarea unui efect în fereastra de imagine, executaţi clic pe căsuţa
l
de validare Preview, pefrtru a opri această funcţie.

Ştiu, n-avea rost să ştiţi atâtea despre previzionare, dar vă va prinde bine în
viitor. Aceleaşi opţiuni, plus alte câteva pe care veţi dori poate să le descoperiţi
singuri (suflete de Vasco da Gama ce sunteţi!), le vom întâlni şi în alte casete de
dialog pe care le voi descrie în capitolul 17.

Specificarea dimensiunilor impurităţilor

Caseta de dialog Dust&Scratches (accesată prin Filţer=>Noise^Dust&Scratches)
oferă doar două opţiuni care afectează performanţele filtrului: barele-cursor
Radius [raza] şi Threshold [prag].
Capitolul 10: Curăţarea defectelor
18
7
Barele-cursor Radius şi Threshold funcţionează astfel:
'
§ S Schimbaţi valoarea Radius pentru a indica dimensiunile firelor de praf şi
l grosimea firelor de păr pe care doriţi să le eliminaţi, în geometrie, radius re-
pre/intă jumătatea lăţimii (diametrului) unui cerc, aşa că valoarea Radius
reprezintă j umătatea lăţimii unui fir de praf. Valoarea minimă fiind l, înseam-
nă că filtrul va şterge toate firele de praf şi păr de până la 2 pixeli grosime.
Veţi zice: „Aha, dacă dau valoarea Radius la maximum (16 pixeli), pot elimina
hoarde întregi de bestii prăfuite şi păroase". Ei bine, nu. Filtrul
Dust&Scratches nu poate face diferenţa dintre firele de praf şi detaliile
imaginii. Aşa că, odată cu mormane de praf cu raza de 16 pixeli, puteţi şterge
şi detalii de aceeaşi mărime, cum ar fi capul unchiului Ralph. Figura 10-3
prezintă efectele setării valorii Radius la l, în partea stângă, şi la 3, în partea
dreaptă. Observaţi cât de neclară a devenit imaginea din dreapta, la o rază de
3 pixeli? Dacă vreţi sfatul meu, nu setaţi niciodată valoarea I Radius la
mai mult de 2.
' Valoarea Threshold îi spune programului cât de diferită faţă de zona
înconjurătoare trebuie să fie culoarea impurităţii, pentru a fi considerată
corp străin. Bara-cursor Threshold funcţionează la fel cu glisoarele RGB
din paleta Color (discutată în capitolul 5) - adică poate varia între O şi
255.
Valoarea Threshold implicită de O îi comunică programului că impurităţile
şi imaginea trebuie să fie diferite cu doar O nivele color, unele faţă de
altele. Cum toate culorile diferă cu cel puţin O nivele între ele, Photoshop
va ignora valoarea Threshold, luând în consideraţie numai valoarea Ra-
dius. Ambele imagini din figura 10-3 au fost filtrate cu valoarea Threshold
implicită de 0.
Fig. 10-3:
Efectele
aplicării
filtrului
Dust&-
Scratches
cu bara-
cursor
Radius
setată la 1
pixel
(stânga)
şi la 3
pixeli
(dreapta).
18 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente

8
Mărind valoarea Threshold (de prag), îi ordonaţi Photoshop-ului să fie mai
selectiv. Dacă setaţi valoarea la 10, impurităţile şi culorile imaginii vor
trebui să difere cu cel puţin l O nivele pentru ca Photoshop să filtreze praful,
cum se vede în primul exemplu din figura 10-4. Dacă ridicaţi valoarea la
20 - ca în exemplul al doilea - Photoshop va ignora şi mai multe impurităţi
potenţiale. Observaţi că cele două dungi orizontale din a doua imagine
rămân intacte, fiind excluse de la filtrare de setarea Threshold. (Apropo,
în figura 10-4 am setat valoarea Radius la 3 - ceea ce vă spusesem să nu
faceţi - pentru a scoate în evidenţă efectele setării valorii Threshold.)
Dacă setaţi valoarea Threshold peste 100, firele de praf ar trebui să fie
albe, iar imaginea neagră - sau viceversa - pentru ca Photoshop să le mai
acorde atenţie. Eu nu recomand să folosiţi valori mai mari de 15.
 Fig. 10-4:
La o
valoare
Radius de 3
pixeli, am
setat
valoarea
Threshold
la 10
(stânga) şi
apoi 20

în afirmaţiile mele despre valorile Radius şi Threshold, am neglijat să menţionez

(dreapta). un fapt neplăcut. Deşi filtrul Dust&Scratches a şters într-o măsură sau alta detalii
din figurile 10-3 şi 10-4, nici una dintre imagini nu este complet curăţată de pete
şi dungi. Chiar dacă poza asta învechită arată mai rău decât vor arăta vreodată
imaginile voastre, rămâne totuşi faptul că filtrul Dust & Scratches este o soluţie
imperfectă. La fel ca o spălătorie ieftină de maşini, el curăţă o mare parte din
mizerie - dar nu toată - şi totodată, ia şi din vopseaua şi podoabele maşinii.
Curăţarea minuţioasă a imaginii cu TLC
Dacă sunteţi dispuşi să irosiţi puţină energie şi să suportaţi ca prietenii să vă
numească obsedat de computere, instrumentul adecvat pentru curăţarea ima-
ginilor este Rubber Stamp [Ştampila]. Al cincilea instrument din partea din
stânga sus a cutiei de instrumente, Rubber Stamp vă permite să luaţi o porţiune
dintr-o imagine şi s-o pictaţi peste o porţiune cu defecte. Acest procedeu
miraculos se numeşte donare.
Capitolul 10: Curăţarea defectelor
18
9
Puteţi clona o porţiune din imagine şi prin copiere şi lipire [copy&paste], cum
se va vedea în capitolul 13. Este bine să vă familiarizaţi cu ambele metode de
clonare, deoarece fiecare îşi are locul său în universul retuşării. Ştampila [Rubber
Stamp] este potrivită pentru îndreptarea micilor defecte apărute în imagini
-zgârieturi pe un instantaneu, o pată pe o fructă, un neg pe o figură sau pentru
donarea unei imagini cu umbre proiectate uşoare. Copierea şi lipirea sunt
potrivite pentru imaginile fără straturi, cât şi pentru cele cu mai multe straturi.

îndepărtaţi petele cu ştampila

Vreţi să vedeţi cum funcţionează instrumentul Rubber Stamp [Ştampilă]? încer-
caţi să urmaţi aceşti paşi:

1. Selectaţi instrumentul Rubber Stamp din cutia de instrumente.

Pentru a selecta Rubber Stamp din tastatură, apăsaţi tasta S.
instrumentul Rubber Stamp bara de opţiuni
 i; ii—i, . . .. . . . . — j i/^ [
i| S
-ush: |p. ' ' M«le:|Noţ;mal jjj Opacity: |100'>i |>| • pAligndi) T Uie AII Uj«rt

•
L ',
j
'
i ;
*t
\
L
&t
Fig 105:
Instrumen- E*
T
1

tul Rubber £A
Stamp
i, /,i
[Ştampila]
l
şi fidela sa
bară de • ift
e
opţiuni, IED
parteneri în S

HO
2. Asiguraţi-vă că este bifată căsuţa Aligned [aliniere], din bara de op
ţiuni Rubber Stamp.
Această opţiune vă permite să clonaţi din puncte înrudite din imagine. Veţi
vedea îndată ce vreau să spun.
3. începeţi să trageţi cursorul Ia întâmplare, prin imagine.
19 Partea a lll-a: Margiri tiptil prii cutia «a Intranante

0
v UITA/ Ia te uită, aţi primit un mesaj de eroare, nu-i aşa? Dacă-i aşa, mesajul spu-
ne ceva despre făcut Alt+clic (Option+clic pe Mac), pentru a defini o
sursă, am dreptate? Şi cum de ştiu toate astea? Pentru că sunt telepat!
Chiar de aici, din Boulder, Colorado, cu luni de zile înainte ca voi să citiţi
aceste rânduri, prevăd ce mesaje veţi primi, cândva, în viitor. O nimica
toată, fac asta de când eram copil!
Bine, mă rog, recunosc, am minţit. Am primit şi eu acelaşi mesaj şi eram
sigur c-o să-1 primiţi şi voi. Vedeţi, pentru a folosi instrumentul Rubber
Stamp, trebuie să-i spuneţi programului care porţiune a imaginii doriţi s-
o clonaţi, înainte de a putea începe donarea ei. Photoshop nu este telepat
ca mine, nici pe departe.
Acum, că aţi învăţat lecţia, luaţi un creion şi puneţi un X mare peste
pasul nr. 3, ca să nu mai faceţi niciodată greşeala asta.
4. Efectuaţi Alt+clic (Option+clic pe Mac) pe porţiunea de imagine pe
care doriţi s-o clonaţi.
De exemplu, ca să elimin defectele, de lângă începutul cozii inferioare
a cometei Halley, am făcut Alt+clic (Option+clie pe Mac) într-un loc
din imagine care părea să conţină valori gri similare cu materia cometei
care se învecinează cu pata, cum prezintă figura 10-6. Ideea este, să
ale c (Option+clic pe Mac), micul triunghi răsturnat, aflat în partea de jos a
ge cursorului, devine alb. Fascinant, nu?
ţi
o 5. Executaţi clic sau trageţi cursorul peste pata cu pricina.
po Vreau să elimin punctul luminos de pe coada cometei. Pentru a-i aplica
rţi leacul digital, execut clic pe el şi a dispărut. Fără dureri şi fără urme.
un
e Când executaţi clic sau trageţi cursorul ştampilă (a lui Rubber Stamp), Photoshop
di mai afişează şi un cursor în formă de cruce, cum prezintă figura 10-7. Această
n cruce reprezintă sursa donării, adică zona după care clonaţi. Când deplasaţi
im mouse-ul, cursorul cruce se deplasează şi el, asigurând o referinţă permanentă la
ag porţiunea din imagine pe care o clonaţi. (Lucrurile stau cu totul altfel când
in opţiunea Aligned, din bara de opţiuni, rămâne nebifată, aşa cum voi explica în
e secţiunea următoare.)
ca
re Dacă zona donată nu se potriveşte bine, alegeţi Edit=>Undo sau Ctrl+Z (§8+Z
se pe Mac), apoi apăsaţi Alt+clic (Option+clic pe Mac) în imagine cu ştampila,
as pentru a specifica o sursă nouă, mai bună pentru donare. Executaţi clic sau
ea trageţi instrumentul pentru a testa o clonă diferită. S-ar putea să fiţi nevoiţi să
m repetaţi operaţia de mai multe ori până să obţineţi rezultatul scontat.
ăn
ă Doar aşa, de frumuseţe, figura 10-8 vă prezintă cometa după ce am terminat de
cu folosit ştampila. Nu-i aşa că arată mai bine decât în figurile 10-3 şi 10-4? Şi
zo totul n-a durat decât vreo 15 minute.
ne
le
în
co
nj
ur
ăt
oa
re
de
fe
ct
ul
ui
pe
ca
re
do
riţi
să-
1
înl
ăt
ur
aţi
.
D
up
ă
ce
ex
ec
ut
aţi
Al
t+
cli
Capitolul 10: Curăţarea defectelor
19
1
 Fig. 10-6: Defectul pe care vreau să-l îndepărtez
Executaţi
Alt+clic Alt + click cu
(Option+clic
pe Mac) pe
o porţiune
bună a
imaginii,
pentru a
stabilii
sursa
donării.

Rubber Stamp
sursa donării cursorul Rubber Stamp
 Fig. 10-7:
Când
folosiţi
Rubber
Stamp, o
cruce mică
indică ce
parte din
imagine
este
donată.

Fig. 10-8:
Cometa
Halley, în
ţinută de
gală, deşi
n-o vede
nimeni
vreme de
74 de ani.
19 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de Instrumente

2
Atte scamatorii cu instrumentul Rubber Stamp
Chiar dacă asta e tot ce veţi şti vreodată despre Ştampilă şi tot veţi putea să cu-
răţaţi cu uşurinţă imagini, după citirea precedentei secţiuni. Dar Rubber Stamp
este un instrument uimitor, cu mai multe faţete şi capabilităţi decât oricare alt
instrument Photoshop:

| v' Pentru a schimba mărimea sau forma zonei clonate, schimbaţi dimensiunea
J pensulei, din paleta Brushes, la fel cum aţi face pentru oricare alt instru-
| ment de pictat sau editat. Pentru informaţii mai ample asupra paletei
•j Brushes, revedeţi capitolul 8.
w*

I S Pentru a face clona mai mult sau mai puţin translucidă, folosiţi glisorul
* Opacity, din bara de opţiuni. Puteţi accesa acest glisor apăsând pe săgeata
l neagră de la extremitatea căsuţei cu setarea numerică. O setare de 100 va
% face clona opacă.
v,
* S Pentru a curăţa un fir de păr sau o zgârietură dreaptă, executaţi Alt+clic
t (Option+clic pe Mac) cu ştampila pentru a specifica sursa donării, ca de
I obicei. Apoi, executaţi clic la un capăt alzgârieturii şi Shift+clic la celălalt.
S în cazul în care clona făcută nu arată exact cum ar trebui, dar este destul de
aproape, puteţi prefera s-o modificaţi; decât s-o refaceţi. Pentru aceasta,
coborâţi setarea Opacity, din bara de opţiuni, apăsând o tastă numerică şi
apoi clonaţi dintr-o altă poziţie Alt+clic (Option+clic pe Mac) şi apoi
trăgând ştampila. Aceasta vă permite să mixaţi porţiuni multiple dintr-o
imagine pentru a obţine o îmbinare perfectă.
' Cursorul masiv al ştampilei, care apare implicit, face dificilă predicţia
rezultatelor donării. Pentru o apreciere mai corectă a dimensiunilor clonei,
înainte de a efectua clic, apăsaţi Ctrl+K (<H>+K pe Mac) şi apoi Ctrl+3
(§8+3 pe Mac), pentru a deschide panoul Display & Cursors din caseta de
dialog Preferences. (Sau alegeţi Edit=^Preferences=>JDisplay & Cursors.)
Selectaţi butonul radio Bru$h Size din zona Painting Cursors a casetei de
dialog. Acum, cursorul ştampilei va reflecta mărimea pensulei pe care o
veţi alege.
' în mod normal, instrumentul Rubber Stamp donează de la o locaţie înru-
dită. Dacă mutaţi cursorul într-altă poziţie, sursa clonei se mută după el.
Dar dacă doriţi să clonaţi de mai multe ori, dintr-o singură locaţie? în acest
caz, lăsaţi nebifată căsuţa Aligned, din bara de opţiuni. Acum, executaţi
odată Alt+clic (Option+clic pe Mac) pentru a stabili sursa şi apoi, prin clic
şi trăgând de cursor, puteţi s-o duplicaţkie multe ori.
' Instrumentul Pattern Stamp [ştampila cu model], care împarte acelaşi
spaţiu cu Rubber Stamp, donează o zonă cu un model repetitiv. Puteţi
Capiului 10: Curăţarea dofoctolir
19
3
 defini propriul model, selectând o zonă rectangulară şi alegând comanda
Edit=>Define Pattern (dacă nu definiţi o selecţie, întreaga pânză va fi folo
sită drept model). Selectaţi modelul propriu [custom] din paleta derulantă
Pattern Option, din bara de opţiuni. Trageţi acum instrumentul Pattern
Stamp şi veţi vedea modejul apărând. Nostim, dar nu nemaipomenit
deuţil. i
•S Photoshop vă permite acum să salvaţi multe modele proprii, în plus, aveţi
o varietate de modele presetate, gata de a fi folosite. Atât modelele proprii,
cât şi presetările Photoshop se accesează prin paleta derulantă Pattern
Option, cu meniul său însoţitor.
S Puteţi clona şi între imagini. Vreau să spun că, dacă aveţi două imagini
deschise, puteţi specifica sursa donării efectuând Alt+clic (Option+clic pe
Mac) într-o imagine şi apoi să trageţi ştampila în cealaltă, pentru a clona.
Este ca şi cum ai picta o imagine îri alta.
S Planşa color l O-1 prezintă un exemplu de clonare între imagini, începând
cu cele două imagini din partea stângă a planşei (pe care le-am scalat la
aceeaşi mărime de fişier, folosind Image=>Image Size, cum am discutat în
capitolul 4), am executat Alt+clic (Option+clic pe Mac) în interiorul ima-
ginii superioare, apoi am tras ştampila în imaginea de dedesubt. Am clonat
faţa şi bluza femeii, folosind o pensulă mare şi stufoasă, apoi am trecut la o
pensulă mai mică, pentru retuşări. Pentru a potrivi tonurile pielii de pe
frunte, cu cele de la baza nasului, am clonat de pe obrajii femeii, la o setare
Opacity de 50%. Destul de macabru, nu?
S Dacă imaginea conţine straturi (le voi discuta în capitolul 15), au uitaţi că
instrumentul Rubber Stamp donează, în mod normal, numai de pe stratul
activ. Dacă selectaţi însă căsuţa de validare Use AU Layers, din bara de
opţiuni, ştampila va citi pixelii din toate straturile vizibile, pentru a crea
clona. Când faceţi apoi clic sau trageţi ştampila, Photoshop va picta clona
pe stratul activ.
•S Toate modurile de pensulă care se aplică instrumentelor de pictură, se
aplică şi la Rubber Stamp. Ceea ce înseamnă că puteţi obţine efecte spe-
ciale foarte interesante, selectând opţiunile Multiply, Screen, Overlay,
Difference sau Color, din meniul variabil Mode al barei de opţiuni. Pentru
amănunte despre modurile de pensule, consultaţi capitolul 8.
S încercaţi să donaţi între două imagini diferite, folosind un mod special de
pensulă. De exemplu, dacă donaţi cu modul de pensulă Multiply, veţi
imprima [emblazon] prima imagine, pe cea de a doua, într-o secundă. Dacă
aveţi o jumătate de oră liberă, jucaţi-vă cu moduri diferite şi vedeţi ce
minunăţii puteţi face.
 Capitolul 11
Ceasul digital e dat înapoi
« * « » « « » « « # » » » « » » * « * » » # » » « « « « « * « « « # » * « < <

în acest capitol

> Operaţiile de Undoing [anulare]

> Folosirea instrumentului Eraser [radieră] ;

> Selectarea diferitelor tipuri de radiere

> Alegerea comenzii Revert [revenire]
> Explorarea noii palete History [istoric]
^ Folosirea opţiunii Erase to History şi a instrumentului History Brush

/ aţă cum puteţi şti sigur dacă sunteţi obsedat incurabil de computere: Dacă,
atunci când vă agăţaţi şi deşiraţi pulovărul favorit, atunci când răbufniţi şi
spuneţi ceva regretabil soţiei sau când vărsaţi ceva care pătează pe covorul cel
nou, prima voastră reacţie nu este una de panică sau regret, ci gândiţi automat
„Undo".

Din păcate, lumea reală nu este echipată cu comanda Undo. După ce fapta
respectivă a fost comisă, e nevoie de o cantitate disproporţionat de mare de
ţesut, cerut scuze, respectiv frecat, pentru a repara pagubele.

Cu totul altfel stă treaba în lumea magică a calculatoarelor. Edit=>Undo este

echipament standard pe mai toate programele Windows şi Macintosh care
există. Printr-o simplă apăsare Ctrl+Z (3€+Z pe Mac) - echivalentul din taste
pentru Undo - ultima operaţie este anihilată, ducându-vă cu un pas înapoi
în timp.

Dar Photoshop nu se opreşte aici. Aveţi norocul să beneficiaţi de Undo multi-

plu. Nu numai că puteţi reveni asupra ultimelor 100 de acţiuni, dar puteţi şi sări
paşii intermediari. Cu alte cuvinte, dacă aţi comis cinci acţiuni şi vreţi să
reveniţi la felul cum arăta imaginea după cea de a doua acţiune, nu sunteţi
nevoiţi să anulaţi succesiv paşii cinci, patru şi trei. Tot ce trebuie să faceţi, este
emulai 11: Caisul digital • dat înipil.

să selectaţi pasul doi, la cartierul general Undo - paleta History. Nu numai că

daţi înapoi ceasul digital, dar călătoriţi cu adevărat prin timp. Adobe merită cu
siguranţă o bere, pentru această capabilitate puternică.

în acest capitol, vă voi explica toate metodele Photoshop de recuperare a trecu-

tului, astfel încât puteţi meşteri fără frică, ştiind că tot ceea ce faceţi poate fi
desfăcut. Dar, înainte de a explora marea şi minunata lume a paletei History, să
revedem cum obişnuia înainte Photoshop să desfacă ceea ce era odată făcut.

Anularea ultimei acţiuni

Cu cât lucrezi mai mult cu Photoshop, cu atât mai mult acţionezi din reflex.
Desigur, asta înseamnă că poţi lucra mai repede, dar şi că poţi face mai multe
greşeli. „Din reflex" este, de altfel, rudă apropiată cu „nechibzuit". Şi când nu
chibzuieşti, poţi nimeri în situaţii neplăcute.

Efectuând Undo
Comanda Undo vă asigură că nu veţi fi pedepsiţi, dacă lucraţi din reflex. Ca să
vă daţi seama ce minunată poate fi această comandă, încercaţi paşii următori:

1. Deschideţi o imagine.
Aveaţi deja una deschisă? Bravo vouă!
2. Selectaţi instrumentul Paintbrush şi trageţi cu el peste imagine.
Desenaţi o mustaţă sau orice altceva. Aveţi doar grijă să fie dintr-o singură
tuşă', nu mai multe.
3. Faceţi o pauză.
Aţi muncit din greu, o meritaţi. Priviţi la TV, toată porţia zilnică de şase
ore. Sau apucaţi-vă de croşetat. Sau înrolaţi-vă în armată. Indiferent de cât
timp veţi lipsi, Photoshop va ţine minte ultima operaţie efectuată (dacă nu
intervine vreo pană de curent sau altă catastrofă computeristă similară).
4. Alegeţi comanda Edit=>Undo.
De fapt, numele comenzii în meniu ar trebui să fie Undo Paintbrush, deoa-
rece numele comenzii Undo se schimbă după caz, indicând ce acţiune
sunteţi pe cale să anulaţi.
Puteţi alege comanda Undo şi apăsând Ctrl+Z (3€+Z pe Mac), în ambele
cazuri, tuşa de pensulă a dispărut.
19 Partea a lil-a: Margini tiptil prin cutia da lastmnaita

6
După ce folosiţi comanda Undo, ea se schimbă în comanda Redo. De exemplu,
dacă aţi ales Undo după completarea pasului 4, numele comenzii va deveni
Redo Paintbrush. Dacă alegeţi acum comanda Redo Paintbrush, tuşa de pensulă
revine pe imagine, iar comanda Redo Paintbrush devine Undo Paintbrush. Cu
alte cuvinte, puteţi anula o acţiune, apoi s-o refaceţi şi iar s-o anulaţi, iar s-o
refaceţi şi tot aşa, până vă hotărâţi cum e mai bine sau leşinaţi de epuizare,
oricare survine mai întâi.

Comanda Undo funcţionează şi după ce aţi ales £ile=>Print. Asta înseamnă că

puteţi ajusta o imagine, puteţi s-o printaţi ca să vedeţi cum arată şi puteţi apoi
anula ajustarea, dacă nu vă convine. Dacă alegeţi JFile=>Page Setup - sau orice
altă comandă în afară de Prinţ - pierdeţi ocazia de a anula acea ajustare.

Limitările (ui Undo

Deşi comanda Undo este, fără doar şi poate, un instrument bun, nu uitaţi că are
şi unele limitări. Iată aici, câteva reguli, de folosit în caz de nevoie:

•S Nu puteţi reveni asupra comenzii Prinţ. Prinţ implică imprimarea pe hârtie

reală, iar Undo este neputincios în lumea reală, în fapt, Undo ignoră
comanda Prinţ, cum am văzut mai înainte.
S File=>Save, File=>Save As şi File=>Save for Web, sunt peste puterile lui
Undo. După ce s-a dat comanda Save, imaginea este salvată, iar versiunea
precedentă s-a dus. (Comanda Save As lasă intactă şi versiunea prece-
dentă, puteţi s-o daţi fără grijă.)
S Nu numai că nu puteţi reveni după Save, Save As ori Save for Web, dar
aceste comenzi îl fac pe Undo nul şi neavenit După completarea operaţiei
Save, semnul Undo de pe bara de meniuri apare decolorat, având semni-
ficaţia că nu poate fi utilizat. Operaţia efectuată înainte de Save este de
acum definitivă, ba chiar salvată pe disc.
S Nu puteţi anula comanda Exit (Quit pe Mac). Asta da, surpriză. Şi pe dea-
supra, când relansaţi Photoshop, el nu mai ţine minte ce aţi făcut în şedinţa
anterioară, aşa că nu mai puteţi reveni asupra acţiunilor dinaintea în -
chiderii.
•/ De asemenea, nu puteţi reveni asupra schimbării culorilor de prim-plan şi
de fundal, asupra ajustării setărilor prin comenzi date prin submeniul
Edit=> Preferences, asupra ascunderii sau afişării paletelor, schimbării
setărilor paletelor, schimbării unei setări din bara de opţiuni sau asupra
selectării unui instrument. Ca şi comanda Prinţ,"aceste operaţii sunt igno-
rate de Undo, acesta permiţându-vă să anulaţi doar operaţia „semnifica-
tivă" precedentă.
Cipltilul ii: Ceasul digital • datînapil
19
7
 \
Aţi putea crede că Photoshop priveşte File=3>Page Setup ca pe una din
comenzile Edh=>Preferences, deoarece ajustaţi numai preferinţele pentru
printare. Dar Photoshop ţine minte ce schimbări aţi făcut în caseta de
dialog Page Setup şi nu vă lasă să le anulaţi cu Undo. Deci, dacă doriţi să
VJVTA/ reveniţi asupra unei tuşe de pensulă sau asupra altei operaţii, după printa-
rea imaginii, nu folosiţi Page Setup înainte de Prinţ.
Puterile tui Eraser Iradierii]
Ce trusă de artist ar fi completă fără o radieră? Nu cunosc vreun caz. Dar
Photoshop furnizează nu una, ci trei radiere - instrumentul Eraser, instrumentul
Background Eraser şi instrumentul Magic Eraser. Ultimele două le voi discuta
în capitolul 12. Pentru moment, să vedem ee-i cu primul, Eraser, radiera
obişnuită.

Lucrul cu Eraser [radiera]

Instrumentul Eraser este localizat imediat sub instrumentul Rubber Stamp, în
cutia de instrumente şi vă permite să ştergeţi în două moduri:

v' Dacă trageţi Eraser pe o imagine care conţine un singur strat, instrumentul
pictează culoarea de fundal, care de regulă e alb. Puteţi numi asta ştergere,
dacă vreţi, dar eu zic că e pictat, în altă culoare. Cui îi trebuie aşa ceva?
•S Dacă imaginea conţine mai multe straturi (voi discuta subiectul în capitolul
15), Eraser va funcţiona un pic altfel şi va fi mult mai util. Dacă trageţi
instrumentul pe stratul de fundal, el va picta, ca de obicei, în acea culoare.
Dar pe orice alt strat, pixelii atinşi cu Eraser devin transparenţi, desco-
perind pixelii straturilor de dedesubt. Aceasta presupune că opţiunea Lock
Transparent Pixels [blochează pixelii transparenţi], din paleta straturilor,
nu este bifată. Dacă o bifaţi, Eraser va picta în culoarea de fundal.
v' Menţinând apăsată tasta Alt (Option pe Mac) când lucraţi cu Eraser, puteţi
să ştergeţi tuşele precedente, până la etapa aleasă în paleta History. Voi
explica această capabilitate în secţiunea paletei History.

Ajustarea instrumentului Eraser

Instrumentul Eraser are patru ipostaze, una mai bună ca alta. Pentru a alterna
între ele, selectaţi opţiunea dorită din meniul derulant Mode, din bara de opţi-
uni, cum vom vedea mai târziu în acest capitol.
19 Partea a lll-a: Mugind tlpUI prii cutii da înmânaţi

8
 Trei dintre radiere sunt numite după instrumentele de pictat - Paintbrush,
Airbrush şi Pencil - şi funcţionează exact ca acestea, incluzând până şi căsuţa
de validare Wet Edges, pentru opţiunea Paintbrush. Asta înseamnă că puteţi
schimba mărimea pensulei în paleta Brushes şi puteţi ajusta setarea Opacity,
pentru a putea dezvălui parţial imaginea sau, într-o imagine stratificată, a face
pixelii doar parţial transparenţi. (Revedeţi capitolul 8, pentru amănuntele
schimbării mărimii şi opacităţii pensulelor.)

Cea de a patra opţiune, Block, este o radieră pătrată, cu margini clare, de

unică mărime. Radiera Block nu este afectată de opţiunile paletei Brushes sau
bara-cursor a opacităţii sau de vreuna din celelalte setări din (bara de opţiuni,
cu excepţia Erase to History. Ea poate deveni folositoare atunci când doriţi
să ştergeţi complet zone întregi de imagine, dar probabil că nu o veţi folosi
prea des.

Abandonarea în masa a editărilor

Câteodată faceţi greşeli mici, dar câteodată faceţi greşeli mari. Dacă, după o
perioadă de activitate artistică, decideţi că nu vă place nimic din ce aţi făcut
până atunci şi doriţi să reveniţi la ultima imagine salvată, ca s-o luaţi de la
început, puteţi face unul din următoarele două lucruri. Primul, din paleta History
puteţi alege treapta de sus, numită tehnic state [stare] (detalii în secţiunea urmă-
toare). Selectând treapta de sus, restauraţi imaginea la modul cum arăta ea în
momentul deschiderii. Al doilea, dacă nu reuşiţi altfel, alegeţi File=>Revert.
Photoshop va afişa o casetă de atenţionare, pentru a se asigura că nu aţi ales din
greşeală această comandă; la urma urmei, nici până atunci nu prea v-au reuşit
lucrurile. Dacă executaţi clic pe butonul Revert [revenire] sau apăsaţi Enter
(Return pe Mac), programul aruncă imaginea, cu schimbări cu tot, şi o reîncarcă
pe cea de pe disc.

Este de preferat să folosiţi paleta History în locul comenzii File^Revert. Paleta

restaurează imaginea originală, neţinând seamă de salvările intermediare, pe
când comanda File=>Revert reîncarcă ultima versiune salvată, care poate
conţine unele din schimbările pe care nu le mai doriţi.

în caz că v-aţi răzgândit sau v-au alunecat degetele mai înainte, fiţi liniştiţi,
comanda FileoReyert poate fi anulată cu Undo. Nu disperaţi nici dacă aţi
apucat să mai faceţi ceva între timp. Comanda Revert este înregistrată în paleta
History, cum vom vedea în cele ce urmează.
Capitolul 11: Ceasul digital e dat înapoi
19
9
Paleta History
Acum vom explora în detaliu această puternică paletă. Pentru a o afişa, alegeţi
Window=>Show History. (vezi figura 11-1). Paleta History vă înregistrează
toate operaţiunile pe imagine şi crează o listă cronologică a paşilor parcurşi - cu
alte cuvinte, ce a păţit imaginea până în acel moment în istorie. Dacă nu vă
convine analogia: pe măsură ce efectuaţi fiecare operaţie, Photoshop numeşte
fiecare stare în care a ajuns imaginea şi afişează o pictogramă corespunzătoare
instrumentului sau comenzii folosite. El nu ia în seamă însă, şi nu înregistrează,
operaţii ca setări ale paletelor şi instrumentelor sau modificarea culorilor şi
preferinţelor.
f ţ

Fig.11-1: instantaneu
Paleta ;
starea Opened meniul Palette
-History vă ,tory \ Actions \
: (t)\
înregistrează
toţi paşii
efectuaţi,
-f" fb'M f tep Foiward Shft+CUl+Z
.3 doQ ÎDG •' *** '
jj'-g Step Backw<itd Alt+Dtl+Z
•1 Snapshot 1 New SnapshoL.
Deiete ClearHistorj)
:" :] Snapshot 2
New Document

j 3:28:41 PM History Options...

|
; ...... ^3 <jftn -stări
1 1

^D ^ry Brush
:i
1
^J Hue/Saturâtion
^j Levels
& Airbrush
& A'rbrush
JJ Piintbrush $
Psintbrush
 $ Pwrtbrush
\
£ Paintbrush
fi Paintbrush
...... .., . , . . - - . .^._, . . .
l \ » M Pâintbrush — istoria stănt curente
: .
y " rV-; v ",,;.;•: ................
[i
,.; ;

du-vă să vă cursorul de stare [ starea Delete

întoarceţi în History stări desfiinţate bnstantaneu
timp. nou
_ starea Source document nou
20 Partea a lll-r Heriiid tiptil prii cida M lustrinaiu

0
Iată o listă a capabilităţilor şi funcţiilor paletei History, precum şi modul cum
puteţi profita de ele:
•S Pentru a reveni la o stare anterioară, efectuaţi clic pe starea dorită. Ob -
servaţi că Photoshop anulează temporar toţi paşii ulteriori acelei stări,
dându-le culoarea gri Apăsaţi Ctrl+Z (3€+Z pe Mac) sau alegeţi Edit=>
Undo pentru a reveni la ultima stare. Sau, mai simplu, faceţi clic pe ultima
stare.
S Stările acoperite cu gri se numesc undone states [stări anulate]. Puteţi
reveni la una din stările anulate, făcând clic pe ea. Dacă efectuaţi o altă
operaţie, stările anulate dispar. Alegeţi Edit=>Undo sau Ctrl+Z(§€+Z pe
Mac) imediat, pentru a le aduce înapoi. După ce efectuaţi alte comenzi,
stările anulate s-au pierdut pe vecie.
S Pentru a păşi înapoi în paletă, cu câte o stare odată, apăsaţi Ctrl+Alt+Z
(88+Option+Z pe Mac). Pentru a păşi înainte, apăsaţi Ctrl+Shift+Z
(<H»+Shift+Z pe Mac). Aceste comenzi sunt accesibile şi prin meniul
variabil al paletei History. ; '

S Echivalentele din tastatură pentru urcat sau coborât prin paleta History, ca
şi pentru comanda Edifc=>Undo, pot fi acum personalizate [customized]
prin meniul Preferences^>General.
•S Trageţi cursorul de stare History (priviţi,figura 11-1) în sus şi-n jos, pentru
a derula rapid şi a vedea toate stările, în ordine,
S Pentru a seta starea sursă - pentru a picta cu History Brush, pentru a şterge
până la o anumită stare [Erasing to History] sau a completa cu o anumită
stare [Filling with History] - executaţi clic în coloana din stânga listei
stărilor. Va apare pictograma instrumentului History Brush.
S Alegeţi o stare sursă (priviţi figura 11-1) în paletă şi pictaţi înapoi până la
ea cu pensula History Brush (detalii mai târziu, în acest capitol).
S Alegeţi o stare sursă în paletă, selectaţi instrumentul Eraser, bifaţi Erase to
History pe bara de opţiuni şi ştergeţi tot ce aveţi până în acel moment. Sau,
apăsarea tastei Alt (Option pe Mac) în timpul ştergerii, produce tot Erase
to History (mai multe informaţii în secţiunea următoare).
•S Selectaţi o zonă în imagine, apoi identificaţi o stare sursă & paletă. Alegeţi
Edit=>Fill, iar în meniul Contents apărut, selectaţi History. Apăsaţi Enter
(Return pe Mac). Zona selectată se va umple cu imaginea din acel punct în
timp [sursa], pe când zona din afara selecţiei rămâne neschimbată. Pentru a
umple rapid o zonă selectată cu starea sursă, apăsaţi Ctrl+Alt+Backspace
(§€+Option+Delete pe Mac).
S Puteţi salva oricare dintre stările din paleta History, ca instantaneu
[snapshot] - un stop cadru, cu alte cuvinte. Chiar după ce aţi folosit toţi cei
Capitelul 11: Ceasul digital • dat înapel
20
1
 100 de paşi, puteţi reveni la modul cum arăta imaginea când aţi făcut acel
instantaneu. Alegeţi New Snapshot din meniul paletei sau executaţi
Alt+clic (Option+clic) pe pictograma paginii, din capătul de jos al paletei
(priviţi figura 11-1). Puteţi face un instantaneu din întregul document
(toate straturile rămân separate şi intacte), din straturi fuzionate (straturile
sunt aplatizate într-un fundal) sau numai din stratul curent (sunt reţinute
doar elementele stratului activ). Pentru mai multe informaţii despre
straturi, vezi capitolul 15. Sau, puteţi executa clic pe pictograma New
Snapshot. Caseta de dialog este evitată şi se creează un instantaneu al
întregului document, folosindu-se setările implicite. Puteţi crea şi stoca
atâtea instantanee, câte poate stoca RAM-ul computerului vostru.
Din păcate, instantaneele sunt accesibile doar atâta vreme cât imaginea stă
deschisă, ele nefiind salvate odată cu fişierul. Singurul mod de a obţine un
instantaneu „permanent", este de a crea un nou fişier, dintr-o anume stare.
Selectaţi una dintre stările din paleta History şi creaţi un fişier nou din acea
stare, alegând New Document din meniul paletei sau executând clic pe
pictograma noului document aflată în partea de jos a paletei (priviţi figura
11-1). Puteţi şi trage şi plasa starea.aleasă, pe pictograma noului document.
Puteţi stabili numărul maxim de stări din istoric (între l şi 100) pe care
doriţi să le reţineţi în meniul Preferences=>|General. Această opţiune nu
mai domiciliază în caseta de dialog History Options. Dacă computerul e
sărac în RAM (32 MB sau sub), e bine să setaţi această valoare la un
număr mic. Nu uitaţi că după ce depăşiţi maximul ales, cea mai veche stare
dispare şi apoi următoarea etc, pe măsură ce efectuaţi noi operaţii.
S Bifaţi întotdeauna Automatically Create First Snapshot, din caseta de dia-
log History Options, pe care o puteţi accesa din meniul paletei History.
Dacă opţiunea rămâne nebifată, nu veţi avea un instantaneu al stării de
deschidere (vezi figura 11-1). Puteţi reveni oricând la prima stare, dar dacă
depăşiţi numărul maxim de stări din istoric, această primă stare dispare din
memorie. Şi, dacă aţi făcut o salvare pe parcurs, nu veţi mai putea regăsi
imaginea originală.
•S Automatically Create New Snapshot When Saving [Crează automat un
instantaneu nou la salvare] este o opţiune nouă în caseta de dialog History
Options. Cu această opţiune bifată, la fiecare salvare intermediară, Photo-
shop creează un instantaneu pe care îl numeşte cu ora la care aţi făcut
salvarea fişierului. Dacă obişnuiţi să salvaţi frecvent, ca mine, lăsaţi opţiu-
nea asta nebifată, dacă nu vreţi să vă treziţi cu foarte multe instantanee.
•S Opţiunea Allow Non-Linear History [Permite istoric nelinear] din caseta
de dialog History Options, permite păstrarea stărilor anulate, la efectuarea
unei noi operaţii. Ţineţi însă cont că nu puteţi şterge/foa din stări fără a
afecta toate stările ulterioare. D,e exemplu, lucraţi cudteintbrush, Airbrush
şi Pencil pe o imagine. Puteţi reveni la starea E>âji}ft>ru!$>, să mai pictaţi,
fără a pierde stările ulterioare, Airbrush şi PanwT D9r, naouteţi anula cu
Undo starea Airbrush şi păstra totuşi stareS4J^Ţ*i£ ^Chpţ dacă ştergeţi
20 Partea a lll-a: Mergând tiptil prla catla de listraneati

2
 starea Airbrush, tuşele aplicate rămân pe imagine. Recunosc, pare a fi cam
încurcat. Mai bine experimentaţi pe o imagine de probă, până prindeţi
mişcarea sau lăsaţi nebifată această opţiune.
S Am menţionat mai devreme că, efectuând clic pe pictogramaNew Snap-
shot, caseta de dialog cu acelaşi nume este sărită şi se creează un instan-
taneu folosind setările implicite. Dacă bifaţi noua opţiune - Show New
Snapshot Dialog by Default [prezintă implicit dialogul New Snapshot]
-din caseta de dialog History Options, Photoshop va afişa caseta de dialog
New Snapshot ori de câte ori executaţi clic pe pictogramaNew Snapshot.
/ Dacă sunteţi perfect mulţumiţi de aspectul imaginii şi calculatorul înce -
tineşte sau rămâne fără memorie, puteţi şterge stările din istoric alegând
comanda Clear History din meniul paletei. Dacă vă răzgândiţi, apăsaţi
imediat Edit=>Undo sau Ctrl+Z (36+Z pe Mac). Dacă aveţi mai multe
fişiere deschise, le puteţi şterge simultan istoricul, alegând Edit=>Purg«fc>
History. Veţi primi un avertisment, că nu puteţi reveni asupra acestei ac-
ţiuni. Apăsaţi Enter (Return pe Mac-): în ambele variante, veţi păstra totuşi
starea de deschidere şi toate instantaneele - imaginea originală - dar toţi
paşii intermediari vor fi şterşi.
•S Puteţi şterge o singură stare, selectând-o din meniul paletei şi alegând
Delete. Sau, mai simplu, puteţi selecta starea şi executa clic pe pictograma
coşului de gunoi, din marginea de jos a paletei (vezi figura 11-1). Sau
trageţi şi plasaţi starea pe pictograma Coşului de gunoi.
•S Fiecare fişier are propriul istoric. Astfel, puteţi lucra simultan pe mai multe
imagini, independent, una faţă de alta.
•S După ce închideţi imaginea, istoricul său dispare definitiv. Stările şi instan-
taneele din paleta History nu se salvează odată cu fişierul. Vă pare rău, aţi
dori să nu fie aşa? Amintiţi-vă ce se spune: ai grijă ce-ţi doreşti! Vă daţi
seama ce fişiere gigantice ar ieşi?

Radierea Prezentului
Deşi veţi folosi din plin atotştiutoarea şi a-toate-ştergătoarea paletă History, veţi
găsi că instrumentul Eraser constituie un mod mai flexibil şi mai distractiv de a
vă reîntoarce în trecut. V-am prezentat mai devreme în acest capitol, capa-
bilităţile radierei obişnuite. S-o privim acum, ridicată la rangul de Erase to
History.

Următorii paşi vă vor da ocazia să încercaţi personal opţiunea Erase to History.

Prin aceşti paşi, veţi picta un halou în jurul subiectului central al unei imagini,
fără a afecta subiectul. Mai întâi, veţi colora exteriorul conturului şi apoi îl veţi
curăţa cu ajutorul radierei magice:
Capitolul 11: Ceasul digital e dat înapoi
20
3
1. Deschideţi o imagine.
De preferinţă, deschideţi ceva cu un subiect central dominant, o persoană,
sau un animal. N-ar fi rău un peşte, cum este cel din figura 11-2.
Fig.11-2:
Acest
peşte iese
semeţ din
mediul în-
conjurător.
 2. Airbrus 5. Selectaţi stilul Paintbrush din meniul derulant Mode aflat
h. în bara de
Setaţi opţiuni.
Nu
culoare
vă 6. Bifaţi Erase to History, în bara de opţiuni.
a de
îngrij
prim- Sau, lăsaţi opţiunea nebifată, dar apăsaţi Alt (Option pe Mac)
oraţi
plan la pentru Erase to History.
• alb.
dacă
murd 7. Alegeţi o pensulă moale, de mărime medie, din paleta
Apă ăriţi derulantă
saţi cu Brushes aflată în bara de opţiuni.
tasta alb
8. în paleta History, selectaţi starea sursă până la care doriţi
D, subie
ctul să ştergeţi.
pent
ru a centr
obţi al, în
ne figur
culo a 11-
rile 3, de
impl pildă
icite , am
- mânj
negr it
u totul.
pent Cu
ru Airbr
prim ush
- n-ai
ce
plan
face,
şi
împr
alb
oaşc
pent ă
ru vops
fund ea
al - peste
apoi tot.
apăs
aţi 4.
tasta
X, Selectaţ
pent i
ru a instrum
le entul
schi Eraser.
mba Pentr
între ua
ele. selec
3. ta
din
Trasaţi tastat
contur ură
ul instr
subiect ume
ului ntul,
central apăs
cu
aţi
instru
tasta
mentul
E.
 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente

Fig. 11-3:
Am
trasat
neglijent
conturul
peştelui,
folosind
 Eu am ales starea de deschidere, Open.
9. Trageţi instrumentul Eraser în interiorul subiectului central (în cazul
meu, peştele), pentru a şterge.
Pe măsură ce trageţi, descoperiţi imaginea aşa cum arăta ea în acel mo-
ment în timp.

Pentru a ajunge la imaginea prezentată în figura 11-4, a trebuit să depun

ceva efort şi grijă la folosirea pasului 9. Am vrut să şterg numai în interiorul
subiectului, lăsând vopseaua albă a spray-ului intactă în fundal. Crearea acestor
efecte necesită multe tuşe şi multe reveniri, pentru a ajunge la imaginea dorită,
dar nu vă strică ceva practică. Numai să nu uitaţi, fie să bifaţi opţiunea Erase to
History din bara de opţiuni, fie să apăsaţi tasta Alt (Option pe Mac) ori de câte
ori ştergeţi - aşa ceva te învaţă ce este răbdarea.

Iată alte câteva lucruri utiie de ştiut despre ştergerea până la o anumită stare din
istoricul unei imagini:

Dacă ştergeţi o imagine cu straturi multiple, instrumentul Eraser afectează

numai schimbările de pe stratul activ.
Puteţi de asemenea selecta o porţiune a imaginii (vezi capitolul 12) şi
readuce doar acea porţiune la starea sursă, folosind comanda Edit=>Fill.
Pentru detalii asupra operaţiei de filling [umplere], vedeţi capitolul 14.
20
5
 Fig. 11-4:
Peştele
străluceşte
mândru,
ieşind din
coconul său
nuclear.
 anterio ăsaţi tasta Y. Nu este nevoie să apăsaţi şi tasta Alt (Option pe
ară a Mac).
unei 2. Selectaţi un mod de pensulă în meniul derulant Mode, din
imagin
bara de
i.
opţiuni.
Pentru Folosirea modurilor de pensulă este unul dintre avantajele pe
a care le are opţiunea History Brush, faţă de Erase to History,
Căl reveni
la o
permiţându-vă să obţineţi diverse efecte utilizând diferite
moduri. Consultaţi capitolul 8, pentru amănunte privind aceste
ăto stare moduri.
sursă
rin folosin
3. Selectaţi o mărime de pensulă şi un stil, din paleta Brushes, de
pe bara
d
d pensul
de opţiuni.

cu a: 4. Selectaţi, în paleta History, starea sursă la care doriţi să

reveniţi cu
pen 1. pensula.

sul Selec
taţi
a, instr
ume
îna ntul
poi Hist
ory
în Brus
h.
tim P
p e
nt
Ca şi ru
instru a
mentu se
l le
Eraser ct
, a
Histor di
y n
Brush ta
vă st
pune at
la ur
dispo ă
ziţie o in
formă st
liberă, ru
mai m
artisti e
că, de nt
a ul
reveni ,
la o a
stare p
20 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente

6
5. Trageţi instrumentul History Brush peste imagine.
Pe măsură ce trageţi, redescoperiţi modul cum arăta imaginea în acel mo-
ment din timp.

be ce refuză uneori să funcţioneze instrumentele

Eraser sau History Brush?
Anumite operaţii împiedică instrumentele Eraser şi History Brush să revină la o
stare sursă. Aceleaşi operaţii împiedică şi umplerea unei zone selectate cu stări
din istoric. Revenirea la o stare sursă prin oricare din aceste metode este
posibilă numai dacă imaginea de pe ecran şi stările istoric din paleta History au
aceeaşi mărime de fişier - adică, conţin acelaşi număr de pixeli. Orice acţiune
care modifică mărimea imaginii de pe ecran, pune beţe-n roate operaţiunilor.
Când veţi încerca să folosiţi History Brush, veţi vedea cursorul de interdicţie
(un cerc tăiat pe diagonală). Dacă veţi încerca să folosiţi Eraser când căsuţa de
validare Erase to History, de pe bara de opţiuni, este inoperantă şi colorată în
gri va apare un avertisment pe ecran. La fel se întâmplă şi când opţiunea
History din meniul Contents, de sub Edit=>Fill este colorată în gri şi inoperantă.

Următoarele operaţii vă vor împiedica să ajungeţi cu ştersul sau vopsitul la o

stare sursă:

l S Decuparea imaginii cu instrumentul Crop.

I S Ajustarea imaginii prin comanda Image=>Trim.
S Aplicarea comenzii Image Size, având bifată caseta de validare Resample
Image. (Câtă vreme Resample Image nu este bifată, puteţi schimba dimen-
siunea sau rezoluţia, fără să provocaţi probleme.)
v' Folosirea comenzii Canvas Size.
S Aplicarea oricăreia dintre comenzile din submeniul Image=>Rotate (cu l
excepţia celei de 180°) la întreaga imagine.

Veţi putea ajunge la stări sursă cu radiera sau pensula, dar numai la cele apărute
după operaţiile enumerate mai sus, nu şi la cele anterioare acestora. Având în
vedere tot ceea ce se poate realiza paleta cu History, instrumentul History
Brush, opţiunea Erase to History şi operaţia Fiii with History, aceste limitări par
nesemnificative şi minore.
Pensula Art History
Aşteptaţi! înainte de a ne lua adio de la acest capitol, vreau să vă prezint alt
instrument History Brush. Acesta şi-a făcut debutul în Photoshop 5.5 şi poartă
Capitolul 11: Ceasul digital e dat înapoi
20
7
numele de Art History Brush. El vă permite să creaţi efecte impresioniste, cu
ajutorul paletei History.

încercaţi următoarele: deschideţi orice fişier vechi. Apăsaţi apoi tasta D, pentru
a obţine culorile implicite de prim-plan şi fundal şi apăsaţi Alt+Backspace
(Option+Delete pe Mac) pentru a umple toată imaginea cu negru. Apăsaţi tasta
Y pentru a selecta History Brush, apoi Shift+Y pentru a selecta Art History
Brush - pensula cu un cârlionţ. Pictaţi acum în interiorul imaginii negre. Fie-
care tuşă descoperă câte un pic din imagine, dar cu aspect de pictură impre-
sionistă, cum se poate vedea în figura 11-5.
 Fig. 11-5:
Imaginea
originală
(sus) şi
aceeaşi
imagine,
umplută cu
negru şi
apoi
readusă la
viaţă cu
instru-
mentul Art
History
Brush (jos).
20 Partea a lll-a: Mergând tiptil prin cutia de instrumente

8
 Fig. 11-6: Performanţele instrumentului Art History Brush depind de trei lucruri: mărimea
Bara de op- pensulei (selectată în paleta Brushes), starea sursă (specificată în paleta History)
ţiuni oferă şi oricare dintre setările efectuate pe bara de opţiuni. Puteţi schimba din tasta-
numeroase
setări pen-
tură mărimea pensulei, apăsând tastele [ ş i ] . Cât despre setările din bara de
tru Art His- opţiuni, prezentate în figura 11-6, iată opţiunile:
tory Brush.

•S Mode: Acest meniu derulant atribuie instrumentului un mod de pensulă.

Fiecare dintre aceste moduri este descris în capitolul 8.
•S Style: Instrumentul Art History Brush pictează cu spirale de culoare
generate aleatoriu. Puteţi decide formele de bază ale spiralelor, selectând o
opţiune din meniul derulant Styles. Combinaţi aceste opţiuni cu diferitele
mărimi de pensulă, pentru a varia detaliile în stilul impresionist din ima-
gine. Tight and Short [strâns şi scurt] înseamnă detalii mai bune, Loose
and Long [larg şi lung] înseamnă aspect mai generalizat.
•S Area: Această valoare defineşte aria acoperită de o singură picătură de
culoare. Valori mai mari de pixeli înseamnă, de regulă, mai multe tuşe
depuse la o atingere; reduceţi valoarea, pentru a obţine un efect mai fin.
S Opacity: Scăzând această valoare, obţineţi tuşe mai translucide. Pentru
a scade din tastatură opacitatea, apăsaţi tastele numerice în timp ce Art
History Brush este activat.
•S Fidelity: în timp ce aşterne spiralele, pensula le colorează pe fiecare
conform culorii prelevate de cursor din starea sursă originală. Scăzând
valoarea Fidelity, permiteţi culorii spiralelor să se îndepărteze de culoarea
sursă. Aceasta rezultă într-o colorare aleatoare (fidelă tradiţiei impresio-
niste), dar şi încetineşte răspunsul pensulei.
•S Tolerance: Această valoare limitează până unde poate picta Art History
Brush. O valoare de O vă permite să pictaţi oriunde; valorile mai mari lasă
pensula, în diverse grade, să picteze doar peste zonele în care starea
curentă şi starea sursă diferă în culoare.

Dacă vă interesează impresionismul, vă îndemn să experimentaţi instrumentul.

Dacă nu, puteţi să-1 săriţi. Personal, mi se pare haios (şi surprinzător de bine
implementat), deşi intră, fără îndoială, în categoria „Instrumente creative ciu-
date, bune dejucat când n-aveţi termen de predare".
 Capitolul 12
Marea cavalcadă a pixelilor
.

» i * * « « « « « f i » » * * . .i « ® a t * * • •« » » » « « • i -t » * * w • -* s « « * f

/H acest capitol

> Alegerea instrumentului de selecţie potrivit

> Prinderea pixelilor cu instrumentele Lasso
> Trasarea selecţiilor cu margini drepte
1

> Selectarea cu Magnetic Lasso [lasoul Magnetic]

•

> Selectarea zonelor rectangulare şi ovale

,
> Folosirea lui Magic Wand [Bagheta Magică]
> Crearea traseelor cu instrumentul Pen [Stilou]
> Editarea traseelor
,<•
> Folosirea instrumentului Freeform Pen
> Explorarea paletei traseelor [Paths]
> Crearea traseelor de decupaj
> Selectarea prin comanda Color Range
^ Folosirea celorlalte radiere
> Selectarea prin comanda Extract

i acă aţi trăit la ţară, vă va veni uşor să priviţi pixelii dintr-o imagine ca pe
nişte vite. Un pixel nu are coarne şi doar rareori face „muuu", dar tot ca o
vită este. Luaţi în seamă aceste uimitoare asemănări: atât pixelii cât şi vitele
umblă în turme. Recunoaşteţi, când aţi văzut ultima oară un pixel de unul sin-
gur? Apoi, sunt proşti de dau în gropi. Şi încăpăţânaţi. Şi - argumentul suprem
- pot fi prinşi cu lasoul.

Singura diferenţă dintre pixeli şi vite stă în terminologie. Când prinzi cu lasoul
nişte vite pe câmp, se cheamă legare, iar când prinzi cu lasoul o ceată de pixeli,
27 Partea a iw-a: Selectaţi înainta de a cerecta

2
 se cheamă selectare. Iar dacă ai selectat pixelii doriţi, poţi să le faci ce vrei. Poţi
să-i muţi, să-i multiplici şi să le aplici tot felul de modificări, cum voi descrie în
capitolele viitoare. Selectarea îţi permite să apuci un detaliu anume şi să-1
editezi independent de celelalte porţiuni ale imaginii. Este un mod de a izola
pixelii, pentru a-i manipula.

Acest capitol, ca şi capitolul 13, expune metodele pentru a selecta porţiuni

dintr-o imagine. Cu puţină practică, veţi putea struni pixelii mai bine decât se
descurcă văcarul cu cireada lui şi asta înseamnă destul de muuuult!

SH prindem sforile
Photoshop furnizează mai multe instrumente de selecţie, toate,identificate în
figura 12-1. Aceste instrumente sunt: Lasso [Lasoul], Polygon Lasso [lasoul
Polygon], Magnetic Lasso [lasoul Magnetic], patru aşa zise instrumente
Marquee [chenar] şi un selector color automat cunoscut sub numele de Magic
Wand [Bagheta Magică]. Iată cum funcţionează ele:
' Trageţi în interiorul imaginii instrumentul Lasso, pentru a selecta forme
libere. Forma selecţiei se conformă traseului tragerii.
' Folosiţi instrumentul Polygon Lasso, care împarte acelaşi meniu cu Lasso-ul
simplu, pentru a trasa selecţii poligonale - adică selecţii compuse din laturi
drepte. Puteţi folosi atât tehnica veche de a apăsa tasta Alt (Option pe Mac)
şi a face clic cu Lasso-ul, cât şi instrumentul specializat, Polygon Lasso.
' Executaţi clic cu instrumentul Magnetic Lasso (care locuieşte şi el pe ace-
laşi meniu de lasouri cu celelalte două) la marginea obiectului de selectat
şi apoi, mişcaţi lasoul în jurul acelei margini. Citiţi mai departe în acest
capitol, pentru detalii.
' Instrumentul Rectangular Marquee vă permite să selectaţi o zonă rectan-
gulară. Trageţi instrumentul de la un colţ al zonei pe care doriţi s-o selec-
taţi la altul. Conturul trasat de instrument arată ca un chenar din puncte
mişcătoare - de unde a venit şi numele instrumentului. [Marquee - iniţial,
prelată sau baldachin deasupra intrării la hoteluri, teatre etc., şi-a extins
sensul asupra panourilor publicitare, afişajelor luminoase de tot felul,
inclusiv la cinematografe şi teatre, prezentând spectacolele în mod atractiv,
împodobite cu chenare luminoase, mişcătoare. - N.T.]
' Elliptical Marquee trasează selecţii ovale. Fiindcă veni vorba, matematici-
enii folosesc cuvântul elipsă când vorbesc despre ovale.
' Instrumentele Single Column şi Single Row MaVquee selectează o singură
coloană sau rând de pixeli dintr-o imagine. Ambele instrumente intră în
categoria celor de uz limitat.
Capitolul 12: Marea cavalcadă a pixelllor
21
3
 •/ Magic Wand [Bagheta Magică] selectează zone de culoare continuă. De
exemplu, dacă vreţi să selectaţi cerul fără să selectaţi norii, ajunge să
executaţi clic cu ea pe cer. Cel puţin aşa ar trebui să facă, dar nu se ştie
niciodată. Bagheta Magică nu e întotdeauna aşa de magică cum s-ar crede.

Acum, că ştiţi cum funcţionează instrumentele, să vedem cum se ajunge la ele.

Săgeata din colţul din dreapta jos al pictogramelor instrumentelor Marquee şi
Lasso, din cutia de instrumente, indică faptul că sub fiecare dintre ele se
ascunde câte un meniu de instrumente (vezi capitolul 2 pentru informaţii mai
amănunţite).
Pentru a alterna între instrumentele din meniurile ascunse, puteţi executa
Alt+clic (Option+clic pe Mac) pe pictograma oricărui instrument care este
vizibil în cutia de instrumente la un moment dat. Puteţi selecta instrumente şi
din tastatură, folosind următoarele scurtături:

Apăsaţi tasta M pentru a accesa instrumentul Marquee activ. Dacă este

activ Rectangular Marquee, apăsând Shift+M circulaţi succesiv printre
instrumentele Elliptical, Single Row şi Single Column Marquee.
Apăsaţi tasta L pentru a accesa instrumentele Lasso. Ca şi la instrumentele
Marquee, aceeaşi scurtătură vă alternează printre lasouri. Dacă instru-
mentul Lasso simplu este activ, apăsând Shift+L accesaţi succesiv Polygon
Lasso şi Magnetic Lasso.
Apăsaţi tasta W pentru Magic Wand [Bagheta Magică]. Instrumentul este
mai mult imprevizibil decât magic; dacă s-ar fi numit Wacky Wand [ba-
gheta trăznită] şi-ar fi meritat mai mult echivalentul pe tastatură.
Qular Marquee Tool M al
Marquee Tool M Row
Marquee.Tool Column
Marquee Tool
ţ? Magnet ic Lasso Toc
nrj Bagheta
magică
Fig. 12-1:
Folosiţi
aceste in-
strumente *. T
de selecţie
pentru a Qm
selecta
porţiunea
de imagine
pe care
doriţi s-o
editaţi.
2U---------------
Aruncarea tasoutui
Partea a iv-a: Selectaţi înainte de a corecta
Atât instrumentul Lasso obişnuit, cât şi Polygon Lasso, sunt aşa de uşor de
folosit, încât şi un bebeluş le poate stăpâni. Dacă n-aveţi un bebeluş, va trebui
să vă descurcaţi singuri. Magnetic Lasso e mai complicat totuşi, aici e nevoie de
un copilaş şi ceva îndrumări.
Folosirea instrumentului Lasso obişnuit
Am o singură indicaţie pentru folosirea Lasso-ului: trasaţi cu el în jurul porţiunii
de imagine pe care doriţi s-o selectaţi. Asta-i tot. în figura 12-2, de exemplu, am
trasat în jurul ciupercii, pentru a o selecta independent de împrejurimile sale.
După cum ilustrează figura, Photoshop afişează un contur punctat în jurul zonei
selectate, după ce eliberaţi butonul mouse-ului. Acest contur reprezintă calea
exactă urmată de instrument. (Dacă eliberaţi butonul înainte de a completa
forma - adică înainte de a reveni la punctul de începere - Photoshop conectează

singur, cu o linie dreaptă, punctul de începere şi cel de final al tragerii. Aşa că

nu se întâmplă nimic grav.)
 ei In
cu Lasso- figura
ul. 12-2
am avut
grijă să
trasez
perfect
conturu
l. Nu-i
mare
filozofi
e; am
avut
doar
ceva
F
mai
i
multă
g practică
. . Dacă
1 conturu
2 rile
- voastre
2 nu ies
: aşa
Am perfecte
s
e
, nu vă
l îngrijor
e aţi,
c există
t destule
a căi de a
t ajusta
c conturu
i l şi
u
după ce
p
e
îl trasaţi
r (vezi
c capitol
a ul 13).
t
r cursorul Lasso-, .-conturul selecţiei
ă
g
â
n
d

p
e
c
o
n
t
u
r
u
l
capitalul 12: Maraa cavalcadă a plxaillar _______________________ 215

Trasarea selecţiilor cu laturi drepte

Să zicem că doriţi să selectaţi obiectul acela cubic din centrul imaginii. Puteţi
să-i trasaţi conturul cu Lasso-ul simplu, dar opţiunea mai bună este folosirea
instrumentului Polygon Lasso, cu care este mai uşor de creat selecţii cu laturi
drepte.

Pentru a selecta în acest mod un obiect, executaţi clic cu Polygon Lasso pentru
a stabili începutul primei linii .a selecţiei. Deplasaţi apoi cursorul mouse-ului în
punctul în care doriţi să se termine linia şi executaţi din nou un clic. Continuaţi
să efectuaţi clic, pentru a crea noi segmente drepte. Pentru a închide selecţia
aveţi două opţiuni. La efectuarea unui dublu-clic, Photoshop va trasa un seg-
ment între punctul respectiv şi primul punct al selecţiei. Sau, puteţi deplasa
cursorul deasupra primului punct al selecţiei, până ce observaţi apariţia unui
cerculeţ alături de cursorul Polygon Lasso. Efectuaţi în acel moment clic şi
selecţia se va închide.

Polygon Lasso poate fi folosit pentru a selecta elemente cu segmente atât

drepte, cât şi curbe. Pentru a crea segmente curbe, puteţi trece la instrumentul
Lasso obişnuit chiar în timpul selecţiei. Este suficient să apăsaţi şi să menţineţi
aşa tasta Alt (Option pe Mac) şi să trageţi cursorul, pentru a putea trasa liber
linii curbe. Când veţi elibera tasta Alt (Option pe Mac), instrumentul va reveni
la ipostaza de Polygon Lasso.

Pentru a accesa temporar Polygon Lasso puteţi apăsa tasta Alt (Option pe Mac)
când trasaţi o selecţie cu Lasso-ul simplu. După ce apăsaţi Alt (Option pe Mac),
executaţi clic pentru a seta capetele segmentelor drepte, cum aţi proceda în mod
normal cu Polygon Lasso. Pentru a trasa iar segmente curbate, trageţi pur şi
simplu instrumentul. Nu contează dacă menţineţi apăsată tasta Alt (Option pe
Mac), dar aveţi grijă ca butonul mouse-ului să fie apăsat atunci când apăsaţi sau
eliberaţi tasta Alt (Option pe Mac), în caz contrar, Photoshop va închide
automat conturul selecţiei.

Selectarea cu Magnetic Lasso

Acest instrument Lasou necesită o oarecare perioadă de acomodare şi nici nu
produce întotdeauna o selecţie prea grozavă. Dar este comod de folosit şi, dacă
vă daţi osteneala să înţelegeţi metoda din spatele nebuniei sale aparente, poate
deveni un remediu rapid pentru problemele voastre de selecţie.

Magnetic Lasso funcţionează mai bine pe imagini cu contraste puternice

-adică, elementul pe care doriţi să-1 selectaţi are o culoare diferită faţă de
fundal.
21 Partea a IV-a: Selectaţi înainte de a eerecta

6
Folosind setările din bara de opţiuni, Magnetic Lasso analizează diferenţele de
culoare ale pixelilor dintre elementul selectat şi fundal şi sare, lipindu-se de
marginea elementului. Iată cum trebuie folosit acest instrument capricios:
1. Selectaţi instrumentul Magnetic Lasso.
Pentru scurtătura din tastatură, apăsaţi tasta L şi apoi de două ori Shift+L.
2. Efectuaţi clic pe marginea elementului pe care doriţi să-1 selectaţi.
3. Mişcaţi cursorul de-a lungul marginii elementului.
Nu trebuie să apăsaţi butonul mouse-ului şi să trageţi, doar deplasaţi-1. E
simplu! Magnetic Lasso creează un contur cu puncte de ancorare pătrate,
pe marginea elementului. Dacă linia depăşeşte marginile, reveniţi cu cur-
sorul şi încercaţi din nou. Dacă trebuie să ştergeţi un punct de ancorare, în
timp ce reveniţi de-a lungul marginii apăsaţi tasta Backspace (Delete pe
Mac). Pentru a crea puncte de ancorare proprii, faceţi clic cu mouse-ul.
Adăugarea punctelor proprii de ancorare poate fi utilă dacă Magnetic
Lasso se încăpăţânează să rămână la marginile pe care tu le-ai selectat.
4. Continuaţi trasarea elementului şi executaţi clic pe punctul de ancoră
de pornire, pentru a închide conturul.
Veţi vedea lângă cursor un cerculeţ care indică închiderea conturului.
5. De îndată ce conturul s-a închis şi eliberaţi mouse-ul, va apare un
contur de selecţie tip marquee.
6. Apăsaţi Esc sau Ctrl+punct (3£+punct pe Mac), pentru a anula instru
mentul Magnetic Lasso.

Pentru a crea un segment drept în timp ce folosiţi Magnetic Lasso, apăsaţi Alt
(Option pe Mac) şi executaţi un clic din mouse. Veţi vedea că pictograma cur-
sorului instrumentului se transformă temporar în Polygon Lasso. Eliberaţi tasta
Alt (Option pe Mac) şi trageţi o secundă cursorul, pentru a reseta instrumentul
înapoi la Magnetic Lasso. De acum, mişcaţi numai cursorul, fără a efectua clic
sau a-1 trage.

Explorarea opţiunilor (asoutui

Indiferent care lasou folosiţi, obişnuit, Polygon sau Magnetic, îi puteţi modifica
performanţele prin cele două opţiuni comune tuturora, din bara de opţiuni (vezi
secţiunea următoare, pentru opţiunile specifice lasoului Magnetic). Deşi puţine,
opţiunile instrumentelor lasou sunt dificile.
S Ambele opţiuni - Feather şi Anti-aliased - afectează contururile viitoarelor
selecţii făcute cu instrumentele lasou. Pe scurt, Feather [literal, pană]
estompează conturul, iar Anti-aliased voalează uşor marginea conturului,
îndulcindu-1. Dacă doriţi să modificaţi un contur deja trasat, trebuie să
Capitolul 12: Marea cavalcadă a pixelilor
21
7
 alegeţi o comandă de sub meniul Select. Deoarece aceste comenzi afec-
tează contururile trasate cu orice instrument, le voi descrie în capitolul 13.
•S De regulă, selecţiile trasate cu lasourile au margini îndulcite, cu aspect natu-
ral. Această îndulcire este numită anti-aliasing (vezi capitolul 8). Pentru a
renunţa la acest aspect, efectuaţi un clic pe căsuţa de validare Anti-aliased de
pe bara de opţiuni, pentru a şterge selectarea ei. De acum, contururile trasate
cu lasoul vor fi clar definite, cu margini nete, chiar aspre.
S Figura 12-3 prezintă două selecţii de lasou, mutate, descoperind albul din
fundal, în exemplul din stânga, căsuţa de validare Anti-aliased a fost debi-
fată; în exemplul din dreapta, opţiunea a fost selectată. Marginile selecţiei
exemplului din stânga sunt aspre, pe când în exemplul din dreapta sunt
îndulcite. (Capitolul 13 va descrie toate modurile de a muta selecţiile. Dar,
dacă vreţi să încercaţi acum să mutaţi o selecţie, trageţi-o cu instrumentul
Move, cel din partea din dreaptă sus a cutiei de instrumente.)
^Majoritatea timpului e bine să lăsaţi bifată căsuţa Anti-aliased. Debifaţi-o
doar când doriţi să selectaţi-zone precise, cu margini clare. (Ceea ce poate,
nu se va întâmpla niciodată, dar cine poate şti?)
•S Introduceţi o valoare în caseta de opţiuni Feather, pentru a estompa con-
turul. Valoarea va determina raza porţiunii estompate, în pixeli. Dacă
introduceţi o valoare de 3, de exemplu, Photoshop va extinde regiunea
estompată cu câte 3 pixeli, în sus, în jos, la stânga şi la dreapta. După cum
se poate vedea în primul exemplu din figura 12-4, asta înseamnă destul. O
valoare mai mare conduce la un contur al selecţiei şi mai neclar, cum pre-
zintă exemplul din dreapta, care are o valoare Feather setată la 10.
Anti-aliasing off
Anti-aliasing on
 Fig. 12-3:
Diferenţa
dintre o
selecţie
aspră
(stânga)
şi una
anti-aliased
(dreapta).

margini
îndulcit
21 Partea a iv-a: Selectaţi înainte de a corecta

8
 Feather 3 pixels ther 10
pixels

l
"'•-f
Fig. 12-4:
O valoare
Feather mai
mare, face o
ciupercă mai
estomp a t ă , y i
Să privim opţiunile unice aţe instrumentului
Magnetic Lasso
Magnetic Lasso are pe bară opţiuni privind sensibilitatea operării instrumen-
tului. Ele sunt următoarele:

' Width: Această opţiune determină cât de aproape de o margine a unui ele-
ment trebuie să mişcaţi cursorul, pentru ca Photoshop să-1 „vadă". Puteţi
seta un număr mai mare, pentru elemente continue, de contrast puternic şi
cursorul se va lipi de marginea elementului. Setaţi o valoare mai scăzută,
dacă imaginea are conturul foarte neregulat sau contrastul nu e prea mare.
Gama valorilor opţiunilor width se întinde între l şi 40 de pixeli. Pentru a
schimba setarea în timpul folosirii instrumentului, apăsaţi tasta [ pentru a
scădea valoarea şi tasta ] pentru a o creşte.
' Edge Contrast: Această opţiune comunică instrumentului ce diferenţă de
contrast este necesară între element şi fundal, pentru ca lasoul să fie atras
şi să se lipească de margine. Gama valorilor pentru opţiunea Edge Contrast
este între 1% şi 100%. Dacă între element şi fundal este mult contrast, se-
taţi o valoare mai înaltă, pentru a obţine o selecţie mai curată. Dacă ima-
ginea are contrast redus, scădeţi valoarea setării acestei opţiuni.
' Frequency: Numărul înscris pentru această opţiune comunică instrumen-
tului când să insereze automat puncte de ancorare. Gama valorilor pentru
Frequency se întinde între 0% şi 100%. Pentru mai multe puncte, inseraţi
Cununi 12: Marea cavalcadă a plxeUler

l un număr mai mare, şi invers. Valorile mai înalte sunt potrivite pentru
| contururi cu margini neregulate, zimţate, iar valorile scăzute, pentru
l margini netede. Pe măsură ce vă deplasaţi cu Lasoul împrejurul marginii
f elementului, creând conturul, Photoshop îl fixează cu puncte de ancorare.

începeţi cu setările implicite pentru opţiunile precedente ale instrumentului

Magnetic Lasso, faceţi cu grijă selecţia pe imagine şi vedeţi cum merge. Dacă
imaginea are un contrast redus, e bine să scădeţi Edge Contrast la circa 5%.
Dacă marginile sunt neregulate sau zimţate, încercaţi să ridicaţi Frequency la
70% şi să scădeţi Width la 5 pixeli. Dacă nimic nu ajută şi Magnetic Lasso nu
vrea să fie cuminte, puteţi oricând să reveniţi la instrumentul Lasso obişnuit şi
la Polygon Lasso. Nu sunt ele aşa tehnice, dar te poţi bizui pe ele.

Selectarea dreptunyhiuritor, pătratelor,

elipselor fi cercurilor
Dacă doriţi să creaţi o selecţie rectangulară sau eliptică, folosiţi - desigur
-instrumentele Rectangular şi Elliptical Marquee. Ele sunt aşa de uşor de folosit,
încât lasourile par, prin comparaţie, complicate. Trebuie doar să le trageţi de la
un colţ, la colţul opus şi să eliberaţi butonul mouse-ului. (E drept, ovalele n-au
colţuri, aşa că va trebui să vă folosiţi imaginaţia un pic.) Chenarul punctat va
urmări mişcările cursorului pe ecran, ţinându-vă la curent cu progresia con-
turului selecţiei.

Dar Photoshop nu s-a mulţumit niciodată să vă ofere un singur mod de utilizare

al unui instrument - în cazul de faţă există două. De exemplu, puteţi folosi
aceste instrumente şi pentru a selecta pătrate şi cercuri perfecte. Paharul progra-
mului dă veşnic pe dinafară şi instrumentele Marquee nu constituie o excepţie.

Puneţi mâna pe un pătrat sau un cerc

Din când în când, puteţi simţi nevoia să impuneţi contururilor selecţiilor, unele
constrângeri drastice. Adio lăţimii şi înălţimii ăsteia, la întâmplare - veţi vrea
pătrate sau cercuri perfecte! Din fericire, Photoshop satisface şi aceste impul-
suri puritane, permiţându-vă să constrângeţi formele trasate cu instrumentele
Marquee:

' Pentru a trasa un pătrat perfect, apăsaţi tasta Shift după ce începeţi să
trageţi instrumentul Rectangular Marquee. Pentru a trasa un cerc perfect,
apăsaţi tasta Shift după ce începeţi să trageţi instrumentul Elliptical
Marquee.
22 Pârtii • iv-a: Selectaţi f laliti da a caracta

0
•/ Desenarea de pătrate şi cercuri este mai dificilă decât v-aţi aştepta. Pentru
rezultate bune, trebuie să începeţi întâi tragerea, apoi apăsaţi şi menţineţi
Shift, trageţi până la poziţia dorită şi eliberaţi butonul mouse-ului, şi în
final, eliberaţi tasta Shift. Cu alte cuvinte, apăsaţi Shift după începerea
tragerii şi menţineţi apăsat până după completarea ei.
•S Dacă apăsaţi Shift înainte de a începe tragerea, riscaţi să măriţi zona selec-
tată anterior, cum voi avea ocazia să descriu în norocosul capitol 13. Iată
care-i treaba: dacă o porţiune a imaginii a fost selectată înainte de a începe
Shift+tras, Photoshop are grijă ca acea zonă să rămână selectată şi selec-
tează şi zona acoperită de marquee, dar forma acesteia din urmă, nu este
constrânsă la un pătrat sau cerc. Cam încurcat, nu? Dacă vi se întâmplă aşa
ceva, apăsaţi Ctrl+Z (3€+Z pe Mac) pentru a anula selecţia şi încercaţi din
nou, având grijă de data asta să apăsaţi Shift în timpul - nu înaintea
-tragerii.
Instrumentele Marquee sunt practice nu numai pentru selectarea unor porţiuni
de imagine, dar şi pentru crearea unor forme geometrice. De exemplu, dacă
doriţi să trasaţi un dreptunghi, creaţi un chenar [marquee] cu instrumentul Rec-
tangular Marquee. Alegeţi apoi Edit=>Ştroke pentru a atinge [stroke] chenarul
cu culoarea de prim-plan - cu alte cuvinte, pentru a picta o linie pe perimetrul
chenarului. Mai multe despre comanda Stroke, vom vedea în capitolul 14.

Controlaţi şi mai bine selecţiile

Sunteţi ahtiaţi după control? Aveţi dorinţe tiranice nelimitate? Dacă da, atunci
trasarea unui pătrat sau cerc perfect probabil nu vă este de ajuns. Ceea ce doriţi
este să impuneţi constrângeri şi mai stringente.

De exemplu, să presupunem că sunteţi genul de tiran al pixelilor, care vrea să

selecteze o zonă rectangulară sau ovală, care este de exact de două ori mai lată,
decât înaltă. Odată instrumentul Marquee selectat, alegeţi opţiunea Constrained
Aspect Ratio, în meniul Style din bara de opţiuni. Casetele de opţhini Width şi
Height revin la viaţă, permiţându-vă să specificaţi un aşa zis „aspect ratio", care
este o proporţie precisă între lăţimea şi înălţimea chenarului. Pentru a fi de două
ori mai lat decât înalt, introduceţi 2 pentru valoarea Width. Apăsaţi apoi Tab,
pentru a activa câmpul valorii Height şi introduceţi 1. Zarurile au fost aruncate.

Dar asta nu este tot. Puteţi seta chenarul şi să selecteze un rând sau o coloană de
pixeli având înălţimea sau lăţimea de un singur pixel. Pentru aceasta, selectaţi
una din pictogramele Single Row sau Single Column din meniul Marquee din
cutia de instrumente. Apoi executaţi clic pentru a crea chenarul. Dacă aţi selectat
Single Row, chenarul va avea l pixel înălţime şi se va întinde pe întreaga lăţime
a imaginii; dacă aţi ales Single Column, chenarul va avea l pixel lăţime şi va fi
Cipluiol12:Miriacavilcadiiplxelllar _______________________ 221

înalt cât imaginea. După ce aţi creat chenarul, îl puteţi ulterior trage şi repozi-
ţiona, la nevoie.

în fine, pentru a constrânge chenarul la o dimensiune exactă, selectaţi Fixed

Size în meniul Style. Introduceţi dimensiunile exacte dorite pentru chenar, în
casetele de opţiuni Width şi Height. Valorile sunt întotdeauna măsurate în
pixeli. E foarte puţin probabil că veţi dori să faceţi aşa ceva - chiar să trăiţi 150
de ani - dar n-am vrut să credeţi că am neglijat să vă explic o opţiune, doar
pentru că e trăznită.

Un ultim punct supus atenţiei voastre: ca şi opţiunile Lasso, discutate anterior în

acest capitol, opţiunile Marquee cuprind şi opţiunile Anti-aliased şi Feather,
care îndulcesc, respectiv estompează conturul selecţiilor. Totuşi, căsuţa de vali-
dare Anti-aliased este blocată când folosiţi instrumentele Rectangular, Single
Column şi Single Row Mafquee. Marginile ; perpendiculare n-au niciodată
nevoie să fie îndulcite, deoarece ele nu pot fi nici neregulate. Ca atare, opţiunea
Anti-aliased ar fi inutilă.

Trasarea de la centru, spre exterior

După cum am mai menţionat, un dreptunghi sau un oval se trasează începând de
la un colţ până la colţul opus. Dar puteţi trasa un chenar şi de la centru spre
exterior. .Pentru aceasta, începeţi să trageţi unul din instrumentele Marquee şi
apăsaţi apoi Alt (Option pe Mac).

Dacă în timpul tragerii, vă decideţi că nu vreţi totuşi să trasaţi forma dinspre

centru spre exterior, eliberaţi tasta Alt (Option pe Mac) şi continuaţi tragerea.
Ce era până atunci centrul chenarului, devine acum un colţ.

Pentru a trasa un pătrat sau un cerc dinspre centru spre exterior, apăsaţi atât
Shift, cât şi Alt (Option pe Mac), după ce începeţi tragerea cu instrumentul
Marquee corespunzător. (Dacă apăsaţi Shift şi Alt (Option pe Mac) înainte de
începerea tragerii, veţi produce o intersectare a celor două selecţii, cum voi
explica în capitolul 13.)

Mânuirea Baghetei Magice

Magic Wand [Bagheta Magică] e şi mai uşor de folosit decât instrumentele
Marquee. (Dacă merge tot aşa, din uşor în şi mai uşor, în curând nici nu veţi mai
avea nevoie de mine.) Dar tot bagheta este şi cel mai greu de înţeles, şi de pre-
văzut, instrument de selecţie. Pentru a-1 folosi, executaţi clic cu el într-o imagine.
Photoshop va selectă zona de culoare continuă care înconjoară cursorul.
22 Partea a iv-a: Selectaţi înainte de a corecta

2
Să dăm cu Bagheta în cer
Figura 12-5 prezintă modul de funcţionare al Baghetei Magice, în prima ima-
gine, am făcut clic cu instrumentul pe cer, deasupra dinozaurului. Photoshop a
selectat automat toată zona continuă de cer. în al doilea exemplu, am făcut
selecţia şi mai vizibilă, apăsând Ctrl+Backspace (§€+Delete pe Mac), ceea ce a
umplut selecţia cu alb - culoarea de fundal. Am scăpat şi de conturul selecţiei,
deselectând zona. (Nu vă alarmaţi, voi explica totul despre deselectare, în
capitolul 13.)
 Fig. 12-5:
lată ce se
întâmplă
când ating
cerul de
deasupra lui
T-Rex cu
Bagheta
Magică
(sus) şi
umplu cu
alb selecţia
(jos).
Cununi 12: Marea cwalcală i plxelllir ______________________ 223
Observaţi că Bagheta selectează numai porţiunile continue de culoare. Bucata
de cer vizibilă sub coada creaturii, de exemplu, rămâne intactă. De asemenea,
selecţia a „muşcat" uşor din conturul dinozaurului. Când am apăsat Ctrl+Backspace
(38+Delete pe Mac), am ciupit şi mici bucăţele din monstrul de plastic.

Dresarea Baghetei Magice

Puteţi modifica modul de comportament al baghetei, accesând binecunoscuta
bară de opţiuni, care oferă patru opţiuni - Anti-aliased, Contiguous, Use AII
Layers şi Tolerance.

Am descris mai devreme, în acest capitol, opţiunea Anti-aliased, aşa că n-am să

mai bat şaua. Opţiunea Use AH Layers intervine numai dacă imaginea conţine
mai multe straturi (vezi Capitolul 15). Când aceasta din urmă este debifată,
Magic Wand selectează culori numai din stratul activ. Dacă doriţi ca ea să
selecteze culori din toate straturile vizibile, selectaţi această opţiune.

Când opţiunea Contiguous [învecinat] este bifată, Magic Wand selectează

numai pixelii adiacenţi unii altora, în caz contrar, Bagheta caută în toată imagi-
nea pixelii care intră în gama cuprinsă între limitele stabilite pentru Tolerance.

Ceea ce ne aduce la opţiunea Tolerance, cea care are cea mai mare influenţă
asupra comportamentului baghetei; Ea îi comunică programului pe care dintre
culori să le selecteze şi pe care nu. O valoare a toleranţei scăzută, instruieşte
bagheta să selecteze mai puţine culori; o valoare mai ridicată, mai multe.

Planşa color 12-1 vă ilustrează cele spuse. Fiecare rând de imagini demonstrează
efectele unor valori diferite pentru Tolerance, începând cu valoarea implicită de
32, la primul şi ajungând la 180, la ultimul, în toate cazurile, am efectuat clic în
exact acelaşi loc - la dreapta botului girafei mari. Imaginea din stânga de pe
fiecare rând, prezintă conturul selecţiei create când am efectuat clic, iar cea din
dreapta, ce s-a întâmplat când am umplut selecţia cu alb şi apoi am deselectat-o.

în planşă, valoarea Tolerance 32 a selectat prea puţin cer; valoarea de 180 a

selectat tot cerul, dar a muşcat şi bucăţi mari din gâtul girafei şi din linia dea-
lului. Valoarea de 90 pare a fi cea mai potrivită.

Problema este că, găsirea celei mai bune setări pentru toleranţă constă într-un
exerciţiu complet aleator de încercări şi greşeli. La fel ca schimbările setării
oricărui instrument, modificările valorilor pentru toleranţă nu au efect asupra
selecţiei curente. Trebuie să executaţi clic cu Magic Wand la fiecare schimbare
a valorii, pentru a-i vedea efectul. Iată care e demersul tipic:

1. Efectuaţi clic cu Magic Wand.

22 Partea a iv-a: Selectaţi înainta de a cereeti

4
 Punctul în care faceţi clic marchează culoarea de bază - cea pe care Photo-
shop o foloseşte pentru a decide ce alte culori trebuie să mai selecteze.
2. Strâmbaţi-vă Ia vederea rezultatului.
Scrâşniţi şi din dinţi, că tot aia e.
3. Introduceţi o nouă valoare Tolerance, pe bara de opţiuni.
Introduceţi o valoare mai mare, pentru a selecta mai multe culori, sau o
valoare mai mică, pentru mai puţine culori.
4. Alegeţi comanda Şelect=>Deselect sau apăsaţi Ctrl+D (9€+D pe Mac).
Photoshop deselectează selecţia precedentă.
5. Repetaţi paşii 1-4 până nimeriţi setarea corectă.

Credeţi-mă, până şi bătrânii veterani Photoshop ca mine, care folosesc pro-

gramul de pe când Copernic descoperea că Pământul se învârteşte în jurul
Soarelui, trec prin acest ritual ori de câte ori folosesc Bagheta Magică. Ce pot
spune? E o unealtă bunicică, dar cere oarecare experienţă.

Cet mai bun instrument pentru selecţii:

instrumentul Pen [Stilou]
Diversele instrumente şi metode pentru selecţii, pe care le-am explorat până
acum, au un avantaj, dar şi un dezavantaj. Avantajul este uşurinţa de folosire,
iar dezavantajul este că nu sunt întotdeauna foarte precise şi necesită muncă
adiţională de finisare. Din fericire, mai aveţi o altă opţiune şi anume, ultimul
instrument de selecţie rămas, instrumentul Pen [stilou]. Desigur, cum bănuiaţi
poate, există un dar. Deşi instrumentul creează cele mai precise selecţii, el este
şi cel mai dificil de stăpânit de către novici. Mulţi dintre utilizatorii novici de
Photoshop îl încearcă, nu-1 pot face să-i asculte şi se jură să nu-1 mai atingă în
viaţa lor, întinzând mâna după prietenoasele Lasso sau Magic Wand.

înainte să renunţaţi total la instrumentul Pen, daţi-mi voie să menţionez că

Photoshop mai oferă şi două versiuni mai prietenoase de stilou - instrumentele
Freeform Pen şi Freeform Pen cu opţiune magnetică, în secţiunea următoare vă
voi spune tot ce trebuie să ştiţi despre stilouri şi trasee [pens & paths].

Căţea către o selecţie mai bună

înainte de a trece la modul de folosire a stilourilor, să privim un pic la produsul
utilizării lor - traseele. Spre deosebire de celelalte instrumente de selecţie,
Capitolul 12: Marea cavalcadă a pixelilor
22
5
 folosirea Stiloului nu produce imediat un contur de selecţie. Pe măsură ce trageţi
şi faceţi clic cu instrumentul împrejurul elementului ales, creaţi cele trei compo-
nente ale unui traseu - puncte de ancorare (ca acelea văzute la Magnetic Lasso),
segmente sau linii drepte şi segmente curbate sau curbe. Aceste trasee sunt
cunoscute ca trasee Bezier şi sunt bazate pe un model matematic, în care traseul
este controlat de linii direcţionale şi mânere (care vor fi explicate curând).

După ce traseul a fost stabilit, puteţi să-i finisaţi aspectul prin mutarea, adău-
garea, ştergerea sau conversia punctelor de ancorare. Traseul pluteşte deasupra
imaginii, în spaţiul său personal. Nu puteţi vedea un strat separat în paleta
straturilor (pentru amănunte, consultaţi capitolul 15), dar puteţi vedea stratul
traseului, dacă pot zice aşa, în paleta traseelor [Paths]. După ce aţi creat un
traseu, îl puteţi finisa prin editare şi apoi îl puteţi transforma într-o selecţie.
Instrumentele Pen şi paleta Paths, după cum prezintă şi figura 12-6, conlucrează
în domeniul traseelor şi al selecţiilor lor.

Fig. 12-6:
traseul de lucru
Instrumen- ^~""
tul Pen şi paleta traseul de decupare a formei
Paths con-
lucrează pentru a
crea şi edita
trasee.
şterge traseul
Path Component traseu nou traseul
Direct Select ion Tool în
lucru
format
din

selecţie

realizează o selecţie dintr-un

traseu trăsătura traseului

umplerea traseului

Crearea traseelor cu instrumentele Pen

Acum, că ştiţi ce sunt traseele, iată cum se foloseşte instrumentul Pen pentru a
crea un traseu, începeţi cu linii drepte şi treceţi treptat la linii curbe. Reţineţi că
nu este uşor la început, aşa că înarmaţi-vă cu răbdare:
22 Partea a iv-a: Selectaţi înainte de a corecta

6
1. Selectaţi instrumentul Pen.
Echivalentul pe tastatură este tasta P.
2. Selectaţi în bara de opţiuni, una din cele două existente (căutaţi două
pictograme aflate imediat la stânga Stiloului):
Create Shape Layer vă permite să creaţi o formă pe propriul său strat de
formă. Traseul creat va poseda toate atributele unei forme pe strat de
formă. (Pentru informaţii despre forme şi straturi de forme, consultaţi
capitolul 8.)
 Create Work Path vă permite să creaţi un traseu obişnuit, care pluteşte
deasupra imaginii. Dacă scopul intenţionat este să creaţi un traseu pentru a
obţine o selecţie complicată, folosiţi această opţiune.
3. Pentru a trasa o linie dreaptă, executaţi un clic cu mouse-ul în locul
unde doriţi să înceapă linia şi altul la sfârşitul ei, lăsând puncte de
ancorare în cele două poziţii.
Un segment drept sau o linie va reuni cele două puncte de ancorare.
Trasarea liniilor drepte necesită doar un clic şi eliberarea butonului, fără
tragere. Pentru a trasa o linie cu constrângeri - orizontală, verticală sau la
45°- menţineţi apăsată tasta Shift în timp ce efectuaţi clic. Pentru a conecta
linii drepte, repetaţi procesul. Pentru a închide traseul, executaţi clic pe
instrumentul Pen. Sau mai bine, menţineţi apăsată tasta Ctrl (§€ pe Mac),
ceea ce vă pune la dispoziţie instrumentul Direct Selection (săgeata albă) şi
faceţi clic în afara liniei curbe. Eliberaţi tasta Ctrl (3€ pe Mac) şi instru-
mentul Pen reapare.
4. Pentru a trasa o linie curbă, poziţionaţi cursorul în punctul de por
nire, apăsaţi butonul mouse-ul ui, trageţi spre punctul maxim al curbei
şi eliberaţi butonul.
Se creează un punct de ancorare împreună cu două linii direcţionale, iar la
capătul acestora, puncte direcţionale. Aceste linii şi puncte direcţionale
controlează aspectul curbei - cu alte cuvinte, unghiul ei şi cât de bombată
sau plată este ea.
5. Mutaţi cursorul la celălalt capăt al liniei curbe, apăsaţi mouse-ul şi
trageţi în direcţia opusă, îndepărtându-vă de punctul maxim al curbei.
Veţi vedea acum alt punct de ancorare, set de linii şi puncte direcţionale şi
linia curbă finală. (Priviţi exemplul din figura 12-7.)
In bara de opţiuni care, după cum puteţi observa, şi-a schimbat aspectul,
selectaţi opţiunea Rubber Bând. Photoshop va trasa un segment între ulti-
mul punct de ancorare creat şi poziţia prezentă a cursorului, dându-vă
astfel o idee asupra modului cum va arăta traseul.
Capitolul 12: Marea cavalcadă a pixelilor
22
7
Pentru a reveni la precedenta bară de opţiuni, care conţinea opţiunile
Create Shape Layer şi Create Work Path, executaţi clic pe butonul Dismiss
(pictograma cu semnul bifat), de la capătul barei.
—punctul direcţional
 linia direcţională —
îndepărtarea de punctul
maxim al curbei

— punct de ancorare

mf ^mm
trageţi sprej
punctul maxim
Anatomia alcurbei |

unei linii
curbe.
6. Pentru a crea linii curbe multiple, alternante, repetaţi paşii 4 şi 5,
trăgând de fiecare dată cursorul mouse-ului într-o direcţie opusă.
încercaţi să menţineţi punctele de ancorare de o parte şi de alta a punctului
maxim al curbei, nu deasupra ei. De asemenea, când creaţi un traseu,
încercaţi să folosiţi cât mai puţine puncte de ancorare posibile. Amintiţi-vă
că un traseu este o formulă matematică şi, cu cât e mai puţin complexă, cu
atât mai puţine probleme se pot ivi.
Cât de mult trebuie tras? Imaginaţi-vă că linia curbă pe care vreţi să o tra-
saţi este o sfoară, pe care o întindeţi într-o linie dreaptă, împărţiţi acea linie
în trei. Distanţa pe care trebuie tras cursorul mouse-ului este a treia parte
din această linie.
Care e unghiul în care trebuie tras? Trageţi drept, faţă de punctul de anco-
rare, pentru a obţine o linie curbă mai bombată şi oblic, pentru o linie
curbă mai plată.
7. Crearea de linii curbe care merg în aceeaşi direcţie, este ceva mai
complicată. După ce creaţi prima linie, poziţionaţi cursorul peste al
doilea punct de ancorare.
Veţi vedea un caret (un nume simandicos pentru un simbol V cu capul în
jos) alături de cursor. Acest caret vă anunţă că veţi converti acest punct de
ancorare, care e neted (curbat), într-un colţ (ascuţit).
8. Menţineţi apăsată tasta Alt (Option pe Mac), apăsaţi mousc-ul şi
trageţi spre punctul maxim al curbei următoare.
Veţi vedea apărând o nouă linie direcţională.
22 Partea a iv-a: Selectaţi înainte de a corecta

8
 9. Eliberaţi butonul mouse-ului şi tasta Alt (Option pe Mac).
10. Mutaţi cursorul în punctul unde doriţi să se termine linia curbă şi tra
geţi, îndepărtându-vă de punctul maxim, pentru a crea cea de a doua
linie curbă.
11. Repetaţi paşii 7-10 pentru a crea alte linii curbe, conectate.
12. Pentru a crea o linie dreaptă pornind de la o linie curbă, şi viceversa,
trebuie să convertiţi şi punctele unde traseul se schimbă dintr-una
într-alta.
După trasarea liniei curbe, poziţionaţi cursorul peste cel de-al doilea punct
şi efectuaţi clic cu mouse-ul. Se creează punctul de colţ, ştergând una din
liniile direcţionale. Mutaţi cursorul în locul unde se va termina linia şi
faceţi un clic. Veţi vedea apărând segmentul drept. Pentru a reveni la
trasarea de linii curbe, poziţionaţi cursorul pe ultimul punct de ancorare
trasat şi trageţi din nou cursorul spre punctul maxim al curbei următoare,
ceea ce adaugă o linie direcţională. Terminaţi curba, plasând cursorul în
punctul unde doriţi să se termine linia curbă şi trageţi îndepărtându-vă de
punctul ei maxim.
13. Reveniţi la primul punct de ancorare şi executaţi clic, dacă doriţi să
închideţi traseul.
Veţi vedea un cerculeţ lângă cursor, care indică faptul că traseul se va
închide, dacă faceţi clic.
14. Dacă intenţionaţi să lăsaţi traseul deschis, terminaţi-1 făcând clic pe
instrumentul Pen.
Sau, puteţi menţine apăsată tasta Ctrl (3€ pe Mac), ceea ce accesează instru-
mentul Direct Selection (săgeata albă) şi faceţi clic în afara curbei. Puteţi
de asemenea să faceţi clic pe butonul Dismiss din bara de opţiuni sau doar
să apăsaţi Enter (Return pe Mac), pentru a dezactiva traseul şi a-1 ascunde
vederii.

Editarea ta perfecţie a traseelor

Când veţi lucra prima oară cu instrumentul Pen, vă va fi greu să trasaţi un traseu
perfect. Din fericire, puteţi finisa traseul foarte uşor, folosind un asortiment de
instrumente de editat, care împart acelaşi spaţiu cu Pen. Instrumentele săgeată,
cum mai sunt cunoscute instrumentele Path Component Selection şi Direct
Selection, vă salvează când e vorba să aranjaţi traseul. Iată nişte sfaturi pentru a
aranja traseele exact cum doriţi:

j -S Pentru a selecta sau muta un traseu întreg, folosiţi instrumentul Path Com-
ponent Selection (săgeata neagră). Pentru a selecta trasee multiple, faceţi Ş
Shift+clic pe fiecare traseu. Când instrumentul Path Component Selection
Capiului 12: Marea cavalcadă a plxilllir
* este activ, veţi putea observa opţiunea Show Bounding Box, în bara de op-
| ţiuni. Selectarea acesteia va plasa o casetă în jurul traseului, permiţându-vă
i- să-1 scalaţi prin tragerea mânerelor şi să-1 rotiţi prin tragere din exteriorul
0 casetei. Puteţi şi apăsa Ctrl (§€ pe Mac) şi trage un mâner sau o latură, pen-
1 tru a distorsiona sau asimetriza traseul. Alte opţiuni sunt setările Simplify
5 şi Align and Distribuie. Simplify combină toate traseele vizibile, conform
,| comenzilor butoanelor de stare ale traseului (Add, Substract şi Intersect
* Exclude). Aceste butoane funcţionează la fel cu butoanele de stare ale selec-
f ţiei, descrise mai devreme în acest capitol. Align and Distribuie aliniază
% două sau mai multe trasee, respectiv distribuie trei sau mai multe trasee.
l S Pentru a muta un punct de ancorare, selectaţi instrumentul Direct Selection
l (săgeata albă). Acesta obişnuia să împartă cu instrumentul Pen acelaşi
spaţiu dintr-un meniu volant, dar Photoshop 6 1-a mutat împreună cu Path
Component Selection. Din fericire, scurtătura lui a rămas tasta A. Faceţi clic cu
instrumentul Direct Selection pe punctul de ancorare pe care doriţi să-1 mutaţi
(observaţi că punctul devine plin, pe când punctele de ancorare neselectate
sunt goale). Pentru a muta punctul de ancorare, apăsaţi pe cursor şi trageţi-1.
Puteţi face clic şi pe liniile drepte sau curbe, pentru a le muta.
' Puteţi muta punctele direcţionale ale unei linii curbe, pentru a-i schimba
forma. Faceţi întâi clic pe punctul de ancorare al curbei pe care doriţi s-o
transformaţi. Mutaţi cursorul pe punctul direcţional superior (cel mergând
în direcţia punctului maxim), apăsaţi butonul mouse-ului şi lungiţi sau
scurtaţi linia direcţională. Observaţi cum se accentuează, respectiv apla-
tizează linia curbă. Prin rotirea liniei direcţionale (mişcarea ei spre stânga
sau dreapta), panta curbei se modifică.
' Există două instrumente care vă permit ştergerea sau adăugarea de puncte
de ancorare traseului: Add Anchor Point şi Delete Anchor Point. Amân-
două arată la fel ca instrumentul Pen, primul având alături un mic semn
plus, iar al doilea, un mic semn minus. Pentru a adăuga un punct de anco-
rare, executaţi clic pe traseu cu instrumentul Add, acolo unde este nevoie
de punct. Reţineţi că punctul adăugat este întotdeauna neted. Pentru a
şterge un punct de ancorare, faceţi clic cu instrumentul Delete pe punctul
respectiv; acesta dispare, dar traseul rămâne intact.
f
Căsuţa de validare Auto Add/Delete de pe bara de opţiuni, odată activată,
vă permite să adăugaţi sau să ştergeţi un punct de ancorare cu instrumentul
Pen obişnuit. Funcţionează la fel ca instrumentele descrise mai sus şi vă
economiseşte o mulţime de timp.
' Pentru a transforma un punct de ancorare neted într-un colţ, sau viceversa,
trebuie să selectaţi instrumentul Convert Point. Acesta e ultimul instrument
din meniul ascuns sub Pen şi arată ca un caret (acelaşi simbol pe care 1-aţi
văzut când aţi'ţinut apăsată tasta Alt (Option pe Mac), folosind instrumentul
Pen). Poziţionaţi cursorul pe punctul de ancorare pe care doriţi să-1 transfor-
maţi. Dacă el este punct de colţ, apăsaţi şi trageţi cursorul îndepărtându-vă
23 Panii a N-i: Seltctaţl fnilntt lt i cincti

0
î de punctul de ancorare, pentru a crea linia direcţională care va genera un
i punct neted. Dacă, dimpotrivă, punctul de ancorare este neted, faceţi
,, numai clic (fără să trageţi) pe el şi punctul va deveni colţ.
* S Pentru a copia un traseu, selectaţi-1, apăsaţi şi menţineţi tasta Alt (Option
i pe Mac) şi trageţi copia în altă poziţie, folosind pentru asta instrumentul
f Path Component Selection.
l
P S Dacă traseul este deschis şi doriţi să-1 continuaţi, faceţi clic pe (sau trageţi)
î punctul de capăt cu instrumentul Pen şi continuaţi trasarea. Partea adăuga-
| ta la traseu va fi conectată. ,
î S Dacă traseul este deschis şi doriţi să-1 închideţi, faceţi clic pe, sau trageţi,
j. punctul de capăt cu instrumentul Pen şi readuceţi cursorul la primul punct
l de ancorare al traseului, Veţi vedea apărând un cerculeţ lângă cursor, cer-
? culeţ care confirmă închiderea traseului.
* '' ' '

* S Pentru a şterge un traseu, selectaţi-1 în întregime eu instrumentul Path

$ Component Selection şi apăsaţi tasta Backspace (Delete pe Mac) sau selec-
| taţi un punct pe traseu cu instrumentul Direct Selection şi apăsaţi de două
f ori Backspace (Delete pe Mac).
ţ S Photoshop vă oferă încă o opţiune pentru editarea traseelor, permiţându-vă
î să le aplicaţi transformări ca scalarea, rotirea şi asimetrizarea, fără a afecta
* imaginea de dedesubt. (Consultaţi secţiunea privind transformarea selec-
3 ţiilor şi traseelor, din capitolul 13.)

Stitout mal prietenos

Sper că aţi supravieţuit explicaţiilor tehnice plicticoase privind traseele şi diver-
sele instrumente Pen [Stilou], deoarece vreau acum să vă prezint o versiune mai
blândă şi mai prietenoasă a Stiloului - instrumentul Freeform Pen (vezi figura
12-6).

Freeform Pen funcţionează asemenea Lasso-ului. Trebuie doar să-1 trageţi în

jurul elementului pe care doriţi să-1 selectaţi şi instrumentul creează un contur
care urmează mişcarea cursorului. Când eliberaţi butonul mouse-ului, Photo-
shop furnizează punctele de ancorare, liniile şi curbele pentru acel traseu. Adio,
întregii tevaturi cu trasarea curbelor Bezier! Pentru a crea linii drepte cu acest
instrument, apăsaţi tasta Alt (Option pe Mac) în timp ce butonul mouse-uluî
este apăsat şi faceţi clic pentru a crea un punct de ancorare. Când vreţi să reve-
niţi la trasarea de linii curbe, eliberaţi tasta Alt (Option pe Mac) menţinând
apăsat butonul mouse-ului. Dacă eliberaţi tasta fără ca butonul să fie apăsat,
Photoshop va închide traseul.
-*

Puteţi găsi pe bara de opţiuni, opţiunea denumită Curve Fit. Aceasta setează
marginea de eroare permisă de Photoshop atunci când încercaţi să urmaţi un
traseu din cursor. Puteţi introduce o valoare între 0,5 şi 10 pixeli, valoarea
Cipltilull2:ManaciviHadâaplxelllir _______________________ 231

implicită fiind de 2 pixeli sau mai puţin. Aceasta înseamnă că Photoshop nu va

lua în seamă deplasări ale cursorului mai mici de 2 pixeli. Setând valoarea la
0,5 pixeli, veţi face stiloul Freeform foarte sensibil la orice mişcare de cursor;
setând^o la 10 pixeli, el devine mai puţin sensibil. Pentru a înţelege subtilităţile
opţiunii Curve Fit, încercaţi stiloul Freeform la cele două setări extreme şi
comparaţi traseele obţinute. Reţineţi că, după ce aţi creat un traseu, îl puteţi
oricând finisa, folosind metodele de editare descrise mai sus.

Dacă aţi folosit una din versiunile precedente Photoshop, aţi remarcat probabil
că Magnetic Pen a dispărut din cutia de instrumente. Aceasta este din cauză că
Photoshop 6 a transformat stiloul Magnetic, într-una din opţiunile instrumen-
tului Freeform. Dacă bifaţi opţiunea Magnetic, din bara de opţiuni, stiloul
Freeform va acţiona asemănător lasoului Magnetic, începeţi efectuând un clic la
marginea elementului pe cate doriţi să-1 selectaţi. Mişcaţi, fără să trageţi, cur-
sorul de-a lungul perimetrului elementului. Observaţi cum se lipeşte cursorul de
margine, creând puncte de ancorare şi segmenţi. Pentru a crea puncte de anco-
rare opţionale, faceţi clic din mouse în locul dorit. Pentru a crea segmente
drepte, apăsaţi tasta Alt (Option pe Mac) şi faceţi clic. Pentru a reveni la stiloul
Magnetic obişnuit, eliberaţi tasta Alt (Option pe Mac)> faceţi din nou clic şi
continuaţi deplasarea cursorului.

Opţiunea Curve Fit afectează sensibilitatea instrumentului. Cu cât valoarea ei

este mai mică, cu atât mai sensibil devine instrumentul, urmând mai îndeaproa-
pe marginea elementului. Dezavantajul valorii scăzute constă în superabundenţa
de puncte de ancorare pe care le creează în această configuraţie. Celelalte
opţiuni - Width, Contrast şi Frequency - aflate în meniul derulant de sub picto-
grama opţiunii Magnetic, operează exact la fel cu opţiunile lasoului Magnetic.
Pentru detalii, revedeţi secţiunea anterioară din acest capitol, „Să privim deo-
sebitele opţiuni ale instrumentului Magnetic Lasso".

Paleta traseelor [Paths]

După cum am menţionat mai devreme, stilourile conlucrează cu paleta trasee-
lor. Iată câteva sfaturi, pentru a înţelege şi a folosi mai bine această paletă.
(Consultaţi figura 12-6, pentru a vedea paleta traseelor.)

v' Când creaţi un traseu, el apare automat în paleta traseelor, ca Work Path
[traseu de lucru], în propria rubrică, ca un fel de strat-traseu. Puteţi crea o
rubrică nouă pentru un traseu, înainte de a-1 stabili, selectând pictograma
paginii, din partea de jos a paletei Paths.
•/ Puteţi şterge un traseu, trăgându-1 din rubrica sa pe pictograma coşului de
gunoi aflată în marginea inferioară a paletei.
23 Plitei i IV-a:Salactaţl înainta di a caricta

2
' Traseele pot fi umplute. Pentru această operaţie, selectaţi traseul în paletă,
alegeţi comanda Fiii Path din meniul apărut sau apăsaţi tasta Alt (Option
pe Mac) şi faceţi clic pe pictograma comenzii Fiii Path (un cerc plin) din
josul paletei. Caseta de dialog oferă opţiuni pentru Contents, Opacity şi
Rendering (opţiuni de feathering şi anti-aliasing). Pentru detalii asupra
opţiunilor Contents şi Opacity, căutaţi secţiunea despre umplere, din
capitolul 14. Opţiunea feathering dizolvă treptat, marginile umpluturii,
până se contopesc în fundal. Opţiunea anti-aliased doar îndulceşte uşor sau
voalează marginile umpluturii, pentru a le reduce aspectul neregulat. Dacă
aţi selectat unul sau mai multe trasee cu instrumentul Direct Select ion,
comanda Fiii Path se transformă în Fiii Subpath(s), permiţându-vă să
umpleţi numai traseele dorite.
' Traseele pot fi şi atinse [stroke] cu culoare: Pentru aceasta, selectaţi traseul
în paleta traseelor, alegeţi în meniul apărut comanda Stroke Path sau apă-
saţi tasta Alt (Option pe Mac) şi executaţi clic pe pictograma comenzii
Stroke Path (un cerc conturat), din josul paletei, în.caseta de dialog, alegeţi
instrumentul de pictat sau de editat pe care doriţi să-1 folosiţi pentru a
aplica culoare atingerii. Dacă selectaţi unul sau mai multe trasee folosind
instrumentul Direct Selection, comanda Stroke Path se schimbă în Stroke
Subpath(s), permiţându-vă să atingeţi numai traseele dorite.
' Photoshop va folosi opţiunile şi mărimea de pensulă ale instrumentului
curent, când va atinge imaginea cu culoare. Aveţi grijă să verificaţi în pa-
leta Brushes, înainte de atingerea propriu zisă, care sunt opţiunile şi mări-
mea activă de pensulă ale instrumentului folosit.
' Dacă scopul vostru în toată afacerea asta cu stilouri şi trasee este doar să
obţineţi o selecţie curată şi aspectuoasă, acum e momentul. Alegeţi în
paleta Paths, opţiunea Make Selection. Puteţi alege să estompaţi marginea
selecţiei, adăugând pixeli valorii Radius sau să lăsaţi Feather Radius la O,
pentru o selecţie cu margini nete. Puteţi şi voala uşor marginea, prin Anti-
alias, pentru a elimina asperităţile. Dacă mai aveţi o selecţie activă simul-
tan, în momentul când vă pregătiţi, să transformaţi traseul în selecţie,
Photoshop poate s-6" adune, s-o scadă sau s-o intersecteze cu prima. Ajun-
geţi la caseta de dialog şi apăsând tasta Alt (Option pe Mac) şi făcând clic
pe pictograma comenzii Make Selection din paleta Paths. După ce
transformaţi traseul în selecţie, el se va comporta ca orice altă selecţie,
cum descriâm la începutul acestui capitol şi cum vom mai vedea în capi-
tolul 13.
Pentru a face rapid selecţia, apăsaţi Ctrl+Enter (3€+Return pe Mac), tot
timpul cât traseul bste în paleta Paths. Sau, puteţi face Ctr+clic (§€+clic pe
Mac) pe traseu, în paleta Paths.
Photoshop poate lucra şi invers, adică să facă un traseu dintr-o selecţie.
Când selecţia este activă, alegeţi Make Work Path în meniul paletei Paths.
Va apare o casetă de dialog, cerându-vă 6 valoare pentru Tolerance.
eapltimil2: Mirai cavalcadi a plxolllor _____________________233
l Această valoare controlează cât de sensibil va fi Photoshop la neregularită-
| ţile chenarului de selecţie, când va crea traseul. Cu cât valoarea e mai scă-
| zută, cu atât sensibilitatea va fi mai mare şi cu atât mai exact va fi aproxi-
| mată selecţia. Dar, o valoare mai mică poate determina crearea unui număr
f: prea mare de puncte de ancorare. Valoarea implicită de 2,0 este bună pentru
| început. Reţineţi totuşi, traseul poate fi editat şi finisat şi ulterior. Pentru
i transformarea rapidă a unei selecţii în traseu, faceţi clic pe pictograma
l comenzii Make Work Path from Selection din meniul paletei Paths.
l -S Pentru a ascunde traseul după ce s-a făcut selecţia, alegeţi Turn Off Path,
l în meniul apărut în paleta Paths sau, mai simplu, executaţi clic cu mouse-ul
P în zona gri de sub numele traseelor, în paletă. Ţineţi cont că, dacă doriţi să
l creaţi un nou traseu de lucru care e localizat pe propriul său strat de traseu,
trebuie să ascundeţi toate celelalte trasee.
' Şi ultimul, dar nu cel din urmă lucru, salvaţi-vă traseele! După toate prin
câte aţi trecut pentru a crea traseul, asiguraţi-vă că e salvat, ca să mai puteţi
să-1 folosiţi din nou în .imagine. Spre deosebire de straturi, traseele sunt
doar simple formule matematice, care ocupă foarte puţin spaţiu de stocare.
Pentru a salva un traseu, alegeţi comanda Save Path din meniul paletei
Paths sau efectuaţi dublu-clic pe Work Path, chiar în paletă. Denumiţi
traseul şi executaţi clic pe OK.

Ciopârţirea cu traseele de decupaj

[ctipping patfis]
Printre cele mai frecvente necesităţi de a crea un traseu, în afară de a obţine
selecţii curate şi aspectuoase, este producerea traseelor de decupaj. Acestea
permit zonelor care ies în afara traseului să fie transparente, în timp ce zona
interioară este vizibilă. Să presupunem că doriţi să importaţi o floare în Page-
Maker sau în alt program de ilustrare sau de punere în pagină şi o plasaţi pe un
fundal colorat. Fără un traseu de decupaj, floarea va apare pe un fundal alb,
indiferent dacă fundalul era transparent în Photoshop (cum prezintă figura
12-8). Citiţi mai departe, pentru a afla cum se creează aceste trasee speciale.

1. Folosind unul dintre instrumentele de selecţie, creaţi traseul în jurul

părţii de imagine pe care doriţi s-o afişaţi.
în paleta traseelor va apare un traseu de lucru [Work Path].
2. Salvaţi traseul prin dublu-clic efectuat pe traseul de lucru din paleta
Paths.
Introduceţi un nume şi faceţi clic pe OK.
3. Alegeţi Clipping Path din meniul apărut în paleta Paths.
23 Partea a IV-a: Selectaţi înainte de a corecta

4
Fig. 12-8:
— imagine importată cu traseu de decupaj
Observaţi
diferenţa
dintre o
imagine
importată
cu şi fără ___imagine importată fără traseu de decupaj
traseu de :
"
decupaj.
 în caseta de dialog, alegeţi numele traseului vostru în meniul Paths. Ale-
geţi o valoareflatness de 3 (simplu spus,flatness reprezintă cât de îndea-
proape aproximează curba traseului, o curbă matematică adevărată). Un
număr mai mare conduce la o formă mai poligonală, dar mai uşor de
printat.
4. Alegeţi comanda FiIe=>Save As şi alegeţi Photoshop EPS în meniul
Format (pentru alte opţiuni Save As, revedeţi capitolul 6).
5. Utilizatori de Windows, lăsaţi parametrii Preview Ia Tiff (8 biţi/pixel)
şi Encoding Ia ASCII. Utilizatori de Mac, lăsaţi Preview la Macintosh
(8 biţi/pixel) şi Encoding la Binary, apoi faceţi clic pe OK.
Fişierul este acum pregătit pentru a fi importat în programul de punere în
pagină sau de grafică.

Aveţi în vedere faptul că, uneori, când importaţi imaginea decupată în anumite
programe de punere în pagină Windows, ecranul de previzionare poate să nu
afişeze corect. Regiunile decupate (porţiunile imaginii exterioare traseului, care
sunt ascunse) pot apare pe ecran opace (complet albe sau negre). Totuşi, pe o
imprimantă PostScript, ar trebui să printeze corect. In plus, s-ar putea întâmpla
ca imaginile cu trasee de decupaj (şi în general, fişierele ESP) să nu printeze
întotdeauna corect pe imprimante non-PostScript.

Dacă aţi creat o formă folosind fie instrumentul Pen, fie unul dintre instrumen-
tele de formare, veţi observa că în paleta Paths [paleta traseelor] va fi creată o
rubrică Shape Clipping Path. Acest traseu de decupare a formei se comportă
uşor diferit faţă de cele descrise mai sus. In loc să decupeze (mai corect, să
ascundă) din imagine tot ce depăşeşte conturul traseului, traseul de decupare a
Capiului 12: Hirta cavalcadă a plxelllir _______________________ 235

formei decupează numai culoarea stratului de formă respectiv. Traseul de

decupare a formei poate fi şters alegând Layer=>Delete Layer Clipping Path. în
urma comenzii, rămâneţi doar cu un strat de culoare solidă, în plus, puteţi şi
dezafecta traseul de decupaj, ceea ce îl ascunde vederii, dar nu îl elimină.

Traseele de decupaj sunt notorii prin problemele produse la printare, în special

dacă se foloseşte un număr mare de trasee la o imagine sau dacă traseele sunt prea
complexe (au multe puncte de ancorare). Folosiţi traseele de decupaj numai când
nu aveţi altă opţiune. De exemplu, dacă doriţi să profilaţi un element pe un
fundal, compuneţi elementul şi fundalul în Photoshop şi apoi importaţi imaginea
compusă în programul de punere în pagină sau de grafică. Nu numai că astfel vă
asiguraţi că fişierul se va printa, dar şi că printarea va fi mult mai rapidă.

Photoshop vă ajută să creaţi imagini qu transparenţe, prin Export Transparent

Image Assistant [asistentul de exportare a imaginilor transparente], aflat sub
meniul Help. Asistentul vă conduce prin procesul exportării unei imagini cu
transparenţe. Tot el vă ajută să pregătiţi imaginea pentru imprimare sau publi-
care pe Web. Pentru a folosi asistentul de exportare a imaginilor transparente,
trebuie să aveţi un chenar de selecţie activ sau elementul în cauză trebuie să
fie pe un strat transparent (vezi capitolul, 15). în ambele cazuri, formaţi
Help=>Export Transparent Image şi răspundeţi întrebărilor.

Instrumente de mascare automate

Selectarea imaginilor a fost dintotdeauna unul din punctele tari din Photoshop.
Puteţi face selectări generale rapid şi cu efort minim, puteţi trasa contururi
precise cu instrumentul Pen şi puteţi lucra exclusiv în interiorul unei zone
selectate, cu oricare din instrumentele de pictat sau editat. Nu numai că Photo-
shop alocă selecţiilor un întreg meniu, dar merge până într-acolo că memorează
modificările aduse selecţiilor, în paleta History, astfel că puteţi reveni rapid
asupra tragerilor, clicurilor şi efectelor regretabile. Spre deosebire de multe alte
programe, Photoshop tratează selecţiile oa pe nişte vedete, ceea ce, de altfel,
este şi cazul, având în vedere că selecţiile sunt tot atât de fundamentale şi
esenţiale ca şi pixelii înşişi.

Dar aura de satisfacţie a selecţiilor păleşte un pic, pe măsură ce ne coborâm în

complexa lume subterană a mascării. Desigur, instrumentele de mascare
Photoshop sunt puternice, dar sunt şi extrem de dificil de folosit, în versiunile
mai vechi, Adobe n-a depus aproape nici un efort pentru a face măştile mai
accesibile pentru novici şi utilizatori medii. Dar aceasta s-a schimbat începând
cu Photoshop 5.5 şi s-a ameliorat şi mai mult în Photoshop 6.

^ în caz că nu prea ştiţi despre ce tot vorbesc, o mască este o modalitate

de a crea selecţii extrem de precise, atât de exacte încât putem să
tratăm şi cele mai
23 Partea a fV-a: Salietaţl îaalnti fla a ctncti

6
mărunte detalii dintr-o imagine, cum ar fi fire de păr, frunze şi reflexii de
lumină, în Photoshop Bible (publicată de IDG Books Worldwide Inc.) am
explorat pe larg subiectul măştilor. Dată fiind natura lor avansată, cartea de faţă
nu tratează prea mult subiectul.

Din fericire, nu trebuie să ştiţi nimic despre mascare, pentru a folosi instrumen-
tele de mascare automată din Photoshop. Comenzile Color Range, Magic
Eraser, Background Eraser şi Extract folosesc teoria mascării, dar o fac într-un
mod care ascunde partea detaliilor neplăcute, de voi, utilizatorii. Nici unul
dintre instrumente nu este făcător de minuni - pentru majoritatea imaginilor
complexe, mascarea totală este, totuşi, cea mai bună cale de urmat - dar fiecare
instrument poate fi de ajutor, când sunteţi presaţi de timp.

Selectarea prin comanda Cotor Range

[gama culorilor]
Comanda Color Range este veterană printre cele patru instrumente automate de
mascare şi poate fi găsită sub meniul Select. O puteţi considera ca pe o baghetă
magică dopată. Comanda vă permite^ să selectaţi simultan zone multiple de
culoare, chiar dacă nu sunt continue, în plus, puteţi ajusta echivalentul setării
Tolerance şi puteţi vedea efectul comenzii asupra selecţiei, înainte de a o aplica.
Comanda Color Range este puţin cam complicată, dar pe lângă ea, Magic Wand
arată ca o simplă nuia.

Dacă v-aţi apuca singuri să cercetaţi comanda Color Range şi caseta ei de dia-
log, aţi putea crede că este una dintre cele mai complicate funcţii din Photo-
shop. Dar de fapt, este blândă ca un pisoi. Trebuie numai să ştiţi pe care dintre
opţiuni să le folosiţi şi pe care să le ignoraţi.

Sotfegiind prin gama culorilor

Deoarece ne aventurăm într-un teritoriu cam neprietenos, vă voi conduce paşii
prin comanda Color Range. Trebuie doar să priviţi ceea ce vă arăt eu şi să vă
feriţi privirile de chestiile înfricoşătoare, şi nu puteţi da greş.
1. Selectaţi instrumentul Eyedropper [Pipetă].
Pipeta poate fi selectată prin apăsarea tastei I.
2. Executaţi clic în interiorul zonei pe care doriţi s-o selectaţi.
Folosiţi Pipeta ca şi când ar fi Bagheta Magică. Desigur, nu se selectează
nimic, dar se schimbă culoarea de prim-plan. Comanda Color Range folo-
seşte culoarea de prim-plan drept culoare de bază, aşa cum Magic Wand
[Bagheta Magică] foloseşte culoarea pe care efectuaţi clic drept culoare de
bază.
Capitolul 12: Marea cavalcadă a pixelilor
23
7
3. Alegeţi comanda Şelect^>Color Range.
Va apare caseta de dialog Color Range, prezentată în figura 12-9. Mi-am
permis să şterg în imagine culoarea opţiunilor fără importanţă.
Caseta Selection Preview vă va prezenta selecţia în alb şi negru. Zonele
albe sunt cele selectate, zonele negre nu sunt selectate, iar zonele cenuşii
sunt marginile voalate ale selecţiei (ca şi când le-aţi fi estompat).
în caz că vă întrebaţi ce este pata neagră din centrul figurii 12-9, ea repre-
zintă imaginea girafei prezentată în planşa color 12-2. înainte de a alege
comanda Color Range, am executat clic în dreapta botului girafei mari.
4. Schimbaţi setarea Fuzziness la valori între l şi 200, pentru ajustarea
toleranţei.
Ca şi la setarea toleranţei Baghetei Magice, valorile Fuzziness mai mari
selectează mai multe culori, iar cele mai miei, culori mai puţine. Pe măsură
ce schimbaţi valoarea, caseta de previzionare a selecţiei vă prezintă modul
în care noile setări Fuzziness afectează selecţia, în figura 12-10, puteţi
vedea cum zona selectată - în alb - creşte, pe măsură ce măresc valoarea
Fuzziness.
5. Executaţi clic pe butonul OK după ce aţi terminat.
Sau, apăsaţi Enter (Return pe Mac). Photoshop va selecta zona afişată în
alb în vizor.
 Fig. 12-9:
Bara-cursor,
vizorul
selecţiei si
butoanele
OK şi
Cancel sunt
singurele
elemente
importante
ale acestei
casete de
dialog.
 ^ |

Exemplul din stânga, din planşa color 12-2, prezintă rezultatul aplicării asupra
imaginii girafei a comenzii Color Range cu valoarea Fuzziness maximă de 200.
Am apăsat apoi Ctrl+Backspace (3€+Delete pe Mac), pentru a umple selecţia cu
alb şi am deselectat imaginea, pentru a ajunge la exemplul din partea dreaptă.
Comanda Color Range a selectat culorile din ambele părţi ale girafei, deşi am
prelevat culoarea de bază din partea din dreapta a cerului.
23 Partea a iv-a: Selectaţi înainte de a corecta

8
Fuzziness: Fuzziness:
Fuzziness: Fuzziness:
Fig. 12-10:
Creşterea
valorii
Fuzziness
măreşte
selecţia,
prezentată
In alb.
Caseta de dialog Color Range oferă căsuţa de validare Invert, care este echi-
valentă comenzii Select=>Inverse. Invert selectează tot ce nu este selectat curent
şi deselectează ceea ce este selectat. Cu alte cuvinte, inversează selecţia curentă.
(Mai multe despre comanda §elect=>Inverse veţi afla în capitolul 13.)

Dacă alegeţi comanda Color Range când o porţiune a imaginii este selectată,
comanda va selecta culori numai dacă acestea sunt cuprinse în selecţia curentă.
Culorile din afara selecţiei sunt ignorate. De aceea, dacă nu doriţi în mod expres
să izolaţi o parte a imaginii, pentru a crea o selecţie precisă, aveţi grijă să
apăsaţi Ctrl+D (3€+D pe Mac), pentru a deselecta imaginea, înainte de a alege
comanda Şelect=>Color Range. Prin aceasta, faceţi ca întreaga imagine să fie
accesibilă comenzii.

Lărgirea spectrului culorii de bază

în ciuda isprăvilor comenzii Color Range, n-aş numi planşa color 12-2, un suc-
ces deplin, în al doilea exemplu, a rămas neselectată destulă culoare albastră, pe
care Magic Wand reuşise s-o prindă, în planşa color 12-1.

Diferenţa constă în faptul că Magic Wand şi comanda Color Range evaluează

culorile în mod diferit (de aceea şi opţiunile lor de apreciere a culorii-
Tolerance, respectiv Fuzziness - au nume diferite). Bagheta foloseşte valoarea
Tolerance pentru a decide dacă culorile sunt similare culorii de bază şi apoi le
Capitalul 12: Marea cavalcadă a pIxQlllar _______________________ 239

selectează. Comanda Color Range selectează toate apariţiile culorii de bază în

imagine şi apoi estompează selecţia conform valorii Fuzziness. De aceea,
Magic Wand creează contururi de selecţie bine definite, cu margini voalate
[anti-aliased], pe când comanda Color Range creează contururi mai nebuloase,
cu margini estompate.

Dar sunt mai multe la comanda Color Range, Horatio, decât visezi cu filozofia
ta! [N.T.: parafrază după Shakespeare - Hamlet]. Spre deosebire de Magic
Wand, Color Range vă permite să specificaţi mai multe culori de bază. După ce
alegeţi Şelect=>Color Range, mutaţi cursorul din caseta de dialog, pe imagine.
Cursorul se transformă în instrumentul Eyedropper [Pipetă], permiţându-vă să
schimbaţi, dacă doriţi, culoarea de bază. Apăsaţi şi menţineţi tasta Shift apăsată
şi veţi vedea apărând un mic semn plus lângă Pipetă. Faceţi clic pe altă culoare,
pentru a adăuga o a doua culoare de bază. Continuând să faceţi Shift+clic,
adăugaţi noi şi noi culori de bază, câte vă pofteşte inima.

în planşa color 12-3, am specificat trei culori de bază. Am setat-o pe prima

înainte de a alege comanda Şelect=>Color Range, făcând clic la dreapta botului
girafei cu Pipeta, la fel ca pentru planşa color 12-2. Am setat celelalte două
culori prin Shift+clic în interiorul imaginii, în timp ce eram în caseta de dialog
Color Range, prima, dală deasupra urechii girafei şi a doua oară, mai jos de
gâtul ei (cum indică şi cursoarele dkj planşă).

Adăugarea culorilor de bază măreşte suprafaţa zonei selectate. Pentru a face

conturul selecţiei mai clar, am coborât valoarea Fuzziness la 60. Prima imagine
diri planşa color 12-3 prezintă conturul selecţiei rezultate. A doua imagine pre-
zintă ce s-a întâmplat când am umplut selecţia cu alb şi apoi am deselectat-o.
Deşi fundalul este acum complet alb, girafele tot se armonizează natural cu
restul imaginii, un efect care nu se obţine prea uşor cu Magic Wand.

Este posibil şi să adăugaţi prea multe culori de bază. Drept consecinţă, s-ar
putea să selectaţi şi porţiuni de imagine pe care nu aveaţi intenţia s-o faceţi.
Dacă se întâmplă aşa ceva, puteţi şterge culori de bază din interiorul casetei de
dialog, făcând Alt+clic (Option+clic pe Mac) pe imagine. Când se apasă tasta
Alt (Option pe Mac), lângă cursorul Pipetei va apare un mic semn minus.

Dacă adăugarea şi ştergerea culorilor de bază devine prea complicată, puteţi

reseta selecţia dta caseta de dialog Color Range, făcând clic pe imagine fără a
mai apăsa tastele Shift sau Alt (Option pe Mac). Resetând, reveniţi la o singură
culoare de bazai

Celelalte radiere
f•

Următoarele, în parada instrumentelor automate de mascare, sunt două radiere

-Background Eraser şi Magic Eraser. Pentru a selecta una dintre ele, faceţi clic
Pariat • iv-i: Salactaţl îialita de • earacta
şi menţineţi apăsat cursorul pe pictograma instrumentului Eraser, în cutia de
instrumente şi selectaţi din meniul apărut unealta dorită.

' Background Eraser [Radiera de Fundal]: Folosit corect, acest instru-

ment şterge fundalul unei imagini, lăsând prim-planul intact. Folosit inco-
rect, el şterge tot. Vă voi explica diferenţa imediat.
' Magic Eraser [Radiera Magică]: Acest instrument şterge câte o gamă
de pixeli coloraţi similar, de fiecare dată când faceţi clic în fereastra de
imagine.

Pentru a alterna din tastatură între cele trei instrumente radieră, apăsaţi Shift+E.
Selectaţi manual modul - Paintbrush, Airbrush, Pencil sau Block - din bara de
opţiuni.

Radiera partid magic* - Magic Eraser

Dintre cele două radiere, Magic Eraser [Radiera Magică] este cea mai uşor de
folosit, dar şi cea mai puţin capabilă, aşa că o voi descrie prima. Dacă v-aţi
familiarizat cu Bagheta Magică (vezi secţiunea intitulata „Mânuirea Baghetei"),
atunci Radiera Magică e floare la ureche. Cele două instrumente operează
virtual identic, cu diferenţa că Bagheta selectează, iar Radiera şterge.

Când faceţi clic cu Radiera Magică pe un pixel, Photoshop identifică o gamă de

pixeli coloraţi similar, ca şi în cazul instrumentului Magic Wand [Bagheta
Magică]. Dar, în loc să selecteze pixelii, radiera îi face transparenţi, cum demon-
strează figura 12-11. Amintiţi-vă că în Photoshop, transparenţa necesită un strat
separat. Dacă imaginea este plată (fără straturi), Photoshop transferă automat
imaginea pe un strat separat, fără nimic sub el. De aici provine modelul în pătrate
de şah, vizibil în exemplul din figură - transparenţă, fără nimic dedesubt.

Observaţi în figura 12-11 că Radiera Magică a şters o parte din cer, dar jiu tot.
Acest lucru este determinat de valoarea Tolerance, din bara de opţiuni. Ca şi
valoarea toleranţei Baghetei Magice, aceasta determină cât de asemănătoare
trebuie să fie o culoare învecinată faţă de culoarea selectată, pentru a fi făcută
transparentă. O valoare mai ridicată afectează mai multe cujori; o valoare mai
scăzută, afectează mai puţine. De aceea, dacă vreau să şterg o porţiune mai mare
a cerului din figura 12-1.1, voi creşte valoarea toleranţei şi voi face din nou clic.
(Amintiţi-vă că orice schimbare a valorii toleranţei, afectează următorul clic pe
care îl veţi face; ea nu afectează însă zona transparentă existentă.)

Celelalte opţiuni funcţionează astfel:

l S Anti-aliased: Pentru a crea o zonă îndulcită de jur împrejurul conturului

l zonei transparente, lăsaţi activă această opţiune. Dacă preferaţi o margine
Capitolul 12: Marea cavalcadă a pixelilor
24
1
 netă - ca atunci când folosiţi o valoare foarte scăzută pentru toleranţă
-deselectaţi caseta de validare a acestei opţiuni.
S Contiguous: Această ultimă casetă de validare se găseşte atât pe bara de
opţiuni a Radierei Magice, cât şi a Baghetei Magice. Când este selectată,
Radiera Magică şterge numai culori contigue - adică, culori similare care
se ating una cu alta. Dacă preferaţi să ştergeţi toţi pixelii de o anumită
culoare, debifaţi caseta Contiguous.
•/ Use AU Layers: Când este activată, această opţiune comunică programului
să ia în consideraţie toate straturile vizibile, când şterge pixeli. Instrumen-
tul continuă să şteargă pixeli numai pe stratul activ, dar îi şterge conform
culorilor găsite în toate straturile.
•S Opacity: Micşoraţi această valoare, pentru a face pixelii şterşi translucizi
în loc de transparenţi. Valorile mai scăzute produc efecte mai subtile decât
cele mai mari.
Pentru o descriere mai amănunţită a modului cum aceste opţiuni afectează instru-
mentul Bagheta Magică, revedeţi secţiunea „Mânuirea Baghetei" din acest capitol.
Fig. 12-11:
Pentru a
şterge un
fundal
colorat
omogen,
cum este
cerul (sus),
faceţi clic
pe el cu
Radiera
Magică
(jos).
24 Partea a iv-a: Selectaţi înainte de a corecta

2
Mai magica Radierei de Fundat [Background Eraser]

Radiera Magică este la fel de simplu de mânuit ca şi un ciocan şi tot la fel de

fină. Ea pulverizează pixelii, dar lasă în urmă o mulţime de franjuri colorate şi
de margini zdrenţuite. Mai bine selectaţi o imagine cu Bagheta Magică şi apă-
saţi tasta Backspace (Delete pe Mac). Efectul e acelaşi.

Background Eraser [Radiera de Fundal] se dovedeşte a fi un instrument mult

mai capabil şi mai scrupulos. După cum ilustrează figura 12-12, Radiera de
Fundal şterge pixelii fundalului, pe măsură ce trageţi cursorul peste ei. (Din
nou, dacă imaginea este plată, Photoshop transferă imaginea pe un strat, pentru
a rezolva transparenţa.) Instrumentul este destul de inteligent ca să şteargă
pixelii fundalului, dar să-i reţină pe cei de prim-plan, cu condiţia - şi aici e
artificiul - să menţineţi crucea din centrul cursorului radierei fixat pe un pixel
de culoarea fundalului. Dacă mutaţi crucea cursorului pe un pixel de culoarea
de prim-plan, Radiera de Fundal va şterge şi pixelii prim-planului. După cum
arată figura 12-13, poziţia cursorului este cea care contează.
 Ca şi asemenea modifica efectele Radierei de Fundal, folosind opţiunile din
F al,
i pentru a
g şterge
. fundalul,
dar a lăsa
1 prim-
2 planul
-
1
2
:
T
r
a
g intact.
e
ţ
i instrum bara de opţiuni. La prima vedere, ele pot fi un pic intimidante, dar în
î entul fapt, sunt destul de uşor de folosit:
n Radier
j
ă l v' Limits: Implicit, Radiera de Fundal şterge culorile din
u
r
standar interiorul curso-
u
d, * rului, atâta vreme cât sunt învecinate culorii aflate imediat
l Radier sub crucea
m a de * cursorului. Pentru a şterge toţi pixelii similar coloraţi, fie ei
a Fundal învecinaţi sau
r răspun
g de
i mărimi
n i
i pensule
i i, aşa
u cum
n este ea
e specific
i ată în
i
paleta
m
Brushe
a
g
s.
i Folosiţi
n tastele
i paran-
c tezelor
u drepte,
[ şi ],
R pentru
a a mări,
d respecti
i v a
e micşor
r a
a dimens
d iunile
e
pensule
F
i.
u
n Puteţi
d de
Capitolul 12: Marea cavalcadă a pixelilor
24
3
nu, setaţi în meniu Discontiguous. O altă opţiune, Find Edges, caută mar-
ginile zonei de culoare pe măsură ce pictaţi şi le accentuează. Deşi intere-
santă, Find Edges are tendinţa să producă halouri şi e rareori folositoare.
Fig. 12-13:
Menţineţi
crucea
cursorului
Radierei de
Fundal
peste
fundalul pe
care doriţi
să-l
ştergeţi
(sus). Dacă
mutaţi
cursorul din
neatenţie,
pe prim-
plan, şi
acesta va fi
şters (jos).
U -S nt oîti de prim-plan (negru, implicit). Cam stupidă, dar n-am ce
Tol fol face.
er osit
an oar
ce: e
Cr pen
eşt tru
eţi a
val şter
oar ge
ea în
Tol jur
era ul
nc det
e alii
[to lor
ler del
anţ icat
ă] e şi
pe agl
ntr om
ua era
şte te,
rge cu
ma m
i ar
mu fi
lte păr
cul ul.
ori '
de
Pr
od
ote
ată
ct
;
mi Fo
cşo reg
raţi rou
-o, nd
pe Col
ntr or:
ua Sel
şte ect
rge aţi
ma ace
i astă
puţ opţi
ine une
. ,
Val pen
ori tru
scă a
zut îm
e pie
ale dic
tol a
era şter
nţe ger
i ea
su cut
24 Partea a IV-a: Selectaţi halate de a cerecta

4
l S Sampling: Acest meniu determină modul în care Radiera de Fundal decide
ţ ce trebuie să şteargă şi ce nu. Setarea implicită Continuous, determină
î radiera să reaprecieze continuu ce culori trebuie şterse, în timp ce efectuaţi
1 tragerea. Dacă fundalul este destul de omogen, ar fi preferabil să folosiţi
'i opţiunea Once, care eşantionează culoarea fundalului când faceţi primul
j clic şi va şterge numai acea culoare pe toată durata tragerii. Selectaţi opţi-
# unea Background Swatch, pentru a şterge numai culoarea de fundal cu-
| rentă (albă, implicit).
-, S Brush Dynamics: Indicat de pictograma unei pensule, în capătul din
i dreapta al barei de opţiuni, acest meniu vă permite să specificaţi rata
l în care o tuşă de pensulă scade în intensitate, pe baza toleranţei şi/sau
*( mărimii. Dacă sunteţi posesorul unei tablete preso-sensibile, cum ar fi Pen
g Partner sau Intuos de la Wacom, puteţi folosi setarea Stylus, pentru a
f> specifica dacă presiunea stiloului va afecta mărimea şi toleranţa radierei.

Comanda şl mal maalca, Extract

Dacă n-aţi obţinut rezultate chiar aşa cum v-aţi fi dorit cu Radiera de Fundal,
puteţi încerca să aprofundaţi investigaţiile, cu comanda Extract. Aici mă simt
obligat să vă avertizez: după părerea mea, Extract este doar cu puţin mai
puternică decât Radiera de Fundal şi de multe ori mai complexă. Unele imagini
răspund bine comenzii, altele nu.

Acestea fiind zise, să dăm Cezarului, ce-i al Cezarului: Adobe a adus îmbu-
nătăţiri comenzii Extract. Cea mai notabilă - puteţi acum accesa funcţia Undo
din interiorul casetei de dialog Extract. Versiunea 6 mai oferă şi instrumente noi
- Cleanup şi Edge Touchup - dar şi opţiuni noi, cum ar fi Smart Highlighting,
pentru a vă asista la extracţia şi curăţarea imaginii, în plus, mai sunt şi o
mulţime de scurtături utile.

Cu aceste îmbunătăţiri, se poate conta, de regulă, ca Extract să producă rezultate

destul de bune, dacă urmaţi procedura corect. Iată cum se face:

1. Alegeţi comanda Image=>Extract sau folosiţi scurtătura din taste

Ctrl+Alt+X (86+Option+X pe Mac).
în ambele cazuri, Photoshop va afişa marea fereastră Windows, prezentată
în figura 12-14.
2. Selectaţi instrumentul Edge Highlighter.
Cel mai probabil, instrumentul este deja activ; în caz contrar apăsaţi tasta
B, pentru a-1 selecta.
Capitolul 12: Marea cavalcadă a pixelilor
24
5
Fig. 12-14:
Fereastra
Extract
serveşte
drept mini-
laborator i
de mascare -------
complet, cu îl
opţiuni şi *
cutie de in-
strumente.
 Photoshop oferă acum opţiunea Smart Highlighting. Dacă imaginea are o
margine bine definită, dar culorile de prim-plan şi de fundal sunt asemănă-
toare, sau imaginea conţine multă textură, opţiunea Smart Highlighting vă
permite să nu depăşiţi conturul în timpul sublinierii. Pentru moment, lăsaţi
opţiunea nebifată.
Pentru a accesa şi dezafecta alternativ Smart Highlighting, apăsaţi Ctrl (§€
pe Mac), în timpul tragerii.
3. Conturaţi pe imagine elementul pe care doriţi să-1 reţineţi.
în cazul meu, am vrut să elimin fundalul, aşa că am trasat de jur împrejurul
leului, cum ilustrează figura 12-15. Aveţi grijă să încercuiţi complet
subiectul sau, dacă subiectul este parţial decupat, să trasaţi conturul până la
limita exterioară a fotografiei.
Adesea, este mai comod să efectuaţi Shift+clic în jurul perimetrului unei
imagini, decât să trageţi cursorul manual. Prin Shift+clic creaţi o subliniere
în linie dreaptă, de la un punct de clic, la altul. Câtă vreme sunteţi grijulii,
rezultatul comenzii Extract nu va avea de suferit.
4. Pe măsură ce trasaţi, folosiţi tastele parantezelor drepte, [ şi ], pentru
a face pensula mai mare sau mai mică.
Fiecare apăsare a tastelor [ şi ], schimbă mărimea pensulei. Pentru a mări,
ori reduce mai dramatic mărimea pensulei, apăsaţi şi menţineţi tastele pa-
rantezelor drepte. (Scuzaţi-mă că întreb, dar de ce n-avem acelaşi fel de
control când lucrăm cu pensulele şi în afara ferestrei Extract?)
Partea a IV-a: Selectaţi înainte de a corecta
Fig. 12-15:
Trasaţi cu
Edg
e
Highlighter
în jurul HighligM: JGreen

porţiunii de
imagine pe
care doriţi
s-o
păstraţi.
 Dimensiunile mici de pensulă, produc margini mai aspre. Cele mari sunt
mai potrivite pentru detalieri mai complicate şi mai fragile, cum ar fi firele
de păr, frunzişul, ţesăturile diafane, spânul de oţel, spaghetele - mă rog, aţi
prins ideea.
5. Dacă aţi făcut vreo greşeală, apăsaţi Ctrl+Z (§£+Z pe Mac).
Fereastra Extract se mândreşte acum cu o funcţie de Undo. Dacă trasaţi un
contur greşit, îl puteţi alege prin Undo. Altă opţiune ar fi să-1 ştergeţi, fapt
pentru care trebuie să selectaţi Eraser, prin apăsarea tastei E.
Pentru a şterge complet sublinierea (conturul luminos), apăsaţi Alt+Backspace
(Option+Delete pe Mac).
Pentru a alterna între instrumentele Edge Highlighter şi Eraser în timp ce
trageţi cursorul, apăsaţi tasta Alt (Option pe Mac).
6. Navigaţi după nevoie.
Dacă nu puteţi vedea toată imaginea, puteţi accesa instrumentul Hand,
apăsând bara de spaţiu. Puteţi face zoom apăsând Ctrl+plus (36+plus pe
Mac) sau Ctrl+minus (9§+minus pe Mac) sau pur şi simplu, folosind in-
strumentul Zoom.
7. Selectaţi instrumentul Fiii (găleata cu vopsea).
Pentru a-1 selecta din tastatură, apăsaţi tasta G.
8. Executaţi clic în interiorul subiectului din imagine.
Conturul subliniat trebuie să se umple cu culoare, ca în figura 12-16. In
cazul în care culoarea de umplere depăşeşte conturul, probabil aveţi vreo
Capitolul 12: Marea cavalcadă a pixelilor
24
7
întrerupere a conturului, undeva. Derulaţi imaginea cu instrumentul Hand,
pentru a găsi întreruperea şi sigilaţi-o cu Edge Highlighter. Faceţi apoi din
nou clic cu instrumentul Fiii. (Dacă aveţi nevoie să goliţi de culoare o
imagine, faceţi clic cu Fiii în zona umplută. Ştiu, pare bizar, dar aşa funcţio-
nează instrumentul.)
Fig. 12-16:

dor OK ta exirjcl <r,d exit imimdUtaly,

Faceţi clic f? Sho» HigMjM ,
cu instru- £7 Show FÎK

mentul Fiii
In interiorul
conturului
luminos,
pentru ca
Photoshop
să ştie ce
parte din
imagine să
reţină.
 9. Efectuaţi clic pe butonul Preview.
10. Previzionaţi extracţia, pentru a aprecia aspectul final, ca în figura
12-17.
Puteaţi părăsi fereastra Extract şi fără a face previzionarea, făcând clic pe
OK, dar eu cred că nu e rău să verificaţi mai întâi cum arată extracţia.
Apăsaţi tasta X, pentru a alterna între imaginea originală şi extracţie.
11. Dacă sunteţi mulţumiţi de rezultat, executaţi clic pe butonul OK.
Comanda Extract şterge porţiunea mascată din imagine. Dacă imaginea
este plată, Photoshop o transferă pe un strat separat. Folosiţi apoi instru-
mentul Move, pentru a trage imaginea mascată peste un nou fundal. In
figura 12-18, am amplasat leul într-un peisaj italian. Imaginea compusă nu
este perfectă, dar nu arată rău, pentru cinci-zece minute de muncă.
12. Dacă, pe de altă parte, nu vă place masca prezentată de butonul
Preview, sunteţi liberi s-o ajustaţi.
Alegeţi opţiunea Original, din meniul Show. Selectaţi apoi căsuţele de
validare Show Highlight şi Show Fiii. Acum sunteţi liberi să ştergeţi, să
subliniaţi şi să umpleţi, până sunteţi mulţumiţi.
Partea a iv-a: Selectaţi înainte de a corecta
Fig. 12-17:
Executaţi
clic pe
butonul
Preview,
pentru a
aprecia
aspectul
final al
imaginii
mascate.

n (CtŢJ*Z or fJick i^ân to undo).

f " St ev P
SrwvFilI
 Fig. 12-18:
Părerea
mea este
că acest
leu este
împăiat,
dar chiar şi
aşa, o
schimbare
de peisaj nu

Photoshop ne prezintă două noi instrumente de editare care devin funcţio-

nale după ce extracţia este făcută: instrumentele Cleanup [curăţat] şi Edge
Touchup [retuşarea marginilor]. Noul instrument Cleanup (pentru a-1
strică. accesa, apăsaţi tasta C) vă poate ajuta să editaţi imaginea extrasă. Trageţi-1
peste o zonă, pentru a şterge treptat până la transparenţă. Prin Alt+tras
(Option+tras pe Mac) readuceţi opacitatea. Puteţi crea zone voalate sau
estompate, tot cu acest instrument. Celălalt nou venit, instrumentul Edge
Capitolul 12: Marea cavalcadă a pixelilor
 Touchup (pentru a-1 accesa, apăsaţi tasta T), este în linii mari opusul lui
Cleanup. El ajută la clarificarea marginilor extracţiei. Instrumentul adaugă
opacitate extracţiei sau scade opacitatea fundalului, pentru obţinerea unor
margini mai bine definite.
Apăsaţi tastele de la l la O pentru a schimba presiunea pentru instrumen-
tele Cleanup şi Edge Touchup. l reprezintă presiunea minimă, iar O, pre-
siunea maximă.
13. După ce părăsiţi fereastra Extract, remediaţi defectele ivite, folosind
instrumentele Background Eraser şi History Brush.
Folosiţi Radiera de Fundal pentru a şterge pixelii rătăciţi, uitaţi neşterşi de
comanda Extract. Folosiţi History Brush pentru a restaura detaliile pe care
comanda Extract n-ar fi trebuit să le şteargă (pentru detalii asupra instru-
mentului History Brush, revedeţi capitolul 11).

Cam asta a fost 99% din ceea ce aveţi nevoie să ştiţi despre comanda Extract.
Pentru aceia dintre voi care vor să afle şi restul de 1%, iată o rapidă trecere în
revistă a opţiunilor care apar de-a lungul părţii drepte a ferestrei Extract:

l S Brush Size: Această opţiune controlează diametrul instrumentelor Edge

Highlighter şi Eraser. Introduceţi o valoare sau trageţi glisorul, pentru a
specifica o mărime. Puteţi schimba această valoare şi în timp ce lucraţi,
apăsând tastele parantezelor drepte: [ micşorează dimensiunea pensulei,
| iar ] o măreşte.
S Highlight, Fiii: Folosiţi aceste meniuri pentru a schimba culoarea contu-
rării şi umplerii. Puteţi folosi orice culori doriţi, atâta vreme cât se arată
bine pe imagine.
J ^ Smooth: Această opţiune este concepută pentru a îndepărta de pe mască
pixelii rătăciţi. O valoare Smooth ridicată, netezeşte marginile împrejurul
imaginii şi completează lipsurile, în principiu, dacă aveţi margini zdren-
ţuite, merită să încercaţi această opţiune.
t S Channel: Utilizatorii avansaţi pot prefera să pregătească conturările, tra-
sând în interiorul imaginii un canal de mască independent, care poate fi
creat în paleta Channels, înainte de a alege comanda Extract. Apoi, se
încarcă masca, selectând-o din meniul Channel. Puteţi modifica şi mai
mult sublinierea, folosind instrumentele Edge Highlighter şi Eraser. O ciu-
dăţenie: când încărcaţi o mască, culoarea neagră din canalul măştii repre-
zintă zona subliniată, iar albul reprezintă zona nesubliniată. Mi se pare
& cam întors pe dos, dar asta e!
j ^ Force Foreground: Dacă subiectul imaginii este predominant monocolor,
puteţi selecta Force Foreground şi folosi Pipeta pentru a eşantiona culoarea
| pe care doriţi s-o păstraţi din imagine. (Aveţi şi alternativa definirii culorii
25 Partea a lV-a: Selectaţi înainte de a corecta

0
folosind mostrele Color, dar este mult mai complicat.) Folosiţi apoi instru-
mentul Edge Highlighter, pentru a acoperi toate apariţiile culorii de i
prim-plan în imagine. (Notaţi că această opţiune este o alternativă pentru
instrumentul Fiii. Când selectaţi Force Foreground, căsuţa de validare
pentru Fiii devine inoperantă, decolorându-se.)
S Show: După previzionarea unei extracţii, meniul Show vă permite să
alternaţi între a vedea imaginea originală sau partea extrasă.
l ^ Display: Nu este obligatoriu să previzionaţi imaginea profilată pe un
l fundal în pătrăţele. Puteţi folosi un fundal alb (White Matte) sau de altă
culoare. Sau, puteţi s-o vizionaţi ca pe o mască, în care albul reprezintă
zona opacă, iar negrul, zona transparentă. (Este ironic faptul că extracţia
nu poate fi exportată ca mască - înţelege cineva de ce?)
| •/ Show Highlight, Show Fiii: Folosiţi aceste căsuţe de validare pentru a
| ascunde sau afişa culorile de subliniere şi de umplere.

Un ultim sfat: înainte de a folosi oricare dintre instrumentele de mascare

-Radiera Magică, Radiera de Fundal sau comanda Extract - e bine să copiaţi
imaginea pe un strat separat sau să-i faceţi un instantaneu în paleta History. In
ambele cazuri, veţi avea o rezervă, în caz că lucrurile nu merg aşa cum speraţi.
 Capitolul 13
Alte distracţii cu selecţiile
i" * 5 '«:; :.. « ii ;.:: «S -Ji S îSi » Şi Uf m Si -îi f as -f Ş Ut « » «• * îi « « S * * » « Si * » Sa' » » • '«

.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................

/n acest capitol
,
> Deselectarea unei imagini
> Selectarea unei imagini întregi
•
> Adăugarea şi îndepărtarea unor zone dintr-o selecţie
> Intersectarea a două selecţii
> Folosirea comenzilor Grow şi Similar
\^ T l i"

> Inversarea unei selecţii

>• Estomparea marginilor unei zone selectate
> Transformarea selecţiilor şi traseelor

> împingerea şi donarea unei selecţii

> Ascunderea conturului unei selecţii

» * » M * » » « # # « i » 0 » « Ş f! •;;;! i;, «t * f | :::..... ii :: (ş ^ % * i» ii; ;;, f,........, „î « * * « * * i:>! l

,

£ a începuturi, programele de editare de imagini pretindeau perfecţiunea din

partea utilizatorilor. Dacă nu-ţi ieşea conturul selecţiei din prima, ghinionul
tău. Trebuia s-o iei de la cap, să-ncerci din nou.

Photoshop a rupt această nemiloasă tradiţie, prin lărgirea gamei de opţiuni ale
selecţiilor. Cu alte cuvinte, a devenit el mai isteţ, ca să putem noi să fim mai
fraieri. Ca şi alte programe de vârf, Photoshop ştie că oamenii sunt supuşi
greşelii şi au nevoie de ajutor.

Aşa că Photoshop vă permite modificarea conturului unei selecţii, după ce aţi

trasat-o. Puteţi selecta pixeli adiţionali sau reduce selecţia la o zonă mai mică.
Puteţi chiar netezi colţurile ascuţite, mări o selecţie spre a include culori
similare sau schimba între ele porţiunile de imagine selectate şi neselectate.
Dacă stăm să ne gândim, Photoshop este poate, cel mai flexibil selector care a
existat vreodată.
25 Partea a iv-a: Selectaţi înainte de a corecta

2
 Acest capitol vă va explica modalităţile de modificare ale unei selecţii existente
şi vă va prezenta mai multe tehnici pe care le puteţi folosi cu instrumentele de
selectare discutate în capitolul 12. Tot aici veţi afla cum se pot muta şi clona
selecţiile şi veţi explora bogăţia de comenzi de sub meniul Select, la care pro-
babil nici nu v-aţi uitat încă. La terminarea acestui capitol, veţi înţelege contu-
rurile de selecţie mai bine ca oricine.

Minunile deselectării
înainte de a ne arunca în vâltoarea faptelor de vitejie pe care Photoshop ne lasă
să le facem cu contururile selecţiilor, trebuie să discutăm opusul diametral al
selectării, deselectarea. Deşi la prima vedere pare a fi un subiect ridicol de
obtuz - care nu merită să-şi aibă locul într-un tom de calibrul cărţii de faţă
-deselectarea este de fapt un pas integral al procesului selectării.

Să presupunem că selectaţi o porţiune dintr-o imagine. Ulterior vă răzgândiţi şi

vă decideţi să selectaţi altă porţiune, înainte de a selecta noua zonă, trebuie s-o
deselectaţi pe prima. Puteţi deselecta un contur de selecţie existent, în mai
multe moduri:
Faceţi clic pe imagine cu unul dintre instrumentele Lasso sau Marquee.
Pentru a elimina o selecţie existentă şi a crea în acelaşi timp una nouă, e
suficient să trageţi cursorul sau să faceţi clic, pentru a crea o nouă selecţie,
cum procedaţi de obicei. Photoshop va deselecta selecţia veche în mo-
mentul creării celei noi.
Faceţi clic în interiorul selecţiei cu Bagheta Magică. (Dacă faceţi clic în
interiorul selecţiei, nu numai că deselectaţi selecţia, dar şi creaţi una nouă.)
Alegeţi comanda ;Select=>Deselect sau apăsaţi Ctrl+D (§€+D pe Mac).
Alegeţi comanda Şelect=>Reselect sau Ctrl+Shift+D (3€+Shift+D pe Mac)
pentru a reveni la cea mai recentă selecţie. Puteţi face asta chiar după ce aţi
efectuat mai multe acţiuni.
Selectaţi totul
Dacă nici o parte a imaginii nu este selectată, întreaga imagine este disponibilă.
Puteţi edita orice parte a ei, folosind instrumentele de pictat sau editat, ori folo-
sind una dintre milioanele de comenzi. Dar puteţi face întreaga imagine dispo-
Capitolul 13: Alte distracţii cu selecţiile________________________ 253

nibilă pentru editări şi alegând comanda Select=>All sau Ctrl+A (9€+A pe

Mac), pentru a selecta totul.

Aţi început să sesizaţi misterul? Dacă putem să edităm orice parte a imaginii
prin deselectare, de ce să mai alegem Select=>All, care permite şi ea să edităm
totul? Deoarece unele operaţii necesită o selecţie! Ba chiar, dacă vreţi să aplicaţi
una dintre următoarele operaţii întregii imagini, trebuie mai întâi să apăsaţi
Ctrl+A (§€+A pe Mac):

•/ Clonaţi o imagine efectuând pe ea Alt+tras (Option+tras pe Mac) cu

instrumentul Move, cum vom vedea mai târziu în secţiunea „Mutarea şi
donarea selecţiilor". Puteţi clona o imagine şi fără a avea o selecţie, dar
astfel se creează un strat în plus (pentru detalii despre straturi, vezi
capitolul 15).
' Puteţi tăia, copia ori lipi o imagine, folosind oricare dintre comenzile de
sub meniul Edit (discutate în capitolul 15).
•S Aplicaţi comanda Edit=>Ştroke (explorată în capitolul 14), pe stratul de
fundal al imaginii (cum se explică în capitolul 15).
l -S Aplicaţi comanda Edit=>Free Transform sau oricare dintre comenzile sub-
meniului Edit=>Transform, pe stratul de fundal al unei imagini. (Comen-
I zile Transform vor fi explorate mai târziu în acest capitol şi în capi -
tolul 20.)

Dacă nu faceţi unul dintre aceste lucruri, nu trebuie să vă bateţi capul vreodată
cu Şelect=>All. O imagine deselectată serveşte scopului la fel de bine.

Mimetica selectivă
Nu-mi place aproape niciodată primul contur de selecţie pe care îl creez. Fie că
îl trasez cu Lasso-ul, cu instrumentul Marquee, cu Bagheta Magică, prin
comanda Color Range sau câteodată chiar cu Stiloul, întotdeauna se iveşte câte
o problemă cu selectarea. Ori n-am selectat bine părul, ori am tăiat vreun deget
cuiva. Indiferent de problemă, ea poate fi remediată prin adăugarea la, sau
micşorarea, conturului de selecţie. Şi dacă eu pot, puteţi şi voi.

Capitolul 12 vă arată cum puteţi adăuga sau şterge culori de bază, efectuând
Shift+clic, respectiv Alt+clic (Option+clic pe Mac) pe o imagine, în timp ce vă
aflaţi în caseta de dialog Color Range. Aceste două taste - Shift şi Alt (Option
pe Mac) - sunt modificatorii universali de selecţie în Photoshop.
25 Partea a IV-a: Selectaţi înainte de a corecta

4
Adauqarea şi îndepărtarea unor zone
dintr-o selecţie
Pentru a adăuga o zonă selecţiei curente, efectuaţi Shift+tras cu instrumentele
Lasso sau Marquee sau Shift+clic cu Bagheta Magică. Nu are importanţă ce
instrument aţi folosit anterior pentru a face selecţia şi nici dacă faceţi Shift+clic
în interiorul sau exteriorul selecţiei.

De exemplu, în fotografia obligatorie a persoanei-care-susţine-turnul-din-Pisa,

din figura 13-1, am selectat mai întâi turnul, trăgându-i perimetrul cu Lasso,
cum se vede în exemplul din stânga. Pentru a adăuga femeia acestei selecţii, am
apăsat Shift şi am tras pe perimetrul conturului său, creând conturul de selecţie
prezentat de exemplul din partea dreaptă a figurii.

Pentru a îndepărta o zonă dintr-o selecţie, efectuaţi Alt+tras (Option+tras pe

Mac) cu instrumentul Lasso sau Marquee sau Alt+clic (Option+clic pe Mac) cu
Bagheta Magică. Pentru a deselecta zona dintre picioarele femeii din figura
13-1, de exemplu, aş putea efectua Alt+tras (Option+tras pe Mac) cu Lasso-ul.
Pentru a deselecta zona de sub braţul său drept (sau de sub braţul stâng), aş
putea folosi Alt+clic (Option+clic pe Mac) cu Bagheta Magică.

Photoshop vă aduce acum un nou mod de a adăuga şi îndepărta zone selecţiilor.

Cele patru butoane de schimbare ale stării, din bara de opţiuni, vă permit să
faceţi o nouă selecţie, să adăugaţi porţiuni unei selecţii, să îndepărtaţi porţiuni
dintr-o selecţie sau să intersectaţi o selecţie cu alta. Faceţi doar clic pe butonul
dorit de schimbare a stării, apoi trageţi. Observaţi că, dacă preferaţi să folosiţi
comenzile din tastatură, butoanele devin selectate automat când apăsaţi Shift
sau Alt (Option pe Mac), ori ambele taste simultan.

Iată alte câteva operaţii de adunare şi scădere de memorat:

^ Când adăugaţi unei selecţii, va apare lângă cursor un mic semn plus, iar
când îndepărtaţi dintr-o selecţie, un mic semn minus. Dacă selectaţi inter-
secţia a două selecţii existente (explicaţii în secţiunea următoare), va apare
un mic semn de înmulţire. Vedeţi, avea dreptate învăţătoarea voastră
-aritmetica prinde bine în viaţă.
' Puteţi folosi şi tastele Shift şi Alt (Option pe Mac), în combinaţie cu
comanda Color Range. Apăsaţi Shift şi alegeţi comanda Sţelect=>Color
Range, pentru a adăuga la zona selectată; apăsaţi Alt (Option pe Mac)
urmat de aceeaşi comandă, pentru a îndepărta porţiuni din selecţie.
Capitolul 13: Alte distracţii cu selecţiile
25
5
 Fig. 13-1:
în primul
rând, am
selectat
turnul
(stânga),
apoi am
apăsat
Shift şi
am tras
cursorul în
jurul femeii,
pentru a o
selecta şi
pe ea
(dreapta).
Intersectarea unei selecţii cu altă selecţie
Dacă apăsaţi simultan tastele Shift şi Alt (Option pe Mac), în timp ce faceţi clic
cu Bagheta Magică sau trageţi instrumentele Lasso sau Marquee, selectaţi
intersecţia selecţiei existente, cu cea nouă. (Aţi înţeles buştean, aşa-i?) Priviţi
figura 13-2. Am tras întâi în jurul dreptunghiului negru, apoi am Shift+Alt+tras
(Shift+Option+tras pe Mac) dreptunghiul gri. Photoshop a selectat toată zona
celui de-al doilea chenar, care intra în primul chenar, deselectând orice altceva,
lăsându-mi selecţia prezentată în partea dreaptă a figurii. Aceea este o intersecţie.
F
iA
m

.
 Partea a lV-a: Selectaţi înainte de a corecta
Pentru a obţine o intersecţie, puteţi folosi şi starea Intersect Selection prin
schimbarea butonului de stare din bara de opţiuni.

,<(t>x_tr încercaţi să selectaţi o zonă cu Lasso-ul sau cu unul dintre

instrumentele Marquee şi efectuaţi apoi Shift+Alt+clic
(Shift+Option+clic pe Mac) în interiorul zonei selectate cu Bagheta Magică.
Sau invers, faceţi clic cu Bagheta şi apoi efectuaţi Shift+Alt+tras
(Shift+Option+tras pe Mac) cu unul dintre celelalte instrumente de selecţie.
Ambele metode vă permit să limitaţi aria culorilor selectate cu Bagheta
Magică.

După cum am menţionat în secţiunea „Adăugarea şi îndepărtarea unor zone

dintr-o selecţie", dacă aţi selectat o porţiune dintr-o imagine folosind comanda
Color Range, puteţi folosi din nou comanda, în combinaţie cu Shift sau Alt
(Option pe Mac), pentru a adăuga sau îndepărta zone selecţiei. Dacă nu apăsaţi
nici una din taste când alegeţi S>elect=>Color Range, Photoshop selectează o
zonă din interiorul selecţiei curente. Cu alte cuvinte, Photoshop creează oricum
o intersecţie, aşa că n-aveţi nimic de câştigat apăsând atât Shift, cât şi Alt
(Option pe Mac) când alegeţi această comandă.

Evitarea ciocnirilor pe tastatură

în capitolul 12 am discutat o varietate de moduri de a folosi instrumentele
Lasso şi Marquee, apăsând simultan pe taste. Dacă v-aduceţi aminte, apăsând
Alt (Option pe Mac) în timpul folosirii unui instrument Lasso, accesaţi tempo-
rar unul dintre celelalte lasouri. Apăsând Shift în timpul folosirii unui instru-
ment Marquee, produceţi pătrate şi cercuri perfecte.

Dar ce se întâmplă când începeţi să combinaţi toate aceste scurtături de adăugat,

scăzut şi intersectat, cu cele discutate în capitolul 12? Lista următoare vă va răs-
punde celor mai arzătoare întrebări:

' Pentru a adăuga unei selecţii existente o zonă pătrată sau circulară, începeţi
prin a efectua Shift+tras cu instrumentul Marquee potrivit. Veţi obţine un
dreptunghi sau oval fără constrângeri, ca şi cum tasta Shift n-ar fi apăsată.
Apoi, în timpul tragerii - şi aici e artificiul - eliberaţi tasta Shift şi
apăsaţi-o din nou, menţinând tot timpul apăsat butonul mouse-ului. Forma
se transformă brusc în pătrat sau cerc la a doua apăsare pe Shift. Menţineţi
tasta Shift apăsată până după ce eliberaţi butonul mouse-ului. Pariez că nu
ghiceaţi singuri!
^ Apăsarea tastei Alt (Option pe Mac), pentru accesarea temporară a lui
Polygon Lasso în timp ce Lasso-ul obişnuit este activ, produce încurcături
dacă aveţi deja o selecţie existentă, deoarece, apăsând tasta Alt (Option pe
Capitolul 13: Alte distracţii cu selecţiile__________ _
257
Mac) în acest scenariu, vă treziţi că îndepărtaţi zone din selecţie. Aşa că,
dacă doriţi să adăugaţi sau îndepărtaţi o selecţie cu laturi drepte, folosiţi
Polygon Lasso - nu încercaţi să folosiţi Alt+clic (Option+clic pe Mac) cu
Lasso-ul obişnuit.
Acelaşi sfat este valabil dacă doriţi să aflaţi intersecţia unei selecţii cu o
formă cu laturi drepte.
Atte „minuni" aţe comenzilor automate
de selecţie
*
Shift+tras, Alt+tras (Option+tras pe Mac) şi toate celelalte manevre minunate
pe care tocmai le-am descris - şi poate, tocmai le-aţi citit- sunt grozav de utile
când aveţi de selectat detalii complexe. Dar ele nu sunt singurele modificări de
selecţie pe care le puteţi face. Photoshop oferă mai multe funcţii automate care
reformează contururile selecţiilor, le estompează sau le dă peste cap în diverse
alte moduri.

Toate comenzile ce vor fi discutate în următoarele secţiuni - Grow, Similar,

Inverse, Feather etc. - îşi au reşedinţa sub meniul Select. Nu le voi lua în
discuţie pe toate, ci doar pe cele pe care merită să le cunoaşteţi. Dar puteţi să
mă credeţi pe cuvânt, comenzile pe care nu le menţionez, nu-şi merită nici
spaţiul pe care îl ocupă.

Prelungirea Baghetei Magice

Două comenzi, Grow şi Similar, sunt prelungiri ale instrumentului Bagheta
Magică (pentru detalii asupra Baghetei, revedeţi „Mânuirea Baghetei", în
capitolul 12). Comanda Grow extinde zona selecţiei, pentru a cuprinde şi alte
culori continue. Dacă, de exemplu, efectuând clic cu Bagheta Magică, nu sunt
selectate toate culorile pe care le doreaţi, puteţi fie să măriţi valoarea Tolerance
de pe bara de opţiuni şi repeta operaţia, fie să alegeţi Select=>Grow, pentru a
încorpora mai multe culori. Este o metodă cam greoaie, mai ales pentru că
Grow nu are şi o scurtătură pe tastatură. Eu prefer să efectuez Shift+clic cu
Bagheta, dar din când în când, comanda Grow funcţionează conform aşteptă-
rilor. (Fiindcă veni vorba, comanda Grow poate fi folosită la selecţii efectuate şi
cu alte instrumente decât Bagheta Magică.)

Comanda Similar selectează toate culorile asemănătoare celor selectate, fără a

ţine seama că sunt sau nu întrerupte de alte culori. Cu alte cuvinte, Similar
selectează toate culorile continue pe care le selectează şi Grow, plus toţi pixelii
din imagine coloraţi asemănător.
25 Partea a lV-a: Selectaţi înainte de a corecta

8
Atât Grow, cât şi Similar judecă similaritatea pixelilor la fel ca Bagheta Magică
- adică potrivit valorii Tolerance setate în bara de opţiuni. Aşa că, dacă măriţi
această valoare, comanda va selecta mai multe culori, şi invers. De exemplu,
dacă doriţi să selectaţi toate culorile din întreaga imagine, care sunt perfect
identice cu cele selectate până acum, introduceţi valoarea O în căsuţa de opţiuni
Tolerance, apoi alegeţi comanda Şelect=>Similar.

Rocada dintre porţiunea selectata şi cea

neselectata
Câteodată, este mai simplu să selectaţi zona de care nu aveţi nevoie şi să-i
spuneţi apoi programului să selecteze partea rămasă neselectată şi să
deselecteze partea selectată iniţial. Această manevră se numeşte inversarea
selecţiei [inversing a selection] şi se efectuează alegând Select=>Inverse sau
apăsând Ctrl+Shift+I (§€+Shift+I pe Mac).

Să presupunem, de exemplu, că doriţi să selectaţi clopotniţa prezentată în partea

stângă în figura 13-3. O operă tipică de nebunie barocă, această clădire are mai
multe vârfuri şi părţi ascuţite decât are un porc spinos. Selectarea ei ar fi, fără
îndoială, un coşmar.
 Fig. 13-3:
Această
clădire este
prea înzor-
zonată să
poată fi se-
lectată uşor
(stânga),
dar e floare
la ureche să
selectezi
cerul şi apoi
să inversezi
selecţia.
Umplerea
selecţiei cu
alb arată
cât de pre-
cisă a fost
(dreapta).
Pe de altă parte, selectarea cerului este o treabă relativ uşoară. Făcând clic şi
Shift+clic de câteva ori cu Bagheta Magică (setată la valoarea implicită a
toleranţei de 32), am reuşit să selectez întregul cer în câteva secunde. Apoi,
Capitolul 13: Alte distracţii cu selecţiile
25
9
alegând Select=>Inverse, am făcut rocada selecţiei şi după asta clădirea era cea
selectată, iar cerul era deselectat. Pentru a scoate în evidenţă selecţia, am
umplut-o cu alb, cum prezintă exemplul din dreapta.

Estomparea marginilor unei selecţii

Capitolul 12 explică modul cum puteţi estompa marginile unei selecţii făcute cu
instrumentele Lasso ori Marquee, prin creşterea valorii Feather în căsuţa res-
pectivă din bara de opţiuni. Dar cel mai adesea, e bine să lăsaţi valoarea Feather
setată la O şi să aplicaţi propria estompare după ce terminaţi de trasat conturul.

Pentru a estompa o selecţie existentă, alegeţi Select=>Feather sau apăsaţi

Ctrl+Alt+D (9€+Option+D pe Mac). Va apare o casetă de dialog cu o singură
căsuţă de opţiuni. Introduceţi gradul de estompare, în pixeli, pe care doriţi să-1
aplicaţi selecţiei şi apăsaţi Enter (Return pe Mac). Conturul selecţiei nu se va
schimba, probabil, prea mult, dar când veţi edita selecţia se va vedea distinct un
efect de estompare.

Puteţi folosi estomparea pentru a face o imagine să se topească în fundal. De

exemplu, priviţi imaginea cu copilul în coş, prezentată în partea stângă în figura
13-4. Am selectat instrumentul Elliptical Marquee şi 1-am încercuit pe puştan.
Am ales apoi Şelect=>Inverse pentru a selecta fundalul în locul lui. Apoi am
ales Select=>Feather, introducând o valoare de 8 pixeli şi am apăsat Enter
(Return pe Mac), în sfârşit, am apăsat Ctrl+Backspace (3§+Delete pe Mac),
pentru a umple selecţia cu alb. Rezultatul este medalionul cu margini estom-
pate, prezentat în partea dreaptă, în figura 13-4. Nu vi se pare adorabil?
 Fig. 13-4:
Un puştan
prins
într-un coş
(stânga)
primeşte un
tratament
clasic de
estompare
(dreapta).
26 Partea a IV-a: Selectaţi înainte de a corecta

0
Folosirea comenzilor Bordei1, Smooth f
alteţe
 Celelalte modificatoare de contur de selecţie rămase în submeniul Select=>
Modify nu sunt la fel de folositoare, dar prind bine câteodată:

| S Comanda Border [bordură] selectează o zonă împrejurul marginii selecţiei.

Trebuie să-i specificaţi programului lăţimea în pixeli a bordurii pe care
doriţi s-o selectaţi. Această comandă este probabil, cea mai puţin utilă din-
tre toate. Este totuşi uşor de folosit, dacă doriţi să coloraţi conturul unei
selecţii, cum vom vedea în capitolul 14.
| S Comanda Select=>Modify=>^mooth rotunjeşte colţurile unui contur de
selecţie. Dacă selecţia este foarte neregulată şi doriţi să-i îndreptaţi aspe-
rităţile, folosiţi comanda Smooth. Photoshop vă va cere să introduceţi o
valoare între l şi 100, pentru a şti cât de departe poate muta orice punct din
"\ contur. Pentru siguranţă, introduceţi 2 sau 3.
l
S Dacă doriţi să majoraţi mărimea unei selecţii cu câţiva pixeli, alegeţi
Şelect=>Modify=>Expand şi introduceţi un număr de pixeli, valoarea ma-
ximă fiind 100. Dacă doriţi să lărgiţi conturul şi mai mult, trebuie să ale-
geţi din nou comanda Expand.
' Comanda Select=>Modify=>Contract este opusul lui Expand. Această
comandă contractează de jur împrejur zona selectată cu un număr de la l
până la 100 de pixeli.

<5>sHOptf Valoarea maximă pentru aceste modificări era, în versiunile precedente doar de
16 pixeli, ceea ce vă obliga uneori să repetaţi comanda. Photoshop a
mărit generos limita valorii la 100.

Transformarea selecţiilor şi traseelor

Photoshop vă lasă alegerea să transformaţi pixelii propriu-zişi sau doar chenarele
şi traseele de selecţie, fără a afecta pixelii de dedesubt. Consultaţi al cincilea
exerciţiu din capitolul 21, pentru a vedea cum se transformă pixelii propriu-zişi.
Pentru moment, să privim cum se transformă chenarele şi traseele de selecţie.

Transformarea selecţiilor
Pentru a transforma un chenar sau un contur de selecţie, alegeţi Select=>
Transform Selection. Veţi vedea o casetă cu mânere şi cu un punct central
Capitolul 13: Alte distracţii cu selecţiile
20
1
(cunoscut şi sub denumirea de punct de origine} înconjurând chenarul de
selecţie, cum prezintă figura 13-5. Folosind această casetă, veţi putea aplica
următoarele transformări:
| S Scale: Trageţi de oricare mâner pentru a scala selecţia. Efectuaţi Shift+tras
pentru a menţine proporţiile. Apăsaţi Alt+tras (Option+tras pe Mac) pentru
a scala dinspre punctul central spre exterior. Reţineţi că punctul central
poate fi mutat prin tragere.
| V Rotate: Poziţionaţi punctul central acolo unde doriţi să fie axa de rotaţie.
Trageţi caseta de transformare din exterior, pentru a roti selecţia. Cursorul
va căpăta aspectul unei săgeţi curbate cu două vârfuri.
f S Skew: Pentru a asimetriza un chenar de selecţie, efectuaţi Ctrl+Alt+tras
| (3€+Option+tras pe Mac) pe un mâner lateral, superior sau inferior. Skew
permite asimetrizarea pe o axă dată.
J -S Distort: Efectuaţi Ctrl+tras (9€+tras pe Mac) pe un mâner de colţ. Distort
permite mânerelor să se mişte independent, fără restricţii de axă.
l '/Perspective: Efectuaţi Ctrl+Shift+Alt+tras (36+Shift+Option+tras pe
Mac) pe un mâner de colţ. Mânerul colţului opus, de pe aceeaşi latură, se
va mişca şi el.
•/ Flip Horizontal or Vertical: Executaţi clic-dreapta din mouse (Control+clic
pe Mac) pe imagine, pentru a accesa meniul scurtăturilor (descris şi
prezentat în capitolul 2) şi alegeţi Flip Horizontal sau Flip Vertical.
S Rotate 180°, 90° CW and 90° CCW: Pentru a roti conturul selecţiei cu
aceste măsuri predeterminate, efectuaţi clic-dreapta cu mouse-ul în imagine,
pentru a accesa meniul de scurtături şi alegeţi valoarea pentru rotaţie.
S Numeric: Caseta de dialog numerică Transformation nu mai poate fi acce-
sată prin meniul de scurtături. Acum, dacă doriţi să produceţi o transfor-
mare prin introducerea unei valori numerice, trebuie să folosiţi setările din
bara de opţiuni. Puteţi muta, scala, roti sau asimetriza conturul selecţiei
prin bara de opţiuni. Introducerea valorilor aplică transformarea. Faceţi
clic pe butonul OK numai după ce aţi terminat setarea transformării şi
doriţi s-o aplicaţi conturului şi să ieşiţi din caseta de transformări.
 contur de selecţie
mâner
Fig 13-5: , J

srr-^7 \ >M /-Hi

'l 'l \ '«''

Puteţi aplica *v \ *1

transformări
chenarelor '
\f - . < y i \
de selecţie
fără a afecta
pixelii
f f ( "NN. ^/ /

; ( im--,v 1

transformare
'._

punct central
_-

caseta de
 Partea a iv-a: Selectaţi înainte de a corecta

După terminarea transformării, apăsaţi Enter (Return pe Mac) sau efectuaţi

dublu-clic în interiorul casetei de transformare sau un clic pe butonul Commit
(pictograma cu semn de bifare) din bara de opţiuni. Pentru anularea transfor-
mării, apăsaţi Esc sau Ctrl+punct (§€+punct pe Mac).

Transformarea traseelor
După ce caseta de transformare e fixată în jurul traseului, metodele de transfor-
mare pentru trasee sunt aproape exact aceleaşi ca pentru chenarele de selecţie,
cu diferenţa că distorsionarea şi perspectiva nu se pot aplica decât traseelor în
întregime. Marea diferenţă dintre transformarea traseelor şi a selecţiilor constă
în modul cum selectaţi în prealabil traseul.

Pentru a transforma toate traseele:

,
1. Alegeţi comanda Window=>Show Paths.
2. Faceţi clic pe numele traseului, în paleta traseelor [Paths].
3. Alegeţi comanda Edit=>Free Transform Path.
Scurtătura din taste este Ctrl+T (§6+T pe Mac).

Pentru a transforma un singur traseu:

••
1. Alegeţi comanda Window=>Show Paths.
2. Executaţi clic pe numele traseului, în paleta Paths.
3. Alegeţi instrumentul Path Component Selection.
4. Executaţi clic pe traseu cu instrumentul Path Component Selection.
5. Alegeţi comanda Edit=>Free Transform Path.
Scurtătura din taste este Ctrl+T (§€+T pe Mac).

Pentru a transforma o parte dintr-un traseu:

1. Alegeţi comanda Window=>Show Paths.

2. Executaţi clic pe numele traseului în paleta Paths.
3. Alegeţi instrumentul Direct Selection.
Pentru scurtătura din taste, apăsaţi A (sau Shift+A).
4. Selectaţi punctele dorite cu instrumentul Direct Selection.
Capitolul 13: Alte distracţii cu selecţiile

5. Alegeţi comanda Edit=>Free Transform Points.

Photoshop vă permite să repetaţi ultima transformare şi altui traseu, apăsând

Ctrl+Shift+T (§€+Shift+T pe Mac) sau alegând Edit=>lransform=>Again.
Această comandă de repetare a transformării este valabilă şi în cazul selecţiilor
şi straturilor (vezi capitolul 15), dar nu şi în cazul chenarelor de selecţie (contu-
rurilor) singure.

Mutarea şi donarea selecţiilor

înainte de a ne lua adio de la capitolul 13, vreau să mă refer rapid la două din-
tre cele mai obişnuite lucruri pe care le puteţi face cu selecţiile: mutarea şi clo-
narea lor.
'

Iată care-i mişcarea:

| S Pentru a muta o selecţie, luaţi instrumentul Move (săgeata cu patru vârfuri,

accesibil prin tastatură apăsând V) şi trageţi selecţia. Lângă cursor va apare
o mică forfecuţă, indicând că sunteţi pe cale să mutaţi selecţia din domi-
ciliul actual. Odată selecţia mutată, zona în care se afla se umple cu culoa-
rea fundalului, cum ilustrează figura 13-6.
S Puteţi accesa temporar instrumentul Move, apăsând Ctrl (K pe Mac), cu
excepţia cazurilor când sunt accesate instrumentele: Hand, Stilourile, Path
Component Selection, Direct Selection şi instrumentele de format şi de l
tăiat [Slice].
S Pentru a împinge o selecţie cu l pixel, apăsaţi una din tastele cursor
(săgeţi) în timp ce instrumentul Move este selectat. Sau, apăsaţi simultan Ctrl
(9€ pe Mac) şi o tastă cursor, când este selectat oricare instrument, cu excepţia
celor enumerate mai sus. Cursorul îndreptat în sus împinge selecţia cu l pixel
mai sus, cel îndreptat spre dreapta,... ştiţi voi cum stă treaba. Pentru a împinge
selecţia cu zece pixeli, apăsaţi şi tasta Shift odată cu un i cursor, când este
selectat instrumentul Move.
l S Pentru a clona şi a muta o selecţie, efectuaţi Alt+tras (Option+tras pe Mac) cu
instrumentul Move sau Ctrl+Alt+tras (3€+Option+tras pe Mac) cu orice alt
instrument, cu excepţia celor enumerate mai sus. Cursorul se va transforma în
două vârfuri de săgeată - amintindu-vă că tocmai creaţi o clonă a selecţiei.
3 -S Pentru a clona şi împinge, selectaţi instrumentul Move şi apăsaţi Alt
(Option pe Mac), împreună cu o tastă cursor. Sau, când orice instrument
este selectat, cu excepţia celor enumerate mai sus, apăsaţi Ctrl şi Alt (3€ şi
Option pe Mac) odată cu una din tastele cursor. Apăsaţi Shift şi Alt (Shift
şi Option pe Mac) odată cu o tastă cursor, pentru a clona şi împinge
l selecţia cu 10 pixeli.
Partea a iv-a: Selectaţi înainte de a corecta
 Fig. 13-6:
După ce am
selectat
Monumentul
Washington
(sus), l-am
tras într-o
poziţie mai
bună (jos),
lăsând o
gaură în
cerul
Capitoliului.
' Pentru a muta conturul unei selecţii fără a muta şi imaginea din interiorul
său, selectaţi un instrument Lasso, Marquee sau Bagheta Magică (vezi
capitolul 12, pentru explicaţii asupra acestor instrumente). Apoi trageţi
conturul selecţiei sau împingeţi-1 cu tastele cursor. Aceasta e cea mai bună
metodă de repoziţionat un contur de selecţie, fără a deranja nici măcar un
pixel din imagine.
Capitolul 13: Alte distracţii cu selecţiile
26
5
**L ' Puteţi muta şi clona selecţii şi contururi de selecţii între mai multe imagini,
în acelaşi mod în care aţi face-o într-o singură imagine. Trageţi selecţia sau
conturul de selecţie din fereastra curentă, în altă fereastră de imagine. Mai
multe despre acestea vom vedea în capitolul 15.
încă un mod de a muta o selecţie este să folosiţi comanda Edit=>Free
Transform, discutată mai pe larg în capitolul 21. Free Transform vă permite
să mutaţi, să redimensionaţi, să rotiţi şi să distorsionaţi imaginea, prin
manipularea unei casete speciale de transformare. Pentru a muta selecţia,
ajunge să trageţi în interiorul casetei. Pentru a descoperi cum să faceţi alte
scamatorii cu Free Transform, vedeţi tot în capitolul 21.
Când mutaţi sau clonaţi o selecţie, punctele mişcătoare de pe marginea
conturului - numite de vanii furnici umblătoare sau mărşăluitoare - pot
distrage atenţia. Desigur, ele permit să vedeţi clar limitele selecţiei, dar
uneori aveţi nevoie să vedeţi cunrse contopesc marginile ei în noile zone
înconjurătoare. Pentru aceasta, alegeţi View=>Hide Extras sau apăsaţi
Ctrl+H (38+H pe Mac).
Pentru a aduce înapoi furnicile umblătoare, apăsaţi din nou Ctrl+H (38+H
pe Mac).
 Capitolul 14
Colorarea în interiorul liniilor
în acest capitol

> Pictarea şi editarea în interiorul conturului de selecţie

> Folosirea instrumentului Paint Bucket [găleata de vopsea]
> Umplerea din tastatură
> Folosirea comenzii de umplere Fiii
> Refacerea unei selecţii
> Crearea degradeurilor
> Aplicarea diferitelor tipuri de degradeuri
> Atingerea [stroking] unei selecţii
m m m 9 -9 f* « « » w « • * « şs * ; i « s :
# s t- î: : m •» » » a m t i « i B 4 :

^ ţi vopsit vreodată cu spray folosind un şablon? în caz că nu v-aţi în-

w\ deletnicit niciodată cu această ocupaţie pasionantă, să vă explic cum
se face:

1. Plasaţi şablonul pe suprafaţa de vopsit.

2. Pulverizaţi cât vă ţin puterile.

Când îndepărtaţi şablonul, veţi găsi o imagine pictată care reproduce forma
şablonului. Este întruchiparea simplităţii.

în Photoshop, conturul de selecţie funcţionează în acelaşi mod. Aşa cum şablo-

nul izolează zona afectată de spray-ul de vopsea, tot aşa izolează şi conturul de
selecţie zona afectată de instrumentele de pictat sau editat. Conturul de selecţie
poate fi şi el umplut cu culoare sau folosit pentru trasat în jurul său.

Pare uşor, nu-i aşa? Ca un amănunt nebăgat în seamă, care sare dintr-odată în
faţă, la o examinare întâmplătoare. Ca un lucru pe care 1-aţi fi putut descoperi
singuri, economisind banii daţi pe cartea asta. Ei bine, oricum vi s-ar părea,
Capitolul 14: Colorarea în interiorul liniilor_________ .
267

intenţionez să vă ghidez prin toate subtilităţile pictării, umplerii şi trasării

selecţiilor, în capitolele 12 şi 13 v-am explicat cum se creează şi manipulează
contururile selecţiilor, în acest capitol, vă voi arăta ce să faceţi cu ele. (Mă refer
la contururile selecţiilor, nu la capitole. Cu capitolele ştiţi deja ce să faceţi
-rupeţi-le şi căptuşiţi cuşca papagalului cu foile.)

Aştemeti ziare pe jos, înainte să Vopsiţi

Dacă o porţiune de imagine este selectată, Photoshop consideră toate zonele
neselectate ca fiind protejate. Puteţi folosi orice instrument de pictat sau editat
în interiorul selecţiei, fără să vă temeţi că produceţi stricăciuni zonelor din
exteriorul său.

în acest capitol, am luat de pe un raft un vas care posedă un anumit farmec

auster - exact genul de obiect care poate fi întâlnit într-o bucătărie siman-
dicoasă de bogătaşi - şi, cuprins de invidie, 1-am mâzgălit. Mai exact, 1-am vop-
sit în interior, fără să mă ating de fundal. Şi voi puteţi face aşa ceva. Pentru asta,
faceţi următoarele:

1. Selectaţi vasul.
Acesta este singurul pas care necesită ceva muncă. Puteţi începe prin a
selecta corpul vasului cu instrumentul Elliptical Marquee. Dacă aveţi
probleme să suprapuneţi chenarul exact peste vas - e greu să ştii unde să
începi tragerea ca să iasă bine - asiguraţi-vă întâi că chenarul are mărimea
aproximativ potrivită, selectaţi un instrument Marquee sau Lasso şi apoi
folosiţi tastele cursor pentru a împinge conturul în poziţie. După ce sunteţi
satisfăcuţi cu selectarea corpului vasului, puteţi efectua Shift+tras cu
Lasso-ul, pentru a încorpora în selecţie şi gâtul vasului.
2. Faceţi toate modificările pe care le consideraţi necesare.
în cazul de faţă, e bine să estompaţi un pic conturul selecţiei, folosind
comanda Şelect=>Feather, cum s-a explicat în capitolul 13. Dacă conturul
selecţiei nu este perfect, comanda Feather ajută să estompeze puţin di-
ferenţele.
3. Alegeţi comanda View=>Hide Extras sau apăsaţi Ctrl+H (SH5+H pe
Mac).
Acest pas este extrem de important. Prin ascunderea conturului selecţiei,
puteţi vedea cum afectează editările imaginea, fără să vă mai distragă
atenţia punctele animate de pe margine, acz\G furnici umblătoare.
4. Daţi-i drumul la pictat şi editat.
26 Partea a iv-a: Selectaţi înainte de a corecta

8
 Puteţi folosi orice instrument doriţi. Puteţi picta cu Paintbrush, Airbrush
sau Pencil; puteţi edita cu instrumentele de focalizare, de nuanţare sau
Smudge; puteţi clona cu Rubber Stamp; puteţi folosi Eraser şi şterge până
la o versiune anterioară a imaginii - toate acestea, ştiind că zona din afara
selecţiei va rămâne neatinsă de schimbările petrecute, imaculată ca zăpada
proaspăt căzută (sau care o fi expresia potrivită).

în timpul editării, căutaţi să nu apăsaţi Ctrl+D (§6+D pe Mac) sau să faceţi clic
cu unul din instrumentele de selecţie. Deoarece conturul selecţiei este ascuns,
nu veţi observa nici o diferenţă când deselectaţi astfel imaginea. Dacă totuşi
deselectaţi din greşeală, apăsaţi imediat Ctrl+Z (9€+Z pe Mac). Dacă aşteptaţi
până după ce aplicaţi o tuşă de pensulă, comanda Ctrl+Z va reveni doar asupra
tuşei, dar nu şi asupra conturului selecţiei.

Dar nu vă neliniştiţi. Chiar şi după efectuarea mai multor acţiuni, vă puteţi re-
găsi ultima selecţie prin comanda Ş>elect=>Reselect sau apăsând Ctrl+Shift+D
(§€+Shift+D pe Mac).

în figura 14-1, am pictat în interiorul vasului selectat folosind doar un sin-

gur instrument - Airbrush [Pensula-spray] - cu o singură mărime de pensulă
şi doar două culori, alb şi negru. Drept care, vasul s-a transformat într-un fel
de marmură. Arată foarte decorativ şi nici o picătură de vopsea nu depăşeşte
marginile.
Fig. 14-1:
Folosind
Pensula-
Spray am
pictat în
interiorul
vasului
selectat.
(Nu puteţi
vedea
conturul
selecţiei,
deoarece
este
ascuns.)
Capitolul 14: Colorarea în interiorul liniilor
26
9
Turnanţi Vopseaua cu găleata
Photoshop vă permite să umpleţi o selecţie cu culoarea de prim-plan, cu
culoarea de fundal, cu un model sau cu un amestec treptat de culori numit
degradeu [gradient]. Puteţi umple o selecţie chiar şi cu o versiune anterioară a
imaginii - denumită stare sursă istorică (vezi capitolul 11 pentru detalii).

Dar, înainte de a explica aceste opţiuni uimitoare, aş vrea să vă descriu instru-

mentul Paint Bucket, care este parţial instrument de selecţie şi parţial instru-
ment de umplere. Paint Bucket (care arată ca o găleată de vopsea înclinată)
împarte acelaşi meniu mascat cu instrumentul Gradient şi vă permite să umpleţi
o zonă de culoare continuă, efectuând clic pe ea.

De exemplu, în figura 14-2 am setat prim-planul la alb şi am făcut clic cu

instrumentul Paint Bucket [Găleata] pe stratul de broccoli din vas. Photoshop a
umplut broccoli cu alb, transformându-le în ceva asemănător cu conopida.

Pentru a ajusta efectul produs de Paint Bucket, accesaţi bara de opţiuni,

prezentată şi ea în figura 14-2. Ca şi la Bagheta Magică, valoarea Tolerance
determină câţi pixeli din imagine va afecta Paint Bucket. Singura diferenţă
este că Paint Bucket aplică culoare, în loc să selecteze pixeli. Puteţi de
asemenea să selectaţi căsuţa de validare Anti-aliased, pentru a îndulci mar-
ginile zonei umplute. (In figura 14-2, valoarea toleranţei este 32, iar opţiunea
Anti-aliased este selectată implicit.)
instrumentul Paint Bucket [găleata]
Fig. 14-2:
Instrumen-
tul Paint
Bucket
umple o
zonă de
culoare
continuă
cu altă
culoare.
27 Partea a IV-a: Selectaţi înainte de a corecta

0
Problema cu Paint Bucket este că e greu să potriviţi valoarea toleranţei cum
trebuie. De regulă, va trebui să folosiţi Undo de mai multe ori şi să resetaţi
valoarea toleranţei de mai multe ori, până să găsiţi valoarea care colorează
numai pixelii pe care-i doriţi, în linii mari, consider Paint Bucket un instrument
de umplere slăbuţ pentru Photoshop. Dacă selectaţi o zonă folosind Bagheta
Magică, care alege doar zona cu pixeli coloraţi similar cu cei din zona curso-
rului (cum s-a discutat în capitolul 12) şi apoi umpleţi zona respectivă cu
culoare (cum vom vedea în secţiunile următoare), veţi produce acelaşi efect ca
şi cel produs de Paint Bucket,plus veţi avea mai multe alternative la dispoziţie.

Dacă nu vreţi să-mi ascultaţi sfatul şi vreţi totuşi să puneţi mâna pe Găleată,
puteţi selecta rapid instrumentul apăsând tasta G şi apoi Shift+G.
Aplicarea de culoare interiorului
selecţiei
Acum, după ce mi-am exprimat părerea despre Găleată să trecem la metodele
principale de umplere al unui contur de selecţie în Photoshop:

v' Pentru a umple o selecţie cu culoarea de prim-plan, apăsaţi Alt+Backspace

(Option+Delete pe Mac).
v' Pentru a umple o selecţie cu culoarea de fundal, apăsaţi Ctrl+Backspace
(3€+Delete pe Mac).
•S Când lucraţi pe un strat şi doriţi să umpleţi partea opacă a selecţiei cu cu-
loarea de prim-plan, dar să lăsaţi restul selecţiei transparentă, apăsaţi
Shift+ Alt+Backspace (Shift+Option+Delete pe Mac). Apăsaţi Ctrl+Shift+
Backspace (3€+Shift+Delete pe Mac) pentru a umple partea opacă cu
culoarea de fundal. (Dacă nu înţelegeţi toate acestea, consultaţi capitolul
15, unde se explică straturile şi transparenţele.)
•^ Alegeţi comanda Edit=>Fill pentru a afişa caseta de dialog Fiii, care vă
permite să umpleţi selecţia cu culori translucide, modele sau stări din
istoric (vezi capitolul 11).
j S Trageţi cu instrumentul Gradient pentru a crea un degradeu (gradient,
amestec gradat) între două sau mai multe culori.

Două dintre aceste opţiuni - comanda Edit=>Fill şi instrumentul Gradient

-necesită mai multă atenţie decât le-am acordat până acum, de aceea restul
acestui capitol va fi plin până la refuz cu explicaţii.
Capitolul 14: Colorarea în interiorul liniilor
27
1
Umpte-te, îţi poruncesc!
Alegeţi comanda Edit=>Fill pentru a afişa caseta de dialog Fiii, prezentată în
figura 14-3. Meniul derulant Use vă permite să specificaţi culoarea sau ima-
ginea stocată cu care doriţi să umpleţi selecţia. Opţiunile Blending [contopire]
vă permit să mixaţi culorile de umplere cu cele existente deja în interiorul
selecţiei. Aceste opţiuni sunt discutate mai detaliat în această secţiune.

Puteţi afişa caseta de dialog Fiii şi apăsând Shift+Backspace (Shift+Delete

pe Mac).
Fig. 14-3:
Specificaţi
cum doriţi
să umpleţi
o selecţie,
folosind
opţiunile
din caseta
de dialog
Fiii.
Selectaţi umplutura
Cea mai importantă parte a casetei de dialog Fiii este meniul derulant Use. Aici
alegeţi ce vreţi să folosiţi pentru a umple selecţia. Opţiunile sunt următoarele:

ÎSopţiunea
Opţiunea Foreground Color umple selecţia cu culoarea de prim-plan, iar
Background Color umple selecţia cu culoarea de fundal, îmi dau
seama după expresia voastră că ştirile nu vă surprind.
l v' Opţiunea următoare, Pattern, umple selecţia cu un model repetitiv. Puteţi |
defini un model selectând o zonă dreptunghiulară şi alegând Edit=>Define
Pattern. Dacă nu definiţi o selecţie, Photoshop creează un model folosind
| întreaga pânză. Versiunea 6 vă permite acum să stocaţi mai multe modele
deodată. Puteţi accesa modelele create, pe lângă o varietate de modele
presetate, prin meniul derulant Custom Pattern.
Alegeţi opţiunea History pentru a umple selecţia cu o stare salvată anterior
a acelei porţiuni din imagine. Pe scurt, paleta History ţine minte toate
etapele anterioare prin care a trecut imaginea, numite stări sursă. Alegeţi o
27 Partea a iv-a: Selectaţi înainte de a corecta

2
 stare sursă din paletă şi selecţia se umple cu imaginea, aşa cum arăta ea în
acel moment din timp. Dacă v-am încuiat cu toate acestea, revedeţi capi-
tolul 11.
•S Ultimele trei opţiuni - Black, 50% Gray şi White - vor umple selecţia cu
negru, gri mediu, respectiv alb. Care-i scopul? Mai nimica. Dacă v-aţi setat
culorile de prim-plan şi fundal la albastru şi oranj şi nu vreţi să renunţaţi la ele,
bănuiesc că veţi găsi aceste opţiuni folositoare. La pastele cailor. Dar § nu
se ştie niciodată.

Cum nu trebuie mixate cutările

Puteţi introduce o valoare în căsuţa de opţiuni Opacity din caseta de dialog Fiii,
pentru a mixa culoarea de umplere sau starea sursă din istoric, cu culorile din
selecţie. Puteţi, de asemenea, mixa culoarea de umplere cu cea selectată, folo-
sind opţiunile din meniul Mode, care conţine Multiply, Screen, Difference şi
alte moduri de pensulă trăsnite (vezi capitolul 8 şi planşa color 8-2).

Observaţi că am zis că puteţi face toate astea, nu şi că ar trebui să le faceţi. Ade-

vărul este că n-ar trebui să folosiţi opţiunile Blending ale casetei de dialog Fiii,
pentru a mixa umpluturile cu selecţiile. De ce? Pentru că prin caseta de dialog
Fiii nu puteţi previziona efectele opţiunilor Blending. Chiar şi profesioniştilor
experimentaţi le este greu să prevadă repercusiunile setărilor opacităţii şi modu-
rilor de pensulă, d-apoi vouă! Şi dacă nu vă place rezultatul, va trebui să anulaţi
toată operaţia şi s-o luaţi de la capăt cu Edit=>FiH.

Cel mai bun mod de a mixa umpluturile cu selecţiile este să copiaţi selecţia pe un
nou strat, să-1 umpleţi şi să experimentaţi cu bara-cursor Opacity şi cu opţiunile
Mode din paleta straturilor. Desigur, nu puteţi înţelege ce vă spun, deoarece n-aţi
citit încă lămuritorul capitol 15. Până atunci, ascultaţi-mă pe mine şi făceţi-vă că
nu vedeţi opţiunile Opacity şi Mode din câmpul Blending al casetei de dialog Fiii.

Căsuţa de validare Preserve Transparency intră în acţiune când lucraţi pe un

strat, altul decât stratul de fundal, cum vom vedea în capitolul 15. Dacă bifaţi
căsuţa, la aplicarea comenzii Fiii nu vor fi umpluţi decât pixelii opaci din selec-
ţie - zonele transparente vor rămâne transparente. Dacă debifaţi căsuţa, toată
selecţia va fi umplută. Căsuţa de validare devine inoperantă, acoperită cu gri,
dacă opţiunea Preserve Transparency din paleta Layers este activată.
Mereu schimbătoare** mare a culorilor
Instrumentul Gradient [degradeu] vă permite să umpleţi o selecţie cu un curcu-
beu de nuanţe, începând cu o culoare şi terminând cu alta. Implicit, cele două
culori sunt culoarea de prim-plan şi cea de fundal.
Capitolul 14: Colorarea în interiorul liniilor_______________________ 2 73

Dar Photoshop poate face mai mult decât să creeze simple amestecuri din două
culori, împreună, puteţi crea degradeuri personalizate care amestecă o multi-
tudine de culori şi variază de la opac la transparent, în tot cuprinsul lor. Photo-
shop oferă cinci tipuri de degradeuri: Linear, Radial, Angle, Reflected şi
Diamond. Iar bara de opţiuni oferă setări care vă permit să jonglaţi cu modurile
de amestec, cu opacitatea şi cu inversarea culorilor.

Apăsaţi Shift+clic-dreapta (Shift+Control+clic pe Mac) pentru a aduce paleta

degradeurilor chiar sub cursor, pentru selecţii rapide şi facile.

faceţi cunoştinţă cu instrumentul Gradient

[deqradeu]
Următorii paşi vă vor prezenta în profunzime instrumentul Gradient, atât de
util, după reputaţie:
1. Selectaţi o porţiune din imagine.
în figura 14-4, am ales acelaşi vas. Sunt mort după vasul ăsta. E atât de
distins, încât parcă mă invită să-1 mâzgălesc.
Dacă nu selectaţi o porţiune din imagine înainte de a folosi instrumentul
Gradient, Photoshop va umple întreaga imagine cu degradeul. (Sau, dacă
lucraţi pe un strat, cum vom vedea în capitolul 15, degradeul va umple
întregul strat.
2. Selectaţi instrumentul Gradient.
Pentru a-1 selecta rapid, apăsaţi tasta G.
3. Selectaţi tipul de degradeu dorit, din bara de opţiuni.
4. Selectaţi opţiunea Foreground to Background (primul eşantion) din
paleta derulantă Gradient Picker [selectorul de degradeuri] din bara
de opţiuni.
Aceasta creează un degradeu care începe cu culoarea de prim-plan şi se
termină cu cea de fundal.
5. Setaţi culorile de prim-plan şi de fundal după preferinţă.
Acest pas depinde de voi. Puteţi rămâne la negru şi alb sau să selectaţi
culori noi cu instrumentul Eyedropper [Pipetă] sau paleta Color. Pentru
demonstraţia din figura 14-4, am lăsat setările implicite, negru şi alb.
6. începeţi tragerea în punctul unde doriţi să înceapă culoarea de
prim-plan.
în figura 14-4, am început tragerea la fundul vasului.
27 Partea a IV-a: Selectaţi înainte de a corecta

4
 bara de opţiuni

previzionarea Gradient-ului

©
.paleta derulantă Gradient Picker
[selectorul de degradeuri]

Fig. 14-4:
Am înlocuit
legumele
din vas
cu un
degradeu
I
R
de la negru la
alb.
7. d constrânge direcţia tragerii la orizontal, vertical sau la un unghi de
E al 45°.
li .
b
e
A
m Schimbarea tipului de degradeu
r el
a Puteţi modifica efectele produse de instrumentul Gradient,
ib
ţi accesându-i setările din bara de opţiuni (consultaţi figura 14-4).
er
c at
u La fel cu setările Opacity şi Mode din caseta de dialog Fiii, e preferabil
c să ignoraţi şi opţiunile opacităţii şi modurile fiecărui degradeu din
r ur
s bara de opţiuni. Dacă doriţi să mixaţi un degradeu cu culorile
so existente într-o selecţie, creaţi degradeul pe un strat şi selectaţi
o ru
r opţiunile din paleta straturilor, cum vom vedea în capitolul 15.
l
u la
l g Alegerea între cete cinci instrumente de degradeu
î ur
n După cum am anunţat la începutul capitolului, Photoshop oferă
a
l v cinci instrumente de degradeu, descrise în cele ce urmează şi
o as prezentate în figura 14-5.
c ul
u ui
l .
u R
n ez
d ul
e ta
d tu
o l
ri es
ţi te
s u
ă n
p d
o e
gr
a
d
e
u
d
zi e
ţi la
o ne
n gr
a u
ţi la
c al
u b.
l Dacă
o efectua
a ţi
r Shift+t
e ras cu
a instru
d
mentul
e
Gradie
f
nt,
u
n
Photos
hop
Capitolul 14: Colorarea în interiorul liniilor
27
5
Liniar Radia
l
 Fig. 14-5:
Vas umplut
cu cinci
tipuri
diferite de
degradeuri
- Linear,
Radial,
Angle,
Reflected
şi Diamond.
Unghiular Reflectat Diamant
l •/ Linear: Crează un degradeu în care culorile se contopesc în linie dreaptă.
!;{;;

S S Radial: Culorile se contopesc în cercuri concentrice, de la centru spre |

exterior.
Notă: în toate exemplele din figura 14-5, culoarea de prim-plan este
negrul, iar culoarea de fundal este albul. Când folosiţi opţiunea Radial,
este aproape întotdeauna preferabil să setaţi culoarea mai deschisă
drept culoare de prim-plan, creând astfel un efect de incandescenţă. Când
culoarea de prim-plan este mai întunecată decât cea de fundal, degradeul
arată ca un puţ fără fund, cum puteţi observa la degradeul radial prezentat
în figura 14-5.
•S Angle: Crează un degradeu conic, culorile apărând în sensul invers acelor
ceasului.
•S Reflected: Dacă este tras de la o margine la alta a selecţiei, un degradeu
reflectat se comportă ca unul liniar. Dar, dacă e tras din interior spre o
margine a selecţiei, degradeul se reflectă pe el însuşi.
^Dia
mo 2 Partea a iv-a: Selectaţi înainte
de a corecta
nd:
Ca
şi
7
deg
rad
6
eul
radi
al,
ace
st
inst
rum
ent
crea
ză
for
me
con
cent
rice
- în
aces
t
caz,
rom
buri
sau
pătr
ate,
în
fun
cţie
de
ung
hiul
trag
erii.
Alegerea opţiunilor pentru deqradeu

Pe bara de opţiuni veţi găsi trei căsuţe de validare: Dither, Transparency şi Reverse.
l ^ Cu căsuţa de validare Dither e simplu. Când este activată, ea ajută la eli-
minarea probemei benzilor [banding]. Aceasta se iveşte când pe un degra-
deu imprimat apar benzi distincte de culoare - considerat un defect în
majoritatea cazurilor. Dacă nu cumva doriţi să creaţi exact acest efect de
benzi, lăsaţi căsuţa bifată.
S Cu căsuţa de validare Transparency e ceva mai complicat. Iată care-i pro-
blema: degradeurile pot include zone parţial sau complet transparente. Cu
alte cuvinte, ele trec de la o culoare solidă [plină], la una mai transparentă.
Când căsuţa de validare Transparency este debifată, Photoshop crează
degradeul folosind numai culorile opace şi ignorând informaţia transpa-
renţelor.
Cel mai bun mod de a înţelege ce face opţiunea Transparency, este să
încercăm un mic experiment. Mai întâi, bifaţi căsuţa de validare şi apăsaţi
tasta D, pentru a activa culorile implicite de prim-plan şi de fundal. Apoi,
alegeţi opţiunea Transparent Rainbow [curcubeu transparent], penultimul
eşantion din paleta derulantă Gradient Picker, şi trasaţi un degradeu. Veţi
obţine un model de umplere care constă dintr-un curcubeu multicolor, cu
culoarea de fundal întrezărindu-se la începutul şi sfârşitul degradeului.
Trasaţi apoi acelaşi degradeu, cu căsuţa de validare debifată. Veţi obţine
de această dată un model de umplere cu un curcubeu multicolor, dar nici
urmă de culoarea de fundal, deoarece Photoshop a ignorat transparenţele
de la capetele degradeului. în marea parte a timpului, nu trebuie să vă pese
de această căsuţă de validare - lăsaţi-o aşa, bifată.
' Când este bifată căsuţa de validare Reverse, degradeul va începe cu cu-
loarea de fundal şi se va termina cu culoarea de prim-plan. Această opţiune
prinde bine atunci când creaţi degradeuri radiale, dar ţineţi să păstraţi ne-
schimbate culorile implicite.
Selectarea
culorilor
Paleta derulantă Gradient Picker [selectorul de degradeuri] vă permite să schim-
baţi modul cum se contopesc culorile în degradeu şi să alegeţi dintr-o mulţime
de degradeuri prefabricate. Iată descrierea acestora:
j) S Foreground to Background este în general selectată implicit. Această op-
ţiune face exact ceea ce sugerează numele ei: amestecă culorile de primii
plan şi de fundal, ca în exemplul din figura 14-5.
l S Dacă selectaţi una din opţiunile Transparent, instrumentul Gradient va
amesteca culoarea de prim-plan în culorile originale ale selecţiei. Efectele
din figura 14-6 au fost create având opţiunea Foreground to Background
selectată.
Capitolul 14: Colorarea în interiorul liniilor
27
7
 Fig. 14-6:
Vasul um- Liniar Radial
plut cu
degradau
liniar şi ra-
dial, având
selectată
opţiunea
Foreground
to Trans-
parent.
Foreground to Transparent

| -S Celelalte opţiuni din paleta derulantă Gradient Picker produc o varietate de

degradeuri prefabricate, unele având doar câteva culori, altele conţinând un
curcubeu întreg.
| S Photoshop oferă acum un vast asortisment de biblioteci de degradeuri pre-j
setate care pot fi încărcate uşor pentru pictat. Faceţi doar clic pe săgeata
Gradient Picker şi accesaţi paleta derulantă. Faceţi clic pe meniul paletei şi |
derulaţi-o până jos, unde găsiţi diferitele biblioteci de degradeuri. Alegeţi |
una şi, fie înlocuiţi, fie completaţi cu ea setul curent de degradeuri.
| S Pentru a accesa diversele opţiuni de vizionare, executaţi clic pe meniul
j paletei Gradient Picker.
*>L
Când selectaţi un degradeu din paleta derulantă, Photoshop îl afişează în vizorul
Gradient Preview de pe bara de opţiuni, cum a fost prezentat în figura 14-4.
Dacă nici unul din degradeurile existente nu vă convine, vă puteţi crea unul
după preferinţe, cum am făcut eu în planşa color 14-1. Următoarea secţiune
explică tainele producerii propriilor degradeuri.
Ca şi la meniul Color Swatches [eşantioane color], puteţi vizualiza degradeurile
sub formă de mini-imagini, text simplu sau o combinaţie de text cu mini-imagini.

Deveniţi un expert m degradeuri

Crearea propriilor degradeuri devine ceva uşor, dacă staţi un pic să disecaţi şi să
înţelegeţi elementele casetei de dialog Gradient Editor, începeţi prin efectuarea
unui clic pe Gradient Preview, din bara de opţiuni, cum indică figura 14-4. Va
apare caseta de dialog Gradient Editor [editorul de degradeuri], prezentată în
figura 14-7. Hopa! Se pare că v-aţi băgat nasul în oala specialiştilor în com-
putere, nu-i aşa?
Caseta de dialog a editorului de degradeuri este un pic mai complexă şi probabil
că n-o veţi utiliza prea mult. Dar n-aş vrea să aveţi impresia că aţi dat banii pe
carte degeaba, aşa că lista următoare vă va face o scurtă prezentare a casetei de
dialog şi vă va porni pe drumul creării propriului vostru degradeu:
27 Partea a IV-a: Selectaţi înainte de a corecta

8
Paleta din partea de sus a casetei de dialog listează toate degradeurile
presetate - aceleaşi cu cele din paleta derulantă a lui Gradient Picker
[selectorul de degradeuri] din bara de opţiuni. Alegeţi din paletă degradeul
pe care doriţi să-1 folosiţi ca punct de plecare pentru cel personalizat. Nici nu
prea contează pe care-1 alegeţi, pentru că oricum îl puteţi schimba după voie.
Gradient Type: Puteţi alege între degradeuri compuse din culori Solid sau
cele create cu Noise. Degradeurile Noise adaugă un „zgomot", un semnal
care amestecă aleator culorile pixelilor selectaţi, producând rezultate inte-
resante, dar imprevizibile.

paleta Gradient
 Gradient ]

Smoothness
 Fig. 14-7:

btops - -
Gradient - controale de opacitate
Editor vă - bara de vizualizare a degradeului
oferă Cotor
controlul
complet
asupra de-
gradeurilor.
 previzualizarea culorii marcajul

punctului median controale de culoare

'
 •S Smoothness: Trageţi cursorul sau introduceţi o valoare, pentru a determi-
na cât de lin să se contopească o culoare în alta. Cursorul Smoothness se
va transforma în cursor Roughness, când selectaţi un degradeu de tip Noise.
S Roughness: Această opţiune este disponibilă numai dacă alegeţi un degra-
deu de tip Noise. Roughness determină cât de lin sau cât de brusc se face
tranziţia de la o culoare la alta.
Următoarele opţiuni sunt accesibile numai când selectaţi degradeuri de tip Noise.
Capitolul 14: Colorarea în interiorul liniilor

&2Q S Color Model şi Color Sliders: Vă permit să schimbaţi modelul color

şi/sau să limitaţi gama culorilor, prin deplasarea glisoarelor.
S Restrict Colors: Limitează culorile la cele printabile în CMYK (amănunte
despre CMYK găsiţi în capitolul 5).
•S Add Transparency: Vă permite să încorporaţi transparenţe în degradeu-
rile de tip Noise. r
S Randomise: Schimbă culorile într-un degradeu de tip Noise. Nu uitaţi,
random înseamnă la întâmplare, aşa că, ori de câte ori efectuaţi un clic,
veţi obţine un nou set de culori. Asta-i mai pasionant decât să pierzi
vremea la TV.
•S Micile pictograme în formă de căsuţă, de la capetele barei de vizualizare se
urnesc controale [stops]. Există controale color sub bară şi controale pen-
tru opacitate deasupra ei. Puteţi folosi aceste controale pentru a schimba
culorile, opacitatea şi localizarea degradeului, cum se va explica în urmă-
toarele două secţiuni.
S Bara de vizualizare a degradeului [Gradient Preview] din caseta de dialog
afişează atât culorile, cât şi porţiunile transparente ale degradeului. Porţiu-
nile transparente sunt reprezentate prin zonele în pătrăţele gri-alb.
•S Butonul Save vă salvează degradeul într-o adresă diferită pe hard-disc. Nu
are rost să folosiţi acest buton, decât dacă doriţi să depozitaţi degradeul
într-alt loc decât sunt stocate de obicei celelalte degradeuri. După ce editaţi
şi numiţi un degradeu, executaţi clic pe New şi apoi pe OK; degradeul va
fi adăugat automat în paleta Gradient Picker de pe bara de opţiuni a
instrumentelor pentru degradeuri.
•S Pentru a elimina un degradeu de pe listă, apăsaţi Alt+Shift (Option+Shift
pe Mac) şi faceţi clic pe degradeul dorit. Amintiţi-vă că pictograma for-
fecuţei semnifică „delete".

Schimbarea, adăugarea şi ştergerea culorilor

Pentru a schimba una dintre culorile degradeului, verificaţi întâi dacă acoperişul
de pe căsuţa controlului este negru. Un acoperiş înnegrit indică controlul culorii
active - culoarea ce urmează a fi afectată de modificare. Dacă acoperişul nu
este negru, executaţi clic pe controlul color pentru a-1 activa.
După ce aţi activat controlul, aveţi trei opţiuni. Puteţi face clic pe Color Preview,
ceea ce activează selectorul color [Color Picker]. Sau, puteţi accesa culorile de
prim-plan [Foreground] sau de fundal [Background] din meniul variabil Color.
Pentru a schimba culoarea din Color Preview, puteţi face clic, fie pe o culoare din
imagine, fie pe o culoare din bara de culori a paletei Color, fie pe o culoare din
paleta Swatches.

Dacă selectaţi culoarea prin opţiunile color Foreground sau Background, schim-
baţi culoarea marcată de controlul color la culoarea de prim-plan, respectiv la
28 Partea a IV-a: Selectaţi înainte de a corecta

0
culoarea de fundal. Ţineţi cont că, dacă schimbaţi culoarea de prim-plan sau de
fundal, culoarea degradeului se schimbă automat. Schimbarea nu afectează
degradeurile create până în acel moment, dar va afecta toate degradeurile pe
care le veţi crea ulterior. Dar aveţi şi posibilitatea de a selecta controlul color şi
de a alege User Color din meniul Color, ceea ce lasă culorile de prim-plan sau
de fundal, dar nu identificate ca atare, aşa că nu se produce nici o schimbare în
culoarea degradeului.

Iată şi alte lucruri bune de ştiut, când meşteriţi la culorile unui degradeu:

l ^ Pentru a adăuga culoare unui degradeu, faceţi clic sub bara de vizualizare
Gradient Preview în punctul în care doriţi să apară culoarea. Veţi obţine o I
nouă pictogramă a unui control color, reprezentând acea culoare.
l S Pentru a elimina o culoare din degradeu, trageţi-i controlul color în jos şi
îndepărtaţi-1 din bara de vizualizare Gradient Preview.
p S Dacă trageţi un control color la dreapta sau la stânga, puteţi schimba po-
ziţia culorii în degradeu. Să presupunem că aveţi un degradeu care trece de
la negru la alb. Dacă doriţi mai mult negru şi mai puţin alb, trageţi con-
trolul color negru apropiindu-1 de controlul alb.
| S Micul romb de deasupra sau dedesubtul barei de vizualizare Gradient
Preview reprezintă punctul median dintre setările a două culori sau două
opacităţi. Folosind din nou exemplul degradeului negru-spre-alb, punctul
median reprezintă locul în care degradeul conţine cantităţi egale de negru
şi alb. Pentru a muta punctul median, trageţi rombul în direcţia dorită. I
S Căsuţa de opţiuni Location indică amplasamentul controlului culorii active
sau a marcajului punctului median. Dacă ţineţi să fiţi extrem de precişi, pu-
teţi poziţiona controlul color sau marcajul punctului median, prin intro-
ducerea unei valori în căsuţa Location, în loc să trageţi pictogramele
acestora.
Când un control color este activ, valoarea de 0% (zero) reprezintă punctul de
început al degradeului, iar valoarea de 100% reprezintă punctul final. l
Valorile punctului median depind întotdeauna de cele două controale color j
aflate de o parte şi de alta a punctului median. O valoare de 50% plasează
punctul median la egală distanţă de ambele controale color. Din motive l
necunoscute, valorile minime şi maxime pentru punctul median sunt 5% şi l
95%. Credem că v-ar plăcea să depuneţi şi această frântură inutilă de |
informaţie, în banca memoriei.

Schimbarea transparenţei

Ţineţi-vă bine, acum pătrundem în zonele rarefiate ale realităţii, vecine cu ima-
ginaţia. Photoshop vă permite să ajustaţi cantitatea de opacitate a unui degradeu.
Capitolul 14: Colorarea în interiorul liniilor
28
1
Puteţi face o porţiune a degradeului complet opacă, complet transparentă sau
undeva, între cele două.

Să presupunem că doriţi să creaţi un degradeu care la început e alb, se topeşte

treptat până devine complet transparent şi devine apoi din nou complet alb. Cu
alte cuvinte, doriţi să produceţi o variaţie a efectului prezentat în figura 14-6.
Iată cum se creează un astfel de degradeu:

1. Faceţi culoarea de prim-plan albă.

2. Executaţi clic pe Gradient Preview din bara de opţiuni, pentru a
activa caseta de dialog Gradient Editor.
3. în caseta de dialog Gradient Editor, alegeţi degradeul Foreground to
Transparent (a doua mostră), din paleta Gradient.
4. Mutaţi controlul opacităţii din dreapta barei Gradient Preview, Ia
mijlocul ei. Lăsaţi setarea Opacity la 0% (complet transparent).
5. Adăugaţi alt control de opacitate la capătul din dreapta. Schimbaţi
setarea opacităţii Ia 100% (complet opac).
Bara de vizualizare prezintă acum degradeul în termeni de zone transpa-
rente şi opace. Controalele negre reprezintă porţiunile opace; controalele
albe reprezintă porţiunile transparente; zonele gri reprezintă porţiunile
intermediare. Bara de vizualizare vă prezintă la rândul ei porţiunile opace
în culoarea lor reală, iar porţiunile transparente reprezentate printr-un
model de pătrăţele gri-alb.
6. Numiţi-vă degradeul.
-
7. Faceţi clic pe New.
Degradeul, cu noul său nume, este adăugat în paleta de degradeuri de
deasupra. Aveţi acum un degradeu care se topeşte de la alb opac, la ... alb
opac. Aplicaţi degradeul unei imagini, ca să realizaţi mai bine ceea ce
tocmai aţi creat. Grozav, nu-i aşa?
Este tentant să apăsaţi Enter (Return pe Mac) după ce schimbaţi valoarea
opacităţii, dar n-o faceţi - prin asta aţi închide caseta de dialog. Valoarea
introdusă în setarea opacităţii intră în acţiune şi fără a apăsa tasta Enter
(Return pe Mac). Pentru a trece la altă opţiune, apăsaţi Tab.

Puteţi, de asemenea, adăuga oricâte controale de opacitate doriţi şi să setaţi va-

lori diferite pentru fiecare. Pentru a muta un control de opacitate, trageţi-1 la
stânga sau dreapta; pentru a elimina un control, trageţi-1 de pe bară. Pentru a
muta un punct median, trageţi-1 la stânga sau dreapta.
25 Partea a lV-a: Selectaţi înainte de a corecta

2
Căsuţa de validare Transparency de pe bara de opţiuni determină dacă setările
transparenţei sunt ignorate sau nu, când aplicaţi un degradeu. Dacă este debi-
fată, degradeul este complet opac. De exemplu, dacă debifaţi căsuţa când apli-
caţi degradeul creat în paşii anteriori, obţineţi un degradeu complet alb, în locul
unuia care trece de la alb la transparent şi înapoi la alb.
Şi imaginea are netfoie să (ie „atinsă"
Ultimul lucru din agendă este Edit=>Stroke, o comandă care trasează borduri
(chenare) în jurul unei selecţii. Când daţi această comandă, Photoshop afişează
caseta de dialog Stroke, prezentată în figura 14-8. Introduceţi în caseta de
opţiuni Width grosimea dorită pentru bordură. Valoarea se măsoară în pixeli şi
gama este de la l la 250 pixeli.
Puteţi introduce, totuşi, şi alte unităţi în afară de pixeli. De exemplu, dacă
scrieţi în casetă „2 inci", Photoshop aceptă setarea şi converteşte valoarea la un
număr echivalent de pixeli.

'
Fig. 14-8:
Folosifi
caseta de
dialog
Stroke
pentru a
trasa o
bordură în
jurul
selecţiei.
In figura 14-9, de exemplu, am trasat în jurul vasului o bordură neagră lată
de 16 pixeli (care, de altfel este valoarea maximă pentru lăţime). Apoi, am
inversat culorile de prim-plan şi de fundal, am dat din nou comanda
Edit=>Stroke şi am introdus valoarea 8 în caseta de opţiuni Width. Rezultatul
este o bordură albă, în interiorul unei borduri negre. Fain, ce ziceţi? (Hai,
ziceţi că e, chiar dacă numai ca să mă simt eu mai bine!)
Photoshop vă permite acum să alegeţi o culoare din interiorul casetei de dialog
?»>C\ Stroke. Faceţi doar clic pe mostra color şi sunteţi transportaţi în Color
Picker. 0 W Nu mai aveţi de ce vă plezni peste frunte că n-aţi ales dinainte
culoarea potrivită.
Capitolul 14: Colorarea în interiorul liniilor
25
3
 Fig. 14-9:
Clasicul
efect cu
bordură
dublă, atât
de căutat
de maga-
zinele de
vase de lux.
Cum Va sta bordura în şa
Opţiunile Location din caseta de dialog Stroke determină cum va fi poziţionată
bordura faţă de conturul selecţiei. Bordura poate fi plasată în întregime în
interiorul sau în exteriorul conturului selecţiei sau poate sta călare (centrată) pe
contur. Dar de ce aţi putea dori să schimbaţi această setare? Ei bine, priviţi din
nou figura 14-9. Să presupunem că, în loc ca bordura albă să fie încadrată în
ambele părţi de negru (situaţie creată prin alegerea opţiunii Center), aş fi dorit
ca bordurile să stea una lângă alta. Dacă aş selecta opţiunea Inside, bordura albă
ar apare în interiorul selecţiei, iar bordura neagră în interiorul celei albe. Dacă
aş alege Outside, bordura albă ar trasa conturul exterior al vasului, iar bordura
neagră ar încercui-o, aflându-se şi mai în exterior.

De fapt, nu prea vă recomand să folosiţi opţiunea Outside, deoarece are prostul

obicei să turtească marginile curbate. Pentru rezultate bune, limitaţi-vă la Inside
sau Center.

Mijeaţi culoarea atingerii după ce apăsaţi

Enter (Return pe Mac)
La fel cu opţiunile Blending şi Opacity din alte casete de dialog, cele din caseta
de dialog Stroke nu vă oferă o previzionare a efectului obţinut la aplicarea pe
imagine. Aşa că, dacă doriţi să experimentaţi diferite moduri de amestec sau
25/5 Partea a iv-a: Selectaţi înainte de a corecta

opacităţi pentru atingere, lăsaţi în pace opţiunile din caseta de dialog, în loc de
asta, creaţi un strat nou (cum vom vedea în capitolul 15) şi faceţi selectarea şi
atingerea pe acel strat. Puteţi apoi ajusta modul de amestec şi opacitatea, prin
opţiunile paletei straturilor (şi ea discutată în capitolul 15).

în cazul, puţin probabil, că sunteţi curioşi despre căsuţa de validare Preserve

Transparency, ea afectează numai imaginile cu straturi. Dacă n-aveţi aşa ceva,
nu vă bateţi capul cu ea. (După cum am mai spus, straturile sunt explicate în
capitolul 15.) Chiar dacă imaginea conţine straturi, tot nu vă bateţi capul cu
această opţiune. Ea doar asigură faptul că porţiunile transparente ale straturilor
rămân transparente.
•
1
'•
 '
•
Prin urmare, luaţi in
serios editarea de
imaginiP
de Kich Tennant

SUNT El
J; CU MĂ
 în această parte...

W nul dintre lucrurile grozave moştenite de la Walt

Disney - omul, nu compania - este insistenţa lui, ca
animaţia să profite din plin de mediul său ireal. El şi echipa
sa, au perfecţionat tehnici, unghiuri de filmare şi mişcări de
personaje, care ar fi fost imposibile dacă studioul ar fi lucrat
cu actori şi decoruri reale. In mod ironic, tocmai aceste tehnici
ireale au produs efectul de realism pronunţat, în care fundalurile
se deplasau în multiple planuri, camerele plonjau şi pluteau
fără a lua în seamă terenul, iar personajele animate se mişcau
cu mai multă graţie şi mult mai expresiv, decât
corespondentele lor umane.

Spus mai simplu, Walt s-a gândit că n-are rost să creezi desene
animate, dacă continui să te supui aceloraşi dictate ca în viaţa
reală. Acelaşi argument este valabil şi în cazul editării imagi-
nilor digitale. Care ar fi rostul efortului de a scana o imagine pe
disc şi a o deschide în Photoshop, dacă în proces nu s-ar depăşi
graniţele constrângerilor vieţii reale? în două cuvinte, nici
unul! în mai multe cuvinte, dacă tot foloseşti Photoshop, de ce
să nu faci fiecare imagine mai reală decât în realitate?
Capitolele 15-19 vă vor arăta cum să procedaţi, în ele veţi
descoperi cum să mixaţi imagini pentru a crea colaje vizuale
care-ţi taie respiraţia, cum să adăugaţi text imaginilor, cum să
corectaţi automat focalizarea lor, să stanţaţi imaginile în metal
şi să creaţi alte efecte speciale, cum să scoateţi la iveală culori
strălucitoare, despre care nimeni n-ar fi zis că mai există în
imagine. Cu alte cuvinte, veţi descoperi cum să faceţi imaginile
mult mai bune decât erau. Şi, pentru că toată lumea este înne-
bunită după Internet, am adăugat un mic capitol (Capitolul 19)
despre pregătirea imaginilor pentru marele şi minunatul World
Wide Web.
 Capitolul 15
Straturi peste straturi
> Lucrul cu straturile
> Combinarea imaginilor
> Lipirea unei imagini în interiorul unui contur de selecţie
> Tragerea şi plasarea selecţiilor

.i » f tf m * * sil :Ş* * • 9 fiS * * **•«.'*»*»•#*» *'«•*»*#• ":* * * » * * « i * * *'

i
In acest capitol
> Scalarea unei imagini pentru a se potrivi compoziţiei
> Mutarea şi fuzionarea straturilor [merging]
> Alinierea şi distribuirea straturilor
> Ajustarea setării opacităţii
> Blocarea [locking] şi codarea color a straturilor
^ Folosirea seturilor de straturi
> Aplicarea modurilor de contopire [blend modes]
> Ştergerea straturilor, producând găuri (până la transparenţă)
> Folosirea stilurilor de straturi [Layer Styles]
^ Folosirea paletei de stiluri
# » * « # » li si l» •» S !j! m « « « f « :;::;;;:• ;;:; : | ÎJ .....;;;...l îi •# fi * >!e fi * <ît « t l,,, % K $ $ % % $

l in punctul de vedere al „Artei" cu A mare, perioada de glorie a suprarealis-'

mului a fost acum 60-70 de ani. Dar problema unor ţipi ca Max Ernst, Rene
Magritte şi chiar Salvador Dali este că n-au ajuns să înveţe să folosească Photo-
shop. E drept, Ernst şi Magritte muriseră cu mult înainte ca Photoshop să-şi facă
debutul, iar Dali o fi avut lucruri mai bune de făcut la bătrâneţe, decât să înveţe
să umble cu un program nou de calculator. Dar totuşi, gândiţi-vă câte ar fi putut
face ei cu Photoshop! Sigur, pensula e grozavă, dar păleşte comparativ cu ce
poate face acest program, ca mijloc de a fuziona imagini foto realiste, pentru a
crea scenarii vizuale de-a dreptul imposibile.
28 Partea a V-a: Prin urinare, luaţi în serios editarea de imagini?

8
Planşa color 15-1 ilustrează ceea ce vreau să spun. Oricât v-aţi strădui, n-aţi
putea reuni aceste elemente într-o şedinţă foto. E prea greu să înghesui în
aceeaşi cameră un peşte uriaş, catedrala din Reims, Franţa şi planeta Neptun!
Dacă aţi avea talent cu carul, v-aţi putea încumeta să pictaţi aşa ceva, deşi
majoritatea dintre noi s-ar da bătuţi numai la ideea de a recrea o faţadă de
catedrală gotică în stil clasic, care a luat unor echipe de maeştri din secolul XIII,
65 de ani ca să o cioplească în piatră.

Dar noi trăim într-o epocă modernă strălucitoare, plină cu atâtea capodopere ale
automatizării, că nu mai ştim ce să facem cu ele. Graţie unei astfel de capo-
dopere - şi desigur, mă refer aici la Photoshop - am fost în stare să înjghebez
planşa color 15-1 în vreo două ceasuri, în ansamblu, compoziţia cuprinde opt
imagini separate; cu toate astea, n-a fost nevoie de nici o singură tuşă a vreunui
instrument de pictat sau editat. Pur şi simplu, am selectat imaginile, le-am
combinat, le-am amestecat între ele şi am şters câţiva pixeli răzleţi, care nu
făceau acestui studiu tardiv în suprarealism, nici un pustiu de bine.

Deoarece este greu de distins fiecare dintre cele opt imagini, planşa color 15-2
le prezintă pe toate, individual. Săgeţile indică ordinea în care imaginile au fost
stivuite, una peste alta. De exemplu, jungla de alge submarine din colţul dreapta
din jos al planşei color 15-2, se află la baza compoziţiei din planşa color 15-1;
fotografia lui Neptun din colţul stânga-sus al planşei secunde, se află în
compoziţie deasupra. Imaginea dă senzaţia că am tăiat o fotografie cu alge şi am
lipit-o pe o pagină, am decupat peştele şi 1-am lipit peste alge, am decupat
astronautul şi 1-am lipit peste peşte etc.

Unele imagini au fost amestecate între ele, folosind aceleaşi moduri de pensulă
pe care le-am discutat în capitolul 8 - de exemplu:

(j S Modul Multiply întunecă culorile, ca şi cum ar fi pictate una peste alta cu

acuarele (vezi capitolul 8 pentru detalii). Am folosit Multiply pentru a
| contopi nebuloasa - imaginea aflată sub floare în planşa color 15-2 - cu
peştele, pentru a crea efectul de ochi negru, din planşa color 15-1.
l S Spray-ul ieşind din gura peştelui este de fapt cometa din colţul din dreapta
sus, din planşa color 15-2. Am contopit cele două imagini folosind modul l
Screen.
| V Am contopit catedrala din Reims şi pe Neptun cu imaginile din spatele lor,
folosind moduri pe care nu le-am discutat încă, respectiv Luminosity şi
Hard Light. Le voi explica şi pe ele, în secţiunea „Meşterind cu modurile
| de contopire", spre sfârşitul acestui capitol.

Aici ar fi momentul în care ar trebui să întrebaţi: „Bine, bine, dar eu cum pot
face aşa ceva?!" Ei bine, dacă n-aţi ghicit deja, acesta e şi rostul acestui capitol.
Aici vă voi spune cum să aduceţi mai multe imagini în acelaşi document, cum
Capitolul 15: Straturi peste straturi

să le repartizaţi pe straturi separate şi cum să le mixaţi împreună folosind

modurile şi instrumentul Eraser. Şi, ce este cel mai remarcabil, totul e mult mai
uşor decât v-aţi putea imagina.
Lipirea
imayinitor
 Să presupunem că doriţi să lipiţi imaginea peştelui din partea de jos a planşei
color 15-2, în imaginea vecină, cu algele marine. Cum aţi proceda? Iată o
posibilitate:
•
1. Deschideţi imaginea respectivă şi selectaţi peştele.
2. Apăsaţi CtrI+C (3€+C pe Mac).
:

U1TA/ Ctrl+C (9€+C pe Mac) este scurtătura veche de când lumea pentru
comanda Edit=>C6py, care plasează o copie a selecţiei pe Clipboard.
Clipboardeste o zonă de stocare temporară a datelor imaginii. Orice loca-
tar anterior din Clipboard (repartizat acolo prin Edit=>Copy sau ruda sa
apropiată Edit=>Cuţ) va fi înlocuit acum de peştele nostru.
3. Deschideţi imaginea cu algele.
4. Apăsaţi Ctrl+V (3€+V pe Mac)
 Aceasta este scurtătura pentru comanda Edit=>Paste, care răstoarnă conţi-
nutul actual din Clipboard, în imagine. Priviţi peştele şi algele, combinate
într-o singură imagine. Imaginea originală cu peştele rămâne intactă, deoa-
rece peştele lipit pe alge era doar o copie.

Dar aceşti paşi nu constituie singurul mod de a combina imagini. Mai aveţi la
dispoziţie şi aceste opţiuni:

I S Pentru a tăia o selecţie dintr-o imagine şi a o lipi într-alta, alegeţi Edit=>

CuUirmat de Edit=>Paste. Selecţia va fi luată cu totul din prima imagine şi |
răsădită în cea de a doua.
|L
| S Puteţi clona o selecţie între imagini, trăgând-o cu instrumentul Move sau
prin Ctrl+tras (§6+tras pe Mac) cu orice instrument, cu excepţia urmă-
toarelor: instrumentele Pen (în toate variantele), Hand, Slice şi Slice
Select, instrumentele Path Component Selection şi Direct Selection, ca şi
oricare dintre instrumentele de creare a formelor.
Această metodă de clonare între imagini este cunoscută în lumea compu-
teristă drept tragere şi plasare, fiindcă veni vorba.
29 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

0
Pentru a transfera o imagine întreagă în altă fereastră de imagine, alegeţi
!Select=>All sau Ctrl+A (§€+A pe Mac) înainte de tragere sau folosind
comenzile Cut ori Copy.
O tehnică mai aparte, dar folositoare uneori: folosiţi comanda Edit=>Paste
Into, pentru a lipi o imagine în interiorul unei selecţii existente, cum se va
descrie în secţiunea viitoare „Umplerea unei selecţii cu altă selecţie".
Când folosiţi comanda Paste, Photoshop plasează imaginea lipită, pe un strat
nou. Când trageţi şi plasaţi o selecţie dintr-o imagine într-alta, Photoshop pla-
sează şi selecţia pe un nou strat. Pentru explicaţii asupra lucrului cu straturi,
citiţi de la secţiunea „Scuzaţi-mă, dar ce-i acela un strat?", până la sfârşitul
capitolului.

Umplerea unei selecţii cu alta selecţie

Comanda Edit=>Paste Into vă permite să inseraţi o imagine în interiorul unui
contur al unei selecţii existente. De exemplu, am dorit să lipesc peştele în spa-
tele unei părţi din vegetaţia marină din imaginea vecină, astfel ca peştele să pară
parte integrantă a mediului său. în primul exemplu din figura 15-1, am selectat
o zonă din imagine, cu tulpini de alge şi am estompat selecţia prin comanda
Şelect=>Feather, cum s-a discutat în capitolul 13. Am ales apoi Paste Into sau
Ctrl+Shift+V (§€+Shift+V pe Mac) pentru a crea un peşte-printre-alge, cum se
poate vedea în al doilea exemplu. (Observaţi că în al doilea exemplu am ascuns
conturul selecţiei, ca să puteţi vedea mai bine tranziţiile dintre peşte şi alge.)
 Fig. 15-1:
După ce am
selectat o
zonă de
alge
(stânga),
am ales
comanda
Paste Into,
pentru a
introduce
peştele în
noul său
domiciliu
(dreapta).
Capitolul 15: Straturi peste straturi
29
1
Photoshop va lipi selecţia pe un nou strat. Puteţi apoi muta şi contopi imaginea
lipită, ca şi cum ar fi o selecţie plutitoare. Atâta doar că imaginea lipită este
invizibilă în afara graniţelor conturului de selecţie anterior.

Puteţi face lipiri şi în porţiunea neselectată a unei imagini, apăsând tasta Alt
(Option pe Mac) în timp ce alegeţi comanda Edit=>Paste Into. Dacă aş fi pro-
cedat aşa cu imaginea din figura 15-1, de exemplu, peştele s-ar vedea prin zona
exact opusă a grupului de alge, decât o face acum.
>

Redimenslonarea unei Imagini pentru a se

potrM cu noul domiciliu
Când combinaţi două imagini, aveţi întotdeauna de rezolvat problema mărimii
relative. De exemplu, peştele cu care m-am distrat este prea mare faţă de cadrul
înconjurător. Iată cum yă puteţi asigura că cele două imagini pe care doriţi să le
combinaţi, sunt dimensionate corect:

1. Măriţi cele două imagini la exact acelaşi factor de zoom.

Pentru a le viziona alături, este necesară o rată zoom de 50% sau mai mică.
2. Dacă vreuna dintre imagini pare disproporţionat de mare, scalaţi-o în
jos, folosind comanda Image=>Image Size.
în cazul de faţă, nu trebuie să vă preocupe dimensiunile sau rezoluţia ima-
ginii; ceea ce-i important, este dimensiunea fişierului - adică numărul de
pixeli conţinuţi de imagine. Dacă imaginea pe care doriţi s-o copiaţi sau
s-o trageţi (peştele) este prea mare, scalaţi-o în jos îndeajuns încât să
încapă în imaginea destinaţie. Dacă imaginea destinaţie (algele) este prea
mare, reduceţi-o cât doriţi. Fiţi gata pentru Ctrl+Z (56+Z pe Mac) în caz că
mergeţi prea departe cu redimensionările. (Consultaţi capitolul 4 pentru
informaţii mai ample despre comanda Image Size.)
Aveţi grijă să nu reduceţi prea mult! Amintiţi-vă că reducând, aruncaţi
pixeli şi deci, sacrificaţi din detalii. Şi, cu atât mai mult, n-are rost să mă-
riţi o imagine, după ce aţi redus-o; nu veţi vedea mare lucru. (Pentru infor-
maţii detaliate despre cum să redimensionaţi în siguranţă imaginile, reve-
deţi capitolul 4.) Dacă aţi mers, totuşi, prea departe, puteţi oricând restaura
originalul, alegând File=>Reyert sau anulând etapele precedente prin paleta
History, cum am discutat în capitolul 11.
3. Combinaţi cele două imagini.
Copiaţi şi lipiţi, trageţi şi plasaţi sau jucaţi o turcă, ceva.
4. Poziţionaţi-vă imaginea în zona dorită.
Eu unul, am trântit peştele în colţul din dreapta sus.
29 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

2
5. Alegeţi comanda Edit=>Transform=>Şcale.
Această comandă vă permite să faceţi acordarea fină a mărimii relative a
imaginii importate, faţă de noua sa locuinţă. Un chenar cu patru mânere de
colţ va înconjura imaginea.
6. Trageţi mânerele de colţ, pentru a scala imaginea.
Efectuaţi Shift+tras pe unul din mânere, pentru a scala imaginea propor-
ţional. Primul exemplu din figura 15-2 mă surprinde asupra faptei. După
ce eliberaţi mânerul, Photoshop vă previzionează cum va arăta imaginea
redimensionată. Nu vă îngrijoraţi dacă imaginea de previzionare este un
pic cam vălurită; imaginea scalată va fi netedă.
Nu scalaţi imaginea în sus, scalaţi-o totdeauna în jos. In caz contrar,
Photoshop trebuie să producă el pixeli, ceea ce cu siguranţă, nu este una
dintre cele mai reuşite capabilităţi ale programului.
7. Mutaţi cursorul în interiorul casetei de transformare şi faceţi un
dublu-clic.
După ce redimensionaţi imaginea după dorinţă - puteţi trage mânerele de
colţ cât poftiţi - mutaţi cursorul în interiorul casetei. Faceţi dublu-clic sau
apăsaţi Enter (Return pe Mac), pentru a accepta noile dimensiuni ale ima-
ginii şi a comunica programului să-şi facă farmecele. Va apare imaginea
redimensionată, perfect netedă.
Fig. 15-2:
Folosiţi
comanda
Scale
pentru a
ajusta
mărimea
imaginii.
Dacă imaginea scalată apare totuşi vălurită după dublu-clic, probabil aţi setat gre-
şit vreo preferinţă. Alegeţi Edit=>Preferences=>General sau apăsaţi Ctrl+K (§€+K
pe Mac) şi selectaţi apoi în meniul Interpolation, opţiunea Bicubic (mai bună).
Capitolul 15: Straturi peste straturi___________________________ 293

Dacă decideţi că nu doriţi să scalaţi imaginea, înainte de a face dublu-clic sau a

apăsa Enter (Return pe Mac), apăsaţi Esc sau Ctrl+punct (36+punct pe Mac),
pentru a scăpa de casetă. Puteţi face şi clic pe butonul Cancel (pictograma cu un
X) de pe bara de opţiuni. Dacă aţi apucat deja să faceţi dublu-clic sau aţi apăsat
Enter (Return pe Mac), puteţi restaura imaginea la mărimea ei originală,
apăsând Ctrl+Z (3§+Z pe Mac).

Scuzati-mă, dar ce-i aceia un strat?

Pentru început, iată o mică analogie: imaginaţi-vă că aveţi trei folii transparente
- de genul celor care se puneau în proiectoare, să plictisească audienţa, înainte
de apariţia prezentărilor multimedia. Să zicem că pe o folie desenaţi un peşte,
pe alta desenaţi un acvariu, iar pe a treia, masa pe care stă acvariul. Când faceţi
teanc foliile, una peste alta, imaginile se combină, creând imaginea unui peşte,
într-un acvariu, pe o masă.

Straturile din Photoshop funcţionează exact la fel. Puteţi ţine diferite elemente
ale unei imagini pe straturi separate şi combina apoi straturile pentru a forma
imaginea compusă. Straturile pot fi rearanjate, adăugate şi şterse, contopite între
ele folosind diferite valori de opacitate şi moduri de contopire şi se mai pot face
o mulţime de alte lucruri impresionante.

Alt avantaj al folosirii straturilor este că puteţi edita sau picta un strat, fără a le
afecta pe celelalte. Asta înseamnă că puteţi da comenzi sau aplica instrumente de
pictat la o porţiune a imaginii, fără grija că aţi putea strica restul imaginii şi fără
să vă mai obosiţi să selectaţi în prealabil elementul pe care doriţi să-1 editaţi.

Straturile şi-au făcut debutul în Photoshop 3. Au jucat roluri din ce în ce mai

mari în Versiunile 4 şi 5; acum, în Versiunea 6, straturile sunt adevărate vedete.

Şi nici nu sunteţi limitaţi la straturile pe care Photoshop le creează automat.

Puteţi adăuga oricâte straturi noi permite memoria computerului vostru. (Limita
de 99 de straturi impusă de Versiunea 5 a fost eliminată.) în cazul imaginii
prezentate în planşa color 15-1, am păstrat algele, peştele, astronautul, nebu-
loasa, catedrala, floarea, cometa şi planeta Neptun, toate pe straturi separate.
Deşi ele par a se contopi perfect, sunt fiecare distincte, ca degetele de la mână.

Photoshop vă permite să creaţi şi două feluri de straturi speciale, numite straturi

de ajustare şi straturi de umplere. Un strat de ajustare vă permite să vă jucaţi
cu comenzile de corectare ale culorilor, fără a afecta definitiv vreunul dintre
straturile de imagine. Un strat de umplere vă permite să adăugaţi un strat de
culoare solidă, un degradeu sau un model şi este echipat cu o mască de strat.
Mai multe despre aceste straturi deosebite, veţi afla în capitolul 18.
Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?
Cum să tfă descurcaţi prin paieta straturilor
[Layers]
 Paleta straturilor, prezentată în figura 15-3, este Dispeceratul Central pentru
administrarea straturilor. Pentru afişarea paletei, alegeţi comanda Window=>
Show Layers sau pur şi simplu, apăsaţi tasta F7.
legătura
stratul afişat

contopirea straturilor stratul activ

•^^•^^u^m I^HZI*]]
^!^^Sr^!S^^(g|
Normal 3 Opacity: |iobx |>-| New Lsyer:.,
Duplicate Layer...
Lock: f" l 1 ~* /T I~ •*« r~ IA
— . --- ^^^^^^^^^^ DeleteLayer
r§Ţ/. '"J||^3ffl|fflj^B l^ ew i_ ay er s et
• • • • • • • • \ New Set From Linked...
Fig. 15-3:
Paleta
s 1 Ţ girden memories
1*;: flower&butterfly
Lock AII Linked Layeis...
L«« Pioperties...
Layers este 1 Blending Oplions...

if
cheia whiteliyer
. Meige Linked

m
adminiS" PI 9....I....IJ), 11. ..S J f: 1 Me 9e Vlslble
'
trării Hattan Image
straturilor. adaugă stil P alette optonsl "".'
•••••• MI stratului
adaugă masca 5terBe stratul

crează o nouă selecţie strat nou

crează o nouă umplere sau o nouă aranjare a straturilor

Iată ce trebuie să ştiţi pentru a naviga în paleta straturilor [Layers]:

' Fundalul este stratul de la baza imaginii. Fiecare imagine are un fundal
(dacă nu cumva a fost şi el transformat într-un strat - veţi afla îndată cum).
' Ordinea straturilor în paletă reprezintă ordinea lor în imagine. Primul strat
din paletă este şi primul strat din imagine, ş.a.m.d.
' Puteţi edita un singur strat odată-stratul activ. Stratul activ este cel scos
în evidenţă în paleta straturilor şi are pictograma cu o mică pensulă la
stânga numelui de strat. Pentru a activa alt strat, faceţi clic pe numele său.
' Apăsaţi Alt+] (paranteza dreaptă de dreapta)(Option+] pe Mac) pentru a
urca un strat; apăsaţi Alt+[ (paranteza dreaptă de stânga)(Option+[ pe Mac)
pentru a activa stratul imediat inferior. Apăsaţi Shift+Alt+] (Shift+Option+]
pe Mac) pentru a trece la stratul cel mai de sus; apăsaţi Shift+Alt+[
Capitolul 15: Straturi peste straturi
29
5
(Shift+Option+[ pe Mac) pentru a trece la stratul de fundal, adică cel mai
de jos.
Pictograma unui ochi în dreptul unui strat, indică faptul că acel strat este
vizibil. Pentru a ascunde un strat, faceţi clic pe acea pictogramă;
pictograma va dispare, iar stratul va fi ascuns. Pentru a afişa un strat
ascuns, faceţi clic pe coloana pictogramelor-ochi şi atât pictograma, cât şi
stratul vor reapare.
Pentru a ascunde toate straturile, cu excepţia unuia, faceţi Alt+clic
(Option+clic pe Mac) pe pictograma-ochi din dreptul stratului care doriţi
să rămână vizibil; toate celelalte straturi vor fi ascunse. Repetând Alt+clic
(Option+clic pe Mac), straturile vor fi reafişate.
Dacă ascundeţi stratul de fundal, veţi vedea un model în pătrăţele de şah
înconjurând imaginile. Porţiunile în pătrăţele reprezintă zonele transpa-
rente ale straturilor vizibile.
Pentru a afla cum să folosiţi meniul variabil Blend Mode şi setările opa-
cităţii din partea superioară a paletei, citiţi secţiunea următoare, „îngrijirea
numeroaselor şi splendidelor contopiri".
Pentru a crea un strat nou, liber, faceţi clic pe pictograma New layer, din
partea de jos a paletei (consultaţi figura 15-3). Pentru a crea o dublură a
unui strat existent, trageţi şi plasaţi stratul pe pictograma New Layer.
Când creaţi un strat în modul descris mai sus, Photoshop va da un nume
stratului, cum ar fi Layer l, Layer 2 etc. Dacă doriţi să daţi alt nume
stratului, efectuaţi Alt+dublu-clic (Option+dublu-clic pe Mac) pe numele
stratului din paletă şi introduceţi un nume în caseta de dialog Layer
Properties, care va apare. Sau, puteţi selecta stratul şi alege Layer
Properties din paletă sau din meniul Layers.
Alt mod de a crea un strat este alegerea comenzii New Layer sau Duplicate
Layer din meniul paletei (faceţi clic pe săgeata indicând dreapta, din partea
de sus a paletei) sau alegeţi comanda Layer=>New=>Layer sau Layer=>
Duplicate Layer. Dacă folosiţi această metodă pentru a crea un nou strat,
Photoshop vă va cere să daţi un nume stratului.
Pentru a elimina un strat, trageţi-1 pe pictograma Coşului de gunoi. Nu
uitaţi că astfel aruncaţi atât stratul, cât şi imaginea de pe el. Straturile pot fi
şterse şi prin comanda Layer=>Delete Layer sau alegând din meniul
paletei, Delete Layer.
Pentru eventualitatea că veţi dori să recreaţi conturul de selecţie în jurul
elementelor unui strat, Photoshop vă oferă un mod simplu de-a o face.
Efectuaţi doar Ctrl+clic (§€+clic pe Mac) pe numele stratului, în paleta
straturilor.
29 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

0
Mutarea şi manipularea straturilor
Straturile sunt obiecte flexibile - le puteţi muta, grupa laolaltă, schimba ordinea
şi rearanja în diverse feluri, ca şi cum ar fi un pachet de cărţi de joc. Să privim
unele dintre cele mai obişnuite mişcări de manipulare ale straturilor, de care
veţi avea nevoie:
•S Pentru a muta o imagine pe un strat, trageţi-o cu instrumentul Move sau
efectuaţi Ctrl+tras (§6+tras pe Mac) cu orice alt instrument, cu excepţia
instrumentelor Pen (în orice variantă) şi Hand, instrumentele Slice şi Slice
Selection, instrumentele Path Component Selection şi Direct Selection şi
oricare dintre instrumentele de creare a formelor. Pentru a muta stratul cu
câte l pixel, apăsaţi o tastă cursor când folosiţi instrumentul Move sau
apăsaţi Ctrl (§€ pe Mac) plus o tastă cursor când folosiţi orice alt instru-
ment, cu excepţia lui Pen şi Hand. Pentru a muta stratul cu câte l O pixeli
deodată, apăsaţi tasta Shift simultan cu tastele cursor.
v' Bifaţi Auto Select Layer pe bara de opţiuni, pentru a trece la alt strat, când
faceţi clic cu instrumentul Move pe orice porţiune a acelui strat.
Vă recomand să lăsaţi această opţiune neselectată, în caz contrar riscaţi să
treceţi la alt strat, fără a avea intenţia.
•S Opţiunea Show Bounding Box, care apare pe bara de opţiuni când in-
strumentul Move este activat, va înconjura conţinutul stratului (sau al
selecţiei) cu o casetă cu mânere. Această casetă vă permite să transformaţi
un strat, fără a formula vreo comandă. (Pentru informaţii asupra transfor-
mărilor, consultaţi capitolele 13 şi 20.)
•S Pentru a conecta [link] un strat activ cu un altul, efectuaţi clic pe cea de a
doua coloană a paletei Layers - imediat Ia stânga numelui stratului - în
dreptul stratului inactiv. In coloană va apare o pictogramă de legare [Link].
Acum, puteţi muta, scala şi roti ambele straturi simultan. Pentru a elimina
legătura, faceţi clic pe pictogramă legăturii.
•S Pentru a şterge dintr-odată mai multe straturi legate, selectaţi unul dintre
ele şi efectuaţi Ctrl+clic (§€+clic pe Mac) pe pictogramă Coşului de gunoi
din paleta straturilor.
S Nu vă puteţi da seama care dintre straturi conţine elementul pe care doriţi
să-1 editaţi? Efectuaţi Alt+clic-dreapta (Control+Option pe Mac) peste
element, având instrumentul Move selectat. Sau, efectuaţi Ctrl+Alt+clic-
dreapta (3€+Control+Option pe Mac) cu oricare instrument, cu excepţia
celor enumerate ceva mai sus. Photoshop va activa automat stratul respec-
tiv. Sau, faceţi clic-dreapta (Control+clic pe Mac) pe element. Photoshop
vă va comunica pe care strat îşi are reşedinţa elementul şi vă va permite
să-1 selectaţi, dar nu va activa automat stratul în urma manevrei.
Capitolul 15: Straturi peste straturi
29
7
 ^ Când aveţi mai multe straturi, le puteţi muta unul în faţa sau în spatele
altuia, trăgându-le în sus sau în jos pe lista straturilor din paletă. O linie
neagră vă indică unde va fi inserat stratul. Nu puteţi schimba locul fun-
dalului [Background] sau muta unul din straturi sub nivelul acestuia, dacă
fundalul nu este convertit şi el într-un strat. Pentru a-1 converti, faceţi
dublu-clic pe Background, în paleta straturilor, introduceţi un nume pentru
strat şi apăsaţi Enter (Return pe Mac). Sau, puteţi păstra numele implicit
Layer O şi apăsa Enter (Return pe Mac).
' Pentru a adăuga un nou fundal, alegeţi comanda Layer=>New=>Back-
ground From Layer.
' Alt mod de a rearanja straturile este de a folosi comenzile din submeniul
Layer=>Arrange. Faceţi clic în paleta straturilor pe stratul pe care doriţi
să-1 mutaţi. Apoi:
1. Alegeţi comanda Layer=>Arrange=>Bring to Front (Shift+Ctrl+] /
Shift+36+]), pentru a aduce stratul în prima poziţie pe listă.
2. Selectaţi Bring Forward (Ctrl+] / 38+]), pentru a muta stratul cu o
poziţie mai sus.
3. Selectaţi Send Backward (Ctrl+[ / 8€+[), pentru a muta stratul cu un
nivel mai jos.
4. Selectaţi Send to Back (Shift+Ctrl+[ / Shift+§€+[), pentru a muta
stratul în poziţia imediat superioară fundalului. fi J S Puteţi copia un
strat întreg pe o nouă imagine, selectând stratul respectiv în
paleta straturilor, trăgând şi plasându-1 apoi în noua imagine. Stratul este
plasat în punctul în care eliberaţi butonul mouse-ului şi va locui pe stratul § '
imediat superior stratului activ din acea imagine.

Aplatizarea şi fuzionarea straturilor

Din păcate, straturile nu sunt numai joc şi amuzament. Să fiu cinstit, straturile
cer şi sacrificii şi necesită destulă îndemânare în administrare. Mai întâi, dacă o
imagine conţine straturi, salvarea ei în alt format decât Photoshop nativ şi TIFF
(consultaţi capitolul 6) va conduce la fuzionarea tuturor straturilor într-unul sin-
gur. Formatele Photoshop, TIFF şi PDF sunt singurele formate care păstrează
straturile la salvare. Capabilitatea de a păstra straturi în format TIFF şi PDF,
este o facilitate nouă în Photoshop 6. în al doilea rând, fiecare strat pe care îl
adăugaţi imaginii, face să crească mărimea fişierului său. Şi în al treilea rând,
straturile încetinesc serios programul. Pentru a funcţiona la maximă eficienţă,
cel mai bine este să jonglaţi cu un număr strict necesar de straturi.

Dacă doriţi să vă salvaţi imaginea pentru a o folosi într-alt program, care nu

suportă nici formatul Photoshop, nici TIFF, dar nu doriţi nici să renunţaţi încă
29 Partea a V-a: Prin urinare, luaţi în serios editarea de imagini?

8
la straturi, puteţi să salvaţi compoziţia într-alt fişier şi s-o aplatizaţi - adică să
turtiţi straturile într-unul singur. Pentru aceasta, alegeţi File=>Save As. Va apare
pe ecran caseta de dialog Save As. Bifaţi opţiunea As a Copy, apoi selectaţi din
meniul Format, EPS, JPEG sau orice altă opţiune. Observaţi că opţiunea Layers
este acoperită cu gri, semnalând că Photoshop va aplatiza straturile imaginii la
salvare.

Pentru detalii despre celelalte opţiuni Save, consultaţi capitolul 6. Numiţi ima-
ginea şi apăsaţi Enter (Return pe Mac). Photoshop va salva imaginea aplatizată
într-un fişier diferit, dar straturile imaginii de pe ecran vor rămâne intacte. Până
şi numele de pe bara de titlu rămâne neafectat, ceea ce înseamnă că proxima
dată când veţi apăsa Ctrl+S (J6+S pe Mac), Photoshop va salva imaginea în
fişierul original, în formatul nativ, nu în noul fişier salvat, cu noul său format.

Dar, oricât de utile ar fi ele, tot veţi avea nevoie să aplatizaţi straturile din când
în când, pentru a menţine imaginea la dimensiuni suportabile. Altfel, operaţiile
s-ar face cu viteza melcului - ba chiar insultăm melcul spunând asta. Aşadar,
iată opţiunile de fuzionare:

Pentru a fuziona mai multe straturi într-unul singur, ascundeţi toate stra-
turile, cu excepţia celor pe care doriţi să le fuzionaţi. Cu alte cuvinte,
pictogramele-ochi nu trebuie să apară decât în dreptul straturilor care vor
fuziona. Ascundeţi ochiul, dacă doriţi să păstraţi stratul. Alegeţi apoi
din meniul paletei, comanda Merge Visible (trăgând de vârful de săgeată
din colţul din dreapta sus al paletei straturilor) sau din meniul normal
Layer, din partea de sus a ferestrei Photoshop. Sau, şi mai simplu, apăsând
Shift+Ctrl+E (Shift+3€+E pe Mac).
Puteţi fuziona un strat cu celelalte straturi de care a fost legat. Alegeţi pentru
aceasta comanda Merge Linked, din meniul paletei straturilor sau din meniul
Layer din partea de sus a ferestrei. Şi mai simplu, apăsaţi Ctrl+E (28+E pe
Mac). Ţineţi cont doar că comanda Merge Linked se transformă în comanda
Merge Down, dacă nu există straturi legate selectate. Merge Down va
fuziona stratul selectat cu toate straturile aflate sub el.
Dacă doriţi să aplatizaţi întreaga imagine şi să scăpaţi de toate straturile,
alegeţi comanda Flatten Image din meniul paletei sau din meniul Layers.
Comanda poate fi anulată imediat după ce a fost dată, apăsând Ctrl+Z
(§€+Z pe Mac). Dacă aţi mai efectuat şi alte operaţii după aplatizare, o mai
puteţi totuşi anula prin Undo din paleta History (detalii în capitolul 11).
Alinierea straturilor
Photoshop vă mai oferă o capabilitate grozavă- alinierea şi distribuirea straturilor.
Iată paşii pe care trebuie să-i faceţi, pentru a avea straturi frumoase şi ordonate.
Capitolul 15: Straturi peste straturi

Pentru a alinia:

1. In paleta straturilor alegeţi stratul ancoră la care se vor alinia toate

celelalte straturi.
Stratul ancoră ales va rămâne staţionar, iar celelalte straturi se vor alinia
după el.
2. Legaţi straturile pe care doriţi să le aliniaţi. Executaţi clic în a doua
coloană de lângă mini-imaginea stratului, pentru a afişa pictograma
legăturii.
3. Alegeţi comanda Layer=>Align Linked şi selectaţi apoi una dintre
comenzile de aliniere.

Pentru a distribui:

1. In paleta straturilor legaţi trei sau mai multe straturi pe care doriţi să
le distribuiţi.
Facilitatea Distribute spaţiază straturile în mod uniform, între primele şi
ultimele elemente.
2. Alegeţi comanda Layer=>Distribute Linked şi selectaţi una dintre
comenzile de distribuire.

Blocarea si codarea cotor a straturilor

în capitolul 14 menţionam că puteţi picta în interiorul unui contur de selecţie,
astfel încât să pictaţi doar selecţia, lăsând zonele înconjurătoare neatinse. Dar,
când trimiteţi o selecţie pe un strat, conturul selecţiei dispare. Atunci, cum
pictaţi numai în interiorul imaginii, pe un strat? De exemplu, poate că vreau să
pictez nişte dungi pe peştele meu, dar fără să depăşesc conturul său. Soluţia este
să selectez căsuţa de validare Lock Transparent Pixels, aflată aproape de mar-
ginea superioară a paletei straturilor, cum prezintă figura 15-4. Zonele trans-
parente din jurul peştelui vor rămâne acum transparente, permiţându-mi să
pictez numai în interiorul părţilor opace şi translucide. Scurtătura pentru selec-
tarea şi deselectarea căsuţei de validare de blocare a pixelilor transparenţi este
apăsarea tastei slash (/).

Photoshop 6 adaugă alte câteva mecanisme de blocare pentru a vă împiedica să

murdăriţi straturile:
1^ Opţiunea Lock Image Pixels vă împiedică să pictaţi sau să editaţi un strat.
Totuşi, puteţi încă selecta, muta sau transforma elemente ale stratului, în
30 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

0
 versiunile Photoshop anterioare, această opţiune era cunoscută sub numele
de Preserve Transparency.
•S Opţiunea Lock Position vă împiedică să mutaţi şi să transformaţi un strat,
dar vă dă mână liberă pentru orice altă acţiune.
•S în sfârşit, opţiunea Lock AII vă împiedică să pictaţi, să editaţi, să mutaţi
sau să transformaţi un strat, dar puteţi încă să faceţi selectări.
S Puteţi, de asemenea, bloca straturile legate. Alegeţi din paleta straturilor
sau din meniul Layer, opţiunea AII Linked Layers şi bifaţi în caseta de
dialog atributele pe care doriţi să le blocaţi.
Lock transparent pixels
Fig. 15-4:
Capabilităţi Lock Image Pixels
diverse de
blocare vă Lock Position
împiedică J
să murdăriţi
imaginea
din
greşeală.
 ers
I
Pentru a putea administra şi organiza straturile şi mai bine, Photoshop vă
t permite acum să le codaţi color. Alegeţi comanda Layer=>Layer Properties sau
M
selectaţi Layer Properties din meniul paletei straturilor. Alegeţi o culoare
din meniul oferit şi apăsaţi Enter (Return pe Mac). Sau, puteţi efectua
J Alt+dublu-clic (Option+dublu-clic pe Mac) pe strat, pentru a afişa caseta de
dialog Layer Properties. Puteţi schimba culoarea în orice moment, în plus,
a seturile de straturi pot fi şi ele codate color în acelaşi mod.
i
•

m Administrarea straturilor, folosind seturile

O Prin introducerea seturilor de straturi, Photoshop 6 vă pune la dispoziţie un nou
T
instrument pentru administrarea straturilor. Principiul este că acum vă puteţi
grupa straturile în seturi, care pot fi minimalizate [collapsed] sau maximalizate
B

J
,•
l

Lock: -Lock AII

butterfly n

T
-strat cu poziţia blocată
M [expanded] în paleta straturilor, ceea ce reduce enorm atât înghesuiala
white layer

L
din
o

y
Capitolul 15: Straturi peste straturi
30
1
paletă, cât şi nesfârşitele derulări [scrolling] efectuate în încercarea de a localiza
un strat anume.

Pentru a crea un set de straturi, ajunge să faceţi clic pe pictograma New Set
(micul dosar din capătul de jos al paletei straturilor), prezentată în figura 15-5.
Sau, puteţi selecta New Layer Set din meniul paletei. Şi dacă nu vi se pare
deajuns, puteţi alege comanda Layer=>New=>Layer Set. Dacă folosiţi ultimele
două metode, va apare caseta de dialog New Layer Set, cerându-vă un nume
pentru noul set. Şi, după cum am menţionat în secţiunea „Blocarea şi codarea
color a straturilor", setul poate fi şi colorat, în plus, dacă doriţi, puteţi specifica
setările pentru modul de contopire şi opacitate. Aveţi în vedere că modul
implicit este New. Pass Through permite modurilor de contopire aplicate stra-
turilor individuale să rămână intacte. Dacă alegeţi orice alt mod, el se va
impune în toate straturile din set. Acum, nu vă rămâne decât să trageţi straturile
dorite în dosarul setului, din paleta Layers. Dacă setul este minimalizat când
trageţi, stratul va fi plasat la capătul de jos al setului. Dacă setul este maxima-
lizat, puteţi trage şi plasa stratul în locul din set pe care-1 doriţi. Apropo, pentru
a minimaliza sau maximaliza setul, faceţi un clic pe pictograma triunghi din
stânga pictogramei folder.
iPâssThrough rj Opactty: |1pcm
4
Lock: r y - r -f r •;•• r a
v QTypeSet
 Fig. 15-5: May 2000

Facilitate • set blocat

garden memories |j|
a Layer
Set
- set maximalizat
vă ajută în btue butterfly
admini
strarea flower&butterfly
straturil
or şi — set minimalizat
J> QjTextures iţe
reduce — set de straturi
înghesuiala iayer
din paletă.
. crează un nou set

fi'

T
Iată câteva lucruri pe care trebuie să le cunoaşteţi despre seturile de straturi:

' Puteţi selecta, duplica, muta, rearanja, afişa şi ascunde seturile de straturi,
la fel cum puteţi face şi cu straturile obişnuite. Pentru a revedea aceste
operaţii, consultaţi secţiunile anterioare: „Cum să vă descurcaţi prin paleta
straturilor" şi „Mutarea şi manipularea straturilor".
30 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de ImaginiP

2
 •S Nu puteţi muta un set în alt set, după cum nici nu puteţi crea un nou set în
interiorul unuia deja existent.
•S Seturile de straturi pot fi, totuşi, fuzionate. Selectaţi setul, apoi alegeţi
Merge Layer Set din meniul paletei straturilor sau din meniul Layer aflat
în partea superioară a ferestrei.
•S Puteţi bloca toate straturile dintr-un set. Alegeţi comanda Lock AII Layers In
Set, fie din meniul paletei Layers, fie din meniul general. Aveţi opţiunea de
a bloca transparenţele, imaginea, poziţia sau toate acestea simultan, la fel
cum puteţi face şi cu straturile obişnuite. Pentru detalii asupra acestor opţi-
uni, revedeţi secţiunea precedentă „Blocarea şi codarea color a straturilor".
•S Puteţi schimba numele unui set, alegând Layer Set Properties din meniul
paletei Layers sau din meniul general. Sau, şi mai uşor, efectuaţi
Alt+dublu-clic (Option+dublu-clic pe Mac) pe set, în paleta straturilor.
•S Puteţi crea un set de straturi din straturile legate. Legaţi straturile pe care le
doriţi într-un set şi alegeţi New Set From Linked din paleta straturilor sau
alegeţi comanda Layer=>New:=>Layer Set From Linked.
•

îngrijirea numeroaselor şi minunatelor

contopiri de straturi
Segregarea diferitelor porţiuni ale imaginilor pe straturi separate este de mare
ajutor în editarea unei părţi a unei imagini, fără să dăunaţi altora. Dar, la
editarea imaginilor, acest aspect al straturilor nu este chiar pasionant. Adevărata
distracţie începe abia când vă apucaţi să meşteriţi cu diferitele opţiuni oferite de
Photoshop pentru contopirea tuturor straturilor ale imaginii.

distracţia cu opacitatea straturilor

Efecte spectaculoase are încercarea de a face un strat parţial translucid, folosind
cursorul opacităţii din paleta straturilor. De exemplu, în figura 15-6 (în stânga)
am făcut peştele parţial translucid, setând opacitatea la 70%. în al doilea exemplu
(cel din dreapta), 1-am făcut şi mai fantomatic, coborând opacitatea la 30%. Pen-
tru a obţine acest efect, puteţi folosi bara-cursor a opacităţii din paleta straturilor,
indiferent dacă imaginea se află pe propriul său strat sau este temporar plutitoare.
Pentru accesarea barei cursor, faceţi clic pe săgeata din dreapta casetei setării
numerice Opacity.

Pentru a schimba din tastatură setarea opacităţii unui strat, selectaţi orice in-
strument, cu excepţia celor de pictat sau editat şi apăsaţi o tastă numerică.
Apăsaţi 9 pentru 90%, 8 pentru 80%, ş.a.m.d., până la l pentru 10%. Pentru a
Capitolul 15: Straturi peste straturi
30
3
reveni la 100%, apăsaţi 0. Puteţi introduce şi valori mai specifice - să zicem, 72
- tastând rapid cifra.
Opacii Opacity: 30%
 Fig. 15-6:
Priviţi
pestele
fantomă,
superbul
personaj
translucid,
în curând în
toate

magazinele din
{ară!
Pentru a vedea peştele fantomă în culori, priviţi planşa color 15-3. în imaginea
din stânga sus, atât peştele, cât şi catedrala locuiesc pe propriile lor straturi şi
ambele straturi sunt complet opace, în imaginea din dreapta sus, am schimbat
opacitatea ambelor straturi la 50%. E de groază, nu-i aşa?

Nu uitaţi că setările opacităţii au efect doar asupra straturilor. Nu puteţi schimba

opacitatea stratului de fundal, algele, deoarece în spatele său nu se mai află
nimic. Aţi privi printre alge în pustiul vid al spaţiului digital (o privelişte cam
sumbră). Situaţia este adevărată şi pentru modurile de contopire ce vor fi
discutate în secţiunea următoare.

Meşterind cu modurile de contopire

Opţiunile din meniul Blend Mode, aflat în colţul din stânga sus al paletei stratu-
rilor, corespund exact modurilor de contopire de pe bara de opţiuni (vezi capitolul
8). Găsiţi acolo Multiply, Screen, Overlay şi tot restul găştii. Când sunt aplicate
straturilor, aceste opţiuni nu se mai numesc moduri de pensulă, deoarece nu este
implicată nici o pensulă. Puteţi să le numiţi moduri de suprapunere sau moduri de
contopire; unii le numesc calculări. Dar e suficient şi moduri, pur şi simplu.
l S Multiply arde imaginea plutitoare în imaginile din spatele ei, întunecând
toate culorile, acolo unde se mixează. Screen face exact contrariul, des-
chizând culorile.
30 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

4
îmi plac definiţiile de genul acesta, pentru că nu explică nimic. Doar un
minunat exemplu de păsărească computeristă. Dacă doriţi să înţelegeţi,
priviţi exemplul din stângajos, din planşa color 15-3. Am aplicat peştelui l
modul Multiply, iar catedralei modul Screen. Imaginaţi-vă următoarele:
fundalul cu algele este un poster pe un perete. Peştele este imprimat pe o
folie de film transparent şi prins în pioneze peste alge. Catedrala este un
diapozitiv proiectat pe poster. Exact acesta este modul în care Multiply şi
Screen funcţionează.
| S Modul Difference nu-şi găseşte o analogie în lumea reală. El creează un
| negativ fotografic - sau inversie - al imaginilor contopite, în funcţie de culo-
rile lor. Acolo unde o imagine e neagră, nu are loc nici o inversie; unde
imaginile sunt deschise, iau naştere tot felul de invers!i. în exemplul din
dreapta jos a! planşei color 15-3, catedrala arată normal la bază, deoarece
algele de sub ea sunt negre, în centru, însă, algele sunt albe, deci capul
peştelui se schimbă din galben, în culoarea diametral opusă - adică albastru - iar
vârful catedralei se schimbă din maro deschis în violet închis.
| S Overlay, Soft Light şi Hard Light sunt opţiuni similare. Overlay multiplică
culorile închise şi le filtrează pe cele deschise, cum au aflat pe pielea lor
peştele şi catedrala, în exemplul din stânga sus al planşei color 15-4. Soft
Light - aplicat peştelui în exemplul din partea dreaptă sus a planşei
-produce un efect mai subtil. Hard Light este mai dramatic decât Soft
Light sau Overlay. în imaginea din dreapta sus a planşei color 15-4 se
poate încă distinge baza catedralei, deşi se suprapune pe porţiunea neagră
a algelor,
pe când la catedrala în mod Overlay, baza este învăluită în neguri.
r
l

! * S La fel ca la perechea Multiply şi Screen, modurile Color şi

Luminosity produc efecte diametral opuse. Modul Color contopeşte
culorile stratului cu detaliile imaginilor de sub el. Luminosity reţine
detaliile stratului şi le mixează cu culorile imaginilor de sub el.
De exemplu, în imaginea din stângajos a planşei color 15-4, am aplicat
modul Color atât peştelui, cât şi catedralei. Culorile peştelui sunt vii, cele
ale catedralei sunt diminuate. Dar, fiecare fir de algă poate fi distins în
mod clar, deoarece Color nu ascunde detaliile.
în imaginea din dreapta jos, am aplicat modul Luminosity peştelui şi faţa-
dei. Acum puteţi distinge în mod clar până şi porii peştelui şi sculpturile
catedralei, dar culoarea vine de la alge.
§ -S Pentru a obţine alte câteva efecte interesante, experimentaţi cu modurile
Color Dodge, Color Burn şi Exclusion. Să presupunem că avem două stra-
turi: stratul de fundal şi Stratul l. Color Dodge va deschide culoarea pixe-
lilor din fundal şi-i va infuza cu culori din Stratul 1. Color Burn va
l întuneca pixelii şi-i va infuza cu culoare. Modul Exclusion lucrează similar
cu Difference; el transformă toţi pixelii negri în albi, toţi pixelii albi, în
negri, iar toate culorile intermediare devin gri.
Capitolul 15: Straturi peste straturi
30
5
J S Alt mod care poate fi de folos este Darken. Să spunem că doriţi să conto-
piţi un manuscris scanat - o scrisoare sau o partitură muzicală - cu o
imagine. Evident, doriţi să se vadă numai scrisul sau notele muzicale, nu şi
hârtia albă, care ar masca pixelii de sub ea. Alegând Darken, vor apare
numai pixelii negri, iar zona albă va apărea transparentă. Modul Lighten va
face exact opusul - va afişa pixelii deschişi şi va face transparenţi pixelii
întunecaţi.
l -S Puteţi sări celelalte moduri de contopire - Dissolve, Hue şi Saturation.
Sunt care mai de care mai plicticoase, unul decât celălalt şi doar arareori
pot fi bune la ceva.

Ca titlu informativ, să ştiţi că puteţi combina o setare translucidă a opacităţii, cu

un mod de contopire, dar nu puteţi selecta mai mult de un mod de contopire
odată. Ar fi nostim să putem combina Luminosity cu Multiply, să zicem - adică
să putem aplica detalii care întunecă numai - dar din păcate nu se poate.

Ştergerea straturilor până ta transparenţă

Dacă un strat are multe puncte ciudate sau vreo altă mizerie jenantă, puteţi să le
înlăturaţi cu instrumentul Eraser [Radieră]. Când lucraţi pe un strat, Radiera
şterge culorile, producând găuri transparente în strat, asta cu condiţia să nu fie
bifată căsuţa de validare Erase to History, din bara de opţiuni (consultaţi
capitolul 11 pentru detalii privind opţiunea Erase to History). în cazul în care
Erase to History e bifată, pentru a produce găuri transparente, efectuaţi Alt+tras
(Option+tras pe Mac) cu Radiera. De asemenea, trebuie deselectată din paleta
straturilor şi opţiunea Lock Transparent Pixels, în caz contrar Radiera va picta
pe strat pixeli în culoarea de fundal.
 Fig. 15-7:

Două mo-
duri de a
radia peş-
tele de pe
strat: pe
exteriorul
conturului
(stânga) şi
în interiorul
său
(dreapta).
30 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

6
Figura 15-7 conţine exemple de radiere a unor părţi din stratul peştelui. In pri-
mul exemplu, am radiat pe perimetrul exterior al peştelui; în al doilea, am radiat
în interiorul său. în ambele cazuri, am setat Radiera la modul Airbrush, pentru a
obţine tranziţii line, fine, între pixelii opaci din strat şi cei transparenţi.
Folosirea stilurilor de strat pentru
iluminări şi umbriri
Photoshop transformă în joacă de copii aplicarea de efecte, cum ar fi: umbre
căzute [drop shadows], luminiscenţe [glows] şi oblicizări [bevels], prin facili-
tăţile oferite de stilurile de strat [Layer Stylesj. Aceste efecte purtau numele
-care altul - de efecte de strat. Dar Photoshop 6 adaugă cinci noi efecte,
incluzând şi opţiuni suplimentare pentru ele, plus o nouă modalitate de con-
topire, numind toate acestea stiluri de strat [Layer Style]. (Din punct de vedere
tehnic, Adobe susţine că aceste efecte devin stil de strat abia după aplicarea lor
unui strat, dar denumirile sunt oarecum sinonime.)

Stilurile de strat pot fi aplicate atât straturilor obişnuite, cât şi straturilor cu text
[type layer] (vezi capitolul 16), dar nu şi fundalurilor. Stilurile de strat sunt
conectate la conţinutul unui strat. Dacă editaţi conţinutul, efectele sunt încor-
porate dinamic stratului, ceea ce vă reduce cantitatea de muncă.

Iată procedura, pas cu pas, pentru a aplica un stil de strat:

1. Faceţi o selecţie, folosind una din metodele de selecţie descrise în

capitolul 12.
2. Apăsaţi Ctrl+J (38+J pe Mac).
Această comandă copiază şi lipeşte rapid selecţia pe un nou strat. Sau, pu-
teţi lua drumul mai lung, alegând comanda Edit=>Copy şi apoi Edit=>Paste.
3. Alegeţi comanda Layer=>Layer Styje.
4. Selectaţi unul din cele zece efecte (vor fi descrise mai târziu, în această
secţiune) din submeniul Style.
Va apare o imensă casetă de dialog, cu numeroase setări. Asiguraţi-vă că
este bifată caseta Preview, indiferent de stilul ales. Meşteriţi cu setările,
urmărind efectul lor asupra imaginii. Pentru aceasta, puteţi introduce direct
setări numerice sau puteţi folosi cursoarele pentru fiecare.
5. Apăsaţi Enter (Return pe Mac) sau faceţi clic pe OK.

Diversele efecte şi setările lor sunt descrise în lista următoare, dar o imagine
face cât o mie de cuvinte. Vedeţi unele exemple în figurile 15-8 şi 15-9.
Capitolul 15: Straturi peste straturi
30
7
 Fig. 15-8:
Facilitatea
Layer Style
uşurează
aplicarea
umbrelor,
luminiş-
cenţelor si
a altor
efecte la
imagini
şi texte.

Stroke
' Drop Shadow [umbră căzută]: Aplică o umbră discretă în spatele
elementului. Specificaţi în caseta de dialog setările pentru modurile de
contopire şi opacitate. Culoarea poate fi specificată efectuând clic pe
mostra de culoare, ceea ce vă duce la selectorul de culori [Color Picker]
(consultaţi capitolul 5 pentru informaţii asupra culorilor). Valoarea Angle
setează unghiul sursei de lumină. Distance determină cât de departe de
element este proiectată umbra. Setările Spread şi Size determină delica-
teţea, intensitatea şi mărimea umbrei. Puteţi alege să aplicaţi Anti-aliasing,
ceea ce îndulceşte uşor efectul.
30 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

8
Fig. 15-9:
Efectele
Bevel and
Emboss
oferă cinci
stiluri de
selectat.

:JMMâ
Stroke Emboss
Puteţi acum să aplicaţi diverse contururi umbrelor, ceea ce schimbă dis-
tribuţia culorilor din porţiunea umbrită. Conturul implicit este liniar. De
asemenea, acum puteţi aplica efectului stilul Noise. Cum am discutat în
capitolul 14, Noise amestecă la întâmplare culorile pixelilor selectaţi,
producând un aspect aspru, granulat, în sfârşit, când aveţi un obiect
transparent deasupra unei umbre, puteţi încerca opţiunea Layer Knocks
Out Drop Shadow. Aceasta nu permite ca umbra să se vadă prin obiect.
Priviţi mini-imaginea de previzionare alternând aplicarea/anularea acestei
opţiuni, pentru a observa diferenţa.
Capitolul 15: Straturi peste straturi
30
9
•S Inner Shadow [umbră interioară]: Aplică o umbră pe elementul
propriu-zis. Efectul obţinut este de umbră proiectată pe imagine. Setările
sunt în linii mari aceleaşi ca pentru Drop Shadow.
S Outer Glow [luminiscenţă exterioară]: Creează un efect de luminiscenţă
sau halou. Puteţi controla setările pentru Blend Mode, Opacity, Color,
Noise, Spread, Size şi Contour. Setările adiţionale includ capacitatea de a
aplica diferite degradeuri pentru luminiscenţă exterioară. Pentru editări,
sunt accesibile atât paleta derulantă a degradeurilor, cât şi editorul de
degradeuri [Gradient Editor]. (Revedeţi capitolul 14, pentru informaţii
despre degradeuri.) Opţiunea Technique vă lasă să alegeţi între Softer şi
Precise, care îndulcesc sau măresc efectul de luminiscenţă. Şi, în sfârşit,
mai sunt opţiunile Range şi Jitter, pentru setarea Contour. Variind setarea
Range, obţineţi o luminiscenţă mai puţin estompată, mai redusă sau mai
largă. Jitter n-are nici o influenţă asupra aspectului luminiscenţei implicite,
dar la alte degradeuri, deplasează pixelii, dând un efect de asperitate.
•S Inner Glow [luminiscenţă interioară]: Produce o luminiscenţă pe ele-
mentul propriu-zis. Setările sunt aceleaşi ca pentru Outer Glow, la care se
adaugă opţiunile Source (Center sau Edge) şi Choke (care înlocuieşte pe
Spread). Center aplică luminiscenţă întregii imagini, exceptând marginile,
pe când Edge o aplică numai marginilor elementului. Choke acţionează
asemănător cu Spread, descris ceva mai sus.
S Bevel and Emboss [oblicizări şi reliefări]: Există cinci stiluri Bevel &
Emboss. Deoarece şi opţiunile sunt numeroase, caseta de dialog este împăr-
ţită în două părţi - una pentru textură şi alta pentru contur. Outer Bevel
creează o muchie ridicată, în 3D, în jurul perimetrului elementului. Inner
Bevel creează o muchie pe elementul propriu-zis. Emboss combină muchiile
interioare şi exterioare, producând ca efect impresia că elementul este ridicat
în relief pe pagină. Pillow Emboss inversează o muchie interioară, produ-
când ca efect impresia că elementul este stanţat de-a lungul marginilor şi
ridicat în mijloc. Noul efect Stroke Emboss vă permite să reliefaţi o atingere
care a fost aplicată prin comanda Stroke, de sub meniul Layer Styles. Efectul
Bevel and Emboss are unele setări specifice. Deoarece efectul produs este
mai degrabă de natură 3D, există setările Highlight [marcaj] şi Shadow
[umbrit] (fiecare cu propriile moduri de contopire şi opţiuni de opacitate) şi
Depth [profunzime]. Depth determină cât de ridicată sau scufundată pare
muchia. Pentru opţiunea Technique, puteţi alege între Smooth, Chisel Hard
şi Chisel Soft. Aceste opţiuni determină cât de lină sau abruptă este muchia,
Smooth conducând la cel mai scăzut efect. Butonul radio Up poziţionează
un marcaj luminos de-a lungul unei margini, mai aproape de sursa de lumi-
nă, şi o umbră în partea opusă. Butonul radio Down face exact contrariul,
poziţionând umbra mai aproape de sursa de lumină. Opţiunea Gloss Contour
[contur lucios] schimbă distribuţia de culoare a efectului deasupra stratului,
pe când opţiunea Contour normală face acelaşi lucru pentru zonele din jurul
perimetrului stratului.
 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

Photoshop a adăugat câteva stiluri în plus, dar e foarte probabil că nu le veţi folosi
aşa de mult ca pe cele descrise mai sus. Iată câte o scurtă explicaţie a fiecăruia:

l -S Satin creează ceea ce Photoshop numeşte o „finisare mătăsoasă" pes-

te strat, încercaţi să folosiţi acest efect în combinaţie cu diferite opţiuni de
;
contur.
F

l -S Color Overlay, Gradient Overlay şi Pattern Overlay afectează supra-

punerea unei culori, a unui degradeu sau a unui model peste strat. Pentru
a
l vedea aceste efecte în acţiune, încercaţi diferitele presetări din bibliotecile
de stiluri. Multe dintre ele utilizează culori, degradeuri şi modele.
| V Stroke creează o atingere pe perimetrul stratului, folosind o culoare, un
degradeu sau un model.

Acum, că ştiţi ce sunt şi cum arată stilurile de straturi, iată câteva lucruri utile
de reţinut şi de folosit atunci când lucraţi cu ele:
.
J S Stilurile pot fi combinate pe un singur strat şi aplicate toate odată. Când
sunteţi într-o casetă de dialog, puteţi selecta diferitele efecte din meniul din
partea stângă. Pentru a renunţa la aplicarea unui efect, debifaţi căsuţa lui
din meniu.
Photoshop a adăugat o capabilitate nouă grozavă, care vă permite să vă
identificaţi şi administraţi cu uşurinţă stilurile. Acum, stilurile sunt listate
într-un submeniu aflat sub strat, în paletă. Dacă acesta nu este vizibil, fa-
ceţi clic pe triunghiul din stânga pictogramei stilului stratului (o literă/
cursivă, numită florin), pentru a maximaliza submeniul.
Aveţi alternativa de a combina stilul cu imaginea pe acelaşi strat (grozavă
pentru mutarea şi transformarea unitară a stratului) sau de a plasa efectul
pe un strat separat. Pentru a plasa stilul pe un strat separat, aplicaţi mai
întâi stilul, apoi selectaţi stratul „stilat" şi alegeţi comanda Layer=>Layer
Sty_le=>Create Layer. Veţi observa apariţia unui nou strat în paleta stratu-
rilor, cu un nume gen „Layer l's Drop Shadow".
Plasarea stilului pe un strat separat vă oferă o mai mare capabilitate de
editare manuală, dar nu veţi mai putea edita stilurile prin meniul Layer=>
Layer Style, descris în paragraful următor. Observaţi dispariţia pictogramei
stilului stratului din paleta Layers.
Stilurile pot fi editate. Dacă decideţi că doriţi să schimbaţi stilul unui strat,
executaţi dublu-clic pe numele sau pictograma stilului aflată în paleta
straturilor. Va apare caseta de dialog Layer Style, unde puteţi efectua
ajustările. Pentru a îndepărta stilul în totalitate, debifaţi căsuţa Style din
meniul din partea stângă a casetei. Pentru a aplica un nou stil, selectaţi
stilul din meniu, ajustaţi setările şi apăsaţi Enter (Return pe Mac).
Capitolul 15: Straturi peste straturi______________________________3 1 1

Pentru acces rapid la submeniul stilurilor de strat, faceţi clic pe pictograma

Layer Style din paleta straturilor, ceea ce afişează submeniul Layer Style.
•S Efectele pot fi copiate şi lipite pe alte straturi. Selectaţi întâi stratul care
conţine efectul. Alegeţi comanda Layer=>Layer Style=>Copy Layer Style
şi selectaţi stratul pe care doriţi să aplicaţi efectul. Alegeţi apoi comanda
LayeroLayer Style=>Paste Layer Style. Pentru a copia un efect pe mai
multe straturi dintr-o singură mişcare, legaţi întâi straturile împreună (cum
s-a descris mai devreme în acest capitol) şi alegeţi comanda Layen=>Layer
Sty_le=î>Paste Layer Style to Linked.
S Puteţi proceda şi mai simplu, deoarece efectele permit acum şi mult dorita
metodă „trage şi plasează" [drag and drop]. E suficient să selectaţi efectul
în paleta straturilor şi să-1 trageţi pe stratul de destinaţie.
•/ Efectele pot fi şi ascunse. Alegeţi Layer=>Layer Style=>Hide AII Effects.
Pentru a le descoperi la loc, alegeţi Layer=>Layer Sry_le=>Show AH Effects.
Sau, puteţi efectua Alt+dublu-clic (Option+dublu-clic pe Mac) pe stil, în
paleta Layers.
•S Puteţi specifica Global Light [lumină globală], asigurându-vă astfel că
toate umbrele şi marcajele tuturor elementelor din imagine sunt compa-
tibile. Cu alte cuvinte, toate efectele tale au aceeaşi sursă de lumină. Doar
nu doriţi ca unele elemente să arate ca şi cum ar fi fost fotografiate la 9
dimineaţa şi altele să arate ca şi cum ar fi fost pozate la 2 după amiază,
nu-i aşa? Pentru a seta o lumină globală, alegeţi comanda Layer=> Layer
Style=>Global Light şi introduceţi unghiul şi altitudinea dorită în caseta de
dialog Global Light apărută. Asiguraţi-vă că este bifată căsuţa de validare
Use Global Light. Partea frumoasă este că, dacă schimbaţi unghiul unui
singur stil de strat, toate stilurile care au fost aplicate straturilor se ajus-
tează automat conform noului unghi.
•S Pentru a îndepărta toate efectele de pe un strat, alegeţi Layer=>Layer
StyleoClear Layer Style. Sau, puteţi trage bara Effects la tomberonul din
paleta straturilor. Pentru a îndepărta doar unul dintre mai multe efecte de
pe un strat, efectuaţi dublu-clic pe efect, în paleta straturilor, şi apoi
debifaţi-1 din meniul casetei de dialog Layer Style. Sau, trageţi şi plasaţi
efectul în tomberonul paletei Layers.
•/ Puteţi acum şi dimensiona efectul, alegând comanda Layer=>Layer
Sty_le=>Scale Effects. Introduceţi o valoare între 1% şi 1000%, după ce
bifaţi opţiunea Preview.
•S Cealaltă componentă a stilurilor de straturi este Blending Options [opţiuni
de contopire]. O parte a acestei casete de dialog constă din modurile de
contopire şi opţiunile de opacitate obişnuite. Opţiunile Advanced Blending
sunt mult mai complexe şi depăşesc nivelul acestei cărţi. Dacă aveţi dorin-
ţa arzătoare să ştiţi mai multe despre ele, consultaţi capitolele despre
straturi din Photoshop Bible (publicată de IDG Books Worldwide, Inc.).
31 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

Crearea unui stil propriu

Dacă creaţi o umbră personalizat trebuie v'Puteţi salva stiluri documentului
căzută deosebită sau să se găsească într-o locaţie pe vostru, unde va fi
cine ştie ce alt efect printre stilurile hard-disc sau aplicat primului
ieşit din comun, pe presetate din floppy, dacă doriţi strat al imaginii. Şi
care doriţi să le puteţi paleta stilurilor. să faceţi schimb cu acum, ţineţi tasta
refolosi în viitor, ele sau să le Shift apăsată
puteţi să le salvaţi ca S Puteţi accesa mai
stocaţi pentru pentru a păstra
noi stiluri în paleta multe biblioteci de
presetări şi prin folosinţă ulterioară. efectele deja
stilurilor. Iată tot ce
meniul paletei Atât comenzile existente pe stratul
aveţi nevoie să ştiţi
stilurilor. Alegeţi Save, cât şi Load, de destinaţie, altfel
despre crearea
stilurilor personalizate biblioteca dorită şi sunt accesibile prin ele vor fi înlocuite
şi despre paleta indicaţi programului meniul paletei de noul efect.
stilurilor, în general: dacă să înlo- stilurilor.
cuiască sau să uitaţi că paleta
^Puteţi crea un stil adauge stilurile ^Puteţi reseta paleta stilurilor se află şi
nou dintr-un singur curente. Există o stilurilor înapoi la ea pe bara de
efect sau dintr-un mulţime de setarea implicită opţiuni, când este
grup de efecte. presetări sau puteţi înlocui activ un instrument
frumuşele, setarea curentă cu de creare a
•/După ce completaţi încercaţi-le când alta. Ambele formelor. Efectuaţi
stilul, faceţi clic pe aveţi puţin timp
comenzi, Reset şi clic pe săgeata
butonul New Style, liber.
Replace, pot fi Layer Style de pe
numiţi stilul, bifaţi găsite sub meniul bară, pentru a
Layer Effects şi •S Puteţi clarifica sau
şterge stiluri cu paletei stilurilor. accesa paleta
faceţi clic pe OK.
ajutorul pic- derulantă Styles.
Sau, puteţi trage şi S Ca şi la alte palete
togramelor din Alegeţi stilul dorit
plasa stilul, din
partea de jos a Photoshop, prin şi trasaţi forma.
paleta straturilor,
paletei stilurilor, paleta stilurilor aveţi Stilul va fi aplicat
direct în paleta sti-
cum se poate acces la diverse formei în mod
lurilor sau pe
pictograma New vedea în figura opţiuni de vizua- automat. Rapid,
Style din capătul de următoare. lizare. curat şi fără efort.
jos al paletei. Când
apare caseta de S Pentru a aplica
dialog New Style, orice stil unui strat,
numiţi stilul, trageţi stilul din
menţineţi bifată că- paleta stilurilor şi
suţa Layer Effects plasaţi-l pe stratul
şi apăsaţi Enter respectiv, în paleta
(Return pe Mac). straturilor. Pentru a
Altă metodă este păstra stilurile deja
să selectaţi un strat prezente pe strat,
şi să alegeţi New ţineţi tasta Shift
Style din meniul apăsată în timpul
paletei stilurilor sau tragerii. Sau, mai
să executaţi clic pe simplu, selectaţi
butonul New Style stratul şi executaţi
al paletei stilurilor.
clic pe mini-
Toate efectele de
imaginea stilului
pe acel strat vor fi
incluse în noul stil. dorit, în paleta
stilurilor. Sau,
^Alegeţi comanda puteţi trage stilul
WindowoShow direct din paleta
Styles. Proaspătul stilurilor şi-l puteţi
vostru stil plasa pe fereastra
Capitolul 15: Straturi peste straturi
31
3
 setări implicite
1
1 |
i
• Color ; 1 Stjrles > -LW

New Styte...

Ei @D@p B • "S"! Reset S^les... ...

LoadStvles...

.m ,'n m u K & a • ;;
:
: SaveStyles... ••;• • . . ; :
R eplace S tiiles. ,,:

presetate
i«aBm&aH . TextOnlj)

LargeThumbnail
:

:
;« a|a a il,> . Large List

1 ^ • LajLşj B lj .-, :: Buttons aşi

T^ T ;• L ;;.asl
IrnageFMects.as! Text
Effects.asl Textures.asl
stil personal stil nou
clarifică stilul
şterge stilul -J
 Capitolul 16
Graffiti digitale
.-. !, » : | ; f,

In acest capitol
> Folosirea noului instrument ameliorat Type
> Lucrul cu straturi de text
^ Lucrul cu paletele Character [Caracter] şi Paragraph [Paragraf]
> Folosirea barei de opţiuni
> Deformarea textului
> Introducerea şi editarea textului
^ Crearea unui contur de text
> Adăugarea umbrelor căzute
> Cum se face un text translucid
e ;«i » | Ş» ss, : sî : ~ ; • ( f f f .» Sil » .S, î,; ;f i aş iţii -î- :•; Ş;;;; J':, l "•. -i >s J> « « *' #

C apitolele 12, 13 şi 14 v-au condus în turul de familiarizare cu diversele

instrumente şi comenzi pentru selectarea unei părţi dintr-o imagine. Dar
aceste capitole au sărit peste un alt tip de contur de selecţie pe care-1 puteţi crea
în Photoshop. Nu veţi ghici despre ce este vorba, nici într-o mie de ani \ Vă daţi
bătuţi? Răspunsul este text\ Exact, Photoshop vă permite să construiţi un contur
de selecţie al numerelor, vocalelor, consoanelor şi a oricăror altor semne puteţi
găsi pe tastatură.

Modul de abordare a textului de către Photoshop îl face programul ideal pentru

aplicarea de efecte speciale unor litere de dimensiuni mari. Cu cât e mai mare
textul, cu atât mai bine va arăta. Pe de altă parte, să nu confundaţi Photoshop cu
un procesor de text. Chiar dacă tratamentul tipăriturii a fost îmbunătăţit enorm,
să nu încercaţi să folosiţi Photoshop la producerea unor bucăţi mari de text.
Puteţi folosi pentru aşa ceva programe de publicare computerizată, ca Page-
Maker, InDesign sau QuarkXPress.
Capitolul 16: Graffiti digitale
31
5
Nouţ instrument ameliorat Type
Instrumentul Type a fost din nou complet renovat în ultima versiune Photoshop.
Versiunea 5 adusese acestei capabilităţi respectabilitate, dar versiunea de faţă
ne face să cădem în genunchi în faţa ei, strigând că nu suntem vrednici de ea.

Cea mai importantă facilitate nou adusă este scrierea şi editarea direct pe pânză.
Exact cum am zis! Nu mai trebuie să scrieţi în prealabil mesajul într-o casetă de
dialog nesuferită. Alte caracteristici atractive includ: alternativa alegerii
între punct şi cutie de text, trecerea cuvântului întreg pe aliniatul următor [word
wrapping], controale tipografice mărite, posibilitatea convertirii textului în
forme (contururi) şi trasee, precum şi capabilitatea de a deforma textul, pentru a
crea diverse efecte speciale. Aşa că, ţineţi-vă bine - toate acestea le veţi afla în
acest capitol.

Photoshop 6 a schimbat configuraţia instrumentelor de scris text. Cele patru

instrumente separate, care locuiau pe vremuri în cutia de instrumente, au
devenit un singur instrument, cu patru opţiuni pe bara de opţiuni, prezentate în
figura 16-1. Pictograma instrumentului Type obişnuit este litera T majusculă,
iar scurtătura din tastatură este tot litera T. Cele patru opţiuni de pe bară,
constau în crearea unui strat de text, crearea unei măşti sau unei selecţii şi
setarea orientării orizontale şi verticale.
crearea unuiu strat de text
crearea unei măşti sau a unei selecţii

text orientat orizontal text orientat

vertical
Fig. 16-1: instrumentul Tvne
i,
Instrumentul -j» \
Type a fost 1
ii
Poems f
recon-
iibySlim
y
figurat într-
un
i,"
M
i .*:• ULT if2
instrument
j|
cu patru
opţiuni. 1
i
_ _ 1 i
Q
31 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

6
Iată prezentarea instrumentului Type şi a opţiunilor sale:

I S Instrumentul Type obişnuit creează text pe un nou strat de text (straturile,

în mare parte, au fost explicate obositor de detaliat în capitolul 15), ceea ce :2
vă permite să lucraţi cu text, fără să vă temeţi că aţi putea atinge imaginea de
dedesubt. Acum puteţi edita textul şi atributele sale prin simpla selectare a
textului cu instrumentul Type. Deşi pe un strat de text nu puteţi folosi
instrumente de pictat sau editat, puteţi face textul translucid în diferite grade,
prin ajustarea procentajului opacităţii, în paleta straturilor, şi puteţi contopi
textul cu straturile de sub el, folosind meniul variabil Blend Modes.
Când selectaţi instrumentul Type, opţiunea Strat de text [Text Layer] de-I
vine automat selectată, permiţându-vă să creaţi text pe stratul său propriu.
' Opţiunea Create mask or selection [crează mască sau selecţie] vă permite să
creaţi textul ca pe un contur de selecţie, pe care îl puteţi manipula, edita,
picta şi meşteri în orice mod doriţi, aşa cum puteţi face cu orice alt contur de
selecţie. Şi, deoarece instrumentul Type cu opţiunea mască selectată
funcţionează ca orice alt instrument de selecţie, îl puteţi folosi pentru a
adăuga sau scoate porţiuni dintr-un contur de selecţie existent (vezi capitolul
13). Ţineţi cont însă, că nu puteţi edita textul creat cu instrumentul Type
Mask, cum se poate face cu cel creat cu instrumentul Type simplu.
' Opţiunea Vertical Orientation vă permite să introduceţi text sau măşti de
text de-a lungul unei axe verticale. E foarte bună pentru fonturi asiatice,
dar nu prea utilă pentru litere romane. Şi desigur, opţiunea Horizontal
Orientation, vă permite introducerea textului pe o axă orizontală.

Aşadar, care opţiune se foloseşte şi când? Dacă vreţi să deţineţi capabilitate de

editare adevărată, evident, folosiţi instrumentul Type obişnuit, cu opţiunea Text
Layer [strat de text]. In alte cazuri, depinde de genul de efect pe care încercaţi
să-1 obţineţi. Dacă doriţi text opac, folosiţi tot instrumentul Type obişnuit cu
opţiunea Strat de text. Insă, dacă doriţi să creaţi contururi de litere, cum puteţi
vedea în exemplul din partea de sus a planşei color 16-1, folosiţi instrumentul
Type cu opţiunea Mask şi apoi atingeţi conturul selecţiei utilizând comanda
Edit=>Ştroke. Dacă doriţi să îndulciţi marginile literelor - de exemplu, să creaţi o
umbră pierdută în spatele literelor, ca în exemplul din mijloc din planşa color 16-
1 - puteţi folosi instrumentul Type cu opţiunea Strat de text, în combinaţie cu
noua facilitate numită Layer Styles [stiluri de strat]. (Vă voi descrie cum am
creat ambele exemple, mai târziu, în acest capitol.) Puteţi folosi instrumentul
Type cu opţiunea Mask şi pentru a crea efectul de umbrire, dar necesită mai
mulţi paşi şi o abordare diferită.

Amintiţi-vă doar că, diferenţa de bază dintre cele două opţiuni este că una
creează text editabil pe un strat de text nou, iar cealaltă produce un contur de
Capitolul 16:Craffitidigitale _________________________________ 3/7

selecţie cu forma caracterelor folosite. Alegeţi opţiunea care vă oferă cea mai
rapidă cale pentru obţinerea efectului intenţionat.

Cel mai mare neajuns al instrumentului Type cu opţiunea Mask este că, atunci
când deselectaţi o selecţie de text, textul devine permanent impregnat pe ima-
ginea de sub el. Puteţi circumscrie această problemă creând un nou strat în
paleta straturilor, înainte de a efectua clic cu instrumentul Type cu opţiunea
Mask. Acum, orice text veţi crea, va exista pe propriul său strat, putând cu
uşurinţă să-1 mutaţi, rotiţi, pictaţi etc. Amintiţi-vă însă, că un strat de text nu
este acelaşi lucru cu un strat obişnuit; el prezintă posibilitatea editării con-
ţinutului şi atributelor sale. Dar citiţi mai departe!
.

Introducerea textului pe ecran

*••
Pentru a scrie câteva litere în Photoshop, selectaţi instrumentul Type şi faceţi
clic în interiorul imaginii, nu contează prea mult unde. Photoshop va poziţiona
textul în punctul de aplicare, dar puteţi oricând muta textul, după ce-1 creaţi.

Acum, în loc să vă răspundă cu vechea casetă de dialog, programul vă oferă un

mic cursor intermitent (numit marcator de inserţie}, cu care sunteţi probabil
familiarizaţi şi din alte programe. Da, oameni buni, scrierea reală şi-a făcut
intrarea şi în Photoshop. După apariţia marcatorului de inserţie, puteţi începe
introducerea textului. Această metodă, de „clic-tastare", conduce la apariţia
Point Text-ulm. Photoshop vă oferă acum posibilitatea să creaţi fie Point Text,
fie Box Text, ceea ce se corelează cu modul de tratare a textului în Illustrator,
programul grafic Adobe. In fond, Point Text este un text plutitor (flotant),
având originea într-un punct, fiecare rând fiind independent de celelalte. Este.
foarte potrivit pentru porţiuni scurte de text - un cuvânt sau un rând scurt. Box
Text este text creat într-o casetă de limitare şi este flotant numai în limitele
casetei. Este potrivit pentru cantităţi mai mari de text, dacă doriţi ca textul să
treacă automat cuvântul întreg pe aliniatul următor de la marginea casetei sau
dacă doriţi text aliniat stânga-dreapta (justify). Iată mecanismele de creare a
ambelor forme de text:

Pentru a crea Point Text:

1. Selectaţi instrumentul Type din cutia de instrumente.

2. Efectuaţi clic pe pânză, pentru a seta marcatorul de inserţie.
3. Scrieţi textul.
4. Apăsaţi Enter pe tastatura numerică sau faceţi clic pe butonul
Commit (pictograma semnului de bifare) aflat pe bara de opţiuni.
31 Partea a V-a: Prin urinare, luaţi în serios editarea de imagini?

8
Pentru a crea Box Text:

1. Selectaţi instrumentul Type din cutia de instrumente.

2. Trageţi instrumentul diagonal pe pânză, pentru a defini o casetă
de text.
•
Va apare o casetă punctată, cu mânere şi cu un marcator de inserţie în
interior. Textul va rula automat cuvântul întreg pe aliniatul următor, în
limitele casetei.
3. Introduceţi textul.
1

4. Ajustaţi caseta de text, dacă este nevoie.

Trageţi un mâner, pentru a scala dimensiunile casetei. Mutaţi cursorul în
exteriorul casetei, până apare o săgeată curbată. Trageţi săgeata curbată,
pentru a roti caseta. Apăsaţi Ctrl (3€ pe Mac) şi trageţi o latură a casetei
sau un mâner lateral, pentru a asimetriza caseta. Apăsaţi Ctrl (9€ pe Mac)
şi trageţi un mâner de colţ, pentru a scala simultan atât textul, cât şi caseta.
(Puteţi trage în acest scop şi un mâner lateral, dar riscaţi să asimetrizaţi
involuntar caseta.)
5. Apăsaţi Enter pe tastatura numerică sau executaţi clic pe butonul
Commit de pe bara de opţiuni.
Pentru a converti textul între Point Text şi Box Text, selectaţi stratul de
text în paleta straturilor şi alegeţi Layer=>J_ype=>Convert to Point Text sau
Convert to Paragraph Text.

Introducerea textului pe ecran

După ce definitivaţi textul prin apăsarea tastei Enter (Return pe Mac) sau a
butonului Commit, aţi creat un strat de text. Veţi putea observa în paleta stra-
turilor (prin Window=>Show Layers), apariţia unui strat pe care o literă T ma-
jusculă îl identifică drept strat de text. Numele său corespunde textului pe care
1-aţi înscris. Aş vrea să discut acum alte câteva lucruri pe care ar trebui să le
cunoaşteţi, când introduceţi text pe pânza de pe ecran. Despre formatare voi
vorbi ceva mai târziu, în secţiunea „Schimbarea aspectului textului".

i S După introducerea textului, s-ar putea să vă daţi seama că aţi făcut una-
două greşeli. Pentru a şterge o literă, faceţi clic după ea şi apăsaţi tasta
Backspace (tasta Delete pe Mac). Pentru a adăuga text, faceţi clic în punc-
tul în care doriţi să-1 inseraţi şi introduceţi noul text din tastatură.
' Pentru a înlocui text, trageţi cursorul peste el, pentru a-1 selecta şi folosiţi
tastatura în mod normal. Pentru a şterge mai multe litere odată, selectaţi
literele şi apăsaţi Backspace (Delete pe Mac).
Capitolul 16: Graffiţi digitale

•S Dacă introduceţi Point Text, Photoshop plasează în imagine toate cuvintele

într-un singur rând, până introduceţi un paragraf, finalul de paragraf
l fiind marcat prin apăsarea tastei Enter (Return pe Mac). De exemplu, în
l figura 16-1 am introdus „Poems", am apăsat Enter (Return pe Mac), apoi
am introdus „by Slim".

în timp ce scrieţi textul, puteţi folosi comenzile Cut, Copy, Paste şi Undo, de
sub meniul Edit. Aceste comenzi vă permit să mutaţi textul de colo-colo şi să
anulaţi greşelile prin Undo. De exemplu, pentru a muta nişte litere dintr-un loc
într-altul, urmaţi aceşti paşi:
1. Selectaţi [marcaţi] textul pe care doriţi să-1 mutaţi.
Trageţi cursorul de inserţie peste textul cu pricina, pentru a-1 selecta.
2. Apăsaţi CtrI+X (3€+X pe Mac).
Photoshop va îndepărta textul şi-1 va pune într-un loc special din memoria
computerului, numit Clipboard. Ctrl+X (3€+X pe Mac) este chiar scur-
tătura pentru comanda Edit=>Cuţ.
3. Faceţi clic în punctul unde doriţi să mutaţi textul.
Marcatorul de inserţie se va repoziţiona în acel punct.
4. Apăsaţi Ctrl+V (SHS+V pe Mac).
Ctrl+V (3€+V pe Mac) este chiar scurtătura pentru comanda Edit=>Paste.
Photoshop va recupera textul din Clipboard şi îl va insera în punctul ales.

Dacă doriţi să duplicaţi un cuvânt, puteţi să-1 selectaţi, să alegeţi Edit=>Copy

sau Ctrl+C (3€+C pe Mac), să repoziţionaţi apoi marcatorul de inserţie şi să
comandaţi Paste. Puteţi anula ultima editare, alegând Edit=^>Undo sau apăsând
Ctrl+Z (§€+Z pe Mac).

Schimbarea aspectului textului

Greoaia casetă de dialog a instrumentului Type a fost înlocuită de zveltele
palete Character şi Paragraph. Priviţi cât sunt de graţioase, în figura 16-2. Aces-
te palete conţin toate opţiunile tipografice necesare pentru a formata textul.
Opţiunile lor controlează fontul, mărimea şi culoarea literelor, spaţierea rându-
rilor şi literelor, alinierea şi tot ceea ce este necesar. Când toate aceste carac-
teristici sunt adunate laolaltă, sunt numite de obicei atribute de formatare.
Desigur, puteţi aduce îmbunătăţiri suplimentare aspectului textului şi după
introducerea sa în fereastra de imagine, dar opţiunile de formatare vă permit să
stabiliţi parametrii fundamentali.

Multe âmtre opţiunile majore pot Fi regăsite şî pe bara de opţiuni şi pot Fi

utilizate alternativ cu cele din palete. Reţineţi însă că, atributele de formatare de
32 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

0
pe bara de opţiuni sunt accesibile numai când instrumentul Type este activ, pe
când paletele pot fi utilizate indiferent de situaţie. Totuşi, bara de opţiuni con-
ţine şi două opţiuni exclusive, de care ne vom ocupa puţin mai târziu. Iată cum
puteţi folosi paletele pentru a da textului principalele atribute de formatare:
 scalare verticală
Leading
tală
FontSize scalare orizor
Kerning Font Fontstyle Tracking

Justify -Justify , ultimul aliniat la dreapta iBB— B1— ^ Cl>»r»tt«r \ | > -S •'; Q|

Justify, ultimul aliniat centrat Fig. 1 6-2: j ustify f u|t jmu | |Tim« ' _-J |elld . Fau
S Bold
...--—1..... ..................... Faun Italic
a |j„jat \a St5nga Paletele Character aliniere lTitspr"~7] ,J [(;oprrŢ •-• ~^- ..........
;-y
dreapta '•',^,"f— — '— ....... r^"^-'^—. .. ' Alfaps '-••'•
si aliniere centrală Paragraph
rnnţin , mmMUI ^ mm .................. Mirnimnnn FF 0?
~ " ^'° ' ........ •*• l'uc " .......
3| *î (opt '•"'" MHB Suaerscript
atributele aliniere
majore de stânga — 4g?l A aii 1 ap as •] [
formatare, jn(jent _____ l^t^î e-|2o p t j . Urcieiiine . " justificdtionl .
Ştfikethf ough
-
necesare stânga Vse'jâp* i .. ""^"t ...... .. j j " ;•;;;;;' ;
Pentru a W^~~ JBJS^P Adobe £vetl-Ine Composw f tactional Widths _

face textul Resel Paragtaph JjoBieak

FHyphehate : T1 1| f# Fteset Dwacter
:;:

aspectuos.
_^^___ mdentul primei Imn Baseline Shift culoare indent la
adăugare de spaţiu
înainte de paragraf adăugare marginea dreaptă
după p; de spaţiu ragraf

Paleta Character
Paleta Character controlează opţiunile care afectează formatarea caracterelor
textului. Citiţi următoarele, pentru a afla atributele de formatare specifice ale
acestei palete:
Pentru să le submeniuri.
a obţineţ
schim i,
ba puteţi
atribut stabili
ele atribut
textul ele de
ui, format
trebui are
e să-i înainte
indicaţ de a
i crea
progra textul.
mului Cine
ce text ştie,
poate
doriţi
nimeriţ
să
i totul
editaţi.
de la-
Dacă
nceput
doriţi
şi nu
numai va mai
o fi
porţiu nevoie
ne din de alte
text, editări.
selecta
ţi-o cu Alegeţ
instru i
mentu fontul
l Text. din
Dacă meniu
doriţi l
tot variabi
textul, l Fonts
fie îl şi
select stilul
aţi tot, din
fie meniu
select l Font
aţi Style.
stratul Dacă
acelui aţi
text în instala
paleta t
stratur Photos
ilor, hop
indifer corect,
stiluril
ent ce
e de
instru
scriere
ment
, cum
este
ar fi
activ.
bold şi
Dacă italic,
ştiţi vor
exact apare
ce în
doriţi proprii
Capitolul 16: Graffiti digitale
32
1
Pentru a putea folosi în Photoshop fonturi PostScript, trebuie să folosiţi
ATM (de la Adobe Type Manager, nu de la Auto Transport Mărfuri sau
Aici Tundem Măgari). Dacă textul apare frumos şi neted, toate-s bune şi
frumoase. Dacă însă, textul este colţuros şi arată de parcă 1-aţi fi desenat pe
un gard - ca în cazul „Bad type" din figura 16-3 - atunci ceva e în nere-
gulă. Fie încercaţi să folosiţi alt font, fie cereţi expertului local în com-
putere să rezolve problema. Puteţi să vă treziţi cu text neregulat şi dacă
imaginea are o rezoluţie scăzută (detalii despre rezoluţie găsiţi în capitolul
4), iar opţiunea Anti-aliasing este neselectată. Din fericire, aceasta se poate
remedia prin mărirea rezoluţiei imaginii (consultaţi capitolul 4 pentru a
vedea modul corect de a efectua această operaţie) şi prin bifarea opţiunii
Anti-aliasing pe bara de opţiuni.
Introduceţi mărimea caracterului în caseta de opţiuni Font Size. Valoarea
Size se măsoară în puncte [points] (un punct este egal cu 1/72 inci), în
pixeli sau în milimetri, în funcţie de setarea din caseta de dialog
Preferences (Edit=>Preferences=>Units & Rulers).
Valoarea Leading controlează mărimea spaţiului dintre rândurile de text.
Dacă nu introduceţi o valoare Leading, Photoshop va atribui o spaţiere
egală cu 120% din valoarea Size. Dacă introduceţi o valoare, v-aş reco-
manda ca ea să fie de cel puţin 90% din valoarea Size, pentru a împiedica
suprapunerea rândurilor. De exemplu, în figura 16-4, valoarea Size este de
144 pixeli, iar valoarea Leading de 130 pixeli.
Kerning controlează spaţierea dintre două litere. Valorile pozitive îndepăr-
tează literele una de alta, iar valorile negative le apropje. Valorile Kerning
sunt măsurate în unităţi care sunt 1/1000 dintr-un spaţiu „em". Lăţimea
unui spaţiu em depinde de mărimea fontului. De exemplu, la un font de 10
puncte, l em este egal cu l O puncte; la un font de 100 de puncte, l em este
egal cu 100 de puncte. Pentru setarea manuală, executaţi clic cu cursorul
de inserţie între două litere şi introduceţi o valoare sau alegeţi una din
meniul Kerning. Dacă selectaţi în meniu Metrics, veţi utiliza valoarea
kerning atribuită fontului de către producător.
 Fig.16-3:

Good
Dacă textul
este neted
(sus), toate
sunt bune.
Dacă nu
(jos), încer-

type Bad
caţi un alt
font sau
cereţi aju-
tor de la un
expert

type
local.

r M
32 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

2
Fig. 16-4:

Size
Aşa se
măsoară
valorile
Size
(cenuşiu
-Leading

and
închis) şi
Leading
(cenuşiu -Size
deschis).
•S Valoarea Tracking controlează spaţierea dintre mai multe grupuri de
două litere. Dacă doriţi să ajustaţi spaţierea unui cuvânt sau a unei
propoziţii, introduceţi o valoare pozitivă sau negativă pentru a
apropia, respectiv a îndepărta literele. Puteţi alege o setare din
meniul variabil Tracking. Şi această valoare se măsoară în miimi
de spaţiu em.
•/ Photoshop a adăugat şi opţiunile Height şi Width [înălţime şi
lăţime] a caracterelor, ca atribute de formatare accesibile. Pentru a
scala textul vertical sau orizontal, selectaţi tot stratul de text sau doar
anumite caractere şi introduceţi o valoare în paleta Character.
Valorile de peste 100% înalţă sau lăţesc textul, iar valorile de sub
100%, produc efectul opus. Totuşi, v-aş sfătui să folosiţi aceste
opţiuni cu discernământ, ca să nu stricaţi proporţiile armonioase ale
fonturilor. La urma urmei, acele fonturi au fost proiectate de artişti
specialişti în perfecţionarea formelor şi contururilor literelor.
•S Baseline Shift se referă la distanţa la care se află literele faţă de linia de
bază. Scrisul poate fi ridicat sau coborât pentru a produce
superscript sau subscript, pentru elemente ca fracţii şi simboluri gen
trademark şi copyright. Pentru a ajusta Baseline Shift, selectaţi
caracterul şi introduceţi o valoare baseline. Sau, dacă doriţi să
ajustaţi tot stratul, selectaţi-1 în întregime. Valorile pozitive mută
scrisul orizontal deasupra şi scrisul vertical la dreapta faţă de linia de
bază. Valorile negative mută scrisul dedesubt sau la stânga faţă de
linia de bază. Gama valorilor este între -85 şi 85.
•S Ca şi valoarea Size, valorile Leading, Kerning, Tracking şi Baseline
Shift, se măsoară toate în puncte, pixeli sau milimetri, în funcţie
de unităţile
alese în Preferinţe.
r

•S Puteţi găsi sub meniul variabil Character şi alte atribute de

formatare, cum ar fi Small Caps, Superscript şi Underline, printre
altele. Selectaţi porţiunea pe care doriţi s-o formataţi şi alegeţi
atributele din meniu. Faux Bold şi Faux Italic se folosesc în scriere
online. Consultaţi capitolul 19 pentru mai multe informaţii.
Capitolul 16: Graffitî digitale________________________________323

•S Fractional Widths permite spaţiului dintre caractere să varieze, prin

folosirea fracţiunilor de pixeli între unele caractere. De regulă, Fractional
Widths este mai bine să rămână bifată, pentru că asigură cea mai bună
spaţiere pentru scriere, cu excepţia caracterelor minuscule destinate a fi
vizionate online, în care caz opţiunea nu este recomandabilă.
•S Pentru a roti scrisul vertical cu 90 de grade, selectaţi opţiunea Rotate
Character din meniul variabil Character. Scrisul se va roti, plutind paralel
cu linia textului. Caracterele romane din texte verticale sunt mult mai uşor
de citit în această orientare.
S Implicit, prima culoare care apare în paleta Character este culoarea de
prim-plan curentă. Pentru a schimba culoarea înainte de a crea textul, l
puteţi folosi paleta Color sau selectorul de culoare [Color Picker], care
poate fi accesat prin efectuarea de clic, fie pe mostra de prim-plan j
[Foreground] din cutia de instrumente, fie pe mostrele color din paleta i|
Character sau de pe bara de opţiuni. (Dacă aveţi nevoie să recapitulaţi
noţiunile de bază despre culori, revedeţi capitolul 5.)
|! V Dacă doriţi să schimbaţi culoarea textului de la un anumit moment, aveţi
(j grijă să deselectaţi stratul de text activ (de exemplu, selectaţi fundalul sau
S un strat obişnuit). Dacă n-o faceţi şi schimbaţi culoarea prin paleta Color
I sau prin bara de opţiuni, veţi schimba fără să vreţi culoarea stratului de text
l activ. Iar dacă aveţi un strat de text activ şi încercaţi să schimbaţi culoarea
prin mostra de prim-plan [Foreground] din cutia de instrumente, nu se va
întâmpla nimic, până nu deselectaţi stratul de text.

Paleta Paragraph

Partenerul paletei Character în activitatea de formatare a textului este paleta

Paragraph. Iată, pe scurt, ce poate face această paletă:

S Selectaţi una din opţiunile Alignment, pentru a determina dacă mai multe
rânduri de text se vor alinia după marginea lor stângă, dreaptă sau după
centru.
•S Puteţi acum alinia textul justify (stânga-dreapta) în mai multe variante,
cum indică pictogramele paletei. Pentru a personaliza setările alinierii
stânga-dreapta, selectaţi Justification din meniul paletei Paragraph.
S Bifaţi opţiunea Hyphenate, pentru ca Photoshop să despartă automat textul
în silabe. Pentru a personaliza setările despărţirii în silabe, selectaţi
Hyphenation în meniul paletei Paragraph.
•/ Introduceţi valori pentru diversele opţiuni de indentare, pentru a adăuga
spaţiu la stânga, la dreapta, înainte sau după un paragraf. Puteţi indenta şi
numai primul rând al unui paragraf.
Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?
 •/ Opţiunea Roman Hanging Punctuation, aflată sub meniul variabil Para-
graph, pontrolează dacă semnele de punctuaţie ca ghilimelele, apostroful,
două puncte, virgula şi toate celelalte, vor apare în interiorul sau în exteri-
orul casetei de limitare, la Box Text. Dacă o selectaţi, semnele vor
„atârna" [hang] în afara casetei.
•S Opţiunile Adobe Single-line şi Every-line Composer afectează modul în
care Photoshop va trata compoziţia. Compoziţia implică folosirea unei
diversităţi de parametri, cum ar fi spaţierea cuvintelor şi a literelor şi
despărţirea în silabe, pentru a evalua unde ar trebui să se întrerupă un rând.
Lăsaţi bifată opţiunea implicit Every-line Composer.
^ Puteţi combina majoritatea atributelor de formatare, în cadrul aceluiaşi
strat de text, dar nu şi Alignment. Şi, deşi Leading poate fi combinat, I
întregul rând de text se va conforma celei mai mari dintre valorile Leading.

Am ajuns acum la cele două opţiuni care se găsesc exclusiv pe bara de opţiuni
şi nu şi în paletele Character sau Paragraph. (De fapt nu sunt total exclusive barei
de opţiuni. Ele mai pot fi găsite şi în submeniul Type, de sub meniul Layer.)

| S Anti-aliasing. Este bine să selectaţi întotdeauna o formă sau alta de anti-

aliasing, deoarece, dacă selectaţi None, textul va avea margini uşor zim-
ţate, ceea ce nu este de dorit, în mod normal. Spun în mod normal, pentru
că în unele cazuri, dacă creaţi text pentru o pagină de Web, s-ar putea să
doriţi să evitaţi anti-aliasing. (Consultaţi capitolul 19, pentru amănunte
despre text pentru Web.)
Cât despre anti-aliasing, există trei nuanţe. Crisp face textul să arate mai
bine definit. Strong face textul să arate mai dens. Şi în sfârşit, Smooth îl
face să arate mai neted.
' Warp Text [distorsionare text]. Această caracteristică este atât de groza-
vă, încât merită o secţiune proprie, care şi urmează.
Distorsionarea textului în forme ciudate f f
neaşteptate
Distorsionarea textului [warping] în Photoshop este modul său de a simula
facilitatea traseu de text întâlnită la programele de grafică, printre care
Illustrator, Freehand şi CorelDraw. Acum puteţi răsuci, împinge şi întinde
textul, pentru a crea o diversitate de efecte nostime şi trăznite. Priviţi figura
16-5, pentru a vedea câteva exemple de astfel de efecte.
Urmaţi aceşti paşi simpli, pentru a vă distorsiona textul:
1. Selectaţi stratul de text în paleta straturilor [Layers].
Capitolul 16: Graffiti digitale
32
5
2. Selectaţi instrumentul Type din cutia de instrumente şi faceţi clic pe
pictograma Warp Text de pe bara de opţiuni. Sau, alegeţi comanda
Layer=>J_ype=>Warp Text (poate fi activ orice instrument).
A

3. In caseta de dialog Warp Text, selectaţi un stil din meniul Style.

4. Jucaţi-vă cu opţiunile.
Alegeţi orientarea Horizontal sau Vertical. Ajustaţi setarea Bend, pentru a
aplica mai multă sau mai puţină distorsiune. Folosiţi cursoarele Distorsion,
pentru a aplica perspectivă distorsionării.
5. Dacă sunteţi satisfăcuţi de rezultat, executaţi clic pe OK.
arc steag
 Fig. 16-5:
Puteţi
deforma
textul
într-o varie-
tate de
forme, atât
animate,

Poems
cât şi
inanimate.
balon peşte
Editarea stratului de text
Dacă observaţi un cuvânt greşit sau altă gafa tipografică, selectaţi stratul
textului respectiv şi trageţi instrumentul Type peste text, pentru a-1 edita. Din
acel moment, puteţi edita atât conţinutul, cât şi oricare dintre atribute. Apăsaţi
32 Partea a V-a: Prin urinare, luaţi în serios editarea de imagini?

6
Enter (Return pe Mac) pe tastatură sau executaţi clic pe butonul Commit, de pe
bara de opţiuni. Partea grozavă este că straturile de text se salvează odată cu
imaginea, aşa că puteţi revizui textul oricând, atâta vreme cât nu rasterizaţi
(pentru detalii, vezi secţiunea „Rasterizarea unui strat de text"), nu conturaţi
textul sau nu aplatizaţi straturile (pentru detalii despre straturi, consultaţi
capitolul 15).

Iată câteva lucruri pe care le puteţi face cu un strat de text, fără a pierde capa-
bilitatea de a edita textul:

•/ Puteţi reordona sau duplica stratul de text, ca pe un strat obişnuit. Pentru

a-1 muta în faţa sau în spatele altui strat, trageţi-1 în sus sau în jos în lista
straturilor din paleta Layers. O linie neagră va indica unde va fi inserat
stratul de text. Pentru duplicare, trageţi-1 pe pictograma New Layer, din
capătul de jos al paletei Layers.
•S Straturile de text pot fi blocate şi codate color (vezi capitolul 15 pentru
detalii asupra acestor capabilităţi).
^ Puteţi muta sau clona textul. Trageţi-1 cu instrumentul Move, pentru a-1
poziţiona. Efectuaţi Alt+tras (Option+tras pe Mac) pentru a-1 clona.
Amintiţi-vă că prin Alt+tras (Option+tras pe Mac), creaţi un nou strat de
text.
•S Puteţi schimba orientarea unui strat de text, prin comanda Layer=>J_ype=>
Horizontal sau Vertical.
•S Puteţi acum aplica stratului de text oricare dintre modurile de contopire
[Blend Modes] şi puteţi să-i ajustaţi şi opacitatea.
S Straturile de text răspund comenzilor de transformare Rotate, Skew şi
Scale, dar Perspective şi Distort nu le sunt accesibile.
S Puteţi aplica stratului de text stiluri de strat (vezi detalii în capitolul 15).
Chiar şi după aplicarea efectului, dacă schimbaţi textul în orice fel (un font
sau chiar un cuvânt diferit), efectul se conformează schimbării, ca prin
minune!
S Puteţi umple textul cu culoarea de prim-plan sau de fundal, folosind
scurtăturile din tastatură pentru comanda Fiii. Apăsaţi Alt+Backspace
(Option+Delete pe Mac), pentru a umple cu culoarea de prim-plan. Apăsaţi
Ctrl+Backspace (5€+Delete pe Mac), pentru a umple cu culoarea de
fundal. Observaţi că în meniu, comanda Edit=>Fi]l este inactivă (acoperită
cu gri) - de aceea puteţi folosi numai scurtăturile din taste.

Iată cele două lucruri pe care nu le puteţi face cu un strat de text, dacă nu-1
redaţi [render] şi nu-1 convertiţi în prealabil într-un strat obişnuit (mai multe pe
această temă, în secţiunea următoare):
Capitolul 16: Graffm digitale________________________________327

1. Nu puteţi folosi nici unul dintre instrumentele de pictat sau editat. Când
aduceţi un astfel de instrument peste un strat de text, veţi vedea apărând
lângă cursor un cerculeţ barat, simbolul interzicerii.
1. Nu puteţi aplica filtrele de sub meniul Filters.

Nu puteţi crea un strat de text pentru imagini în modurile color indexat, bitmap
şi multichannel, deoarece aceste moduri nu suportă straturile de nici un fel, nu
numai de text. Textul creat în aceste moduri este tratat ca şi cum ar fi fost creat
cu opţiunea Mask şi va fi aplicat pe fundal, de unde nu va mai putea fi editat.
Dacă doriţi să includeţi text în imagini pentru Web, de exemplu, aşteptaţi până
după ce terminaţi contopirile de straturi şi editările de text, pentru a converti
imaginea în culori indexate. (Pentru mai multe despre modurile color, consultaţi
capitolul 6.)

Dacă vă decideţi că nu mai aveţi nevoie de un strat de text, anulaţi-1 prin tras pe
pictograma tomberonului, aflată în partea de jos a paletei straturilor (găsiţi
amănunte în capitolul 15). Sau, faceţi doar clic pe numele stratului şi apoi clic
pe pictograma tomberonului.

Rasterizarea unui strat de text

Pentru a aplica un filtru sau o pictură unui strat de text, trebuie în prealabil să
faceţi ceea ce Adobe numeşte rasterizarea stratului. Pentru a rasteriza un strat
de text, alegeţi comanda Layer=>Rasterize=>Ţype. Rasterizarea converteşte, de
fapt, stratul de text într-un strat obişnuit. Textul se comportă apoi ca şi cum ar fi
fost creat cu opţiunea Type Mask. După rasterizare, textul arată la fel; totuşi, el
nu mai poate fi editat. Observaţi că mica pictograma T din dreptul stratului a
dispărut din lista din paletă! Aşa că, ascultaţi-mi sfatul - asiguraţi-vă că textul
este exact cum îl doriţi, înainte de a rasteriza stratul de text, deoarece după
aceea, posibilitatea de a-1 mai edita s-a dus pe apa Sâmbetei.

Creaţi din text, forme şi trasee

Photoshop creează implicit text bitmap. E şi normal, deoarece Photoshop este
în fond un program de editare bitmap-uri, numai recent căpătând capabilităţi
vectoriale, cum ar fi crearea de obiecte pe straturi de forme speciale, pe bază de
vectori. Formulate concis, programele bitmap se bazează pe o reţea de pixeli
pătraţi coloraţi, care pot varia în densitate. Programele vectoriale se bazează pe
ecuaţii matematice, care sunt folosite pentru definirea de puncte şi trasee.

Dar numai pentru că textul este implicit bitmap, nu înseamnă că Photoshop îl şi

lasă aşa. în versiunea de faţă, puteţi converti cu uşurinţă straturile de text.
32 Partea a V-a: Prin urinare, luaţi în serios editarea de imagini?

5
Abilitatea Photoshop de a crea obiecte vectoriale face pereche cu noua capa-
bilitate de a converti textul în contururi, care sunt denumite, ca şi obiectele, for-
me. Textul conturat este acum bazat pe vectori, ceea ce înseamnă că poate fi
scalat fără a-şi pierde calitatea imaginii - îşi păstrează marginile clare, curate şi
nu devine neregulat, cum ar deveni textul bitmap. Reţineţi că textul rămâne sub
formă de contururi vectoriale, atâta vreme cât nu rasterizaţi, nu fuzionaţi stratul
sau nu aplatizaţi imaginea.

Pentru a crea text conturat, selectaţi stratul de text şi alegeţi comanda Layer=>
Type=>Convert to Shape. Stratul de text va fi convertit în strat de formă, aşa
cum prezintă figura 16-6, obţinând toate caracteristicile unui strat de formă. In
schimb, îşi pierde toate capabilităţile de editare de text. Veţi vedea apărând un
traseu în jurul literelor, traseu care poate fi manipulat cu instrumentele Path
Component Selection sau Direct Selection. (Pentru detalii asupra lucrului cu
formele, consultaţi capitolul 8.)
strat de text convertit'în strat de formă
 Fig. 16-6:
Straturile
de text pot
fi acum
convertite
în forme şi
folosite
pentru
crearea
traseelor.

traseu de lucru creat pentru stratul de text

Deasupra comenzii Convert to Shape se află comanda Create Work Path.
Aceasta creează un traseu care conturează caracterele de pe stratul de text, for-
mând un traseu de lucru (pentru detalii despre trasee, consultaţi capitolul 12).
Traseul de lucru va apare în paleta traseelor şi va putea fi manipulat, ca un
traseu obişnuit. Cu toate acestea, stratul de text nu este convertit - el rămâne
editabil şi rămâne ca text bitmap. Dacă editaţi stratul de text, traseul nu se
schimbă în mod corespunzător. Pentru a obţine un nou traseu, ştergeţi vechiul
strat din paleta Paths şi folosiţi iar comanda Create Work Path.
Capitolul 16: Graffiti digitale________________________________329

Deschiderea sezonului de Vânătoare ta

contururi de selecţie de text
Dacă aţi folosit versiuni anterioare Photoshop, primul lucru pe care îl veţi
observa când veţi face clic cu instrumentul Type înzestrat cu opţiunea Mask, va
fi apariţia pe strat a unui înveliş de un roz ciudat. Iar pe măsură ce veţi
introduce text, literele vor apare albe. în felul acesta, Photoshop vă anunţă că
sunteţi pe cale de a crea o mască. Este asemănător cu editarea folosind modul
Quick Mask, din cutia de instrumente. Când apăsaţi Enter pe tastatura numerică
sau faceţi clic pe butonul Commit, de pe bara de opţiuni, învelişul roz va dis-
pare, lăsând locul cunoscutelor furnici umblătoare ale chenarului de selecţie
[marquee]. (Vezi capitolul 12 pentru explicaţii despre chenarele de selecţie.)
Acum, că textul nou creat stă frumuşel selectat în interiorul imaginii, puteţi să
faceţi tot felul de lucruri cu el, inclusiv următoarele:
l •/ Pentru a muta un contur de selecţie a textului, trageţi-1 cu unul din instru-
1 mentele de selecţie. Sau, apăsaţi tastele cursoare, pentru a împinge con-

! turul selecţiei încoace şi-ncolo. Nu mai puteţi trage cu instrumentul

Type, dar cât timp acesta este activ, puteţi folosi săgeţile cursoare.
l S Pentru a muta sau a clona selecţia de text, se foloseşte aceeaşi tehnică
folosită la mutarea şi donarea oricărei selecţii (consultaţi capitolul 13).
Trageţi cu instrumentul Move pentru a muta textul; efectuaţi Alt+tras
(Option+tras pe Mac) pentru a clona textul.
Cu alte cuvinte, selecţiile create cu opţiunea Type Mask funcţionează la fel
ca oricare selecţie.
v' în interiorul textului se poate picta. După ce coloraţi interiorul literelor,
puteţi folosi instrumentele de editat pentru a întinde culorile, a le voala, a
le deschide etc.
S Puteţi umple textul cu culoarea de prim-plan apăsând Alt+Backspace
(Option+Delete pe Mac). Pentru a umple textul cu culoarea de fundal,
apăsaţi Ctrl+Backspace (3€+Delete pe Mac). Pentru a umple textul cu un
amestec de culori, trageţi peste text cu instrumentul Gradient. Mai simplu
nici că se poate.
•S Puteţi aplica o bordură în jurul textului prin comanda Edit=>Sitroke.
S înainte de a umple sau atinge conturul de selecţie, asiguraţi-vă că textul
este poziţionat acolo unde doriţi. După ce aţi creat text colorat cu bordură,
el nu mai poate fi mutat fără a lăsa o gaură pe strat. Acelaşi lucru este
valabil pentru alte comenzi de pictare şi editare aplicate unui contur de
selecţie de text. De aceea, nu e rău să creaţi un nou strat, înainte de a crea
conturul de selecţie al textului. Aceasta vă va permite să mutaţi textul, fără
a afecta imaginea de dedesubt.
33 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

0
\ S Dacă doriţi să ştergeţi textul creat cu opţiunea Type Mask - şi nu mi-aţi |
urmat sfatul să creaţi textul pe propriul strat - va trebui să anulaţi paşii
parcurşi folosind paleta History (vezi capitolul 11), pentru a aduce înapoi |
imaginea pe care o aveaţi înainte de apariţia textului.

Oricare dintre aceste tehnici poate produce rezultate remarcabile. Ca să vă

faceţi o idee mai bună, vă voi arăta în secţiunea următoare cum să creaţi con-
tururi de litere şi text cu umbre. Vă voi mai arăta şi cum să creaţi caractere
translucide. Pentru demonstraţie full-color, priviţi planşa color 16-1.

Trasarea de contururi în jurut literelor

Următorii paşi vă vor ghida în producerea contururilor de caractere veritabile,
precum cele din exemplul aflat în partea de sus a planşei color 16-1. Puteţi
vedea prin interiorul literelor şi puteţi face bordurile cât de groase doriţi. Ce-aţi
putea cere mai mult, în viaţă?
1

1. Creaţi un strat nou.

Nu este neapărat să puneţi textul pe propriul său strat, dar prin asta sim-
plificaţi editarea ulterioară a textului, dacă devine necesară. Pentru a crea
stratul, faceţi clic pe pictograma New Layer din paleta straturilor, aşa cum
am discutat în capitolul 13.
2. Selectaţi instrumentul Type din cutia de instrumente şi opţiunea
Mask, de pe bara de opţiuni.
3. Setaţi atributele de formatare în paletele Character şi Paragraph sau
pe bara de opţiuni.
4. Faceţi clic pe pânză cu instrumentul Type.
Introduceţi textul, apoi apăsaţi Enter pe tastatura numerică sau faceţi clic
pe butonul Commit de pe bara de opţiuni. Mutaţi apoi conturul selecţiei de
text în poziţia dorită, fie prin tragere, fie împingându-1 cu tastele marcate
cu săgeţi.
5. Setaţi culoarea de prim-plan la alb.
Puteţi face aceasta rapid, apăsând tasta D pentru a obţine culorile implicite,
apoi X, pentru a le inversa.
6. Asiguraţi-vă că nu este selectată căsuţa de validare a opţiunii Lock
Transparent Pixels, din paleta straturilor.
în pasul următor, veţi aplica o atingere spre centrul conturului de selecţie
(mai exact, o jumătate apărând în interiorul conturului şi cealaltă jumătate
în exterior). Dacă nu deselectaţi căsuţa de validare Lock Transparent
Pixels, Photoshop nu vă va permite să pictaţi pe strat.
Capitolul 16: Graffm digitale
33
1
7. Alegeţi comanda Edit=>Stroke, selectaţi butonul radio Center şi intro
duceţi 12 drept valoare pentru Width.
După ce aţi făcut selecţiile în caseta de dialog Stroke, apăsaţi Enter (Return
pe Mac). Aveţi acum un contur alb, de 12 pixeli grosime, în jurul textului.
8. Setaţi culoarea de prim-plan la negru sau la altă culoare închisă.
Pentru a crea exemplul din partea de sus a planşei color 16-1, am schimbat
culoarea de prim-plan la roşu.
9. Alegeţi comanda Edit=>Ştroke şi introduceţi 4 ca valoare Width.
Lăsaţi setarea Location la Center.
Apăsaţi acum Enter (Return pe Mac). Felicitări! Aţi obţinut efectul pre-
zentat în figura 16-7 şi în partea de sus a planşei color 16-1. Dacă aţi creat
textul pe stratul lui, cum am recomandat la pasul l, puteţi folosi instru-
mentul Move pentru a repo/iţiona textul, dacă este nevoie. Puteţi şi meş-
teri cu modurile de contopire şi cursorul opacităţii din paleta straturilor,
pentru a schimba felul cum se contopeşte textul cu imaginea de dedesubt.
 Fig. 16-7:
Un contur
de selecţie,
creat în
mod â
Adăugarea umbrelor în spatele literelor
în paşii următori, veţi crea litere cu umbre, aşa cum puteţi vedea în figura 16-8
şi în al doilea exemplu din planşa color 16-1. Acest fel de umbre sunt cunoscute
de obicei sub numele de umbre căzute, pentru că nu se întind dinspre litere,
ci numai stau sub ele. Noua facilitate automată Layer Styles face aplicarea
umbrelor rapidă şi facilă. Consultaţi capitolul 15 pentru informaţii
amănunţite asupra stilurilor de straturi (care pot fi aplicate atât straturilor de
text, cât şi straturilor obişnuite).
33 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

2
1. Setaţi culoarea de prim-plan la alb. Pentru a face aceasta rapid, tastaţi
D şi apoi X.
2. Formataţi şi creaţi textul, folosind instrumentul Type obişnuit, cu
opţiunea Text Layer şi folosind paletele adecvate sau bara de opţiuni.
Una, alta etc. Cu alte cuvinte, faceţi ce trebuie să faceţi.
3. Poziţionaţi textul cu instrumentul Move, dacă este nevoie.
4. Alegeţi comanda Layer=>Layer StyJe=>Drop Shadow.
 Fig.16-
8:
Umbrele
căzute scot
textul în
evidenţă
faţă de
fundal şi îl
fac să
arate bine.
 Va apare o casetă de dialog cu diverse setări. Asiguraţi-vă că este bifată
căsuţa de validare Preview. Meşteriţi din setări, previzionând simultan
efectul asupra textului. Vă recomand să lăsaţi Blend Mode la setarea
implicită Multiply. Pentru text, o opacitate de 65-75% este, de obicei,
suficientă.
Opţiuinea Angle vă permite să determinaţi de unde vine sursa de lumină
care creează umbrele. Mutaţi linia pe cadran sau introduceţi o valoare,
pentru a seta unghiul dorit. Distance determină cât de departe este proiec-
tată umbra faţă de litere. Menţinerea umbrei în apropierea caracterelor
conduce la un efect mai aspectuos. Spread şi Size afectează fineţea, inten-
sitatea şi dimensiunea umbrelor. Pentru moment, menţineţi setările impli-
cite pentru Angle, Distance, Blur şi Intensity.
5. Apăsaţi Enter (Return pe Mac) când sunteţi satisfăcuţi de aspectul
umbrelor.
6. Schimbaţi culoarea de prim-plan la gri mediu sau la altă culoare medie.
In planşa color 16-1 am folosit roşu închis. Această culoare este pentru
umbrele uşoare din interiorul literelor.
7. Alegeţi comanda Layer=>Rasterize=>Ţype.
Capitolul 16: Graffiti digitale________________________________333

Acest pas vă permite să pictaţi pe text.

8. Bifaţi Lock Transparent Pixels, în paleta straturilor.
Acest pas protejează zonele transparente şi permite numai culorii să fie
aplicată textului.
9. Selectaţi instrumentul Airbrush şi alegeţi o pensulă mare şi moale din
paleta pensulelor de pe bara de opţiuni (faceţi clic pe săgeata de lângă
pictograma pensulei pentru a accesa paleta derulantă Brushes).
10. Pictaţi câteva tuşe de culoare peste litere cu instrumentul Airbrush.
Aveţi acum ceva asemănător imaginii prezentate în figura 16-5 şi în exem-
plul din mijlocul planşei color 16-1.

Transformaţi literele în fantomele propriilor

tor forme
•
Acest ultim set de paşi vă ghidează în producerea de litere translucide, care sunt
materia primă pentru crearea de text fantomatic sau nuanţat [tinted] (vezi al
treilea exemplu din planşa color 16-1). Aţi putea crede că acest efect este mai
greu de obţinut, dar de fapt, este mult mai facil decât tehnicile anterioare.

1. Porniţi cu un fundal deschis la culoare.

Voi explica în capitolul 18 cum să ajustaţi culorile într-o imagine.
2. Schimbaţi culoarea de prim-plan la una întunecată.
Observaţi că în planşa color 16-1 am optat pentru oranj închis.
3. Selectaţi instrumentul Type obişnuit şi creaţi textul.
Photoshop creează caractere în culoarea de fundal şi le plasează pe un nou
strat de text.
4. Trageţi sau împingeţi textul în poziţie, folosind instrumentul Move.
5. Apăsaţi o tastă numerică.
Când lucraţi cu un strat, apăsarea unei taste numerice schimbă opacitatea
stratului. Numerele mai mari fac selecţia mai opacă, iar numerele mai
mici, mai transparentă. Capitolul 15 explică toate acestea detaliat, dar pen-
tru moment, apăsaţi diverse numere până obţineţi efectul dorit. (Dacă pre-
feraţi, puteţi trage cursorul Opacity din paleta straturilor.)
6. Selectaţi instrumentul Airbrush.
Apăsând tasta A, obţineţi pensula-spray.
j j t)____________Partea a W-a: Prin urinare, luaţi în serios editarea de imagini?

7. Alegeţi o pensulă mare şi moale din paleta pensulelor aflată pe bara

de opţiuni.
7. Faceţi clic pe stratul de fundal.
8. Setaţi culoarea de prim-plan la alb şi trageţi câteva tuşe cu pen-
sula-spray pe fundal.
Aşa-i că-i frumos? Nu sunt sigur dacă arată mai mult a invitaţie la nuntă, la
operă sau la un parastas, dar sigur arată frumos!
 Capitolul 17
Expediţie printre filtre
. •••- s m B :.... •;• '» -s ş fţ m m %

\n acest capitol

> Aplicarea, reaplicarea şi moderarea [fading] efectelor de filtru

> Clarificarea [sharpening] unei imagini
> Folosirea comenzii Unsharp Mask
> Voalarea unui fundal cu Gaussian Blur
> Aplicarea comenzii Motion Blur
,
> Randomizarea pixelilor cu Add Noise
> Crearea imaginilor în relief, folosind Emboss
> Umplerea suprafeţelor cu culori plate [flat], folosind Facet
> Aproximarea [averaging] culorilor cu Median
«: a . ..:. '• !f li 1 •: * * m , S i... « . » # ! «

acă sunteţi fotograf sau aţi luat ceva lecţii în materie, ştiţi cum funcţionează
filtrele fotografice. Ele procesează sau refractează lumina, pentru a modifica
imaginea când intră în camera foto. Un filtru diurn reţine o parte din albastrul
imaginii. Un obiectiv de polarizare elimină lumina reflectată. Un obiectiv
superangular refractează imaginea periferică în fotografie.

Dar filtrele reale prezintă nişte probleme. Ocupă mult loc în geantă, de obicei
sunt lovite şi se zgârie şi-ţi scapă jos pe piatră, când ţi-e lumea mai dragă. In
plus, trebuie să te decizi ce filtru să foloseşti, chiar când faci fotografia. Nu
numai că e greu să experimentezi printr-un obiectiv, dar orice decizie ai lua,
rămâne definitivă. Dacă ai folosit superangularul, nu mai poţi să repari imagi-
nea distorsionată.
 | ^ Toate filtrele pot fi găsite sub
Cu filtrele Photoshop e cu totul altceva: un singur meniu (numit - ce
surpriză -
Toate f
Filter).
33 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

6
 J S Puteţi anula o filtrare prin Undo, dacă nu vă convine rezultatul.
•S Puteţi previziona efectul majorităţii filtrelor obişnuite. l | S Puteţi aplica
mai multe filtre succesiv şi puteţi chiar reveni de mai multe
ori la acelaşi filtru.
l S Majoritatea filtrelor Photoshop nu au corespondenţi în lumea reală, ceea ce
înseamnă că puteţi modifica imaginile în moduri de neconceput pentru o |
cameră foto.

Dacă sunteţi fotograf, ar fi bine să renunţaţi la unele filtre ale camerei foto şi să
folosiţi în locul lor filtrele oferite de Photoshop. Desigur, puteţi să folosiţi încă
obiective de corecţie, pentru a ajusta culoarea şi a îndepărta lumina reflectată,
dar să evitaţi filtrele cu efecte speciale, care fac imaginile să arate mai multe
decât pot ochii să vadă. Astfel de filtre limitează doar gama efectelor care pot fi
aplicate mai târziu în Photoshop.

Dacă nu sunteţi fotograf, filtrele vă vor deschide o întreagă gamă de posibilităţi,

pe care n-o întrece nici o altă funcţie din Photoshop. Filtrele aplică schimbările
automat, aşa că nu trebuie să fii artist pentru asta (deşi o viziune artistică nu
strică de loc). Filtrele pot face imaginile slabe să arate mai bine, iar imaginile
bune să arate fantastic. Şi pot fi folosite pentru a produce efecte speciale, cum
ar fi mişcare de cameră şi texturi reliefate. Pe scurt, filtrele transformă Photo-
shop într-o maşinărie fotografică foarte bună!

Photoshop 6 nu aduce nici un nou filtru, dar şi aşa, aveţi aproape 100 de filtre
cu care să vă jucaţi. Acest capitol nu acoperă nici parţial toate filtrele Photo-
shop, doar pe acelea pe care le veţi folosi mai des. Pentru a vedea alte câteva
filtre în acţiune, consultaţi capitolul 21.

Câtetfa date despre filtre

înainte de a mă lansa în explicaţii despre filtrele Photoshop, reţineţi câteva date
generale despre filtre:

! S Dacă o porţiune a imaginii este selectată, filtrul va afecta numai selecţia,

lăsând restul imaginii nemodificată. Dacă nici o porţiune a imaginii nu este
selectată, filtrul va afecta întreaga imagine.
j S Pentru a crea tranziţii line între zonele filtrate şi cele nefiltrate dintr-o ima-|
gine, estompaţi conturul de selecţie, alegând comanda S>elect=>F_eather (vezi
capitolul 13).
l •/ După ce aplicaţi un filtru, puteţi să-1 reaplicaţi în acelaşi mod, alegând pri-I
mă comandă din meniul Filter sau apăsând Ctrl+F (§€+F pe Mac).
Capitolul 17: Expediţie printre filtre
33
7
' Unele filtre prezintă o casetă de dialog, ca să puteţi controla modul
cum sunt aplicate. Dacă ultimul filtru folosit era un astfel de filtru,
apăsând Ctrl+Alt+F (98+Option+F pe Mac) reafişaţi caseta de
dialog şi puteţi aplica filtrul din nou, folosind alte setări. (Capitolul
10 explică modul de folosire a opţiunilor de previzionare şi a altor
controale din casetele de dialog ale filtrelor.)
' Pentru a şterge prin Undo ultimul filtru, apăsaţi Ctrl+Z (5€+Z pe
Mac). Spre deosebire de filtrele contramandate, filtrul şters rămâne
în prima poziţie în meniul Filter, aşa că-1 puteţi aplica mai târziu,
apăsând Ctrl+F (§€+F pe Mac).
' Unele filtre necesită între câteva secunde şi câteva minute pentru
aplicare. Puteţi contramanda între timp aplicarea, apăsând Esc.
Numele filtrului precedent rămâne în capul listei meniului Filter,
aşa că nu puteţi apăsa Ctrl+F (§€+F pe Mac) pentru a aplica un
filtru contramandat.
' Dacă nu sunteţi satisfăcuţi de rezultatul filtrului sau filtrelor aplicate şi
nu le puteţi şterge prin Ctrl+Z (3€+Z pe Mac), folosiţi paleta History
pentru a reveni la o stare sursă - termenul Photoshop pentru un stadiu
anterior salvat - care vă convine (vezi capitolul 11 pentru detalii
asupra paletei History).
' Comanda Fade desemnează contopirea unei imagini filtrate cu
geamăna ei intactă Notă: Dacă sunteţi un utilizator Photoshop
veteran, veţi fi nedumerit când veţi căuta şi nu veţi găsi comanda
Fade sub meniul Filter. Ea a fost strămutată sub meniul Edit; dacă
alegeţi Edit=>Fade sau apăsaţi Ctrl+Shift+F (§€+Shift+F pe Mac)
imediat după aplicarea unui filtru, va apare caseta de dialog Fade,
permiţându-vă să meşteriţi cu opacitatea şi modul de contopire al
imaginii filtrate. Această comandă vă permite să creaţi tot felul de
variaţiuni ale unui filtru, cum se prezintă în figura 17-1. în exemplul
din figură am aplicat o dată filtrul Fresco, apoi am folosit comanda
Fade cu opacitatea setată la 60% şi, în final, am aplicat modul de
contopire Darken.
Comanda Fade poate fi aplicată şi după pictarea, focalizarea sau
nuanţarea [tone'd] unei imagini. Cu alte cuvinte, puteţi modera [fade]
efectul creat cu oricare dintre următoarele instrumente: Paintbrush,
Airbrush, Pencil, Rubber Stamp, History Brush, Gradient, Blur,
Sharpen, Smudge, Dodge, Burn, Sponge şi toate instrumentele
Eraser. Şi dacă nu vi se pare de ajuns, puteţi aplica Fade unei zone
umplute sau atinse cu culoare sau chiar lichefiate. Consultaţi
capitolele care explică aceste instrumente şi tehnici.
Nu uitaţi că trebuie să aplicaţi comanda Fade imediat după aplicarea
unui filtru. Dacă daţi altă comandă sau aplicaţi imaginii un instrument
de pictat sau editat, nu mai puteţi folosi comanda Fade. Singura
alternativă este să folosiţi paleta History şi să reveniţi la o stare
sursă anterioară aplicării filtrului. Puteţi reaplica filtrul şi apoi să
alegeţi comanda Fade. (Iarăşi, pentru detalii asupra paletei History,
consultaţi capitolul 11.)
33 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

8
Original Fresc
ă
Opacitate 60% Opacitate 60%, darken
 Fig.17-1:
Un domn
elegant îşi
schimbă
înfăţişarea.
Cum să întăriţi detaliile spălăcite
Indiferent cât de bine ar arăta o imagine înainte de scanare, este posibil ca ea să
apară pe ecran un pic mai prost focalizată. Imaginea din figura 17-2 este un
astfel de exemplu, exagerat. Realizată cam pe vremea când se clădea Stone-
henge, această fotografie a suferit ravagiile timpului. Probabil că n-a fost bine
focalizată de la început, dar după atâţia ani arată aşa de neclară, încât juri că a
fost sculptată în gelatină.

Fig.17-2:
Imaginile
antice
precum
aceasta
sunt cunos-
cute pentru
slaba
focalizare.
Capitolul 17: Expediţie printre filtre
33
9
 Soluţiile pentru lipsa clarităţii sunt cele patru comenzi din submeniul Filter=>
Sharpen. Următoarele secţiuni explică modul cum funcţionează aceste filtre şi
când să le aplicaţi - dacă e cazul.

Clarificatoarele dintr-un foc

Primele trei filtre de clarificare - Sharpen, Sharpen Edges şi Sharpen More - sunt
ceea ce eu numescfîltre dintr-unfoc (single-shots filters). Când le alegeţi, ele îşi
fac treaba fără intermediul casetelor de dialog complexe sau altor forme de
interogatoriu digital. Aceste filtre, cu numele lor oneste, sunt simplu de folosit.

Din păcate, la Photoshop primeşti ceea ce dai - figurativ vorbind. Cu alte cu-
vinte, dacă nu depui muncă pentru ceva, rezultatele sunt cam mediocre. Aşa
cum demonstrează figura 17-3, toate cele trei filtre Sharpen clarifică, dar nici
unul nu remediază satisfăcător problemele de focalizare ale imaginii.

Sharpen Sharpen More Sharpen Edges

Fig. 17-3:
Efectele
aplicării
celor trei
filtre de
clarificare,
sunt sur-
prinzător
de slabe.

Figura 17-3 prezintă rezultatele aplicării fiecăruia dintre cele trei filtre dintr-un
foc asupra unui detaliu al imaginii. In fiecare caz, am aplicat filtrul odată
(rândul din mijloc) şi apoi a doua oară (ultimul rând), în orice caz, iată ce face
fiecare dintre aceste filtre:
Filţer=>Sharpen=>Sharpen întăreşte foarte uşor focalizarea imaginii. Dacă
fotografia este deja bine focalizată, dar mai are nevoie doar de puţină
 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

întărire ca să devină perfectă, filtrul Sharpen este perfect. Altfel, să vă iasă

din cap.
Filtrul Sharpen More întăreşte focalizarea mai dramatic. Deşi este pe
departe cel mai folositor dintre cele trei, este încă destul de rudimentar. De
exemplu, imaginea centrală din figura 17-3 nu este destul de clară, pe când
imaginea de jos este aşa de clară, încât mici puncte - numite arte/acte -au
început să se formeze în rochia femeii. Nimeni nu aplaudă.

•S Filtrul Sharpen Edges este o completă pierdere de timp. El clarifică aşa-

zisele margini dintr-o imagine, fără a limpezi vreuna dintre zonele inter-
mediare, în figură, de exemplu, filtrul clarifică doar conturul feţei bărba-
tului, dar ignoră interiorul hainei sale. Rezultatul este un efect neconsec-
vent, care în cele din urmă zdrenţuieşte marginile elementelor, lăsând
restul aburit prin comparaţie.

După cum v-aţi dat probabil seama, nu sunt un admirator al acestor filtre. Cu
toate astea, puteţi încerca să aplicaţi Sharpen sau Sharpen More unei imagini, să
vedeţi dacă vă rezolvă problemele. Dacă un filtru dintr-un foc se dovedeşte a fi
suficient, e grozav. Dacă nu, anulaţi efectul prin Ctrl+Z (3€+Z pe Mac) şi încer-
caţi comanda Unsharp Mask, pe care o voi explica imediat. Este mai compli-
cată, dar merge ca-n basme!

Unsharp Mask: filtrul cu un nume ciudat

Dacă programatorii Photoshop ar fi fost naşii lui Superman, 1-ar fi numit pro-
babil „Un individ obişnuit din Kripton". în loc să descrie ce face individul,
programatorii ar descrie originile sale. Spun acestea, pentru că exact aşa au
procedat cu comanda Filţer=>Sharpen=>Unsharp Mask. în loc să numească
filtrul „Supersharpen", ceea ce ar fi avut o brumă de sens, ei 1-au numit după o
tehnică veche de acum vreo 40 de ani a camerei foto statice, pe care o mână de
profesionişti în halate albe se prefac că o înţeleg pentru a impresiona reprezen-
tantele sexului opus.

Aşa că uitaţi de Unsharp Mask şi gândiţi „Supersharpen". Pentru a folosi co-

manda Supersharpen [superclarificare], alegeţi Filţen=>Sharpen=>Unsharp
Mask. Va apare caseta de dialog Supersharpen, cum o vedeţi în figura 17-4.

în interiorul casetei de dialog „Supersharpen"

Ca şi caseta de dialog Dust & Scratches (vezi capitolul 10), caseta de dialog
Unsharp Mask, prezentată în figura 17-4, vă permite să previzionaţi efectele
Capitolul 17: Expediţie printre filtre

schimbării valorilor din cele trei casete de opţiuni. Puteţi previziona filtrul în
interiorul casetei de dialog sau în fereastra principală a imaginii. Dacă nu vă
mai amintiţi exact cum se procedează cu aceste funcţii de previzionare, revedeţi
capitolul 10. Pentru a clarifica o imagine, folosiţi cele trei bare-cursor, după
cum urmează:
Fig.17-4:
Toţi
experţii
sunt de
acord:
caseta de
dialog
Unsharp
Mask ar
trebui să
fie numită
Super-
sharpen.
Schimbaţi valoarea Amount între l % şi 500%, pentru a schimba gradul de
clarificare. Poate vi se pare evident, dar ca să fiu sigur: o valoare Amount
mai ridicată, va produce o clarificare mai pronunţată.
Ajustaţi valoarea Radius pentru a specifica lăţimea marginilor pe care
doriţi să le clarificaţi. Dacă imaginea are o stare generală bună, folosiţi o
rază de 0,5. Dacă marginile par moi şi siropoase, cum sunt cele din figura
17-2, folosiţi o rază de 1,0. Şi dacă marginile sunt aproape inexistente,
folosiţi o rază de 2,0. în general, nu e bine să coborâţi sub 0,5 sau să urcaţi
peste 2,0 (deşi valoarea maximă este de 250,0).
Nu este nevoie să introduceţi în caseta de opţiuni Radius valori ca 1,0 sau
2,0. Un simplu l sau 2 este suficient. Dar puteţi introduce valori zecimale
- ca 1,1 sau 1,9 - dacă ştiţi precis ce valoare vă trebuie.
Ca şi opţiunea Threshold [prag] din caseta de dialog Dust & Scratches,
opţiunea Unsharp Mask Threshold determină cât de diferiţi trebuie să fie
doi pixeli învecinaţi, pentru a fi consideraţi margine. (Pentru a revedea
acest concept, consultaţi capitolul 10.) Valoarea Threshold implicită O îi
spune programului să clarifice totul. Ridicând valoarea, îi spuneţi să nu
clarifice pixelii cu diferenţe mici de contrast.
34 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

2
J -S Ideea în sine este bună, dar implementarea ei de către Photoshop lasă puţin
de dorit. Filtrul creează tranziţii abrupte între pixelii clarificaţi şi cei
ignoraţi, ceea ce conduce la un efect nerealist. De aceea v-aş recomanda să
lăsaţi setarea Threshold la valoarea 0.

CâteVa scenarii de clarificare

Figura 17-5 demonstrează efectele câtorva valori Amount şi Radius diferite,
asupra aceluiaşi detaliu, căruia i-am aplicat în figura 17-3 comanda Sharpen
More. în figura 17-5, valoarea Threshold este în toate cazurile 0.
 ;

Fig. 17-5:
Efectele 100%, 1.0 50%, 2.0
unor valori
Amount şi
Radius dife-
rite asupra
unui detaliu
dintr-o
fotografie
veche.
200%, 0.5
500%, 0.5 250%, 1.0 125%, 2.0
Figura 17-5 este organizată pe două rânduri. Pentru imaginile din primul rând,
am început cu valorile Amount de 200% şi Radius de 0,5. Apoi, am înjumătăţit
valoarea Amount şi am dublat Radius, la fiecare din următoarele două imagini.
Deşi efectul este asemănător de la o imagine la alta, se poate observa că la
imaginea din dreapta, marginile sunt mai groase decât la imaginea din stânga.
(Diferenţele nu sunt uşor discernibile, necesitând o examinare mai atentă.)

Rândul al doilea al figurii prezintă efecte de clarificare mai pronunţate. Şi aici,

am început cu un set de valori Amount şi Radius - 500% şi 0,5 - şi am înjumă-
tăţit progresiv setarea Amount, dublând-o pe Radius. Observaţi marginile mai
groase la imaginea din dreapta şi conţinutul mai mare de artefacte (acele puncte
de pe haină şi pălărie) al imaginii din stânga.

După ce am experimentat cu câteva setări diferite, am decis că setările mele

preferate sunt valorile Amount de 250% şi Radius de 1,0. Imaginea finală,
clarificată cu aceste setări, este prezentată în figura 17-6.
Capitolul 17: Expediţie printre filtre
34
3
Fig. 17-6:
Imaginea
din figura
17-2
clarificată
cu valori
Amount de
250% şi
Radius de
1,0.
Miopia adaugă profunzime
Dacă ca la undeva, departe. Mai are efectul de a face personajele din prim-plan
doriţi opusul mai focalizate ca înainte.
ca o lui
porţiu clar. Pentru a completa efectul, am selectat colţul din dreapta jos al
ne a Dar imaginii, cu porţiunea de teren dintre personaje şi obiectiv. Am
imagi voalat estompat selecţia (folosind comanda Şelect=>Feather setată la
nii să şi clar valoarea 30) şi apoi am voalat-o. Rezultatul este un efect de voalare
devin pot treptată, ca şi cum terenul ar deveni progresiv mai puţin focalizat, pe
ă mai merge măsură ce iese din raza de vizualizare.
voalat mână-
ă, în n In majoritatea cazurilor, voalarea este un efect special. Spre
loc de mână, deosebire de clarificare, care are efectul de a corecta focalizarea,
clarifi chiar voalarea accentuează realitatea, exagerând adâncimea imaginii. Pe
cată, în scurt, nu aveţi nevoie să voalaţi imaginile -şi probabil o veţi face
puteţi aceeaş mult mai rar decât clarificarea - dar e foarte distractiv.
aplica i
una imagi
dintre ne.
come Detalii
nzile le
de clare
sub stau în
meni prim-
ul plan,
Filţer iar
=>Bl partea
ur. voalat
Imedi ă stă
at, în
voi, fundal
cititor .
ii mei
ageri, Să
v-aţi luăm,
şi de
întreb exemp
at: lu,
„Voal figura
ată? 17-7.
De ce în
aş imagin
vrea e, am
ca selecta
imagi t
nea fundal
mea ul şi 1-
să fie am
voalat voalat.
ă?" Scena
Acea a
sta deveni
este o t un
probl pic
emă mai
clasic intimă,
ă. Vă ca şi
gândi cum
ţi la fundal
voalat ul ar fi
Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?
Alegerea Voalării potrivite
Primele două comenzi de sub meniul Filţer=>Blur - Blur şi Blur More - sunt
Prostul şi Prostul Proştilor dintre filtrele de voalare. Ca şi corespondenţii lor
Sharpen şi Sharpen More, ele produc efecte predefinite, care nu par niciodată să
fie chiar ceea ce căutaţi.
 Fig.17-7:
Voalarea
fundalului
şi a unei
porţiuni
mici din
prim-plan
(dreapta-
jos), scoate
în evidenţă
personajele.
Coma nu dar orice valoare de peste 10,0 intră în domeniul orbirii certificate, în
nda contea figura 17-7, am voalat fundalul cu o valoare Radius de 4,0 şi
Super ză porţiunea de teren din dreapta jos cu valoarea Radius
blur - numel de 2,0.
filtrul e,
care ziceţi-i
are „Supe
puter rblur"
ea sau,
neces cum ar
ară zice
pentr domn
u a ul
face Gauss,
bine Ueber
ceea blur.
ce
trebui Când
e alegeţi
făcut Filţer=
- este >Blur
acum =>Gau
Filţer ssian
=>Bl Blur,
ur=> Photos
Gaus hop
sian afişeaz
Blur. ă
Filtrul caseta
este de
numit dialog
după prezen
Karl tată în
Fried figura
rich 17-8.
Gaus Valoar
s, un ea
vechi Radiu
mate s
matic deter
ian mină
germ număr
an, ul de
chiar pixeli
mai care
bătrâ sunt
mixaţi
n
la o
decât
aplicar
fotog
e.
rafia
Puteţi
din
urca
figura
până
17-2. la
Dar 250,0,
5^ Ueberb/ur///
în caseta
de dialog
Ueberblur,
cunoscută
si sub nu-
mele de
Gaussian
Blur, canti-
tatea exac-
tă de voa-
lare dorită.
Producerea efectului de mişcare şi de piese
de puzzte
Submeniul Filţer=>Blur conţine trei filtre adiţionale - Motion Blur, Radial Blur
şi Smart Blur-toate fiind exclusiv filtre de efecte speciale. Filtrul Motion Blur
face o imagine să pară că se mişcă în linie dreaptă, iar filtrul Radial Blur poate
fi folosit pentru a mişca o selecţie în cerc sau în zoom spre privitor. Opţiunea
Smart Blur detectează marginile elementelor dintr-o imagine şi voalează numai
între ele - producând aparenţa că Photoshop decupează imaginea în piese de
puzzle, pe care le voalează. Dacă aplicaţi efectul în doze masive, rezultatul este
o imagine asemănătoare unei acuarele, nu departe de efectul produs de filtrul
Filţer=>Artistic=>Watercolor.

Dintre cele trei, Motion Blur este filtrul pe care îl veţi folosi, probabil, cel mai
des. în primul rând, caseta de dialog oferă opţiunile de previzionare standard,
făcând acest filtru accesibil şi previzibil, în al doilea rând, e mult mai uşor de
folosit decât altele, în sfârşit, comparat cu Radial Blur, care e unul dintre cele
mai leneşe filtre din Photoshop, cere mult mai puţin timp pentru aplicare.

Când alegeţi Filţen=>Blur=>Motion Blur, Photoshop vă prezintă caseta de dia-

log Motion Blur. Filtrul întinde pixelii la un unghi şi pe o distanţă specificate.
Introduceţi unghiul şi distanţa în casetele de opţiune corespunzătoare. Sau,
pentru a schimba valoarea Angle, puteţi trage spiţa din interiorul cercului din
partea dreaptă a casetei de dialog.

De exemplu, figura 17-9 prezintă două aplicări discrete ale filtrului Motion
Blur. Pentru a voala acel băiat, 1-am selectat, am estompat selecţia şi am aplicat
filtrul Motion Blur, cu o valoare Angle de 90° - perpendicular şi jos - şi o
valoare Distance de 30 pixeli. Pentru a voala braţul surorii sale - cel dinspre
34 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

6
fratele său - am folosit un unghi de 45° şi o valoare Distance de 6 pixeli. După
cum puteţi vedea, valorile Distance de peste 20 mânjesc imaginea de n-o mai
recunoaşteţi; valorile Distance mai mici produc efecte mai subtile.
Fig.17-9:
Două
aplicări Mama, uite la Joey, î^S 'ar se .Copii, v-am mai
nevero- teleportează la "\ nava-mamă!" rugat, jucaţi-vă
simile ale frumos!"
filtrului
Motion
Blur.
Un yhitfeci de filtre
Subm presăr Noise amestecă aleator culorile pixelilor selectaţi. Rezultatul este un
eniuri ate strat de patină care dă imaginilor lucioase aparenţa de textură.
le prin
Filţer meniu Alegeţi comanda Filţer=>Noise=>Add Noise pentru a afişa caseta de
=>Sh l dialog Add Noise, prezentată în figura 17-10. Iată cum puteţi folosi
arpen Filter. opţiunile găsite în casetă:
şi
Filţer
=>Bl Da
ur
conţi ţi
n
filtrel im
e pe
care agi
le
veţi nil
folosi
cel
mai
or
des.
De
un
fapt,
dacă
asp
aveţi
chef,
ect
puteţi
sări
asp
restul
acest
m,
ui
capit
băr
ol,
fără a
băt
pierd
e
esc
mare Pentru
lucru. începu
Dar, t,
dacă alegeţi
aveţi coman
câtev da
a Add
minut Noise
e (a nu
libere se
, v-aş confu
mai nda cu
arăta încă
câtev neinve
a ntatul
come filtru
nzi Adeno
intere ids
sante [amig
ce se dale]).
află Add
Capitolul 17: Expediţie printre filtre
347
Fig. 17-10: S '°°* B
Acest filtru
----------------------------------
.
----------------------------------
; Am unt:
adaugă ° F
s
„zgomot" ~~
imaginii, jf Distribution •
conferindu-i i ^ Uniform ,
o textură li£ŞNşian........
granulată. r:Monochromatic
| S Trageţi triunghiul cursorului Amount sau introduceţi o valoare între 10% şi
400% pentru a controla cât zgomot va primi imaginea. Photoshop 6 folo-
seşte valori Noise bazate pe procente, nu pixeli, ca în variantele prece-
dente. Valorile scăzute - cum este valoarea implicită de 12,5% sau mai
puţin - permit o cantitate redusă de zgomot; valorile ridicate, permit mai
multă. Orice valoare de peste 50%, şterge practic imaginea originală.
| S Selectaţi un buton radio Distribution, pentru a controla culoarea zgomo-
tului. Opţiunea Uniform colorează pixelii cu variaţii aleatorii [random] ale
nuanţelor întâlnite în imaginea originală; opţiunea Gaussian - care ar
trebui să fie numită High Contrast - colorează pixelii în nuanţe luminoase
şi întunecate mai exagerate. Ca atare, opţiunea Gaussian produce un efect
mai zgomotos, aproximativ dublul produs de Uniform. De exemplu, o
;S?
valoare Amount de 12,5% combinată cu Gaussian, produce un efect vizual
similar cu cel produs de o valoare Amount de 25%, combinată cu Uniform.
î S Căsuţa de validare Monochromatic adaugă zgomot grayscale (în nuanţe de
griuri) imaginilor full-color. Când opţiunea este debifată, Photoshop
adaugă zgomot multicolor. (Opţiunea nu are nici un efect asupra imagi-
| nilor grayscale, altul decât de a-i amesteca puţin pixelii.)

Pentru a aspri zonele întunecate din detaliul mamei şi copilului prezentat în

partea stângă a figurii 17-11, am folosit Şelect=>Color Range pentru a selecta
zonele întunecate din imagine şi apoi am aplicat filtrul Add Noise. Ridicând
valoarea Amount la 25% şi selectând filtrul Gaussian, am obţinut efectul
prezentat în exemplul din mijloc, din aceeaşi figură. Pentru a ajunge la
imaginea din partea dreaptă, am aplicat Filţer=>Blur=>Motion Blur, cu valori
Angle de 45° şi Distance de 6 pixeli. Photoshop a creat un efect de gravură în
metal, care le vine ca turnat celor două personaje.
Fig. 17-11: _________Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imaginiP
Am selectat
porţiunile
întunecate
ale imaginii
(stânga) şi
am aplicat
filtrul Adrj
Noise (mij-
loc), urmat
de Motion
Blur
(dreapta).

Original Add Noise Motion Blur

Planşa color 17-11 prezintă aceleaşi efecte Add Noise şi Motion Blur, aplicate
porţiunilor întunecate ale unei imagini full-color, dar cu o mică variaţie, în
prima imagine, am aplicat filtrul Add Noise având căsuţa de validare Mono-
chromatic deselectată; în imaginea de jos, căsuţa este selectată. Drept rezultat,
imaginea de sus conţine dâre de culoare, iar cea de jos conţine dâre alb-negre.
Personal, prefer dârele alb-negre - consider că îi conferă imaginii un aspect mai
rustic - dar voi, desigur, sunteţi liberi să alegeţi varianta preferată.

Stanţaţi imaginea în metal

Alt dialog i, pentru că nu sunt chiar cele mai utile din lume. De fapt, pot fi o
filtru pre- mare pierdere de timp. Din propria experienţă vă pot spune
deose zentat următoarele:
bit - ă în
şi figura | S Nu contează cum setaţi valoarea Angle. Trageţi fără frică spiţa
uneor 17-12. din cerc, până obţineţi efectul căutat, dar să nu vă aşteptaţi la
i Introd mari diferenţe, între un unghi şi altul.
folosi uceţi
tor- | S Setaţi valoarea Height la l sau 2. Orice valoare mai mare decât 2
mărim afectează detaliile.
este ea
Emb unghi
oss.
ului
Acest
lumini
filtru
i care
face
imagi cade
nea pe
să metal,
apară în
ca şi caseta
cum de
ar fi opţiun
stanţa i
tă în Angle.
metal Valoar
. ea
Marg Height
inile deter
imagi mină
nii înălţi
apar mea
relief margi-
ate, nilor,
iar iar
restul valoar
zonel ea
or Amou
devin nt
cenuş
deter
ii.
mină
gradul
Când
de
alegeţ
contra
i
st
Filţer
dintre
=>St
alb şi
ylize
negru.
=>E
mbos Voi
s, trece
Photo mai
shop uşor
va peste
afişa aceste
caseta opţiun
de
Capitolul 17: Expediţie printre filtre

Valoarea Amount este mai importantă. Introduceţi 50% pentru un efect

foarte delicat, 100% pentru un efect Emboss mediu şi 200% pentru un
efect dramatic. Puteţi merge până la 500%, dar valorile prea ridicate
produc un contrast alb-negru prea abrupt, după părerea mea.
Fig. 17-12:
Folosiţi
filtrul
Emboss
pentru a
stanţa
imaginile în
metal
(figurativ
vorbind,
desigur).
Ca şi Add Noise, Emboss nu este genul de filtru pe care să-1 aplicaţi unor ima-
gini întregi. După ce 1-aţi utilizat de câteva ori, devine plicticos. Cel mai bine
este să-1 aplicaţi unor anumite zone, selectate.

în primul exemplu din figura 17-13, am selectat zonele întunecate ale imaginii
mamei şi copilului şi am aplicat filtrul Emboss cu setările Angle de 45°, Height
de 2 şi Amount de 200%. în exemplul din mijloc, am voalat selecţia folosind
filtrul Gaussian Blur cu Radius setat la 2 pixeli. Am aplicat apoi Unsharp Mask,
cu Amount de 500% şi Radius de 2 pixeli, ajungând la frumosul efect de metal
şifonat, din partea dreaptă.
F
iD
u
U
n 3 P
S-ar putea să gândiţi: „Stai un pic! Mai întâi voalezi şi pe urmă clarifici? Ce fel
de logică e asta?". Aflaţi că logica e bună. După aplicarea filtrului Gaussian
Blur, imaginea devine prea cenuşie, cum puteţi vedea în al doilea exemplu al
figurii. Din fericire, una din proprietăţile lui Unsharp Mask este că măreşte
contrastul dintre pixelii întunecaţi şi cei deschişi. Aşa că, pentru a înviora
negrul şi albul, am setat valoarea Radius în caseta de dialog Unsharp Mask, la
aceeaşi valoare setată şi în caseta de dialog Gaussian Blur- adică 2,0. Folosirea
aceleiaşi valori asigură că Unsharp Mask va fi capabil să localizeze corect
marginile voalate şi să le mărească contrastul. E o tehnică grozavă!
Fuzionarea cuhritor în imagini învechite
[ftaky]
Ultimele filtre de care mă voi ocupa în acest capitol -Facet şi Median - apro-
ximează media [averages] pixelilor învecinaţi, pentru a crea zone de culoare
continuă. Amândouă reduc detaliile, dar sunt foarte potrivite pentru îndepăr-
tarea imperfecţiunilor din imaginile vechi, nefinisate, precum cea care tot apare
în acest capitol.

Filţer=>Pixelate=>Facet este o comandă dintr-un foc [a single-shot command],

care cercetează imaginea, căutând zone cu pixeli coloraţi similar şi acordând
apoi întregii zone o singură culoare. In figura 17-14, am început cu domnişoara
din vechea figură 17-2, înainte de a fi fost clarificată, în exemplul din mijloc,
am aplicat comanda Filţer=>Pixelate=>Facet. Observaţi cum imaginea se împar-
te în mai multe zone de culoare. Pentru a face imaginea mai clară, am aplicat
filtrul Unsharp Mask exemplului din partea dreaptă, folosind o valoare de 250%
pentru Amount şi de 0,5 pentru Radius.
Fig. 17-14: Original Facet Unsharp Mask
Plecând de
la imaginea
originală
(stânga),
am aplicat
filtrul Facet
(mijloc),
apoi am în-
tărit margi-
nile cu
Unsharp
Mask
(dreapta).
Capitolul 17: Expediţie printre filtre
357
Filţer=>Noise=>Median aproximează media unui anumit număr de pixeii înve-
cinaţi. Pentru a-i comunica programului acel număr, alegeţi comanda Median şi
introduceţi în caseta de opţiuni Radius o valoare între l şi 100 (faţă de maxi-
mum 16, în Versiunea 5.5).

Figura 17-15 prezintă rezultatele aplicării unor diferite valori Radius, domni-
şoarei respective. Rândul de sus prezintă efectele comenzii Median; rândul de
jos prezintă ce s-a întâmplat când am aplicat fiecărei imagini filtrul Unsharp
Mask. Observaţi cum valorile mai mari topesc tot mai mult din detaliile ima-
ginii. O valoare Radius de 3,0 şterge imaginea de tot; orice valoare mai mare ar
fi curată prostie.

Puteţi folosi Facet şi Median pentru a voala imaginile de fundal, cum am făcut
mai înainte cu Gaussian Blur. Sau, puteţi să le combinaţi cu filtrele AddNoise
şi Emboss, pentru a crea efecte speciale.
Reţineţi că adevărata frumuseţe a acestor filtre mai specializate, constă în
combinarea lor şi aplicarea pe anumite porţiuni reduse ale imaginii.
Fig. 17-15: Radius: 1 Radius: 2 Radius: 3
Am aplicat
filtrul
Median la §
trei setări ]j>
Radius
diferite
(rândul de
sus) şi am
clarificat ^
. 03
apoi
rezultatele

(rândul de -5
 Capitolul 18
Extragerea culorilor din pământ,
din iarnă verde
« * « * » « * * » * * * * 0 * * f* « # # » » « « * • • i ........s ;;( .... ii. , 9 * « • * « * « • * « : ! ;; »

în acest capitol
', ^
Alegerea comenzii Auto Levels
> Evitarea comenzilor Brightness/Contrast şi Color Balance
^ Corectarea unei imagini prin comanda Levels
> Folosirea straturilor de ajustare
> Citirea histogramelor pentru distracţie şi profit
> înnegrirea pixelilor întunecaţi şi albirea celor deschişi la culoare
> Deschiderea culorilor medii dintr-o imagine
> întărirea intensităţii culorilor prin comanda Variations
> Eliminarea patinelor color
m * •» » «•

/ aţă un scenariu plauzibil, pe care s-ar putea să-1 întâlniţi: luaţi nişte poze sau
diapozitive de la atelierul foto - vorbesc aici de poze adevărate, nu digitale
-şi una dintre ele vă atrage privirea. Culorile sunt grozave, compoziţia e fantas-
tică, toată lumea zâmbeşte, ce mai, este printre cele mai reuşite fotografii pe
care le-aţi făcut vreodată. Nu este chiar 100% perfectă, dar contaţi pe Photo-
shop ca să rezolvaţi micile probleme restante.

Câteva zile mai târziu - după ce aţi scanat poza la Photo CD - deschideţi ima-
ginea în Photoshop şi inima vă stă în loc: imaginea este întunecată, lipsită de
culoare şi, în general, este o mare dezamăgire. Până şi poza de pe cutia CD-ului
arată mai bine decât imaginea de pe ecran.

într-o lume perfectă, aşa ceva nu s-ar întâmpla. Biroul de servicii care a scanat
imaginea, ar fi corectat culorile, încât ar arăta la fel ca în poză. Dar în viaţa de
Capitolul 18: Extragerea culorilor din pământ, din iarbă verde____________353

zi cu zi, chiar şi cele mai bune birouri de servicii lasă să le scape câte un rateu,
iar unele, nu se obosesc deloc cu corectarea culorilor.

Să luăm, de exemplu, planşa color 18-1. Diapozitivul original arăta cam ca

exemplul din dreapta, dar când am deschis imaginea în Photoshop, imaginea
apărută arăta ca exemplul din stânga. Sigur, este un diapozitiv vechi - cel în că-
maşă cu dungi sunt eu, deci, vă daţi seama că au trecut câţiva ani - iar com-
poziţia cam lasă de dorit (mie îmi creşte un copac fals din umăr, iar sora mea
pare că ţine pe cap un glob împodobit cu flori). Dar, în general, nu arătam prea
rău. La urma urmei, nu eram la parada modei.

Dacă păţiţi şi voi aşa ceva, curaj, puteţi fi optimişti. Culorile n-arată prea bine
acum, dar sunt destule şanse să fi rămas suficiente, pentru a ne descurca. Poate
părea greu de crezut, dar imaginea conţine, probabil, câteva milioane de culori.
Atâta doar, că sunt toate strivite spre capătul întunecat al spectrului. Tot ce aveţi
de făcut, este să readuceţi culorile la viaţă.
•
Doriţi o dovadă? Imaginea din partea dreaptă a planşei color 18-1 nu este altă
scanare; este doar versiunea color corectată a vecinei ei din stânga. De fapt, am
reînviat culorile folosind numai două comenzi - Levels şi Variations. Nici n-am
atins măcar vreun instrument de pictat sau editat, n-am trasat nici un contur de
selecţie, n-am adăugat imaginii nici o culoare. Am luat doar culorile existente şi
le-am întins peste tot spectrul.
Photoshop oferă mai multe comenzi de corecţie color, dar aveţi nevoie de cel
mult trei dintre ele, pentru rezolvarea problemelor, în acest capitol vă voi arăta
cum funcţionează aceste comenzi minune şi vă voi încuraja să nu băgaţi în
seamă restul. Vă voi arăta şi cum să folosiţi straturile de ajustare, care vă permit
să faceţi corecţie color pe un strat independent, ceea ce vă oferă mai multă
flexibilitate şi siguranţă.
Comenzile corecţiei cotor
în Photoshop, comenzile corecţiei color sunt localizate într-un punct central, în
submeniul Image=>Adjust. Dintre ele, nu trebuie să vă preocupe, în stadiul
actual de cunoştinţe Photoshop pe care le deţineţi, decât cel mult trei: Levels,
Auto Levels şi Variations.

Bunii Voştri prieteni, Auto Letfets, Letfets şi

Variations
Alegeţi ]mage=>Adjust=>Auto Levels sau apăsaţi Ctrl+Shift+L (§6+Shift+L pe
Mac) pentru a corecta automat contrastul unei imagini. De exemplu, figura 18-1
35 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imaginiP

4
vă prezintă o imagine tipică de contrast scăzut, compusă în întregime din griuri
mohorâte. Pătratele inserate prezintă cea mai deschisă şi cea mai întunecată
culoare din imagine şi câteva mostre de nuanţe intermediare. Când am aplicat
comanda Auto Levels, Photoshop a transformat cel mai deschis gri în alb, pe cel
mai închis gri în negru şi a întins culorile intermediare, acoperind tot spectrul,
în figura 18-2, aveţi rezultatul operaţiei.
 Fig. 18-1:
Ce scenă
tristă: la
această
benzinărie
vă faceţi
plinul cu
deprimare.
Doamna
cu coasa
vă
va schimba
uleiul.
Din păcate, Auto Levels nu rezolvă totul. De exemplu, figura 18-2 conţine
culori alb şi negru puternice, dar griurile par cam întunecate (după cum indică
nuanţele din pătratele inserate). Soluţia este comanda Image=>Adjust=î>Levels,
pe care o puteţi accesa din tastatură apăsând Ctrl+L (36+L pe Mac). Comanda
Levels necesită o perioadă de acomodare, dar permite ajustarea, atât a celor mai
întunecate şi deschise culori, cât şi a celor intermediare. (Voi explica această
comandă mai târziu în acest capitol, în secţiunea „Comanda Levels şi câmpul
de contrast".) Figura 18-3 prezintă benzinăria în formă de zile mari, graţie
comenzii Levels. Observaţi cât de clare sunt acum detaliile maşinilor.

Spre deosebire de Auto Levels şi Levels, care servesc la fel de bine, atât în ima-
ginile grayscale, cât şi în cele color, Image^Adjust=>Variations este concepută
în mod specific pentru corecţia imaginilor full-color. (Puteţi folosi comanda şi
pentru imagini grayscale, dar aţi regăsi numai unele dintre opţiunile din caseta
de dialog Levels.) Puteţi creşte sau scade intensitatea culorilor sau da o tentă
[tint] unei imagini, pentru a înlătura patinele color [color cast]. De exemplu,
dacă o imagine este prea galbenă, puteţi să-i adăugaţi albastru, ca în primul
exemplu din planşa color 18-2. Dacă imaginea este prea albastră, puteţi să-i
adăugaţi galben, ca în cel de-al doilea exemplu, în ambele cazuri, Variations
păstrează culorile ne-albastre, respectiv ne-galbene. De exemplu, bradul de
Crăciun îşi păstrează frumoasa lui culoare naturală roz.
Capitolul 18: Extragerea culorilor din pământ, din iarbă verde
35
5
 Fig. 18-2:
Comanda
Auto Levels
produce alb
şi negru
pronunţat,
dar griurile
rămân
întunecate
şi sumbre.

Fig. 18-3:
O tranziţie
lină de gri-
uri, trans-
formă o
benzinărie
sumbră,
într-un
palat.
Secţiunile următoare vă vor explica în detaliu cum să lucraţi cu Levels, Auto
Levels şi Variations. Vă voi prezenta în continuare cum trebuie să procedaţi
când corectaţi color o imagine în Photoshop:

1. Aplicaţi comanda Auto Levels.

Indiferent dacă editaţi o imagine grayscale sau color, acesta este întot-
deauna un bun prim pas.
Dacă vă place ce aţi obţinut, puteţi sări peste toţi ceilalţi paşi. Dacă însă
mai este necesară prelucrarea, treceţi la pasul al doilea.
35 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imaginiP

6
2. Aplicaţi comanda Levels.
Folosiţi această comandă pentru a schimba contrastul imaginii şi pentru a
întuneca sau deschide culorile intermediare.
Dacă editaţi o imagine grayscale, această comandă este staţia terminus.
Dacă aveţi o imagine full-color, care în continuare arată cam ponosită,
continuaţi.
3. Alegeţi comanda Variation şi selectaţi butonul radio Saturation.
Opţiunile din caseta de dialog Variations vă permit să întăriţi intensitatea
culorilor dintr-o imagine, cum se va discuta în secţiunea „Variaţiuni pe
tema unei scheme color", mai târziu în acest capitol.
Dacă acum culorile arată cum aţi dorit, apăsaţi Enter (Return pe Mac) şi
imaginea este gata. Continuaţi numai dacă doriţi să daţi imaginii o tentă de
o anumită culoare sau doriţi să îndepărtaţi o patină color.
4. Tot din caseta de dialog Variations, selectaţi butonul radio Midtones şi
ajustaţi culorile din imagine.
Notă: Secţiunea „îndepărtarea patinei color face bine", de la finele capito-
lului, vă explică totul.

Ceilalţi corectori cotor

Celelalte comenzi de corecţie color din submeniul Image=>Adjust sunt, care
folositoare, dar foarte complexe, care simple, dar total incapabile, în caz că
ardeţi de curiozitate, iată o enumerare:

' Comanda Curves este şi mai harnică decât comanda Levels, permiţân-
du-vă să schimbaţi fiecare dintre cele 16 milioane de culori posibile, într-o
altă culoare. Din păcate, această capabilitate este şi foarte dificilă de
folosit. Puteţi afla toate amănuntele în privinţa ei din Biblia Photoshop
(publicată de IDG Worldwide, Inc.).
' Comanda Brightness/Contrast este absolut şi complet inutilă. Serios
vorbesc! Dacă n-aţi folosit-o niciodată, nici să n-o faceţi! Dacă aţi folo-
sit-o, încetaţi - vă face rău imaginilor!
' Evitaţi să folosiţi noul corector color Auto Contrast şi limitaţi-vă la a
corecta contrastul folosind comanda Levels, care vă oferă mai mult
control.
v' Color Balance este un alt fiasco. Tot speri că va produce vreun rezultat,
ceva, dar n-o face niciodată. Inutil şi enervant - ce combinaţie!
l -S Hue/Saturation este bun. Vă permite să schimbaţi culoarea, intensitatea şi
luminozitatea unei imagini, folosind trei bare-cursor. Totuşi, caseta de
Capitolul 18: Extragerea culorilor din pământ, din iarnă verde

dialog Variations vă oferă exact aceleaşi controale şi este mai uşor de

folosit.
•S Desaturate este foarte potrivit pentru golirea de culoare a unei porţiuni
selectate, lăsând-o în alb-negru. Dar, dacă doriţi să convertiţi o imagine
întreagă la grayscale, consultaţi capitolul 5.
•S Comanda Replace Color este o combinaţie între Şelect=>Color Range şi
comanda Hue/Saturation. Care-i rostul?
S Comanda Selective Colors vă permite să modificaţi o gamă de culori,
folosind bare-cursor CMYK. Nu-i o comandă prea grozavă şi nici deosebit
de folositoare.
•S Comanda Channel Mixer vă permite să vă redefiniţi canalele, mixându-le
împreună. Foarte utilă pentru repararea canalelor deteriorate sau pentru
efecte speciale, dar este o facilitate pentru cei avansaţi.
S Noua comandă Gradient Map vă permite să convertiţi orice degradeu
Photoshop color la valorile grayscale dintr-o imagine. Puteţi produce astfel
nişte efecte speciale foarte interesante.
•S Celelalte comenzi din meniul Adjust - Invert, Equalize, Threshold şi
Posterize - sunt utilizate de regulă pentru crearea efectelor speciale.
Invert, de exemplu, face toţi pixelii albi, negri şi toţi pixelii negri, albi,
creând un efect foto-negativ. Este distractiv, dar nu e genul de instrument
cu care se poate înviora o benzinărie ponosită.
,

Comanda Iitfefe ţi compui de contrast

Nici o imagine din cartea aceasta - cu excepţia figurii mohorâte 18-1 - nu a
scăpat prelucrării comenzilor Levels. Eu consider această comandă ca fiind una
dintre cele mai esenţiale funcţii din Photoshop. De fapt, oricare dintre urmă-
toarele simptome, ce pot fi întâlnite la o imagine, poate fi corectată cu Levels:

l ^ Imaginea este neclară, fără părţi luminoase sau întunecate clare, precum
cea din figura 18-1.
•S Imaginea este prea luminoasă. l -S Imaginea este prea
întunecată. ^ Imaginea se îngraşă, cheleşte şi îi apar pungi sub
ochi.

Scuzaţi, ultimul punct s-a strecurat din greşeală. Ştie toată lumea că, dacă o
imagine se îngraşă, cheleşte şi îi apar pungi sub ochi, trebuie s-o trimiţi într-o
croazieră în Caraibe.
35 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

5
 Comanda Letfets pe un strat
r
Photoshop oferă o facilitate spre a fi folosită în combinaţie cu comanda Levels
(şi, mai indirect, cu comanda Auto Levels): straturile de ajustare. Acestea sunt
la fel cu straturile discutate în capitolul 15, numai că sunt folosite în mod expres
pentru aplicarea comenzilor de corecţie color.

Alt nou strat, denumit strat de umplere, poate fi folosit pentru a adăuga un strat
de culoare solidă, un degradeu sau un model. Deşi probabil veţi folosi straturile
de ajustare mult mai des, le voi descrie pe amândouă.

In orice caz, straturile de ajustare şi de umplere oferă mai multe avantaje:

5 ^ Corecţia color a straturilor de ajustare afectează toate straturile din imagine

aflate sub ele. Dacă nu folosiţi un strat de ajustare, corecţia color afectează
numai stratul activ.
' Puteţi crea oricâte straturi de ajustare doriţi. Aşa că, dacă doriţi ca doar
câteva straturi să folosească un set de valori de corecţie color şi restul
imaginii să folosească alt set, nu trebuie decât să creaţi două straturi de
ajustare diferite. De asemenea, puteţi crea oricâte straturi de umplere
doriţi.
' Deoarece corecţia color „există" numai pe propriul său strat, puteţi expe-
rimenta în voie, fără temerea că puteţi deteriora imaginea. Dacă la un
moment dat vă daţi seama că nu vă convin efectele corecţiei color, puteţi
fie să editaţi stratul de ajustare, fie să-1 anulaţi în întregime şi s-o luaţi de la
început. Şi straturile de umplere pot fi editate sau anulate.
' Puteţi contopi straturile de ajustare şi de umplere cu celelalte straturi, folo-
sind setările opacităţii şi modurilor de contopire, din paleta straturilor, în
acelaşi fel în care puteţi face acest lucru cu oricare alt strat. Această capa-
bilitate vă aduce şi mai mult control asupra modului cum va arăta imaginea.

Pentru a crea un strat de ajustare, procedaţi în felul următor:

1. Executaţi clic în paleta straturilor, pe stratul pe care doriţi să-1

corectaţi color.
Când creaţi un strat de ajustare, Photoshop îl plasează în paleta straturilor,
direct deasupra stratului activ. Această ajustare va afecta şi stratul sau
straturile de sub el, în funcţie de setările alese în caseta de dialog New
Adjustment Layer, din pasul următor.
%^î"^£ Dacă selectaţi o porţiune a imaginii înainte de a crea stratul de ajustare,
corecţia color va afecta numai porţiunea selectată, dar în toate straturile de
sub el.
Capitolul 18: Extragerea culorilor din pământ, din iarbă verde
35
9
 2. Alegeţi comanda Layer=>New Adjustment Layer şi apoi selectaţi
ajustarea dorită. Pentru acest exemplu, eu am ales Levels.
Va apare caseta de dialog New Layer. Iată cum vă puteţi seta opţiunile:
dacă doriţi să numiţi stratul de ajustare cu un nume specific, introduceţi
numele în caseta de opţiuni din partea de sus a casetei.
Deşi comanda Auto Levels nu este disponibilă ca un tip de strat de ajus-
tare, puteţi aplica comanda Auto Levels pe un strat de ajustare, alegând
opţiunea Levels drept tip de strat de ajustare. Caseta de dialog Levels are
un buton Auto, care funcţionează ca şi comanda Auto Levels.
Treceţi peste meniurile Opacity şi Mode. Dacă doriţi, puteţi schimba aces-
te setări mai târziu, din paleta straturilor. Pentru moment, săriţi peste că-
suţa de validare Group with Previous Layer; ne vom ocupa de ea ceva mai
târziu, în acest capitol.
3. Apăsaţi Enter (Return pe Mac).
Photoshop va adăuga stratul de ajustare în paleta straturilor şi va afişa
caseta de dialog Levels, care va fi descrisă în următoarea secţiune.

Crearea unui strat de umplere este tot la fel de facilă. Alegeţi doar comanda
Layer=>New Fiii Layer şi selectaţi între culoare solidă, degradeu sau model.

Dacă vă întrebaţi ce e cu rhini-imaginea suplimentară, prezentată în figura 18-4,

să vă spun pe scurt. Photoshop adaugă acum o mască de strat fiecărui strat de
ajustare sau de umplere. Măştile de strat sunt ca nişte folii transparente de ace-
tat, care ar pluti deasupra stratului. Puteţi picta pe ele pentru a ascunde sau afişa
în mod selectiv, fie efectul de ajustare, fie cel de umplere, fie, în cazul stratu-
rilor obişnuite, pixelii. Aplicarea de pixeli negri pe masca de strat produce
ascunderea efectelor, pixelii albi le afişează, iar orice nuanţă intermediară de
gri, ascunde sau afişează în grade variabile de transparenţă. Cu alte cuvinte,
pentru a prezenta în totalitate ajustarea sau umplerea imaginii, lăsaţi masca albă
(culoarea implicită). Pentru a ascunde ajustarea sau umplerea imaginii, pictaţi
masca în negru. Pentru a prezenta parţial ajustarea, pictaţi masca în gri. Deşi pe
mască se poate folosi orice instrument de pictat, eu vă recomand totuşi să
folosiţi instrumentele Airbrush, Paintbrush sau Gradient.

Reţineţi că un strat de ajustare sau umplere funcţionează ca orice alt strat din
paleta straturilor. Puteţi varia efectele ajustării, meşterind la cursorul opacităţii
şi modurile de contopire. Puteţi muta stratul în sus sau în jos în paleta stra-
turilor, făcându-1 să afecteze diverse alte straturi. Şi puteţi fuziona stratul cu
unul inferior, pentru a încorpora imaginii în mod permanent corecţia color sau
umplerea. (Totuşi, nu puteţi fuziona un strat de ajustare sau umplere cu un alt
strat de ajustare sau umplere.)
36 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

0
Paleta
Layers •'" 355
completată \Cham»lş H (£
cu straturi
de ajustare 3 ::ppactty::|lOO>6 | >|

şi umplere. r ,, r -F r a
::»|i .
h
- §Gra<S*M Fi!M .' •;.' •••' •*- strat de umplere

pictograma grup anex

- strat de ajustare
masca de strat J strat de umplere sau ajustare nou
Dacă doriţi vreodată să schimbaţi setările pentru un strat de ajustare sau um-
plere, efectuaţi dublu-clic pe pictograma lui din paleta straturilor. De asemenea,
puteţi selecta stratul de ajustare sau umplere şi alege comanda Layer=>Layer
Content Options. Photoshop va reafişa caseta de dialog necesară, unde puteţi
modifica setările. Pentru a anula un strat de ajustare sau umplere, trageţi-1 pe
pictograma tomberonului paletei straturilor.

Pentru a schimba tipul stratului de ajustare sau umplere, alegeţi comanda

Layer=>Change Layer Content şi selectaţi noul tip de strat de ajustare sau
umplere pe care îl doriţi.

Puteţi alterna înainte şi înapoi între vizionarea imaginii corectate şi imaginea

necorectată, efectuând clic pe pictograma-ochi aflată în dreptul numelui stra-
tului de ajustare, în paleta straturilor. Când ochiul este prezent, stratul este
vizibil, prezentându-vă imaginea corectată color. Când ochiul este ascuns, aşa
este şi stratul, prezentându-vă varianta „înainte" a imaginii. Acelaşi lucru îl
puteţi face şi cu straturile de umplere.

înainte de a purcede la disecţia comenzii Levels, să vă dau o scurtă explicaţie

asupra opţiunii Group with Previous Layer [grupează cu stratul precedent],
despre care v-am spus mai înainte s-o săriţi. Dacă bifaţi această căsuţă în caseta
de dialog New Layer, stratul de ajustare sau umplere va afecta numai pixelii
stratului imediat inferior. Toate straturile mai jos de acesta, vor rămâne nea-
fectate. Această tehnică este denumită în cercurile specialiştilor Photoshop,
clipping group [grup anex]. Intr-un grup anex, se combină straturi multiple,
dintre care stratul cel mai de jos le maschează pe toate celelalte. Se pot crea
grupuri anexe şi cu straturi obişnuite, în afară de selectarea opţiunii din caseta
de dialog New Layer, puteţi crea un grup anex şi selectând stratul de ajustare
Capitolul 18: Extragerea culorilor din pământ, din iarbă verde
30
1
sau umplere în paleta straturilor şi alegând comanda Layer=>Group with
Previous sau prin Ctrl+G (§€+G pe Mac). Sau, mai simplu, ţineţi apăsată tasta
Alt (Option pe Mac) şi faceţi clic pe linia orizontală dintre două straturi din
paletă. Observaţi schimbarea cursorului într-o săgeată cu două cercuri, iar pe
stratul superior, după ce efectuaţi clic, apare o săgeată mică cu vârful în jos
(vezi figura 18-4). Pentru a anula anexarea grupului, faceţi din nou Alt+clic
(Option+clic pe Mac) sau alegeţi Layer=>Ungroup sau Ctrl+Shift+G
(5€+Shift+G pe Mac).

Să ne împrietenim cu caseta de dialog.

Letfets
Pentru aplicarea comenzii Levels, puteţi crea un nou strat de ajustare, cum am
văzut în secţiunea precedentă, puteţi alege Image=>Adjust=>Levels sau puteţi
apăsa Ctrl+L (3€+L pe Mac). Dacă alegeţi comanda din meniul Image sau
folosiţi scurtătura din tastatură, corecţia color va fi aplicată direct imaginii şi va
afecta numai stratul activ.
,
în ambele cazuri, va apare caseta de dialog Levels, prezentată în figura 18-5.
Din fericire, nu trebuie să vă preocupe toate opţiunile domiciliate în casetă. Aşa
că, înainte de a leşina sau a izbucni în ţipete cât vă ţin plămânii (sau să faceţi
ceea ce faceţi de obicei, când vedeţi lucruri îngrozitoare, precum figura 18-5),
daţi-mi voie să vă spun care sunt opţiunile importante din această casetă de
dialog şi care sunt cele pe care le veţi folosi foarte rar.
Fig. 18-5:
Caseta de Histogra
dialog m
Levels, cu
aspect
complicat,
conţine o
mulţime de
opţiuni cu
care nu
trebuie să
vă bateţi
capul.
Opţinile din meniul Channel vă permit să aj ustaţi un canal de culoare dintr-o
imagine full-color, independent de celelalte canale. Aceste opţiuni sunt utile
atunci când ştii ceea ce faci, dar nu sunt nemaipomenit de importante.
30 Partea a V-a: Prin urinare, luaţi în serios editarea de imagini?

2
S Cele trei casete de opţiuni Input Levels controlează setările pixelilor celor
mai întunecaţi, medii şi celor mai deschişi din imagine, în această ordine.
Aceste opţiuni sunt importante, de aceea mă voi referi la ele pe larg în
secţiunea următoare.
S Pata aceea neagră, ca un semn de naştere, din centrul casetei de dialog se
numeşte histogramă. Ea vă arată cum sunt distribuite în acel moment
culorile din imagine.
•S Bara-cursor de sub histogramă este dotată cu trei triunghiuri, câte unul
pentru pixelii cei mai întunecoşi, medii şi cei mai luminoşi, din imagine.
Aceste triunghiuri sunt cele mai importante opţiuni din toată caseta.
.

S Casetele de opţiuni Output Levels şi bara-cursor adiacentă, vă permit să

deschideţi culorile mai întunecate şi să întunecaţi culorile mai luminoase,
ceea ce este, de regulă, exact opusul a ceea ce trebuie făcut. Treceţi în
dreptul lor: „Nu deosebit de important".
•S Butoanele OK şi Cancel au importanţa lor obişnuită. Primul aplică trans-
formările, al doilea, nu. Nici o noutate.
S Apăsaţi tasta Alt (Option pe Mac) pentru a transforma butonul Cancel
într-un buton Reset. Executaţi clic pe buton, în timp ce apăsaţi pe Alt
(Option pe Mac), pentru a reveni la setările existente în momentul intrării
în caseta de dialog. De foarte mare ajutor!
•S Apăsând butonul Save, salvaţi pe disc setările din această casetă de dialog.
Apăsând butonul Load, le puteţi ulterior încărca şi refolosi. Dacă nu cum-
va corectaţi color 20 de imagini în şir, toate necesitând acelaşi tratament,
puteţi ignora aceste butoane deoarece n-aveţi nici un folos de pe urma lor.
S Efectuând clic pe butonul Auto, schimbaţi automat pixelii cei mai întune-
caţi în negru, iar pe cei mai luminoşi, în alb, exact ca şi când aţi fi ales co-
manda Image=>Adjust=>Auto Levels. Singura ocazie când puteţi avea
nevoie de acest buton, este când doriţi să aplicaţi comanda Auto Levels
unui strat de ajustare, cum am discutat mai înainte. Altfel, mai bine alegeţi
comanda din meniul Image=>Adjust sau apăsaţi Ctrl+Shift+L (§€+Shift+L
pe Mac) şi evitaţi bătaia de cap.
•/ Când apăsaţi tasta Alt (Option pe Mac), butonul Auto se preschimbă
într-un buton Options. Vă pomenesc această caracteristică doar de teamă
că veţi da singuri peste ea când veţi încerca să accesaţi butonul Reset
apăsând tasta Alt (Option pe Mac). Dar, fie că daţi peste ea, fie că nu,
butonul Options n-are nici o importanţă. Şi, dacă apăsaţi totuşi pe buton, să
nu cumva să umblaţi cu setările care devin disponibile!
•S Cele trei pictograme pipetă vă permit să faceţi clic cu ele pe culorile din
imagine, pentru a le face negre, gri mijlociu sau albe. In locul vostru m-aş
feri şi de aceste pictograme, etichetându-le „Neimportant", „Idem" şi „Cu

atât mai mult".

Capitolul 18: Extragerea culorilor din pământ, din iarbă verde
36
3
l S Căsuţa de validare Preview vă permite să vizualizaţi efectul editărilor din
interiorul ferestrei de imagine. Este foarte important să activaţi această l
opţiune.

Figura 18-6 vă prezintă cum ar arăta caseta de dialog Levels, dacă am păstra
numai componentele sale cele mai importante. După cum puteţi vedea, opţiu-
nile Input Levels - care cuprind cele trei casete de opţiuni, histograma şi
bara-cursor - reprezintă inima comenzii Levels. Celelalte opţiuni sunt doar
decoraţii.
 Fig. 18-6:
Când
înlăturaţi |nput Levels: 11.00 [255 '
podoabele
excesive
ale casetei
de dialog Preview
Levels, ea
devine mult
mai puţin
intimi-
dantă.
pixelii întunecaţi pixelii luminoşi
Luminozitatea
şi contrastul,
aşa cum ar
trebui ele sa fie
Histograma din figura 18-6
este un grafic al culorilor
imaginii necorectate din
figura 18-7. (N-am ales nici
măcar comanda Auto
Levels.) Graficul este orga-
nizat de la culorile cele mai
întunecate, în stânga, la
culorile cele mai deschise, în
dreapta. Vârfurile şi văile
histogramei arată distribuţia
culorii. Dacă cele mai închise
culori ar fi negre, histograma
ar fi început la capătul din
extrema stângă a barei-
cursor. Dacă cea mai
deschisă culoare a imaginii ar
fi fost albul, histograma s-ar
fi continuat până la capătul
din extrema dreaptă. Dar, în
situaţia dată, ambele capete
ale histogramei se pierd mai
înainte; aceasta înseamnă că
cei mai întunecaţi şi cei mai
luminoşi pixeli din imagine
nu sunt atât de întunecaţi,
respectiv luminoşi, pe cât ar
putea fi.

Dacă informaţiile acestea vă

cam depăşesc, nu vă
îngrijoraţi. Unii oameni
înţeleg graficele, pe când
alţii se simt ca la o
conferinţă şi încep să sforăie
de cum văd ceva semănând
cu un grafic, în orice caz,
reţineţi că histogramele sunt
prezentate doar pentru
orientare. Ceea ce contează
este cum ajustaţi triun-
ghiurile-cursor de sub
histogramă:
 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imaginiP

Pentru a face cei mai întunecaţi pixeli negri, trageţi triunghiul-cursor stâng
spre dreapta până se află direct sub începutul primului vârf al histogramei.
Figura 18-8 vă prezintă triunghiul tras şi efectul său asupra imaginii.
Pentru a face cei mai luminoşi pixeli albi, trageţi triunghiul-cursor drept
spre stânga până ajunge direct sub sfârşitul ultimului vârf al histogramei,
ca în figura 18-9.

Fig. 18-7:
Deşi au
trăit pe
când
Photoshop
nu exista
încă, .
aceste
personaje
necorectate
reuşesc să
găsească
motive să
zâmbească.

Fig. 18-8:
Tragerea
primului
triunghi
afectează
pixelii cei
mai
întunecaţi
ai imaginii.
Dacă aţi ales deja comanda Auto Levels sau butonul Auto din caseta de
dialog Levels, probabil că nu va mai trebui să manevraţi nici unul din cur-
soarele laterale, pentru că Photoshop a făcut-o deja în mod automat. (Dacă
mai doriţi să ajustaţi uşor cursoarele, vă priveşte.) în schimb, concentraţi-vă
asupra poziţionării cursorului din mijloc, cum se va descrie imediat.
Capitolul 18: Extragerea culorilor din pământ, din iarbă verde
36
5
 Fig. 18-9:
Imaginea
întreagă se
luminează
când trag
triunghiul
alb spre
dreapta.

Fig. 18-10:
Tragerea
triunghiului
mijlociu
scoate
detaliile
imaginii în
evidenţă.

•S Cel mai important triunghi este cel din mijloc. Denumit punct gamma-vă
spun asta, ca să aveţi despre ce vorbi, în caz că rămâneţi blocaţi în lift
-acest triunghi vă permite să schimbaţi luminozitatea culorilor medii din
imagine. Trăgându-1 spre dreapta, veţi face culorile medii mai întunecate.
Dar, cel mai probabil, veţi dori să-1 trageţi spre stânga, pentru a face
culorile medii mai luminoase, cum demonstrează figura 18-10.

Valorile din cele trei casete de opţiuni de deasupra histogramei se schimbă, pe

j măsură ce trageţi triunghiurile-cursoare. Valorile din stânga şi dreapta sunt
măsurate în nivele color. La fel ca valorile paletei Color - locul unde definiţi
culorile (vezi capitolul 5) - O este negru şi 255 este alb. Aşa că, dacă valoarea
36 Partea a U-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

6
din stânga este 45, cum vedeţi în figurile 18-8,18-9 şi 18-10, orice pixel colorat
cu un nivel de 45 sau mai întunecat, devine negru. Valoarea gamma - cea din
mijloc - este măsurată ca raţie ... s-o lăsăm baltă, nici nu e de-nţeles şi nici nu
contează. Ce contează, este că o valoare mai mare decât l deschide culorile
medii, iar o valoare mai mică decât l, le întunecă.

Fotografia veche ce apare în figurile de la 18-7 până la 18-10, constituie un

minunat exemplu de operă de artă, la care, cu cât te uiţi mai mult, descoperi
lucruri noi. Trei dintre personaje prezintă cu mândrie produse neaprinse din
industria tabacului, iar al patrulea foloseşte un pahar de hârtie drept megafon.
Toţi patru au pene la pălărie (oare ce-o vrea să însemne asta?), în tot acest timp,
umbrele lor sunt vizibile pe peretele din fundal. Poate sunt eu prea pretenţios,
dar mi se pare că asta cam distruge iluzia că cei patru ar fi undeva, în aer liber,
distrându-se la vreun eveniment sportiv.

Dacă doriţi să vedeţi efectul comenzii Levels asupra Unei imagini full-color,
priviţi planşa color 18-3. în acest colţ al cărţii s-a cuibărit o poartă italiană,
începând cu imaginea necorectată din colţul din stânga sus, am ajustat fiecare
triunghi-cursor, ajungând în cele din urmă la un echilibru color mult îmbunătăţit
în imaginea prezentată în dreapta jos. Ceea ce demonstrează că Levels face bine
oricărui fel de imagine.

Dacă observaţi o pierdere de culoare în imagine după aplicarea comenzii

Levels, nu vă îngrijoraţi. Puteţi recăpăta culorile folosind comanda Variations,
ce va fi discutată în secţiunea următoare.
Variatiunipe tema unei scheme de
cutări
Unul dintre efectele negative ale comenzii Levels este că poate slăbi unele
culori, în special dacă deschideţi culorile medii trăgând spre stânga punctul
gamma, în caseta de dialog Levels. Pentru a readuce culorile la intensitatea lor
originală, recurgeţi la comanda Image=>Adjust=>Variations.

Comanda Variations poate vindeca şi patinele color în care o culoare a imaginii

este predominantă. O fotografie făcută în aer liber, de exemplu, poate avea prea
mult albastru; alta, făcută într-un interior de hotel, poate fi prea bogată în roşu.
Oricare ar fi culoarea predominantă în imagine, comanda Variations o poate
atenua, elegant şi cu uşurinţă.
Capitolul 18: Extragerea culorilor din pământ, din iarbă verde
36
7
Transformarea culorilor obişnuite în
Tecfinicolor
Pentru a întări intensitatea culorilor dintr-o imagine - în jargonul editării de
imagini, intensitatea color este denumită saturaţie - urmaţi aceşti paşi:

1. Alegeţi comanda Image=>Adjust=> Variations.

Enorma casetă de dialog Variations va năvăli pe ecran, plină cu nenumă-
rate mini-imagini de previzionare a imaginii active.
2. Selectaţi butonul radio Saturation, din colţul din dreapta sus al casetei
de dialog.
Majoritatea mini-imaginilor vor dispare. Vor rămâne numai cinci, cum
prezintă figura 18-11. Cele trei previzionări din centrul casetei de dialog
reprezintă diferite intensităţi color. Primele două previzionări de sus arată
aspectul imaginii înainte de alegerea comenzii Variations şi în prezent,
după ce a fost supusă schimbărilor din caseta de dialog Variations.

butonul radio Saturation

Vaiiations
Current Pick f? ShowClipping
Fig. 18-11:
Faceţi clic
pe mini-
imaginea
de pre-
vizionare
More
Saturation
pentru a
întări in-
tensitatea Moţe
culorilor Satur
dintr-o
imagine.
36 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

8
 3. Trageţi triunghiul-cursor din partea dreaptă sus, spre stânga, spre
Fine.
Acest cursor controlează gradul de magnitudine al schimbărilor efectuate
în caseta de dialog Variations. Dacă trageţi triunghiul spre Coarse, schim-
bările devin mai drastice; dacă-1 trageţi spre Fine, schimbările devin mai
gradate. Setările alese se reflectează în mini-imaginile laterale, din cele trei
aflate în mijlocul casetei de dialog. In cazul nostru, schimbările devin mai
delicate.
Deoarece intensitatea color este în Photoshop o funcţie foarte sensibilă, e
preferabil să plasaţi cursorul la una din primele două diviziuni, pentru a
putea face schimbări fine, treptate.
4. Pentru a mări intensitatea culorilor, faceţi clic pe mini-imaginea de
previzionare etichetată More Saturation.
Un clic măreşte intensitatea cu o anume cantitate, în funcţie de setarea
barei-cursor. Pentru a adăuga intensitate faceţi din nou clic. La fiecare nou
clic mini-imaginea Current Pick [alegerea curentă] - atât cea din mijlocul,
cât şi cea din partea de sus a casetei de dialog - se transformă, reflectând
ultima schimbare adusă.
Dacă încep să apară pixeli coloraţi incompatibil cu restul, înseamnă că
Photoshop vă anunţă că acele culori sunt în afara gamei color CMYK şi nu
vor ieşi la printare. Nu vă îngrijoraţi pentru asta, până ce pixelii ciudaţi nu
ocupă o treime sau mai mult din imagine. (Dacă nu vă interesează cât de
corect se vor printa culorile, debifaţi căsuţa de validare Show Clipping
pentru a viziona normal pixelii.)
In orice moment doriţi să resetaţi mini-imaginea Current Pick, la imaginea
originală, este suficient să faceţi clic pe mini-imaginea etichetată Original,
din partea stângă-sus a casetei de dialog.
5. Când sunteţi mulţumiţi de intensitatea color la care aţi ajuns, apăsaţi
Enter (Return pe Mac).
Photoshop va aplica setările voastre imaginii originale, aşa cum le prezenta
mini-imaginea Current Pick. Cu această casetă de dialog nu puteţi avea
surprize.

Schimbările efectuate prin caseta de dialog Variations afectează numai stratul

activ. Din păcate, comanda Variations nu poate fi aplicată folosind un strat de
ajustare, cum se putea cu comenzile Levels şi Auto Levels.

Planşa color 18-4 prezintă diferenţa dintre un fluture căruia i-am distrus com-
plet aspectul splendid, folosind comanda Levels, şi acelaşi fluture căruia i-am
redat distincţia şi strălucirea originală, prin comanda Variations. Pentru a
obţine această transformare radicală, am setat bara-cursor din caseta de dialog
Capitolul 18: Extragerea culorilor din pământ, din iarbă verde
36
9
Variations la a doua diviziune, numărând de la stânga şi am executat clic pe
mini-imaginea More Saturation într-un număr total de şase ori.

îndepărtarea patinei cotor face bine

Imaginile sunt la fel ca oamenii, nu le place să care lucruri în plus. Când o ima-
gine este împovărată de o patină, se simte inconfortabil şi devine supărăcioasă.
Să luăm, de exemplu, prima imagine din planşa color 18-5. La prima vedere,
această imagine pare fericită şi mulţumită, dar adevărul este că trăieşte o ade-
vărată dramă, chinuită de o patină pronunţat gălbuie.

Pentru a îndepărta odată pentru totdeauna acea patină color, să revizităm

comanda Variations:

1. Alegeţi linia de comandă Image=>Adjust=> Variations.

Caseta de dialog Variations va pune stăpânire pe ecran.
2. Selectaţi butonul radio Midtones, din partea dreaptă sus a casetei de
dialog.
Această opţiune vă permite să editaţi culorile medii din imagine. (Puteţi
edita şi culorile întunecate sau deschise, selectând butoanele radio Shadows,
respectiv Highlights, dar aceste opţiuni produc efecte extrem de delicate,
cu efecte minore asupra imaginii.)
După ce selectaţi Midtones, porţiunea centrală a casetei de dialog va fi
ocupată de şapte mini-imagini de previzionare, cum puteţi vedea în figura
18-12. Acestea vă permit să deplasaţi culorile din imagine spre o culoare
primară - verde, galben, roşu, magenta, albastru sau cyan. Ca de obicei,
mini-imaginea Current Pick din centrul mănunchiului, se modifică pentru a
prezenta cele mai recente corectări aplicate imaginii.
 Cele trei mini-imagini aflate lângă marginea dreaptă a casetei de dialog
Variations vă permit să deschideţi sau să întunecaţi imaginea. Dar, deoa-
rece punctul de control gamma din caseta de dialog Levels este mult mai
eficient, puteţi să le ignoraţi liniştiţi.
3. Faceţi clic pe una din mini-imaginile More pentru a deplasa culorile
din imagine spre acea culoare anume.
în primul rând, identificaţi patina color. Faceţi apoi clic pe mini-imaginea
diametral opusă culorii respective. In cazul imaginii cabaline din planşa
color 18-5, patina este în primul rând galbenă şi, într-o măsură mai mică,
verde. Pentru eliminarea patinei galbene, am efectuat clic pe More Blue.
Pentru a elimina patina verde, am efectuat clic pe More Magenta.
Priviţi planşa color 5-3 pentru a vedea cum cerneala galbenă filtrează
lumina albastră, blocând-o, şi cum cerneala magenta filtrează, blocând,
37 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

0
 lumina verde. Această filtrare înseamnă că galbenul şi albastrul sunt opuse
direct, cum sunt şi magenta cu verdele. Astfel de culori opuse sunt numite
complementare. Nu ştiu sigur de ce, probabil este ca o căsnicie în care
fiecare soţ îl complementează pe celălalt. Asta dacă nu-şi vin mai întâi de
hac, desigur!
4. Dacă v-aţi deplasat prea mult spre o culoare, faceţi clic pe culoarea
opusă, pentru a reveni.
în planşa color 18-5, de exemplu, am efectuat de două ori clic pe mini-
imaginea More Blue, de două ori pe More Magenta şi încă o dată pe More
Blue. Dar, după îndelungă chibzuinţă, am decis că am mers prea departe.
Imaginea rezultată - prezentată în colţul din dreapta jos al planşei - avea
prea mult albastru şi magenta. Aşa că, am făcut clic pe butonul More
Yellow, pentru a anula ultima aplicare de albastru şi am făcut clic pe More
Green, pentru a îndepărta ultima aplicare de magenta. Exemplul din stânga
jos din planşa color vă prezintă rezultatul final.
Fig.18-12:
Faceţi clic
Highfights Şave,..;
pe mini-
•
imaginea
More Blue,
pentru a
adăuga
albastru şi
a îndepărta
galbenul
dintr-o
imagine.
Faceţi clic
pe More
Magenta
pentru a
adăuga
magenta şi
a elimina
verdele.
Ca şi la ajustarea saturaţiei color, puteţi varia impactul schimbărilor asupra
imaginilor, trăgând triunghiul-cursor spre Fine sau Coarse. Imaginile din planşa
color 18-5 au fost create toate cu triunghiul setat drept la centru, aşa cum este
implicit.

Dacă imaginea are mai mult de un strat, toate manevrele asupra patinei color
afectează numai stratul activ.
 Capitolul 19^f ....... --------------------------n—juu-..,-------,

O scurtă privire asupra

graficii de Web
.
i | sî :.ji :.;;: t l . ., 9 « ,!;• ',-. ii » , i ' ' • «- t « * ,j!i is: « • '.i i ' • -5 * i i f. i «

/H «cest capitol

> Când să folosiţi ImageReady

> Salvarea formatelor Web-friendly - PNG, GIF şi JPEG
•

^ Folosirea formatului culorii indexate [Indexed Color]

> Obţinerea transparenţelor în GIF-uri
> Folosirea comenzii Save for Web
> Crearea de text pentru vizionare online
> Folosirea noilor instrumente de tăiat [slicel
L J

> Crearea unei galerii fotografice pe Web

* i» « * * ii « « i « * i m « « « « * i* » « » » i i i i:. i i •:•; • ; • • i.» i :> ir » » » * » » « * »

/ ^n ciuda (sau poate din cauza) extraordinarei sale popularităţi ca instrument

de creaţie grafică online, Photoshop şi-a atras în trecut multe critici pentru
relativ slaba sa panoplie de caracteristici adaptate pentru Web. Adobe
răspundea de obicei creatorilor de Web că fac o confuzie - Photoshop este
creat pentru grafică de printare, iar pentru Web există ImageReady. Dar
majoritatea creatorilor de Web ignorau sfatul şi continuau să bombăne, aşa că
Adobe a făcut ceea ce trebuia: a cedat.

în Versiunea 5.5, specialiştii de la Adobe au început prin a scoate o serie de

facilităţi din ImageReady l .0 şi a le grefa direct în Photoshop. Apoi, la mijlocul
procesului s-au oprit şi au intrat şi în ImageReady 2.0, ca să fie masa bogată.
Asta ar fi cam ca un geniu nebun care, după ce ar crea o făptură jumătate om şi
jumătate fiară, ar considera că făptura nu-i destul de fiară şi i-ar da un mic
vârcolac drept tovarăş dejoacă. Acum, pentru Photoshop 6, Adobe a adăugat şi
37 Partea a V-a-. Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

2
 mai multe capabilităţi de Web, iar vârcolacul cel mic a crescut mare, dinţii i
s-au ascuţit şi mai tare şi a revenit sub numele ImageReady 3.0.

Când să recurgem ta ImayeReady

Când daţi banii câştigaţi cu sudoarea frunţii pe Photoshop 6, primiţi şi
ImageReady 3.0. Aceasta poate părea un chilipir minunat, să plăteşti pentru
unul şi să primeşti două lucruri, şi într-o oarecare măsură şi este, dar produce şi
multă confuzie. Majoritatea capabilităţilor ImageReady intră şi în constituţia
Photoshop-ului 6, dar unele din ele funcţionează diferit în Photoshop, decât în
ImageReady. De exemplu, opţiunile de salvare a fişierelor GIF şi JPEG se află
localizate în paleta Optimize. Drept rezultat, devine dificil să-ţi dai seama de
diferenţa dintre o funcţie deosebită, care merită tot respectul, şi alta, care-i doar
o mârţoagă bătrână împodobită cu un harnaşament nou.

Sfatul meu personal, în această privinţă, este: rămâneţi, pe cât posibil, în Photo-
shop şi treceţi la ImageReady numai când este necesar. Dacă aveţi nevoie să
creaţi hărţi de imagine, rulare şi animaţii plonjaţi în ImageReady. Din nefe-
ricire, furnizarea tuturor amănuntelor funcţionării lui ImageReady ar necesita
un al doilea volum al cărţii de faţă. Vă recomand în schimb, să consultaţi docu-
mentaţia furnizată de Adobe sau să căutaţi o carte dedicată exclusiv pentru
ImageReady. N-aş băga mâna-n foc, dar cred că este foarte posibil ca în viitor,
Photoshop şi ImageReady să fie comasate într-o uriaşă maşinărie compre-
hensivă de editare de imagine.

Şi, ca pentru a spune „Da, ştim, ar fi trebuit deja să rulăm aceste două programe
într-unul singur-ne pare rău!", Photoshop 6 şi ImageReady sunt strâns legate
unul de celălalt. Pentru a lua imaginea pe care o editaţi în Photoshop şi a o
deschide în ImageReady, e suficient să executaţi clic pe pictograma din capătul
de jos al cutiei de instrumente. Pentru a trece înapoi la Photoshop - luând şi
editările făcute în ImageReady - executaţi clic pe pictograma din capătul de jos
al cutiei de instrumente din ImageReady.

Dacă aţi lucrat deja în Photoshop 6, ştiţi ce mare consumator de memorie este.
Dar dacă aveţi de gând să ţineţi deschise simultan şi Photoshop şi ImageReady,
asiguraţi-vă mai întâi că aveţi la dispoziţie suficient RAM.

Acestea fiind zise, restul capitolului se ocupă de facilităţile Web aflate în

Photoshop. Şi încă superficial! Există tone de cărţi dedicate în exclusivitate sub-
tilităţilor artei de Web design şi producţie. In aceste cărţi puteţi găsi toate deta-
liile şi chiţibuşurile pe care le puteţi dori. IDG Books Worldwide, Inc., a
publicat multe cărţi de design Web, cum ar fi Creating Web Pages For
Dummies, ediţia a 5-a, de Bud Smith şi Arthur Bebak şi Roger C. Parker's
Capitolul 19:0 scurtă privire asupra graficii pe Web

Guide to Web Content andDesign, de Roger C. Parker. Vă recomand să folosiţi

o parte din banii aceia economisiţi fiindcă n-a trebuit să cumpăraţi ImageReady
separat şi să alegeţi una dintre aceste cărţi.

Formatele de fişier pentru Web

După cum menţionam în Capitolul 6, pentru a putea prezenta o imagine pe
Web trebuie s-o salvaţi într-unul dintre formatele de fişier PNG, GIF sau
JPEG. Citiţi mai departe pentru a afla cele mai importante atribute şi funcţiuni
ale fiecăruia.

PNG: nouţ tip din cartier

PNG vine de la PortableNetwork Graphics şi a fost conceput la origine pentru
a înlocui popularul format GIF. PNG este mult mai sofisticat decât GIF
-suportă imagini de 24- şi 48-bit, pe când GIF suportă numai imagini 8-bit. PNG
poate suporta moduri de imagine RGB, Grayscale sau indexate color, într-o
imagine PNG puteţi avea şi nivele de transparenţă variabile, ceea ce nici GIF,
nici JPEG nu pot face. Dezavantajul la fişierele PNG este că imaginile color
sunt adesea mai mari decât cele GIF sau JPEG, deoarece conţin mai multe
culori decât GIF-urile şi nu au marele avantaj al compresiei JPEG. De aceea,
formatul de fişier PNG este potrivit pentru imagini mici, cum sunt butoanele şi
mini-imaginile cu detalii. Totuşi, cel mai mare dezavantaj al PNG-ului este că
încă nu are un suport larg în lumea browser-ilor. Pentru a afişa un PNG în
Netscape Navigator sau Internet Explorer trebuie instalat un al treilea plug-in.
Şi nu-i o idee prea bună să-i obligi pe vizitatorii site-ului tău Web să descarce şi
un plug-in, dacă nu ai de oferit ceva cu adevărat spectaculos.

GIF: Numai pentru Web-işti

Maniacii computerelor sunt divizaţi după modul cum pronunţă GIF. Unii se
jură că pronunţia corectă este cu un G tare; alţi experţi insistă că se foloseşte
un g moale. Indiferent din ce tabără veţi face parte, GIF este cel mai potrivit
a fi folosit pentru imagini cu contrast puternic, ilustraţii create în Photoshop
sau importate dintr-un program de grafică, imagini de ecran şi text. Cel mai
mare dezavantaj la GIF este că nu poate salva decât imagini cu maximum
256 de culori (8-bit color). Cu toate acetea, este formatul de folosit pentru
animaţia simplă care nu necesită calificare de programare pe computer
-denumită GIF animaţie. Aceasta se poate produce cu uşurinţă, folosind
programe shareware, cum ar fi GIF Builder, care pot fi descărcate de
pe Web.
37 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imaginiP

4
Folosind \ndexed Cotor

Dacă aveţi o imagine conţinând peste 256 culori, pentru a o salva în GIF trebuie
să-i reduceţi mai întâi numărul culorilor, alegând Image=>Mode=>Indexed
Color. Cum prezintă figura 19-1, caseta de dialog Indexed Color a crescut sem-
nificativ în ultimele două versiuni Photoshop, permiţându-vă să fixaţi [lock
down] culorile importante, să alegeţi între palete cu culori mai naturale şi să
aplicaţi transparenţe. Iată care sunt opţiunile:
 •indexed Color
HHHEO
ivf Paiette: Local (Perceptual)
i Colors: 255 I1 '••'
i
••

Fig. 19-1: : Forced: Black and White •«•j

Caseta de W Transparency P Preview
dialog
Indexed r Options ................................... ,
Color con- iiteite. Non, . 3j

trolează ; Dither: Diffusion _^J

aspectul 1 Amount: 50 %
1 ': ..... ..:,.: .
imaginilor . • i
F Preserve Exact Colors
GIF.
mmt^^m
Palete: Photoshop oferă o multitudine de palete opţionale. Iată o scurtă
prezentare a fiecăreia:
• Exact: Dacă o imagine conţine mai puţin de 256 de culori, paleta Exact
apare implicit. Când se întâmplă aceasta, lăsaţi-o aşa cum este.
• System (Mac) şi System (Windows): Folosiţi această paletă numai
dacă doriţi să adăugaţi un grafic sistemului (când adăugaţi un model
pe desktop sau pictograma unui fişier care va apare pe desktop).
• Web: Această paletă de 216 culori este cea folosită de browsere şi
este folosită de regulă pentru grafice afişabile pe monitoare antice
8-bit. Puteţi folosi şi palete mai bune pentru Web.
• Uniform: Cea mai proastă paletă dintre toate. Constă dintr-un eşan
tion [sample] uniform de culori din spectru. N-o folosiţi.
• Local (Perceptual): Perceptual este o variantă a paletei Adaptive,
care variază paleta color redusă pentru a se potrivi imaginii. Dar, pe
când Adaptive menţine cele mai populare culori, Perceptual este mai
inteligent, eşantionând [sampling] culorile care produc cele mai bune
tranziţii. Folosiţi această paletă la imaginile fotografice, unde tran
ziţiile line sunt mai importante decât valorile în sine ale culorilor.
Capitolul 19:0 scurtă privire asupra graficii pe Web
37
5
 • Local (Selective): Această paletă este şi ea o variantă a paletei Adap-
tive, dar păstrează mai bine culorile Web. Folosiţi această paletă când
o imagine conţine culori strălucitoare sau tranziţii grafice bruşte.

> Local (Adaptive): Adaptive selectează culorile cel mai frecvent folo-
site în imagine. Dacă o imagine conţine relativ puţine culori şi doriţi
să păstraţi culorile cât mai exact posibil, aplicaţi această paletă.
Ţineţi cont că există şi versiuni Maşter ale paletelor Perceptual, Se-
lective şi Adaptive. Paletele locale se bazează pe culoarea imaginii,
pe când paletele maşter sunt palete create de ImageReady .
• Custom: Această paletă vă permite să încărcaţi de pe hard-drive sau
disc un tabel comparativ [look-up] de culori. Nu se folosesc prea des
pentru grafica pe Web.
• Previous: Această paletă foloseşte ultimul tabel comparativ creat prin
comanda Indexed Color. Este folosită de regulă la crearea de serii
grafice de contrast ridicat, care necesită păstrarea unui aspect consec
vent. Acest meniu multiplu oferă două noi opţiuni, Perceptual şi
Selective. Ambele sunt variaţii ale opţiunii Adaptive, care variază
paleta de culori redusă pentru a se potrivi cu imaginea. Dar, pe când
Adaptive menţine cele mai populare culori, Perceptual este mai inte
ligentă, testând culorile care produc cele mai bune tranziţii. Opţiunea
Selective caută să menţină culorile cheie, inclusiv cele din paleta cu
216 culori, aşa zisa „Web-safe".
S Colors: Pentru Color, începeţi cu setarea cea mai scăzută (cum ar fi 64) şi
vedeţi ce se întâmplă cu imaginea. Folosiţi cel mai scăzut număr de culori
care menţin imaginea relativ intactă. Veţi observa că imaginile fotografice,
în special cele cu o gamă mai largă de culori, necesită o setare mai înaltă
decât imaginile non-fotografice sau fotografiile cu o gamă restrânsă de
culori. Photoshop a renunţat la vechea casetă de opţiuni Color Depth
[profunzimea culorii] în favoarea casetei unice Color, ideea fiind că sca-
. larea culorii în profunzimea unui bit întreg - 8-bit pentru 256 culori, 7-bit
pentru 128 culori, 6-bit pentru 64 etc - nu este cu adevărat necesară
pentru a obţine fişiere de dimensiuni mai reduse, aşa că v-a dat mână li-
beră să puteţi introduce numărul exact de culori pe care îl consideraţi po-
trivit. Cu toate acestea, Color Depth era o opţiune valabilă şi mi-ar fi plă-
cut să mai existe. Câteodată, sacrificarea unui bit întreg produce rezultatul
scontat.
-/ Forced: Câteodată, o paletă adaptivă poate foarte uşor da peste cap [upset]
culori deosebit de importante. De exemplu, fundalul alb al unei imagini
poate deveni roşu sau albastru palid, chiar dacă albul era culoarea predo-
minantă. Cu această opţiune puteţi fixa [lock in] culorile importante astfel
încât să nu poată fi schimbate. Black şi White fixează negrul, respectiv
albul. Primaries protejează opt culori - alb, roşu, verde, albastru, cyan,
37 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

e
magenta, galben şi negru. Iar Web protejează cele 216 culori din paleta
Web-safe. într-adevăr, de foarte mare ajutor.
' Transparency: Dacă o imagine este poziţionată pe un strat aflat pe un
fundal transparent, selectarea acestei căsuţe de validare menţine transpa-
renţa fundalului. Reţineţi totuşi că transparenţa într-un fişier GIF este fie
activată, fie nu; nu există tranziţii treptate, ca în straturile Photoshop.
' Matte: Opţiunea Matte funcţionează în colaborare cu căsuţa de validare
Transparency. (Dacă nu există transparenţe în imagine - adică, toate stra-
turile se acoperă unul pe altul creând o opacitate neîntreruptă - atunci
opţiunea Matte este inactivă.) Când selectaţi Transparency, culoarea Matte
specificată umple pixelii translucizi din imagine. Când Transparency este
deselectată, culoarea Matte umple toate porţiunile translucide şi transpa-
rente. Pentru a asigura tranziţii line, selectaţi culoarea Matte care se asea-
mănă cu culoarea de fundal a paginii Web respective.
S Dither: Această opţiune controlează modul în care Photoshop imită cele
câteva milioane de culori pe care i-aţi cerut să le elimine dintr-o imagine.
Opţiunea None nici nu încearcă să niveleze tranziţiile color, dar conduce la
dimensiuni de fişier mai reduse. Diffusion mixează pixelii pentru a îndulci
tranziţia dintre culori. Noua opţiune Noise mixează pixelii din toată ima-
ginea, nu numai pe cei din zonele de tranziţie. Iar opţiunea Pattern e de-a
dreptul nasoală. (Dacă doriţi să aflaţi de ce consultaţi Biblia Photoshop,
publicată de IDG Books.) Sfatul meu: limitaţi-vă la Diffusion şi la opţi-
unea care urmează.
•S Amount: Această minunată opţiune controlează cantitatea de Dithering
aplicată. Când Diffusion este activă, dar numai atunci, puteţi schimba can-
titatea de Dithering prin ridicarea sau coborârea acestei valori. Valorile
mai scăzute produc tranziţii color mai bruşte, dar scad şi mărimea fişie-
rului. Este un troc. Staţi cu ochii pe fereastra de imagine pentru a aprecia
cât de mult puteţi scade valoarea.
•S Preserve Exact Colors: Această opţiune apără zonele de culoare continuă
atunci când este selectată Diffusion. Eu prefer să menţin selectată această
căsuţă de opţiuni. Făcând astfel, culorile din imagine, care există şi în
paletă, nu mai trec prin dithering; ca atare, liniile, textul şi alte detalii mici
din imaginea Web au o mai bună calitate pe ecran.
l Observaţi că puteţi previziona Indexed Color [culoarea indexată], în cazul
în care că este bifată căsuţa Preview, ceea ce vă permite să experimentaţi §
cu numărul culorilor şi cu Dithering, fără să recurgeţi la Edit=>Undo.

Dacă aplicaţi comanda Indexed Color cu căsuţa de validare Transparency acti-

vată, Photoshop va umple porţiunea transparentă a imaginii cu binecunoscutul
Capitolul 19:0 scurtă privire asupra graficii pe Web
377
model în pătrăţele. Ceea ce e neobişnuit în asta, este că fişierul devine
aplatizat, cum indică stratul unic Index, prezentat în figura 19-2. Ba mai mult,
nu puteţi nici să adăugaţi noi straturi fişierului, făcând imaginea indexată
singurul gen de document Photoshop care poate acomoda transparenţe, fără
straturi.
 Fig. 19-2:
O imagine I
indexată b

este unică
prin faptul
că poate
acomoda
transparen-
ţe într-un
document
aplatizat.
Transparenţe de tabel color

Pe vremuri, pentru a salva o imagine GIF cu pixeli transparenţi trebuia să folo-

siţi comanda File=>Export=>GIF89a Export. Acum, orice fişier GIF poate
înmagazina informaţie despre transparenţe. De fapt, nu mai există motive pen-
tru a continua să folosiţi GIF89a Export. (Pentru mai multe informaţii, vedeţi
secţiunea următoare.)

După indexarea culorilor dintr-o imagine, puteţi face transparente toate apari-
ţiile uneia dintre aceste culori, folosind comanda Color Table. Alegeţi Image=>
Mode=>Color Table pentru a afişa caseta de dialog prezentată în figura 19-3,
apoi selectaţi pictograma Eyedropper aflată sub căsuţa de validare Preview.
Faceţi acum clic pe o culoare în paletă sau direct pe imagine, în ambele cazuri,
culoarea respectivă va deveni transparentă.

Comanda Color Table are un singur neajuns: nu puteţi face transparentă decât o
singură culoare odată. Pentru a face transparentă o a doua culoare, trebuie să
apăsaţi Enter (Return pe Mac) ca să ieşiţi din caseta de dialog şi să alegeţi din
nou comanda Image=>Mode=>Color Table.
37 Partea a V-a: Prin urinare, luaţi în serios editarea de imagini?

5
Color Table qv| OK ;j: •
Table: i Custom
CancelT
K:
IBBB : ' •
 Fig. 19-3:
Folosiţi
Eyedropper mmm
BH
[Pipeta]
: mm • \
pentru a
selecta o
mmm m P
Preview
culoare pe
care doriţi
s-o faceţi
transpa-
j ,:.. m i

. B ...,. .,,
rentă.
BHBBBn
Salvarea (fi deschiderea) unui GIF cu transparenţe

După cum am menţionat mai devreme, nu mai există motive pentru folosirea în
continuare a comenzii GIF89a Export. Folosirea acestei comenzi este greu de
accesat din paleta Actions (pentru amănunte despre Actions, vedeţi Capitolul
21), dacă anulaţi comanda înainte de completare pierdeţi tot ce-aţi muncit şi,
de fapt, funcţiile sale sunt deja constituite în formatul GIF standard, mai uşor
accesibil.

Iată cum se salvează o imagine GIF cu transparenţe:

1. Specificaţi transparenţa folosind comanda Indexed Color.

Dacă doriţi, puteţi face şi alte culori transparente, folosind comanda Color
Table.
2. Alegeţi comanda File=>Save As.
 Sau, apăsaţi Ctrl+Shift+S (3§+Shift+S pe Mac).
3. Selectaţi formatul CompuServe GIF.
Acest format poate fi găsit în meniul Format. Pe Mac, asiguraţi-vă că
există extensia de trei litere .g//, dacă nu, adăugaţi-o.
4. în caseta de dialog GIF Options selectaţi fie Interlaced, fie Normal.
Setarea Interlaced are ca rezultat apariţia treptată a imaginii, la descărcare,
ca o imagine JPEG progresivă (cum vom vedea îndată). Dacă nu doriţi ca
imaginea să fie descărcată astfel, alegeţi setarea Normal.
Capitolul 19:0 scurtă privire asupra graficii pe Web__________________3 f y

5. Apăsaţi Enter (Return pe Mac).

Photoshop va salva pe disc fişierul GIF.

Când deschideţi un fişier GIF care conţine transparenţe, Photoshop afişează

transparenţele ca un model în pătrăţele. Aceasta este valabil atât pentru fişierele
GIF salvate în noul mod, prin comanda Save a Copy, cât şi pentru cele salvate
prin vechea comandă GIF89a Export. Nu mai trebuie de-acum să ţineţi minte
care culori sunt transparente şi care opace - cum se vede, aşa este. 1

JPEG: Formatul compact

Despre JPEG am vorbit pe larg în Capitolul 6. JPEG este un format de fişier
care este folosit atât pentru printare, cât şi pentru grafica de Web. Ceea ce am
descris acolo este aplicabil şi imaginilor de Web, aşa că vă recomand să mai
aruncaţi o privire pe Capitolul 6 pentru a vă reîmprospăta memoria.

Când salvaţi imagini JPEG, nu trebuie să mai meşteriţi la comenzile Indexed

Color sau Color Table, deoarece JPEG suportă spectrul color complet de 24-bit.
Poate mă repet, dar JPEG foloseşte compresie lossy, adică cu pierderi. (Rata
compresiei este fantastică, dar în procesul ei o parte din pixeli se şterg.) Pentru
Web, e bine să folosiţi formatul JPEG pentru imagini cu tonuri continue, cum
sunt fotografiile sau imaginile cu o gamă largă de culori.

Dacă aţi citit Capitolul 6, să mă iertaţi că mă repet, dar vreau să mă asigur că

sunteţi lămuriţi asupra dezavantajelor formatului JPEG şi a compresiei lossy.
Photoshop recompresează imaginile JPEG de fiecare dată când le salvaţi - şi
ceva pixeli sunt şterşi, pentru a restrânge mărimea fişierului, în timpul unei
singure şedinţe de editat, compresia nu are cum să facă rău imaginii, deoarece
JPEG lucrează pe versiunea de pe ecran a imaginii. Dar, dacă o închideţi, o
redeschideţi şi o resalvaţi în format JPEG, se petrec şi ceva stricăciuni. Repe-
tând de multe ori acest proces, stricăciunile se cumulează. Aşa că nu uitaţi:
aplicaţi imaginii toate editările necesare, salvaţi-o în format JPEG şi lăsaţi-o în
pace. Dacă este nevoie să editaţi o imagine pe o perioadă mai lungă de timp,
este preferabil s-o salvaţi în formatul Photoshop nativ. Salvaţi-o în JPEG doar
după completarea procesului editării.

Când salvaţi o imagine JPEG, sunteţi întâmpinaţi de caseta de dialog JPEG

Options, aşa cum prezintă figura 19-4. Opţiunile funcţionează astfel:

•S Matte: Spre deosebire de GIF, JPEG nu suportă transparenţe. Aşa că, dacă
imaginea conţine zone transparente, Photoshop trebuie să ştie cu ce culoare
să le umple. Selectaţi culoarea dorită din meniul variabil Matte. Priviţi
între timp imaginea de fundal ca să vă asiguraţi că vă convine efectul.
38 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

0
 Quality: Dacă aţi văzut cumva filmul „This îs Spinal Ţap" [Funcţia lom-
bară], poate vă aduceţi aminte de scena în care chitaristul solist Nigel
Tufnel demonstrează că poate da butonul amplificatorului la 11, deşi
maximul standard este 10. Când este întrebat „Dar de ce să nu-1 faci pe 10
mai tare, ca să rămână l O numărul maxim?", Nigel rămâne pe gânduri o
clipă şi în final decide: „Asta trebuie să meargă până la 11!". în acelaşi spi-
rit, vă prezint valoarea Quality, care are 12 gradaţii (în Versiunea 5.0 şi
precedentele, avea numai 10). De ce n-au făcut pur şi simplu gradaţia 10
mai bună, să rămână 10 valoarea maximă? Nu trebuie să fii un geniu în
computere ca să găseşti răspunsul la această întrebare: „Asta trebuie să
meargă până la 12!". A, să nu uit, Quality vă permite să alegeţi cantitatea
de compresie aplicată imaginii, ceea ce are legătură directă cu calitatea. Cu
cât este compresia mai puternică, cu atât este calitatea mai slabă şi fişierul
mai mic. V-aţi prins!

iJPEE Opţions

tdatte: j None 3 : ' • : 4— 2L-J

••wm
Cin 1 O >!• 'mage Opţions • -j Cancel |
riy. la-4. Quality: i 12 1 Maximum -|
Photoshop
' .. r . - . . . - ' ---------------------------------------------------------------------------- l

smslf llk large file

oferă de
mulţime o A ! '.' '
opţiuni ,-••'•• Format Opt ion ' ^Baseiine
:
("Standard")
JPEG, r Basel ine Optimized 1:7^ Progressive
inclusiv F Preview :
posibilita-
tea de a
măsura ' 4
viteza de ,:.:.„... sjje ,_.. , . . ..... . . .
descărcare | -S9.32K / 24.07s £ ] 28.8KbpS jj '
a imaginii.
maammmm

•/ Format: Alegeţi Progressive pentru ca imaginea să apară pe ecran în pase

treptate. Specificaţi numărul de scanări necesare pentru materializarea
completă. Setaţi opţiunea Baseline („Optimized") dacă vreţi ca imaginea
să apară în pase rând-cu-rând. Opţiunea Optimized crează un fişier mai
mic decât opţiunea Standard.
•S Size: Pentru a vă ajuta să determinaţi setarea adecvată pentru Quality,
Photoshop vă informează cât va dura descărcarea unei imagini la diferite
viteze de conectare. De exemplu, în figura 19-4 imaginea mea va necesita
pentru descărcare 24 secunde, la 28,8 Kbps. Asta e mult prea încet pentru
o singură imagine, aşa că va trebui să micşorez setarea Quality.
Capitolul 19:0 scurtă privire asupra graficii pe Web
38
1
Efectuarea comparaţiilor faţă-n faţă
Nu sunteţi siguri ce setări să folosiţi la salvarea unui fişier GIF sau JPEG? N-ar
fi bine să puteţi compara faţă-n faţă mai multe setări diferite, ca să puteţi decide
care grup de setări oferă cel mai bun raport între calitate şi mărime? Există o
comandă care vă permite chiar acest lucru. Puteţi compara diferite palete inde-
xate sau setări de compresie JPEG. Puteţi compara chiar formate GIF cu JPEG.
Şi în tot acest timp, imaginea originală rămâne vizibilă ca să n-o luaţi razna.

Comanda cu pricina este Save For Web. Această comandă vă permite să inde-
xaţi culori, să adăugaţi transparenţe şi să salvaţi în format GIF sau JPEG, totul
într-o singură operaţie. Nu mai este nevoie să folosiţi comenzile Indexed Color
sau Color Table - de fapt, Save For Web funcţionează cel mai bine pornind de
la o imagine RGB full-color.

Alegeţi comanda File=»Save For Web sau apăsaţi Ctrl+Shift+Alt+S (3€+Shift+

Option+S pe Mac), în ambele cazuri, Photoshop va afişa fereastra mare, prezen-
tată în figura 19-5. Sunt o mulţime de lucruri acolo, dar nu vă neliniştiţi: majori-
tatea opţiunilor dublează funcţiile discutate în acest capitol.

Fig. 19-5:
Faceţi clic
pe eticheta
4-Up din
partea de
sus a
ferestrei
pentru a
compara
imaginea
originală cu
trei seturi
de valori de

Când pătrundeţi în fereastra Save For Web, trebuie să decideţi ce imagine doriţi
să previzionaţi. Implicit, Photoshop vă oferă vizionarea 2-Up, care prezintă
imaginea originală, alături de o copie cu culori indexate sau compresie JPEG
aplicate, aşa cum ar apare dacă ar fi deschise într-un Web browser. Pentru a
 Partea a V-a: Prin urinare, luaţi în serios editarea de imagini?

compara simultan mai multe setări - adevărata putere a ferestrei - faceţi clic pe
eticheta 4-Up aflată în colţul din stânga sus al ferestrei. Figura 19-5 prezintă o
astfel de vedere multiplă.

Acum, faceţi clic pe mini-imaginea cu care doriţi să experimentaţi şi modificaţi

setările aflate de-a lungul laturii drepte a ferestrei. Implicit, prima mini-imagine
prezintă aspectul iniţial, nealterat de setările compresiei. E bine s-o lăsaţi pe
aceea în pace. Pe celelalte, le puteţi schimba cât vă pofteşte inima!

Pentru a vedea mai bine, puteţi mări şi derula imaginile folosind instrumentele
Zoom şi Hand. Rata de zoom se poate modifica prin schimbarea valorii înscrise
în colţul din stânga jos al ferestrei. Pentru a previziona un grup de setări în
browser-ul Web favorit, executaţi clic pe butonul din colţul din dreapta jos.
Imaginea va apare în fereastra browser aleasă.

în caseta de dialog Save For Web există două instrumente noi. Instrumentul
Slice Select vă permite să selectaţi toate tăieturile [slices] pe care le conţine
imaginea, dându-vă posibilitatea să optimizaţi selectiv porţiuni ale imaginii.
Pentru a selecta o tăietură, faceţi clic pe ea cu instrumentul. Pentru a selecta mai
multe tăieturi, apăsaţi Shift+clic sau trageţi instrumentul peste tăieturile dorite.
Efectuând dublu-clic pe o tăietură, afişaţi caseta Slice Options. Celălalt instru-
ment nou este butonul Toggle Slice Visibility, care prezintă sau ascunde limi-
tele tăieturii. Pentru toate amănuntele necesare despre tăieturi, consultaţi secţi-
unea „Tăierea butoanelor şi alte probleme de grafică", prezentată mai departe în
acest capitol.

De aici încolo totul se rezumă la ajustarea diferitelor opţiuni aflate de-a lungul
marginii drepte ale ferestrei. Aceste opţiuni se schimbă în funcţie de formatul
de fişier pe care-1 alegeţi din meniul aflat direct sub cuvântul Settings. Există un
set de opţiuni pentru GIF şi un altul pentru JPEG. Fiecare dintre acestea vor fi
discutate în două liste separate. Dacă optaţi să folosiţi unul dintre cele două
formate PNG (nerecomandabile, datorită lipsei de support printre browsere),
pentru discutarea opţiunilor faceţi referire la lista GIF.

Opţiunile GIF
Când selectaţi formatul GIF vor apare opţiunile următoare (prezentate în
ordinea apariţiei lor). Dacă opţiunea nu are un nume, voi folosi numele care
apare sugerat sub cursor când îl mişcaţi deasupra opţiunii. De exemplu, dacă
mişcaţi cursorul deasupra meniului Format va apare sugerat Optimized File
Format.
i S Color Reduction Algorithm: Meniul derulant controlează modul cum vor
l fi reduse culorile de la 16 milioane la 256 sau chiar mai puţine. Ca şi în
Capitolul 19:0 scurtă privire asupra graficii pe Weh
35
3
caseta de dialog Indexed Color puteţi alege dintre Perceptual, Selective sau
Adaptive, care au fost toate descrise în secţiunea „Folosind Indexed Color",
prezentată mai devreme în acest capitol. Puteţi de asemenea selecta o paletă
specifică cum ar fi Web, Black and White, Grayscale, Mac OS sau Windows.
Dithering Algorithm: Selectaţi genul de Dithering pe care doriţi să-1 apli-
caţi. Opţiunea No Dither conduce la o mărime redusă de fişier, dar
Diffusion produce tranziţii mai bune.
Transparency: Dacă o imagine cu straturi conţine zone goale în pătrăţele
de şah, prin bifarea acestei căsuţe de activare veţi menţine zonele respec-
tive transparente.
Interlaced: Această opţiune conduce la un fişier GIF interconectat, prin
care imaginea se materializează pe măsură ce este descărcată de browser-ul
Web. La început îmi plăcea această opţiune - în teorie, ea permite sur-
ferilor pe Web cu viteze de conectare reduse să-şi facă o idee despre o
imagine înainte de a fi complet încărcată - dar am văzut-o creând atâtea
probleme cu browserele Web, că acum mă feresc de ea.
 Fig. 19-6:
Pentru a
automatiza
procedurile,
alegeţi
P îr-i^rUcl^r
comanda
Optimiza to
File Size şi Oplimize To File Size
introduceţi
DesIredFiteŞira: pi 'K Cârcel
o mărime
Stan With....• ......... r
de fişier :

; f Current Settirigs
ţintă, în
. T Auto Select G F/JEG
caseta de
opţiuni care •< U«ra ...............

apare. ' «r Current SI ice

Optimize Menu: Faceţi clic pe vârful de săgeată din dreapta opţiunii
Settings, pentru a afişa un meniu de comenzi, aşa cum se prezintă în partea
de sus a figurii 19-6. Aceste comenzi vă permit să vă salvaţi setările pentru
folosire ulterioară, să ştergeţi setările salvate sau să repopulaţi automat
imaginile de previzionare în modurile 2-Up şi 4-Up, cu setări alternative
proaspete. Dar cea mai bună comandă este Optimize to File Size, care vă
permite să scăpaţi de lucrul cu opţiunile şi, în schimb, să introduceţi o
mărime de fişier-ţintă. După ce faceţi clic pe OK, Photoshop schimbă
automat setările pentru a se încadra în mărimea-ţintă. Dacă nu sunteţi
siguri ce format să folosiţi, GIF sau JPEG, selectaţi butonul radio Auto
38 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

6
Select GIF/JPEG. Opţiunile Use vă permit să optimizaţi la acea mărime de
fişier tăietura curentă, fiecare tăietură sau toate tăieturile.
Lossy: In principiu, GIF se bazează pe o compresie „lossless", adică nu
sacrifică date când salvează un fişier. Dar, ridicând valoarea Lossy puteţi
rearanja pixelii unei imagini astfel încât se comprimă mai bine. Din expe-
rienţa mea, valori de până la 30 subţiază binişor mărimea fişierului fără să
producă mari stricăciuni aspectului unei imagini. Valorile mai mari sunt
rareori acceptabile. Folosiţi această opţiune cu prudenţă şi staţi tot timpul
cu ochii pe imaginea de previzionare.
Colors: Aici specificaţi numărul de culori din imagine. Puteţi selecta şi
profunzimi bit predefinite, folosind meniul variabil.
Dither: Când opţiunea Diffusion este activă, folosiţi această valoare şi
specificaţi cantitatea de Dithering pe care doriţi s-o aplicaţi. Revedeţi
secţiunea „Folosind Indexed Color", pentru mai multe informaţii.
Matte: Când căsuţa de validare Transparency este selectată, pixelii trans-
lucizi (parţial transparenţi) vor fi umpluţi cu culoarea Matte pe care aţi
ales-o. De exemplu, dacă selectaţi None [niciuna] pentru culoarea Matte,
zonele translucide vor fi convertite la transparenţă deplină. Dacă selectaţi
White pentru culoarea Matte, zonele translucide vor fi umplute cu alb
opac. Când Transparency nu este selectată, atât pixelii transparenţi, cât şi
cei translucizi vor fi umpluţi cu culoarea Matte.
Web Snap: Această opţiune ingenioasă înlocuieşte un procentaj specificat
al culorilor unei imagini cu membrii paletei Web-safe, de 216 culori. Este
un fel de a juca la două capete - puteţi fixa unele culori, ca să fie compa-
tibile cu monitoarele mai vechi, de 8-bit, şi puteţi lăsa altor culori libertate,
astfel ca imaginea să arate bine şi pe ecranele 24-bit.
Color Table: Efectuarea de clic pe această etichetă afişează toate culorile
dintr-o imagine. Sub culori veţi găsi patru pictograme mici. Prima, schim-
bă o culoare selectată cu cel mai apropiat echivalent Web-safe. A doua
fixează culoarea selectată astfel încât să nu mai poată fi schimbată. A treia
adaugă paletei o culoare selectată cu Pipeta. Iată cum se procedează: faceţi
clic pe imaginea de previzionare a originalului (în stânga sus, implicit),
selectaţi Pipeta, faceţi clic cu ea pe culoarea pe care doriţi s-o adăugaţi
paletei, treceţi la imaginea de previzionare pe care doriţi s-o schimbaţi,
apoi faceţi clic pe a treia pictogramă Color Table. Şi, în sfârşit, cea de a
patra pictogramă anulează culoarea selectată.
Efectuaţi dublu-clic pe o culoare pentru a afişa selectorul color [Color
Picker], dotat cu trei opţiuni specifice pentru Web, scoase în evidenţă în
figura 19-7 (scoase în evidenţă prin iluminare [spotlighted]). Selectaţi
căsuţa de validare Only Web Colors pentru a selecta exclusiv din paleta de
216 culori Web-safe. Faceţi clic pe pictogramă cub, din stânga butonului
Custom, pentru a schimba o culoare cu cel mai apropiat echivalent
Web-safe. Şi, dacă sunteţi un hexadecimal împătimit (şi mândru de asta!)
Capitolul 19:0 scurtă privire asupra graficii pe Web.
38
5
puteţi introduce valoarea hexadecimală a culorii dorite în opţiunea # din
capătul de jos al casetei de dialog.
Color Palette Menu: Când eticheta Color Table este activată puteţi modi-
fica culorile selectate, puteţi sorta culorile, puteţi încărca şi salva palete
alegând comenzi din acest meniu. Executaţi doar clic pe vârful de săgeată
de la dreapta etichetei.
Image Size: Dacă o imagine este fizic prea mare pentru a încape confor-
tabil în pagina ta Web, puteţi s-o micşoraţi făcând clic pe eticheta Image
Size şi variind valorile Width, Height şi Percent. Aceste opţiuni func-
ţionează identic cu cele oferite de comanda Image Size. (Pentru informaţii
complete consultaţi Capitolul 4.)
Fig.19-7:
Color
Picker
aduce trei
opţiuni
specifice
• pentru
creatorii l i^HMBlIIB
de Web. F Only Web Colors

Optimile JPEG
Opţiunile GIF au fost destul de multe. Din fericire, numărul opţiunilor
accesibile la salvarea unei imagini JPEG e mult mai modest, cum prezintă
figura 19-8. Iată cum funcţionează ele:
• S Compression Quality: Selectaţi o opţiune din meniul derulant aflat
ime-ii diat sub cuvântul JPEG pentru a stabili calitatea imaginii la una
dintre setările Photoshop predefinite.
l S Progressive: Această opţiune este echivalentă cu Interlaced pentru
imagini GIF, afişând imaginea progresiv, pe măsură ce este descărcată
de un browser Web. Cum ziceam, din motive de compatibilitate, sunt
înclinat în ultima vreme să las neselectată această căsuţă de dialog.
 Partea
ParteaaaV-a:
386
*s** v
V-a: Prin urmare, luaţi în serios
editarea de imagini?
, Settings: jlUnnarned] jj (£) •

j | JPEG 2\ 17 Optimized

JI^^^^^^MI^J Qualtty: ]80 _i_J' 1

j [~ Progressive Blur:jO t|jj

f~ ICCProl'- .ite:|

| Color Tabla ^ iroage Size \

Fig. 19-8: • Original Sizs - ....... .................. — • ... — |
Width:417pix«ls ;
Aceste
Height: 391 pixels
opţiuni apar
p- New Size ............. ~~ ' • :i
când
i Width: J417 pixels -.
selectaţi
Height: |39i pixels -l®
JPEG ca
Percent: (Too
format de
P 'Comtran Proportions
salvare a
Quality: jSmooth (Bicubic) ^|

fişierului. •
//,\
J
•S ieru color fără un plug-in special, cei 3K suplimentari sunt irosiţi
I lui, degeaba. Lăsaţi profilul neactivat.
C cee •S Optimized: Această opţiune optimizează compresia lossless
C a ce integrată unei imagini JPEG. Are un impact atât de mic asupra
P înse
mărimii fişierului - adesea nici unul - încât v-aş recomanda s-
ro am
o dezactivaţi. (Această opţiune nu produce probleme cu
fil nă
browser-ele Web, dar poate face imaginea incompatibilă cu
e: o
A sec alte programe editoare de imagine.)
ce und •S Quality: Această opţiune afectează calitatea compresiei. Puteţi
as ă în specifica o setare introducând o valoare în caseta de opţiuni
tă plus Quality sau folosind cur-soarele. Pe când caseta de dialog
că la JPEG Options standard permite valori între O şi 12 (cum am
su dur discutat mai devreme în secţiunea „JPEG: Formatul compact"),
ţă ata valoarea de aici se întinde între Osii 00. Parcă-1 aud pe Nigel:
de de „Asta merge la 100!".
va des
li cărc •S Blur: Aceasta este de departe cea mai condamnabilă şi de-a
da are dreptul periculoasă opţiune din Photoshop. Ideea din spatele ei
re de fiind: schema lossy de compresie JPEG este mai eficientă la
i 28, compresia tranziţiilor blânde decât a marginilor clare,
m 8K opţiunea poate comprima mai bine imaginile voalate decât
pr bps. pe cele clare. Deci, voalând o imagine, reduceţi mărimea
i Şi, fişierului
m dat
ă orit
un ă
pr fapt
of ului
il că,
co în
lo mo
r me
i ntul
m cân
ag d
in scri
ii u
JP ace
E stea
G. ,
Pr nici
of un
il bro
ul wse
ad r
au We
gă b
ci nu
rc este
a cap
3 abil
K să
m cite
ăr asc
i ă
m un
ii pro
fiş fil
Capitolul 19:0 scurtă privire asupra graficii pe Web.
38
7
 fără a-i aplica mai multă compresie. Dar îi distrugeţi şi detaliile, cu
aceeaşi ocazie! Credeţi-mă, e mai bine să-i aplicaţi unei imagini o com-
presie mai mare decât s-o voalaţi. Lăsaţi această valoare setată la 0.
| S Matte: E a nu ştiu câta oară când dăm de opţiunea Matte în acest capitol şi
l m-am săturat de rolul de placă stricată (cu siguranţă că nici vouă nu v-ar
place să mă auziţi din nou). Ajunge dacă spun atâta: dacă imaginea conţine
vreo transparenţă, aici e locul unde îi spuneţi programului cu ce culoare s-o
l umple.

Opţiunea rămasă - Image Size - funcţionează în acelaşi mod ca la salvarea unei

imagini GIF. Vă rog, nu-mi cereţi să mai explic odată!

Meniul Prerteid
înainte de a ieşi din fereastra Save For Web, mai aveţi un ultim rând de opţiuni,
pe care vreau să vi le prezint, în capătul de sus al ferestrei, mult la dreapta faţă de
eticheta 4-Up, se poate vedea un vârf de săgeată într-un cerc. Executând clic pe el
va apare meniul Preview aşa cum e prezentat în figura 19-9. Comenzile din acest
meniu controlează aspectul şi feedback-ul oferit de imaginile de previzionare.
 Fig. 19-9:
Alegeţi o •»-UP V
comandă
din meniul vUhcompensated Color
Preview
f
Standaid Windows Color

pentru a Standard Macintosh Color :

Use Document Color Profite
schimba
aspectul
imaginii de
previzionare JDG
selectate.
Comenzile sunt împărţite în trei secţiuni:
Bro sau să activă implicit, aşa că Photoshop nu face nici o predicţie.
wser marca Selectaţi Standard Windows Color sau Standard Macintosh
Dith ţi Color pentru a vedea aspectul probabil al culorilor pe altă
er: perfor
Sele manţe
ctaţi le
acea valorii
stă Web
opţi Snap.
une Color
pent Comp
ru a ensati
prev on:
izion Culori
a le se
cum schim
va bă de
arăta la un
imag ecran
inea la
afişa altul şi
tă pe de la
un Mac
mon la
itor Wind
8- ows.
Modu
bit.
l exact
Ace în
astă care
meto va
dă arăta
este o
nem imagi
aip ne pe
o- alt
men ecran
it de nu
folos este
itoar previz
e ibil,
pent dar
ru a pentru
deter a vă
face o
min
idee,
a puteţi
dacă folosi
e cele
nevo patru
ie să come
recu nzi
rgeţi color.
la o Unco
palet mpen
ă sated
Web Color
-safe este
38 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

8
(platformă. Ultima comandă color, Document Color Profile, foloseşte profilul
ICC al documentului.
| S Download Rate: Aceste ultime trei comenzi schimbă timpurile de descăr-
( care estimate, listate sub fiecare imagine de previzionare. Ele sunt mai
aparte prin aceea că o selecţie afectează toate imaginile de previzionare, nu
numai pe cea selectată.

Când vă salvaţi imaginea prin comanda Save For Web, Photoshop salvează
imaginea în formatul de fişier ImageReady nativ. Vedeţi, v-am zis eu că aceste
două programe ar trebui comasate!
Lucmt cu textul
Pentru a-şi ispăşi păcatele trecutului, când Adobe fie nu a luat în seamă tra-
tamentul de text cu destinaţia Web, fie 1-a făcut să arate groaznic, Versiunea 5.5
şi acum Versiunea 6.0 au introdus mai multe funcţiuni de introducere de text,
de care creatorii de Web aveau nevoie cu disperare. Deşi cerinţele de bază
pentru crearea şi editarea textului sunt aceleaşi, atât pentru Web, cât şi
pentru imprimare (găsiţi amănuntele în Capitolul 16), există unele atribute,
pentru textul destinat vizionării online, pe care trebuie să le trataţi diferit.

§ S Stilurile de font Faux Bold, Faux Italic şi Underline: Faux Bold şi

Faux Italic vă permit să aplicaţi bold şi italic unor fonturi care nu sunt
prevăzute cu astfel de stiluri, cum ar fi Geneva, Monaco şi altele. De
asemenea, puteţi face un font bold şi mai accentuat sau un font italic şi
mai înclinat. Dar, cum menţionam în Capitolul 16, este mai bine să
folosiţi fonturile aşa cum au fost ele concepute de creatorii lor. Vă
avertizez că aplicarea stilurilor Faux [fals] poate distorsiona proporţiile
atractive ale corpurilor de litere. In ceea ce priveşte stilul Underline,
folosiţi-1 fără grijă. Se ştie că o mare parte din textul online este
subliniat. Stilul Underline elimină nevoia de a folosi instrumentele Line
sau Pencil pentru sublinieri.
' Fractional Widths: Dacă kerning - spaţiul dintre două litere - vă face
probleme, încercaţi să deselectaţi această opţiune. Când literele sunt
foarte mici, spaţiul dintre litere poate varia cu fracţiuni dintr-un pixel.
Photoshop trebuie să distribuie diferenţa în favoarea unuia sau altuia
dintre pixeli şi, în 50% din cazuri, efectul vizual este prost. Anulând
această funcţie, veţi elimina şi problema.
Opţiunea Fractional Widths prinde bine în situaţia când nu este selectată
setarea implicită Metrics pentru kerning, iar opţiunea Anti-Alias este
setată la None. In special utilizatorii de Mac o vor găsi folositoare, mai
ales dacă lucrează cu mărimi presetate de font de ecran, cum ar fi 9-
point Geneva. Pentru o explicare mai detailată a noţiunii de kerning,
revedeţi capitolul 16.
Capitolul 19:0 scurtă privire asupra graficii pe Web
38
9
Anti-Alias: Puteţi potrivi anti-aliasing-ul (delicateţea) selectând o op-
ţiune din meniul derulant Anti-Alias aflat pe bara de opţiuni, sau din
submeniul Type, de sub Layer. Prima setare, None, dezafectează voa-
larea, lăsând margini clare, neuniforme, ceea ce este foarte potrivit pen-
tru litere foarte mici. Crisp adaugă o cantitate redusă de anti-aliasing,
menţinând un contrast puternic. Dacă observaţi margini cu asperităţi,
încercaţi să aplicaţi setarea Smooth. Dacă prin anti-aliasing textul devine
cam inconsistent, setarea Strong îi adaugă ceva substanţă. Crisp, Strong
şi Smooth produc efecte mai dramatice la un text de dimensiuni mici,
cum prezintă figura 19-10. Trebuie să mai adaug că, efectul opţiunilor de
anti-aliasing poate varia în funcţie de fonturi şi de mărimea acestora.
Nimic nu poate înlocui tradiţionala experimentare folosită pentru obţi-
nerea celor mai bune rezultate.

Crisp
Fig. 19-10:
Cele patru
setări anti-
AECdefl23#$&
aliasing
accesibile
în Photo- Stnooth
shop 6.0.
 Reţineţi că stilurile Faux Bold, Faux Italic şi Underline afectează numai literele
selectate din porţiunea de text, pe când opţiunile Fractional Widths şi Anti-
Alias afectează tot textul de pe strat, indiferent dacă este sau nu selectat.

Folosirea paletei Color pentru grafica de

Web
Când creaţi grafică pentru Web, cum ar fi ilustraţii spot, butoane şi fundaluri,
trebuie să vă asiguraţi că aţi setat la RGB cursoarele (glisoarele) color din paleta
Color (pentru reîmprospătarea cunoştinţelor asupra culorilor, revedeţi capitolul
5). Singura ocazie când trebuie să folosiţi cursoarele Web color este când creaţi
grafică ce urmează a fi vizionată pe anticele monitoare 8-bit (cu 256 culori). Şi
în ziua de azi, aceasta a devenit o raritate.
39 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imaglniP

0
 Opţiunea Copy Color as HTML din meniul paletei color este pentru web-iştii
înrăiţi, care-şi fac propria codare HTML. Alegând această opţiune, Photoshop va
converti culoarea selectată în mod curent în culoare codată HTML, de exemplu
color =#5604CC şi va copia acest cod pe clipboard. Puteţi intra apoi în programul
HTML dorit şi alege comanda Edit=>Paste pentru aplicarea codului culorii.

în fine, ultima comandă din meniul derulant al paletei Color este Make Ramp
Web Safe. Această opţiune va permite afişarea doar a 256 culori în bara culo-
rilor aflată la capătul de jos al paletei Color. Este similar cu selectarea opţiunii
Web Safe Colors din caseta de dialog Color Picker. La fel ca în cazul opţiunilor
cursoarelor Web Color, folosiţi aceste opţiuni numai pentru crearea de grafică
pentru vechile monitoare 8-bit.
.

Tăierea butoanelor şi atte probleme de

grafică
Dacă semănaţi cu ceilalţi creatori de Web cu care am discutat, înseamnă că vă
faceţi ciorna paginilor Web în Photoshop. Dacă nu, ar trebui s-o faceţi - este un
mod grozav de lucru. Photoshop vă permite să asamblaţi toate elementele aşa
cum doriţi să apară ele pe pagina finală Web. Folosind straturile, stilurile de
straturi, acţiunile presetate (vezi Capitolul 21) şi toate tehnicile atractive desco-
perite în această carte, puteţi crea cu uşurinţă o pagină de întâmpinare [splash]
atractivă, pe care o puteţi apoi tăia şi aranja pentru o asamblare ulterioară
în HTML.

Aşa este, am zis „tăia şi aranja". Photoshop vă pune acum la dispoziţie două noi
instrumente, care se aflau anterior numai în ImageReady .

Tăieturile vă permit să divizaţi imaginea în bucăţi rectangulare, în care puteţi

aplica ulterior legături HTML, rollovers, hărţi-imagini [image maps] şi animaţii.
(Ultimele trei tehnici menţionate se efectuează însă în ImageReady.) După cum
am mai menţionat, puteţi optimiza selectiv fiecare tăietură pentru vizionare pe
Web. Photoshop oferă două instrumente de tăiat, unul pentru trasarea perime-
trului tăieturilor şi altul pentru editarea acestora. Cele două instrumente apar
scoase în evidenţă [spotlighted] în figura 19-11. Iată cum funcţionează ele:
^ Instrumentul Slice: Folosiţi-1 pentru trasarea perimetrului tăieturii. Tra-
saţi un dreptunghi în jurul formei pe care doriţi s-o tăiaţi. Deoarece ima-
ginile trebuie să fie de formă rectangulară, rezultă că toate tăieturile vor fi
şi ele rectangulare. Pentru a selecta instrumentul Slice din tastatură, apăsaţi
tasta K (ştiţi voi, de la kuţit).
' Instrumentul Slice Select: Folosiţi-1 pentru a selecta, a modifica sau a
muta o tăietură. Puteţi selecta instrumentul din tastatură, apăsând Shift+K.
Capitolul 19:0 scurtă privire asupra graficii pe Web
39
1
Când instrumentul Slice este activ, puteţi accesa temporar instrumentul Slice
Select prin apăsare şi menţinere pe Ctrl (3€ pe Mac). Şi invers, dacă instru-
mentul Slice Select este activ, menţinând apăsată tasta Ctrl (3€ pe Mac), obţineţi
acces la instrumentul Slice.
Fig.9-11:
Utilizaţi in-
strumentul
Slice pen-
tru a dese-
na un che-
nar drept-
unghiular
în jurul
butoanelor
si a altor
elemente
de pe
pagină.
Lucrul cu tăieturile
Pe măsură ce veţi trasa tăieturi în jurul butoanelor, graficii şi altor elemente
ale paginii, veţi observa apariţia unor casete aliniate având fiecare numere în
colţul din stânga sus. Acestea reprezintă numărul tăieturile făcute. Photoshop
va completa automat golurile cu înlocuitori de tăietură [spacer slices]. în
figura 19-11, perimetrele albastre sunt aşa-numitele „tăieturi ale
utilizatorului" [user slices] trasate cu instrumentul Slice; liniile punctate cu
etichete cenuşii sunt înlocuitorii creaţi automat de Photoshop. S-ar putea ca
acestea să vă deruteze în timpul lucrului (mie mi se întâmplă adesea), caz în
care sfatul meu este să le ignoraţi. Trasaţi-vă tăieturile şi lăsaţi-1 pe
Photoshop să-şi bată capul cu înlocuitorii.
Iată alte câteva lucruri utile de ştiut despre tăieturi:
•S Alegeţi un stil de pe bara de opţiuni. Opţiunea Normal vă permite să
trasaţi liber. Constrained Aspect Ratio vă dă posibilitatea să specificaţi
un raport înălţime/lăţime. Fixed Size vă permite să specificaţi o anume
înălţime şi lăţime, în pixeli. După ce alegeţi stilul Fixed, nu mai trebuie
să trageţi cursorul, e suficient doar să executaţi clic.
' Puteţi crea o tăietură dintr-un strat. Selectaţi stratul în paleta straturilor,
apoi alegeţi comanda Layer=»New Layer Based Slice.
' Pentru a ascunde şi a aafişa perimetrele tăieturilor, alegeţi
View=>Show=> Slices. Puteţi debifa şi Show Slice Numbers, de pe
bara de opţiuni, pentru a ascunde numerele şi a afişa numai perimetrele
tăieturilor.
39 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

2
 S Pentru a schimba culoarea perimetrelor tăieturilor, executaţi clic pe meniul
derulant Line Color, de pe bara de opţiuni.
•S Pentru a selecta o tăietură, alegeţi instrumentul Slice Select şi faceţi clic pe
tăietură. Pentru a selecta mai multe tăieturi, folosiţi Shift+clic.
•S Pentru a muta o tăietură, plasaţi instrumentul Slice Select în interiorul tăie-
turii şi trageţi într-o nouă poziţie.
•S Pentru a redimensiona un perimetru de tăietură, apucaţi un mâner lateral
sau un colţ şi trageţi cu instrumentul Slice Select.
S Pentru a duplica o tăietură, selectaţi-o cu instrumentul Slice Select şi
efectuaţi Alt+tras (Option+tras pe Mac) din interiorul selecţiei.
•/ Pentru a anula o tăietură, selectaţi-o cu instrumentul Slice Select şi apăsaţi
tasta Backspace (tasta Delete pe Mac). Pentru a anula toate tăieturile, ale-
geţi comanda View=>Clear Slices.
•S Pentru a bloca tăieturile, alegeţi comanda View=>Lock Slices.
•S Pentru a rearanja tăieturile utilizatorului, selectaţi tăietura cu instrumentul
Slice Select şi alegeţi o opţiune de ordin de stivuire din bara de opţiuni.
Bring To Front aduce tăietura selectată deasupra stivei, iar Send to Back o
trimite pe ultima poziţie. Bring Forward şi Send Backward mută tăietura
cu un nivel mai sus, respectiv mai jos, în ierarhie.
S Pentru a transforma unul dintre înlocuitorii automaţi de tăietură (cenuşii)
creaţi de Photoshop într-o tăietură de utilizator (albastră) pe deplin edi-
tabilă, faceţi clic pe un înlocuitor cu instrumentul Slice Select şi alegeţi
comanda Promote to User-Slice, de pe bara de opţiuni. Apoi, puteţi con-
trola culoarea tăieturii, puteţi să-i alocaţi un URL etc. Dacă vă întrebaţi
unde este comanda contrară - Demote to Spacer - vă pierdeţi vremea.
Photoshop îşi creează singur înlocuitorii; nici nu doreşte, nici nu are
nevoie de ajutor pentru aceasta.

Opţiunile tăieturilor
Pentru a specifica modul în care doriţi să salvaţi o grafică- de exemplu, dacă să
folosiţi GIF sau JPEG - selectaţi una sau mai multe tăieturi şi ajustaţi setările
din caseta de dialog Save For Web. (Pentru informaţii complete, revedeţi sec-
ţiunea „Efectuarea comparaţiilor faţă-n faţă", din acest capitol.)
Pentru a atribui URL-uri, a specifica numele de fişier şi a stabili alte atribute, vă
puteţi adresa casetei de dialog Slice Options, prezentată în figura 19-12. Aceste
opţiuni afectează modul în care imaginea va apare şi va răspunde în browser-ul
vostru. Selectaţi tăietura cu instrumentul Slice Select şi faceţi clic pe butonul
Slice Options, de pe bara de opţiuni. Iată cum operează opţiunile:

| S Type: Există două tipuri de tăieturi - Image şi No Image. Puteţi umple o

tăietură fie cu date de imagine, fie cu o culoare solidă sau text HTML.
Capitolul 19:0 scurtă privire asupra graficii pe Web
39
3
 Photoshop nu va afişa datele No Image, acestea trebuiesc previzionale în
browser.
S Name: Photoshop va numi automat tăieturile în ordinea apariţiei lor. Dacă
doriţi să contramandaţi sistemul automat de numire, introduceţi aici pro-
priile nume pentru tăieturi (valabil numai pentru tăieturi Image).
•/ URL: Pentru a transforma tăietura într-un hotspot (utilizatorul face clic pe
tăietură şi este transportat la un anumit URL), introduceţi aici URL-ul cu
care hotspot-ul ar trebui să facă legătura. Dacă pagina HTML legată [linked]
apare în acelaşi dosar ca şi pagina la care lucraţi, un simplu nume de fişier
va fi suficient. Pentru fişiere din dosare, introduceţi numele traseului. Pentru
a face legătura cu o pagină Web exterioară, introduceţi URL-ul complet,
cum ar fi http: //www. cityzoo. corn (numai pentru tăieturi Image).
Fig. 19-12:
Opţiunile ;<r StaType: j Image j;- ; r
Slice afec- QK "[
teme: jsample web_6i Cârcel !
tează modul
URL: joDO_maln.htmi ;.';:
In care
imaginea se Target: jjjarent
va comporta : me to the news page.
şi va arăta
,;i •• ".,?.•:.'.,;
în browser. 1' -y ' ' . ' • • • • i;.1.:.1'1 • "• •'"•;•• :

f Dimensions ............................. ; ............................ :

; -s. |Q~~ .WpSi j. ..,.;:
:
; y Y: JO H: [Î07 :
 ' Target: Dacă pagina include cadre [frames], introduceţi numele cores-
punzător cadrului în această casetă de opţiuni.
' Message: Introduceţi aici un mesaj ce va apare în partea de jos a ferestrei
browser-ului, atunci când un vizitator va plana cu cursorul deasupra buto-|
nului. Mesajul implicit este URL-ul tăieturii.
J S Alt: Pentru a oferi un text alternativ pentru hotspot, introduceţi textul în
această casetă de opţiuni. Acest text va apare şi în locul tăieturii, cât timp |
imaginea se descarcă sau dacă browser-ul nu poate reda imaginea.
\ S Dimensions: Vă permite să specificaţi poziţia şi dimensiunea tăieturii în
l raport cu întreaga fereastră de imagine.
' Background: Această opţiune apare numai în caseta de dialog Save For
Web. Dacă o tăietură conţine zone transparente, folosiţi opţiunea pentru a
selecta culoarea, dacă este cazul, care să fie folosită în locul transparenţei.
Modul de operare este acelaşi ca la opţiunea Matte, discutată anterior, în
mai multe ocazii.
Pentru alte capabilităţi ale tăieturilor - şi mai sunt destule - treceţi la ImageReady.
30 Partea a V-a: Prin urmare, luaţi în serios editarea de imagini?

4
Crearea unei galerii fotografice pe Web
în plus faţă de crearea de foi de prezentare [contact sheets] şi de seturi de foto-
grafii (descrise în Capitolul 7), Photoshop oferă încă o comandă, în submeniul
File=>Automate, numită Web Photo Galery şi care organizează imagini mul-
tiple pe o singură pagină.

Şi această facilitate, ca şi foaia de prezentare şi setul foto, se adresează fotogra-

filor profesionişti sau aspiranţi. Comanda asamblează, într-un site Web, un folder
de imagini completat cu pagini HTML şi imagini JPEG. Specificaţi numele
paginii, mărimea mini-imaginilor şi mărimea şi compresia imaginilor mari ale
galeriei. După cum prezintă şi figura 19-13, pagina Web rezultată nu va câştiga
nici un premiu pentru design, dar este facilă pentru navigat şi îşi îndeplineşte me-
nirea. Şi, dacă vă pricepeţi puţin la HTML, puteţi folosi paginile ca punct de ple-
care pentru un site mai sofisticat. Iată şi opţiunile implicate în crearea unei galerii:

j S Alegeţi un stil: Diversele stiluri - Simple, Table, Horizontal Frame şi

Vertical Frame - sunt prezentate prin mini-imaginea de previzionare din
caseta de dialog.
' Alegeţi setările, sub diversele opţiuni:
• Banner: Acesta este titlul care apare în partea superioară a paginii
Web. Introduceţi aici numele paginii, acreditivele foto şi data.
• Gallery Tmages: Această opţiune stabileşte setările pentru paginile
imaginilor individuale (paginile care sunt încărcate când utilizatorul
face clic pe mini-imagine). Specificaţi aici dimensiunile bordurii din
jurul fiecărei imagini. Alegeţi dacă să redimensionaţi sau nu imaginile
bazat pe mărime şi calitate (pentru informaţii asupra calităţii com
presiei, revedeţi secţiunea „JPEG: Formatul compact").
• Gallery Thumbnails: Această opţiune stabileşte setările paginii index
a mini-imaginilor. Specificaţi aici dimensiunile lor şi ale bordurii din
jurul lor. Şi, în fine, stabiliţi comentariile care apar sub fiecare mini-
imagine.
• Custora Colors: Această opţiune vă permite să alegeţi o altă culoare
pentru diversele elemente de pe pagina Web.
' Specificaţi dosarele Source şi Destination: trimiteţi imaginile care doriţi să
apară în galerie într-un folder sursă şi desemnaţi un folder nou, gol, drept
folder destinaţie.
' După ce executaţi clic pe OK, Photoshop afişează imediat pagina Web în
browser-ul vostru Web. Fişierul HTML şi imaginile JPEG sunt salvate în
folder-ul de destinaţie.
Capitolul 19:0 scurtă privire asupra graficii pe Web
39
5
lemnkl 3 83 «sica!» rounilun - Mrcioso» Imemet Exptoiet
£îte . gtâ ^Jew go Favorite* |
Ete E* Y>» 2°
Macworld 9-99 digcam roun
iigcam roundup / Kodak DC265
Dekc McQtlland
7/10/99
 Partea a Vl-a
Partea celor zece
h Tennant

„ba, drăguţa poza surorii taie! Acum fa bine

şi dezlipeşte capul surorii tale de pe corpul
ala de vipera, până nu se-ntoarce acasă!"
 în aceasta parte,..

M nii susţin că numărul trei este magic. Ursuleţii, pur-

celuşii, muşchetarii şi diverşi Fraţi şi Surori, umblă nu-
mai în grupuri de trei. Eu însă consider că numărul zece este
numărul cu adevărat magic. Cele Zece Porunci, cele zece
Amendamente ale Constituţiei Statelor Unite, care compun The
Bill of Rights, ca şi cele zece ingrediente dintr-un Big Mac, sunt
toate lucruri care pot fi numărate pe cele zece degete de la mâini
(sau de la picioare, dacă sunteţi la plajă). Listele Top Ten abundă
prin ziare, reviste, cărţi şi emisiuni TV. Şi de ce să rup eu tra-
diţia? Dacă toată lumea o face, pot liniştit s-o fac şi eu!

Dar pe urmă m-am gândit: „Ia stai, dacă şi trei şi zece sunt ma-
gice, de ce să nu le combin?" Şi chiar asta am făcut! Această
parte conţine trei capitole, fiecare conţinând zece subiecte. Zece
scurtături grozave, pe care ar fi bine să le memoraţi, zece moduri
grozave de a face de nerecunoscut figura unei persoane dragi şi
zece lucruri pe care le puteţi face cu o imagine după ce aţi
terminat s-o maltrataţi în Photoshop.
Este o combinaţie de numere magice foarte puternică, pentru
care numerologii, astrologii şi fanaticii loteriilor şi-ar da o mână.
Şi când te gândeşti că această carte costă numai 19,99$, un nu-
măr a cărui singură calitate deosebită este aceea că e mai mic cu
un cent decât 20$.
 Capitolul 20
Zece tehnici dificile
pentru memorat
•
» » « » » (.i '» » » îS * « » 8H ™: ';::• * !î! <t * 'St *.........P ' « * « * » » » « » » » » « .............> * * * *

/» acest capitol

^ Ascunderea cutiei de instrumente şi a paletelor

> Schimbarea valorii unei casete de opţiuni
> Derulare şi zoom
> Schimbarea mărimii pensulei
> Schimbarea opacităţii unei pensule, a unui strat sau a unei selecţii flotante
> Crearea liniilor drepte
>> Adăugarea la, îndepărtarea din şi reselecţia contururilor de selecţie
> Mutarea, împingerea şi donarea
,

> Umplerea unei selecţii

> Producerea, înlocuirea şi selectarea straturilor
> Păşind prin paleta History
# * » » » » » « » » » » « li « « * * : f: * « » * « « « * t « • * » l '.î » • « » « * * » *

M n oarecare Odell Shepard a spus: „Memoria este acel lucru care te face
să te-ntrebi dacă n-ai uitat ceva.". Nu ştiu nimic despre Odell ăsta - a
avut doar norocul să fie băgat într-una din cărţile acelea de citate, care vor sate
facă să pari mai inteligent decât eşti. Fără să-1 cunosc pe Odell - Odie, cum îi
spun eu - pot numai să presupun că vorbeşte despre senzaţia aceea care te
cuprinde (de obicei noaptea, când încerci să adormi sau când eşti pe drum spre
casă de la servici şi e prea târziu să te mai întorci), că ai uitat ceva important,
care-ţi va transforma viaţa într-un dezastru. De fapt, cred că acea senzaţie este
cunoscută sub numele de Sindromul Odie.
Ei bine, nu pot să vă ajut cu fiecare aspect al vieţii voastre, dar în ceea ce
priveşte Photoshop, pot. Să presupunem, de exemplu, că vă treziţi la două
Partea a Vl-a: Partea celor zece
 noaptea, cu groaznica bănuială că aţi uitat o scurtătură importantă din Photo-
shop. Acum, va trebui să renunţaţi la preocupările de natură tehnologică şi să vă
apucaţi de cultivat sfeclă. Dar, graţie acestui capitol, cei în această situaţie vor
putea să ducă din nou existenţe productive şi fericite, pentru că aceste pagini
conţin cele mai importante scurtături din Photoshop. Câteva minute de lectură şi
ordinea lumii va fi restabilită.

Prezentarea şi ascunderea cutiei de

instrumente şi a paletelor
T«t>
Mi-e jenă să recunosc, dar au fost ocazii când aş fi vrut să privesc o imagine pe
ecran, dar singură, fără Cutia de instrumente. N-am ştiut cum să procedez, 1-am
sunat chiar şi pe responsabilul de producţie Photoshop ca să-1 întreb cum se
face. El mi-a răspuns că este imposibil.

Bineînţeles că se înşela. Era posibil atunci şi este posibil şi acum. Pur şi simplu,
apăsaţi tasta Tab. Cutia de instrumente, bara de situaţie, bara de opţiuni şi toate
paletele vor dispare, lăsându-vă singuri cu imaginea. Pentru a readuce pe ecran
cutia de instrumente, barele şi paletele, apăsaţi din nou pe Tab. Pentru a face
toate accesoriile să apară şi să dispară de repetate ori, apăsaţi Tab de repetate
ori, până vă amorţeşte degetul. De ce aţi dori să faceţi asta, n-am idee, dar îmi
place să vă prezint toate opţiunile.

Dacă doriţi să ascundeţi paletele, dar să păstraţi vizibile cutia de instrumente,

bara de opţiuni şi bara de situaţie, apăsaţi Shift+Tab. Apăsaţi din nou Shift+Tab,
pentru a readuce paletele pe ecran.

Dacă aveţi deschisă^) casetă de dialog sau o opţiune dintr-o paletă este activată
(selectată), Tab şi Shift+Tab vă vor duce la următoarea, respectiv precedenta
casetă de opţiuni. Dar, după ce închideţi caseta de dialog sau apăsaţi Enter
(Return pe Mac) pentru a aplica opţiunea din paletă, Tab şi Shift+Tab vor con-
trola din nou paletele, barele şi cutia de instrumente.

F6, fi, F8
Apăsaţi tasta F6 pentru a ascunde sau afişa paleta Color şi tasta F7 pentru a
ascunde sau afişa paleta Layers [straturi]. Pentru a afişa paleta Navigator,
apăsaţi tasta F8, ceea ce accesează paleta Info. Executaţi apoi clic pe eticheta
paletei Navigator. Apăsaţi de două ori F6, F7 şi F8 pentru a ascunde fiecare din
paletele menţionate mai sus (Color şi Layers).
Capitolul 20: Zece tehnici dificile pentru memorat

Schimbarea (/atoni unei casete de opţiuni

Cursorut-săgeată în sus, cursorut-săgeată în jos
Introduceţi o nouă valoare în caseta de opţiuni sau folosiţi tastele cursor săgeată
în sus sau săgeată în jos, pentru a mări sau a micşora valoarea înscrisă cu o
unitate. Apăsaţi Shift+săgeată în sus sau Shift+săgeată în jos, pentru a mări,
respectiv micşora valoarea cu 10 unităţi. Apăsaţi apoi Enter (Return pe Mac),
pentru ca noua valoare să fie acceptată.

Qemtare si zoom
:
Bara de spaţiu

Apăsaţi bara de spaţiu, pentru a accesa temporar instrumentul Hand. Cât timp
bara de spaţiu este menţinută apăsată, instrumentul Hand este în funcţiune.
Folosiţi combinaţia bara de spaţiu+tras, pentru a derula [scroll] imaginea.

Ctrl (8€)+bara de spaţiu, Alt (Option)+bara de spaţiu

Pentru cursor zoom in [mărire], apăsaţi Ctrl+bara de spaţiu (3€+bara de spaţiu
pe Mac). Apăsând Alt+bara de spaţiu (Option+bara de spaţiu pe Mac), accesaţi
cursorul zoom out [micşorare]. Ceea ce înseamnă că puteţi mări imaginea în
orice moment efectuând Ctrl+bara de spaţiu+clic (§6+bara de spaţiu+clic pe
Mac). Pentru zoom out, efectuaţi Alt+bara de spaţiu+clic (Option+bara de
spaţiu+clic pe Mac). Puteţi efectua şi Ctrl+bara de spaţiu+tras (§€+bara de
spaţiu+tras pe Mac), pentru a înconjura o zonă într-un chenar [marquee] şi a o
mări cât toată fereastra de imagine.

Ctrt++ (ptus), Ctrt+-(minus) (9€++ (ptus), 9€+- (minus) pe Mac)

Alt mod pentru a mări sau micşora imaginea este să apăsaţi Ctrl++ (semnul
plus) (§€++(semnul plus) pe Mac) pentru zoom in sau Ctrr+-(^mmiLminus)
(§€+-(semnul minus) pe Mac) pentru zoom out.

Dubtu-ctic pe pictoarama-mân& [instrumentul Hand]

Pentru a mări imaginea astfel încât s-o vedeţi în întregime pe ecrailp£fectuaţi
dublu-clic pe pictograma instrumentului Hand, din cutia de instrumente, sau
apăsaţi Ctrl+0 (§€+0 pe Mac).
Partea a Vl-a: Partea celor zece
 bub(u-c(ic pe pictoyrama instrumentului Zoom

Pentru a restaura imaginea la un factor zoom de 100% (Actual Pixels), efectuaţi

dublu-clic pe pictograma instrumentului Zoom sau apăsaţi Ctrl+Alt+0 (zero)
(3€+Option+0 pe Mac).

Shift+Enter (Shift+Keturn pe Mac)

Când modificaţi factorul zoom folosind caseta de mărire aflată în colţul din
stânga jos al ferestrei de imagine, apăsaţi Shift+Enter (Shift+Return pe Mac) în
loc de Enter (Return pe Mac), după ce introduceţi o nouă valoare zoom. în acest
fel, caseta de opţiuni rămâne activă şi după ce Photoshop măreşte/micşorează
imaginea. Dacă mai este nevoie să măriţi/micşoraţi imaginea, nu trebuie decât
să introduceţi din tastatură o nouă valoare zoom. Când obţineţi gradul de mări-
me dorit, apăsaţi Enter (Return pe Mac) pentru a valida schimbările.

Acelaşi lucru este valabil şi când folosiţi caseta de mărire a paletei

Navigator.
,

Schimbarea dimensiunii pensulei

Paranteza stângii ([)

Pentru pensulele implicite de formă rotundă şi rotundă neclară [fuzzy], apăsaţi [

(paranteza dreaptă din stânga) pentru a micşora dimensiunile în următoarele gra-
daţii: cu câte l pixel la pensule până la mărimea 10, cu câte 10 pixeli la pensule
până la mărimea 100, cu câte 25 pixeli la pensule până la mărimea 200, cu câte
50 pixeli la pensule până la mărimea 300, cu câte 100 pixeli la pensule până la
mărimea 900 şi apoi sare la mărimea maximă de pensulă, care este 999 pixeli.

Paranteza dreaptă (])

Pentru pensulele implicite de formă rotundă şi rotundă neclară, apăsaţi ] (paran-

teza dreaptă din dreapta) pentru a mări dimensiunea pensulei cu aceleaşi gra-
daţii enumerate în secţiunea precedentă „Paranteza stânga ([)".

in
pensulei în gradaţii de 25%.
tăria

•eapta) pentru a mări dimensiunea pensulei ci

secţiunea precedentă „Paranteza stânga ([)".

$nift+[f Shift+]
Apăsând Shift+[ (paranteza dreaptă din stânga), reduceţi tăria pensulei
gradaţii de 25%. Apăsând ShifH] (paranteza dreaptă din dreapta), măriţi ta
npnsiilpi în oraHatii rlp 9S%
Capitolul 20: Zece tehnici dificile pentru memorat___________________ $03

Shift+ctic-a'reapta (Snift+Controt+ctic pe Mac)

Pentru a face paleta Brushes [a pensulelor] să apară sub cursor,
apăsaţi 0 " Shift+clic-dreapta (Shift+Control+clic pe Mac) oriunde pe
pânză.

Modificarea opacităţii
/,..., 0, 0
Pentru a schimba setarea opacităţii unui instrument de pictat sau editat selectat,
apăsaţi o tastă numerică - l este echivalent cu o opacitate de 10%, 9 echiva-
lează cu 90% iar O echivalează cu 100%. Pentru a introduce o valoare mai
specifică - să zicem 82 - tastaţi rapid numărul.
 Dacă este activ un instrument de selecţie sau instrumentul Move, apăsarea unei
taste numerice modifică opacitatea stratului activ.

Trasarea de (inii drepte

Shift+ctic •
Pentru a trasa o linie dreaptă cu oricare dintre instrumentele de pictat sau editat,
efectuaţi un clic la un capăt al liniei şi un Shift+clic la celălalt. Photoshop va
reuni cele două puncte cu o linie dreaptă.

Ctic cu Polygon Lasso, Att+ctic (Option+ctic pe Mac) cu

instrumentat Lasso obişnuit si Magnetic Lasso
Polygon Lasso creează selecţii cu laturi drepte; executaţi clic pentru a seta
primul punct al selecţiei şi apoi fiecare nou clic creează puncte adiţionale.

Când lucraţi cu instrumentul Lasso obişnuit, puteţi trece temporar la Polygon

Lasso, efectuând Alt+clic (Option+clic pe Mac). Tot prin Alt+clic (Option+ clic
pe Mac) setaţi primul punct al selecţiei, ca şi următoarele puncte necesare
trasării conturului de selecţie dorit.

Când lucraţi cu Magnetic Lasso, menţineţi apăsată tasta Alt (Option pe Mac)
şi faceţi clic din mouse pentru a accesa Polygon Lasso. Eliberaţi tasta Alt
(Option pe Mac) şi trageţi cursorul un moment, pentru a reveni la Magnetic
Lasso.
 Partea a Vl-a: Partea celor zece

Totuşi, nu folosiţi această manevră când doriţi să adăugaţi sau să înlăturaţi por-
ţiuni dintr-un chenar de selecţie existent. Când un chenar de selecţie este activ,
apăsarea tastei Alt (Option pe Mac) înlătură porţiuni din selecţie, în loc să vă
alterneze între instrumentele Lasso. Folosiţi, deci, instrumentul Polygon Lasso
pentru a adăuga sau înlătura porţiuni poligonale dintr-o selecţie.

Ctic cu instrumentul Pen [stilou]

Pentru a crea segmente drepte cu instrumentul Pen, faceţi primul clic la înce-
putul traseului, pentru a crea primul punct de ancorare, şi continuaţi până ce
traseul este complet. Pentru a închide traseul, apăsaţi tasta Ctrl (tasta 3€ pe
Mac) pentru a accesa instrumentul Direct Selection şi apoi faceţi clic în afara
traseului.

Att+ctic (Option + clic pe Mac) cu instrumentele Freeform Pen si

Magnetic Pen
Pentru a trasa segmente drepte cu stiloul Freeform, apăsaţi tasta Alt (Option pe
Mac) menţinând butonul mouse-ului apăsat, apoi faceţi clic pentru a crea un
punct. Continuaţi să efectuaţi clic până terminaţi trasarea segmentelor drepte.
Apăsaţi butonul mouse-ului, eliberaţi tasta Alt (Option pe Mac) şi continuaţi
tragerea. Cursorul mouse-ului va reveni la instrumentul Freeform Pen.
Când lucraţi cu opţiunea Magnetic a instrumentului Freeform Pen, efectuaţi
Alt+clic (Option+clic pe Mac) pentru a plasa puncte de ancorare pentru seg-
mentele drepte. Pentru a reveni la Magnetic Pen, eliberaţi tasta Alt (Option pe
Mac), faceţi din nou clic şi continuaţi deplasarea mouse-ului.

Adăugarea (a, înlăturarea din si

reselectarea unui contur de selecţie
Sfiift+tras, Skift+ctic
Pentru a selecta o zonă suplimentară din imagine, fără a deselecta partea deja
selectată, efectuaţi Shift+tras în jurul noii zone cu instrumentele Lasso sau
Marquee sau efectuaţi Shift+clic cu Bagheta Magică. Puteţi, de asemenea, apăsa
Shift şi alege £elect=>Color Range.

Alt+tr&s, Att+ctic (Option+tras, Option+ctic pe Mac)

Pentru a deselecta o zonă a unei selecţii, efectuaţi Alt+tras (Option+tras pe
Mac) în jurul ei cu un instrument Lasso sau Marquee sau efectuaţi Alt+clic
Capitolul 20: Zece tehnici dificile pentru memorat

(Option+clic pe Mac) cu Bagheta Magică. Puteţi şi apăsa tasta Alt (Option pe

Mac) şi alege comanda Select=>Color Range.

Shift+Att+tras, Shift+Att+ctic (Shift+Option+tras,

Sfiift+Option+clic pe Mac)
Pentru a reţine intersecţia selecţiei existente şi noul contur trasat cu un instru-
ment Lasso sau Marquee, efectuaţi Shift+Alt+tras (Shift+Option+tras pe Mac)
cu instrumentul. Pentru a reţine o zonă de culoare continuă din interiorul unei
selecţii, efectuaţi Shift+Alt+clic (Shift+Option+clic pe Mac) cu Bagheta Magică.

Ctrf+Sfiift+D (tt+Skift+Q pe Mac)

Pentru a reselecta selecţia anterioară, apăsaţi Ctrl+Shift+D (3§+Shift+D

pe Mac).

Mutarea, împingerea şi donarea

Ctrl f 3€ pe Mac)
Pentru a muta selecţiile şi straturile, folosiţi instrumentul Move. Pentru a accesa
temporar instrumentul Move când alt instrument este activ, apăsaţi şi menţineţi
Ctrl (§€ pe Mac). Această scurtătură nu are efect cu instrumentele Pen (toate
variantele), instrumentul Hand, instrumentele Slice şi Slice Select, instrumen-
tele Path Component Selection şi Direct Selection sau oricare dintre instrumen-
tele de formare.

Săgefite-cursor

Pentru a împinge o selecţie cu un pixel, apăsaţi una dintre săgeţile-cursor când

este selectat instrumentul Move. Sau, apăsaţi Ctrl (!H> pe Mac) şi o tastă cursor,
cu orice instrument, cu excepţia celor menţionate mai sus.

Shift+sXaetite-cursor

Pentru a împinge o selecţie cu l O pixeli, selectaţi instrumentul Move şi apăsaţi

Shift simultan cu o tastă săgeată. Sau, selectaţi orice instrument, cu excepţia
celor menţionate mai sus, şi apăsaţi Ctrl+Shift (§6+Shift pe Mac) odată cu o
tastă săgeată.
 Partea a Vl-a: Partea celor zece

Att+tras, Att+săgeatX, Shift+Alt+săgeată (Option+tras,

Option+săgeată, Shift+Option+săgeată pe Mac)
Pentru a clona o selecţie şi muta clona, efectuaţi Alt+tras (Option+tras pe Mac)
pe selecţie cu instrumentul Move. Puteţi apăsa şi Alt (Option pe Mac) şi o tastă
săgeată, pentru a clona o selecţie şi a o împinge cu un pixel sau puteţi să apăsaţi
Shift+Alt+săgeată (Shift+Option+săgeată pe Mac) pentru a clona şi a împinge
clona cu 10 pixeli.

Puteţi obţine aceleaşi efecte de clonare cu oricare instrument, cu excepţia-da,

aţi ghicit - celor menţionate mai sus, prin apăsarea şi menţinerea tastei Ctrl (3S
pe Mac) odată cu tastele săgeţi. (Apăsând tasta Ctrl (38 pe Mac) accesaţi tem-
porar instrumentul Move, vă amintiţi?)

Tragerea cu instrumentul Setection

.
Pentru a muta un contur de selecţie fără a muta nimic din interiorul selecţiei,
trageţi-1 cu un instrument Marquee, Lasso sau cu Bagheta Magică. Puteţi, de
asemenea, apăsa o tastă săgeată sau Shift+săgeată, pentru a împinge conturul
de selecţie cu câte un pixel, respectiv 10 pixeli. Manevra funcţionează cu
oricare instrument, cu excepţia instrumentelor Move, Slice şi Slice Select, a
instrumentelor Path Component Selection şi Direct Selection sau a oricărora
dintre instrumentele Pen.
•
 Ctrt/Cmd cu instrumentele de creare a formelor
Apăsând Ctrl (§€ pe Mac) odată cu unul dintre instrumentele de formare
acce-i instrumentul Path Component Selection, cu care puteţi
muta rapid forme şi linii.

Umplerea unei selecţii

Ctrl+Backspace (K+De(ete pe Mac)
Pentru a umple o selecţie cu culoarea de fundal, apăsaţi Ctrl+Backspace (3€
+Delete pe Mac). Dacă selecţia există pe stratul de fundal, puteţi obţine acelaşi
lucru apăsând Backspace (Delete pe Mac), însă, dacă selecţia este făcută pe un
strat sau este flotantă pe stratul de fundal, apăsarea pe Backspace (Delete pe
Mac) va anula în loc să umple selecţia, în aceste cazuri, pentru umplere trebuie
apăsate Ctrl+Backspace (36+Delete pe Mac).
Capitolul 20: Zece tehnici dificile pentru memorat.

Att+Backspace (Option+de(ete pe Mac)

Pentru a umple orice strat cu culoarea de prim-plan, apăsaţi Alt+Backspace
(Option+Delete pe Mac).

Skift+Backspace (Sbift+Delete pe Mac)

Apăsaţi Shift+Backspace (Shift+Delete pe Mac), pentru a afişa caseta de dialog
Fiii, care vă permite să umpleţi o selecţie cu tot felul de lucruri.
;

Ctrl+Att+Backspace (3%+Option+De(ete pe Mac)

Pentru a umple o selecţie cu o stare-sursă, identificată în paleta History, apăsaţi
tastele Ctrl+Alt+Backspace (38+Option+Delete pe Mac).

Crearea, înlocuirea şi selectarea

straturilor

Ctrt+J, Ctrt+Shift+J (K+J, tt+Shift+J pe Mac)

Pentru a clona o selecţie şi a plasa clona pe un strat nou, apăsaţi tastele Ctrl+J
(56+J pe Mac). Pentru a tăia o selecţie şi a o plasa pe un strat nou, apăsaţi tas-
tele Ctrl+Shift+J (K+Shift+J pe Mac).

Att+[, Att+] (Option+[, Option+] pe Mac)

Pentru a activa primul strat, aflat sub cel activ în mod curent, apăsaţi tastele
Alt+[ (paranteza dreaptă din stânga) (Option+[ (paranteza dreaptă din stânga)
pe Mac). Pentru a activa stratul imediat superior, apăsaţi tastele Alt+] (paran-
teza dreaptă din dreapta) (Option+] (paranteza dreaptă din dreapta) pe Mac).

Att+cttc-d'reapta, Ctrl+Alt+ctic-ttreapta
(Option+Control+ctic, §€+Option+Controt+ctic pe Mac)

Pentru a activa un strat aparţinând unei imagini, efectuaţi Alt+clic-dreapta

(Option+Control+clic pe Mac) pe acea imagine cu instrumentul Move. Sau,
 Partea a Vl-a: Partea celor zece

efectuaţi Ctrl+Alt+clic-drepta (§€+Option+Control+clic pe Mac) pe imagine cu

orice alt instrument, cu excepţia instrumentului Hand.

Ctrt+ctic f §€ +cfic pe Mac) pe numele unui strat

Pentru a genera un contur de selecţie din conţinutul unui strat, efectuaţi Ctrl+clic
(3€+clic pe Mac) pe numele stratului, în paleta straturilor [Layers]. Pentru
această operaţie, poate fi folosit orice instrument.

Păşind prin paleta History

Ctrl+Att+Z, Ctrt+Sfiift+Z (tt+Option+Z, K+Sfiift+Z pe Mac)
.
Pentru a păşi înapoi în timp, cu câte o stare istorică odată, apăsaţi tastele
Ctrl+Alt+Z (3€+Option+Z pe Mac). Pentru a păşi înainte, câte o stare o dată,
apăsaţi tastele Ctrl+Shift+Z (5H!+Shift+Z pe Mac). Echivalentele din tastatură
pot fi schimbate din meniul accesat prin comanda Edit=>Preferences=>General.

Atât de multe scurtături, dar atât de

puţin timp...
Sfaturile precedente nu puteau cuprinde toată mulţimea de scurtături din
Photoshop. Pentru a mai găsi şi alte metode care să vă economisească timpul,
consultaţi cu încredere foile galbene aflate la începutul acestei cărţi.
 Capitolul 21
Zece moduri amuzante de a
modifica chipul celor dragi
In acest capitol

> Crearea strălucirii de vedetă

> Transformarea unui chip într-un buton
> Crearea unei capodopere de pictură
> Spălarea pe faţă
> întinderea feţei în toate direcţiile
>• Aplicarea efectului de bronzare nucleară
^ Aplicarea aspectului cubist
> Pudrarea unui chip cu praf de marmură
> Efectuarea unei descompuneri moleculare totale
> înrămarea unei poze caraghioase
:...............
« «,> t- * * « :8 » * » « • « * # « » - » J» « ' « » » S « «t « # » » « » ( » » # » f

; "*n mod normal, cu toţii ne iubim rudele. Dar, o dată pe an, tot se întâmplă
să ne calce pe bătături - ba chiar de două ori, în anii bisecţi - şi atunci, e
bine să-1 ai pe Photoshop la îndemână. V-aţi supărat că iubitul v-a plecat la
Paris cu o prietenă din copilărie? Scanaţi o poză de-a lui şi petreceţi orele de
aşteptare modificându-i figura în moduri de neuitat, să se-nveţe minte! Sunteţi
gelos că sora voastră a primit singură moştenirea de pe urma mătuşii bogate?
Deschideţi o poză de-a ei în Photoshop şi strâmbaţi-o până nu mai poate! Nu
este nevoie să vă enervaţi. Deformaţi figura persoanei iubite, printaţi-o şi
trimiteţi-o la un ziar de scandal sau lipiţi-o pe toţi stâlpii din cartier!

Din păcate, fac parte din acea rară categorie de oameni care n-au fost niciodată
furioşi sau supăraţi. Aşa că, în figura 21-1, mă văd nevoit să recurg la pozele
unor persoane necunoscute - nişte actriţe fotografiate în timpul audiţiei pentru un
rol. Nu ştiu dacă au primit rolul sau nu, dar în cinstea interpretării lor mişcătoare,
după toate aparenţele, voi fi nemilos cu pozele lor în secţiunile următoare.
Fig.21-1:
Două figuri
care im-
ploră, de-a
dreptul, să
fie mal-
tratate în
Photoshop.
Crearea strălucirii de Vedetă
Iată cum puteţi crea acea strălucire îndulcitoare, blândă cu defectele vedetelor,
atât de apreciată în trecut. Priviţi transformările magice, în figura 21-2:

1. Selectaţi comanda Layer=>New=>Layer via Copy sau apăsaţi CtrI+J

(3€+J pe Mac).
Aceasta creează un strat care arată la fel ca fundalul.
2. Alegeţi comanda Filţer=>Blur=>Gaussian Blur.
Selectaţi o rază măricică. încercaţi cu 5.0 pixeli.
3. în paleta straturilor micşoraţi opacitatea la 70%.
Aceasta va permite imaginii originale să se întrezărească prin strat, pentru
a diminua puţin efectul voalării.
4. în paleta straturilor, schimbaţi modul de contopire a luminozităţii
[lighten].
Prin aceasta, veţi aplica efectul de voalare strălucitoare numai porţiunilor
din strat care sunt mai deschise la culoare decât imaginea originală aflată
dedesubt.
Capitolul 21: Zece moduri amuzante de a modifica chipul celor dragi
47
7
 Fig.21-2:
Aplicarea
unei
străluciri
blânde în
Photoshop
murdăreşte
mult mai
puţin decât
ungerea
unui l
obiectiv
foto cu
vaselină.
Transformarea unul chip într-un buton
Urmând paşii simpli de mai jos, veţi putea apăsa butoanele cuiva, la propriu
(vezi figura 21-3):
 lucra pentru a da efectul aparentei
1.
ţi cu reliefări a elementului de pe pagină).
diver
Aleg • Technique: Chisel Soft (îndulceşte definiţia marginii
sele
eţi
setări reliefate).
com
,
and • Depth: 200% Up.
pentr
a u a • Size: 50 px.
Lay obţin
er=> e • Soften: 2 px.
New efect Am lăsat Shading ca în setările implicite. Şi, fiindcă tot suntem
=>L ul la acest subiect, puteţi folosi aceeaşi metodă pentru a crea
ayer dorit. butoane pentru pagini Web - o aplicaţie ceva mai practică a
via Eu acestei tehnici. Puteţi crea butoane din selecţii efectuate din
Cop am imagini, modele, degradeuri sau culoare solidă.
y ales
sau urmă
apăs toare
aţi le:
Ctrl •S
+J t
(§€ y
+J l
pe e
Mac :
).
Obţi E
neţi m
un b
strat o
care s
este s
dubl
ura (
imag a
d
inii
a
de
u
fund
g
al.
ă
2.
m
Alegeţi a
comand r
a g
Layer= i
>Layer n
Sty_le= i
>Bevel
and o
Emboss b
. l
i
Aici c
trebu e
ie să ,
_________________Partea a ¥l-a: Partea celor zece
Fig.21-3:
lată un
buton care
abia aş-
teaptă să
fie apăsat.
Creaţi o capodoperă a picturii
Şi spuneţi că n-aveţi simţ artistic? Ei bine, nimeni n-o să vă creadă dacă le veţi
arăta o operă de artă precum cea din figura 21-4.
1. Alegeţi comanda Layer=>New=>Layer via Copy sau apăsaţi CtrI+J
(3€+J pe Mac).
Aţi început să vă pricepeţi la comanda asta, nu-i aşa?
2. Alegeţi comanda Filter=>Blur=>Gaussian Blur.
•
Setaţi o rază de circa 6.0 pixeli.
F
iŞ
ig
âc
ep
uL
ec
uf
iP
h
Capitolul 21: Zece moduri amuzante de a modifica chipul celor dragi

3. Setaţi opacitatea la 80%, iar modul Ia Darken.

Aceasta permite imaginii originale să se întrevadă prin strat şi efectului de
voalare să fie aplicat numai porţiunilor din strat care sunt mai întunecate
decât imaginea de fundal de dedesubt.
4. Alegeţi comanda FiIţer=>Texture=>Texturizer.
Selectaţi-vă preferinţele pentru textură, scalare, reliefare şi direcţie a sursei
de lumină. Eu am ales Canvas, cu o scalare de 150%, un relief de 4 şi di-
recţia luminii dinspre dreapta sus.

în afară de producerea de tablouri ale celor dragi, această tehnică se aplică cu

mult succes fotografiilor color cu peisaje. Aşa că, ştergeţi praful de pe vechile
poze de călătorie şi porniţi la lucru. Iar dacă simţiţi că operele produse o merită,
înrămaţi-le, folosind metoda descrisă în secţiunea viitoare numită „înrămarea
unei poze caraghioase".

Spătar ea pe fată
Dacă sunteţi numai un pic supăraţi pe cineva drag, puteţi să vă mulţumiţi numai
să-1 faceţi să pară că este sub apă, aşa cum prezintă figura 21-5. Iată cum puteţi
să băgaţi imaginea la apă:

1. Selectaţi imaginea oricum doriţi.

. De data aceasta nu
există constrângeri.
2. Alegeţi comanda Filţer=>Distort=>Ripple.
în submeniul Filţer=>Distort puteţi găsi o mulţime de facilităţi grozave
pentru a modifica o figură, încercaţi-le, când aveţi puţin timp liber.
3. Selectaţi, în meniul Size al casetei de dialog Ripple, setarea Medium.
Opţiunea Small nu este suficientă, iar opţiunea Large este exagerată. Prin
urmare, Medium este numai bine.
4. Introduceţi orice valoare Amount doriţi şi apăsaţi Enter (Return pe
Mac).
în figura 21-5 am aplicat o valoare Amount de 300 primei imagini şi de
999 - setarea maximă - celei de-a doua.
Partea a Vl-a: Partea celor zece
Fig.21-5:
lată ce se
întâmplă
când apli-
caţi filtrul
Ripple cu o
valoare
Amount
de 300
(stânga) si
999
(dreapta).
întinderea unui chip în toate direcţiile
posibile
în continuare, hai să încercăm nişte tehnici de distorsionare manuală! Figura
21-6 vă prezintă cum puteţi distorsiona o imagine, folosind comenzile Trans-
form şi Free Transform. Următorii paşi vă vor explica ceea ce figura nu poate:

1. Selectaţi ceva.
Şi aici puteţi selecta orice doriţi, deoarece eu nu pot lua toate deciziile pentru
voi. Dar selectarea e obligatorie, altfel nu veţi putea accesa comanda pe care
intenţionez să vă învăţ s-o folosiţi. Dacă doriţi să aplicaţi comanda întregii
imagini, apăsaţi Ctrl+A (36+A pe Mac) sau alegeţi Şelect=>All.
2. Apăsaţi Ctrl+H (38+H pe Mac).
Photoshop va ascunde conturul de selecţie, ca să nu vă stea în cale.
3. Alegeţi comanda Edit=>Free Transform sau apăsaţi Ctrl+T (98+T pe
Mac).
Comanda Free Transform va înconjura selecţia cu o casetă dotată cu mâ-
nere pătrate poziţionate pe laturi şi la colţuri. Caseta Free Transform vă
permite să aplicaţi selecţiei efecte de redimensionare, rotire, asimetrizare,
distorsiune şi de perspectivă.
Pentru a scala (redimensiona) selecţia, trageţi de oricare mâner. Efectuaţi
Shift+tras pentru a scala proporţional şi Alt+tras (Option+tras pe Mac)
pentru a scala simetric faţă de centrul selecţiei. Pentru rotirea selecţiei,
Capitolul 21: Zece moduri amuzante de a modifica chipul celor dragi
4/
5
 mutaţi cursorul în afara chenarului până apare o săgeată curbă, cu două cape-
te, şi atunci trageţi. Pentru a muta selecţia, trageţi din interiorul chenarului.
Dar ca să vă distraţi cu adevărat, folosiţi următoarele tehnici: efectuând
Ctrl+tras (36+tras pe Mac) de orice mâner, puteţi distorsiona liber imagi-
nea. Efectuând Ctrl+Shift+tras (§€+Shift+tras pe Mac) de un mâner lateral,
puteţi asimetriza imaginea. Iar prin Ctrl+Shift+Alt+tras (S+Shift+ Option+
tras pe Mac) de un mâner de colţ, puteţi aplica selecţiei efecte de per-
spectivă.
Când lucraţi cu comanda Transform, trebuie să aveţi răbdare - Photoshop
are uneori nevoie de timp pentru a genera efectele tragerilor. Dacă nu vă
convine efectul produs prin tras, apăsaţi tasta Esc sau Ctrl+Z (36+Z pe
Mac) pentru anulare. Acum puteţi face şi clic pe butonul Cancel (picto-
grama X), de pe bara de opţiuni.
4. După ce aţi distorsionat imaginea după placul inimii, apăsaţi Enter
(Return pe Mac).
Puteţi acum face şi clic pe butonul Commit (pictograma semn de bifare),
de pe bara de opţiuni.

Figura 21-6 prezintă două efecte drăguţe, create prin tragerea în diverse direcţii
a imaginii femeii care plânge, în exemplul din stânga, am asimetrizat şi distor-
sionat imaginea, dând domnişoarei Lacrimi-de-Crocodil nişte umeri de halte-
rofil, în exemplul din dreapta, am efectuat Ctrl+Shift+Alt+tras (3€+Shift+
Option+tras pe Mac) pentru a crea un efect de copil-privind-din-leagăn.
 Fig.21-
6:
Comanda
Fre
e
Transform
vă permite
să îndoiţi,
să trageţi,
să rotiţi şi
să întindeţi
o selecţie
oricum
doriţi.
Submeniul Edit=>Transform conţine comenzi individuale pentru distorsionare,
asimetrizare, scalare, rotire şi adăugare de perspectivă unei imagini. Când
 Partea a Vl-a: Partea celor zece

alegeţi una dintre comenzile Transform, va apare caseta de transformare, ca şi

în cazul folosirii comenzii Free Transform. Pentru a aplica efectul, trageţi doar
de mânere - fără să fie necesare combinaţii cu tastele Alt, Ctrl sau Shift (tastele
Option, 3€ sau Shift pe Mac). Dacă doriţi să aplicaţi şi alte efecte, le puteţi alege
din submeniul Edit=>Transform. Eu prefer de regulă comanda Free Transform
-este ca un magazin universal pentru transformări, găseşti de toate.

Când transformaţi o imagine folosind comanda Free Transform, puteţi alege

comenzile Flip Horizontal şi Flip Vertical, care pot fi găsite şi în submeniul
Transform.

Aplicarea efectului de bronzare nucleara

Gata, ajunge cu manevrele astea manuale. Aveţi dreptul la automatizare, aşa că
vom trece la automatizare. Următorul efect foloseşte o orientare diferită, în loc
să mute pixelii de colo-colo, efectul Nuclear Sunburn se bazează pe comenzi
care schimbă culoarea pixelilor. După cum puteţi vedea în figura 21-7, figura
din imagine capătă un fel de luminiscenţă stranie.
 Fig.21-7:
Alegeţi
filtrul
Solarize şi
comanda
Auto Levels
(stânga) şi
apăsaţi
Ctrl+1
(§€ + lpe
Mac).
1. sine
este
Select dest
aţi o ul
imagi de
ne. plict
icoa
Put să.
eţi Ea
fac face
e pixe
sel lii
ecţ neg
ia ri
ori tot
cât neg
ri,
de pixe
det lii
ail med
ată ii
sau tot
im med
pre ii,
cis iar
ă pixe
lii
dor
albi
iţi. îi
2. face
negr
Alegeţ i.
i Nu-
coma i
nda mar
Filţer e
=>Sty lucr
lize=>
u.
Dar,
Solari
nici
ze. o
Par fric
e o ă,
co vo
ma m
nd con
ă di-
pas men
ion ta
ant puţi
ă, n
nu lucr
? uril
Da e.
r în
fap
t,
Sol
ari
ze
în
Capitolul 21: Zece moduri amuzante de a modifica chipul celor dragi
3. Alegeţi comanda Image=>Adjust=>Auto Levels.
Photoshop va lumina pixelii cenuşii, făcându-i albi, aşa cum prezintă pri-
mul exemplu din figura 21-7. Zonele care anterior erau fie întunecate, fie
luminoase, vor fi acum întunecate; zonele medii, vor fi acum luminoase.
4. Alegeţi comanda Image=>Adjust=>Invert sau doar apăsaţi CtrI+I
(3S+I pe Mac).
Această comandă inversează imaginea, transformând pixelii negri în albi şi
pixelii albi în negri, ca într-un negativ fotografic. Rezultatul final este pre-
zentat în al doilea exemplu din figura 21-7.
Aplicarea efectului cubist
Eu creez acest efect cu filtrul 3D. Acest filtru nu este chiar aşa grozav; de
exemplu, el nu converteşte toate marginile formei. Dar, ce vreţi, nici Photoshop
nu este un program de grafică 3D! Folosiţi-1 aşa cum este. Puteţi vedea rezul-
tatul în figura 21-8.
Fig.21-8:
Filtrul 3D
Transform
dă un nou
înţeles
expresiei
„cap
pătrat".

'
1. Selectaţi o imagine.
In cazul de faţă, am folosit Lasso-ul (vezi capitolul 12) pentru a selecta
faţa şi mâna, care arată acum de parcă ar fi fost cusute împreună chirur-
gical. Ah, minunile chirurgiei plastice!
2. Efectuaţi dublu-clic pe Background, în paleta straturilor, pentru a
converti imaginea într-un strat.
3. Alegeţi comanda Şelect=>lnverse şi apăsaţi Backspace (Delete
pe Mac).
Aceasta elimină fundalul şi lasă transparentă porţiunea din jurul selecţiei.
4. Alegeţi comanda Şelect=>Deselect.
41 Partea a Vl-a: Partea celor lece

8
 5. Alegeţi comanda Filţer=>Render=>3D Transform.
Va apare o casetă de dialog conţinând o mică cutie de instrumente care vă
permite să alegeţi diverse tipuri de conversie - sferică, cubică sau
cilindrică.
6. Selectaţi din cutie instrumentul Cube şi trasaţi un cub în jurul întregii
imagini.
Puteţi redimensiona cubul, trăgându-1 de mânerul cu săgeată albă. Pentru a
muta cubul cu totul, trageţi de una din laturile sale.
7. Când cubul este poziţionat cum aţi dorit, selectaţi din cutie instru
mentul Trackball (un cerc negru cu o săgeată albă) şi trageţi cubul,
pentru a-1 roti.
8. Folosiţi instrumentul Pan Camera (aflat la stânga faţă de Trackball),
pentru a muta imaginea, dacă este nevoie.
Pentru a ajusta mărimea imaginii faţă de fundal, puteţi folosi cursoarele
Field of View [câmp de viziune] şi Dolly.
9. Apăsaţi Enter (Return pe Mac).
Aveţi răbdare, Photoshop poate avea nevoie de până la câteva minute
pentru a reda imaginea.

Pudrarea unei fete cu praf de marmură

Un nume nu prea reuşit pentru un efect minunat. Următorii paşi luminează sau,
invers, întunecă o imagine, folosind un model de nor care la sfârşit arată foarte
asemănător cu marmura, după cum puteţi vedea în figura 21-9.
.

1. Selectaţi o imagine.
2. Alegeţi comada Filţer=>Render=>Difference Clouds.
Dintre cele două filtre Clouds, acesta este cel mai interesant. El contopeşte
modelul de nori generat de Photoshop cu imaginea selectată, folosind
modul Difference. Primul exemplu din figura 21-9 prezintă rezultatul
acestui filtru dintr-un foc.
•
3. Apăsaţi Ctrl+F (5€+F pe Mac), pentru a reaplica filtrul Difference
Clouds.
Photoshop va contopi norii cu imaginea, care devine mai pătată.
4. Repetaţi pasul 3 de trei ori.
5. Alegeţi comanda Image=>Adjust=>Auto Levels.
Capitolul 21: Zece moduri amuzante de a modifica chipul celor dragi

Vi se părea totul cam întunecat? Auto Levels va readuce culorile la viaţă.

6. Aplicaţi filtrul Unsharp Mask.
O valoare Amount de 50% şi una Radius de 0.5 ar trebui să fie suficiente
pentru a readuce o parte din detalii. Al doilea exemplu din figura 21-9
prezintă o faţă care pare sculptată în marmură. Cel puţin, mie aşa mi se
pare. Aveţi dreptul, însă, la propriile concluzii.
Fig.21-9:
Rezultatul
obţinut
după
aplicarea
comenzii
Difference
Clouds o
dată
(stânga) şi
de cinci ori
(dreapta).
Efectuarea unei dezintegrări moleculare
totale
Această tehnică vă reduce imaginea la o grămadă de forme colorate, pe care le
contopeşte apoi cu imaginea originală, formând ceva cu adevărat de pe altă
lume, după cum prezintă şi figura 21-10.

1. Selectaţi o imagine.
2. Alegeţi comanda Filţer=>Pixelate=>Crystalize, introduceţi valoarea 30
şi apăsaţi tasta Enter (Return pe Mac).
Frumoase, cuvintele astea, Pixelate şi Crystalize, dar ce înseamnă ele? Ca
şi majoritatea celorlalte comenzi din submeniul Filter=>Pixelate, Crystalize
împarte imaginea în blocuri de culoare, în cazul de faţă, blocurile seamănă
cu nişte bucăţele de vitraliu, cum se vede în primul exemplu al figurii
21-10.
3. Alegeţi comanda
Edit=>Fade Crystalize. 1 P
 Comanda Fade vă permite să mixaţi efectul filtrului cu originalul nefiltrat,
folosind aceleaşi moduri de contopire şi cursor de opacitate, pe care le
găsiţi şi în paleta straturilor.
4. Alegeţi opţiunea Difference, din meniul derulant Mode, şi apăsaţi
Enter (Return pe Mac).
Photoshop va folosi modelul de vitraliu pentru a inversa figura (faţa).
5. Apăsaţi Ctrl+L (§€+L pe Mac) şi folosiţi opţiunile din căsuţa de
dialog Levels, pentru a lumina imaginea.
Aşa cum stau lucrurile acum, imaginea este mult prea întunecată să poată
fi printată. Am luminat imaginea din partea dreaptă a figurii 21-10 setând
cele trei valori Input Levels la 0,2,30, respectiv 170. Apăsaţi acum Enter
(Return pe Mac), pentru a aplica schimbările.
6. Aplicaţi filtrul Unsharp Mask.
Am aplicat o valoare de 100% pentru Amount şi 0.5 pentru Radius, dar vă
invit să clarificaţi după gustul personal.
Fig. 21-10:
După
aplicarea
comenzii
Crystalize,
am folosit
comanda
Fade pentru
a mixa
noua imagi-
ne cu origi-
nalul, folo-
sind modul
Difference
(dreapta).
înrămarea unei poze caraghioase
Câteodată puteţi avea norocul să descoperiţi o fotografie a cuiva drag, care e
jenantă aşa cum este - nu mai este nevoie de efecte speciale pentru asta. Intr-un
astfel de caz, tot ce mai trebuie este să adăugaţi detalii de finisare, cum ar fi
efectele de ramă de lemn sau de vignetă, prezentate în figura 21-11.
Capitolul 21: Zece moduri amuzante de a modifica chipul celor dragi

Paleta Actions conţine seturi preînregistrate de macro-uri (seturi de comenzi)

care aplică efectele prezentate în figura 21-11. Iată cum puteţi crea efectul de
ramă de lemn, folosind paleta Actions:

1. Asiguraţi-vă că imaginea are cel puţin 100 pixeli lăţime şi înălţime.

Dacă nu sunteţi siguri, alegeţi Image:=>Image Size şi verificaţi dimensiu-
nile. (Pentru informaţii despre dimensionări, revedeţi capitolul 4.)
2. Alegeţi comanda Window=>Show Actions, pentru a afişa paleta
Actions.
3. Faceţi clic pe triunghiul gri îndreptat spre dreapta, vecin cu folder-ul
Default Actions, pentru a afişa o listă de acţiuni.
Dacă săgeata indică în jos, înseamnă că acţiunile sunt deja afişate.
.

4. Selectaţi acţiunea Wood Frame-50 pixel.

4. Alegeţi Play, din meniul paletei Actions, sau faceţi clic pe triunghiul
alb, din capătul de jos al paletei Actions.
Photoshop va începe să aplice automat paşii pentru a crea o ramă de lemn
în jurul imaginii.
6. Când vedeţi o casetă de dialog anunţând că imaginea trebuie să aibă
minimum 100 pixeli lăţime şi înălţime, apăsaţi Enter (Return pe Mac).
7. Dacă vedeţi o casetă de dialog anunţând că schimbarea modurilor va
afecta compoziţia straturilor, alegeţi opţiunea Don't Flatten.
Photoshop va crea rama falsă de lemn şi o va plasa pe un strat separat.
Fig. 21 -11:
Puteţi crea
cu uşurinţă
un efect de
ramă de
lemn sau
de vignetă,
folosind
paleta
Actions.
1*2 Partea a Vl-a: Partea celor zece

2
Pentru a crea o vignetă rectangulară, precum cea prezentată în exemplul din
partea dreaptă a figurii 21-11, urmaţi nişte paşi asemănători:

1. Selectaţi faţa cu instrumentul Rectangular Marquee.

2. Selectaţi şi accesaţi acţiunea Vignette (selection), în paleta Actions.
3. Când apare o casetă de dialog, apăsaţi Enter.
în timp ce Photoshop aplică efectul de vignetă, va apare o casetă de dialog
care vă permite să aplicaţi o ra/ă de estompare mai mare sau mai mică.
Apăsaţi Enter (Return pe Mac), pentru a accepta setările implicite.
Photoshop va crea vignetă şi o va plasa pe un strat separat.

Photoshop plasează efectele de ramă de lemn sau de vignetă pe straturi separate.

Dacă nu sunteţi mulţumiţi de rezultat, trageţi stratul pe pictograma tombero-
nului, din partea de jos a paletei straturilor. Nu puteţi anula nici rama de lemn,
nici vignetă folosind Ctrl+Z (3€+Z pe Mac), deoarece Photoshop a aplicat de
fapt o serie de comenzi pentru crearea efectelor. Nu puteţi anula decât ultima
comandă, din toată seria de comenzi, ceea ce nu vă înapoiază imaginea origi-
nală. Totuşi, puteţi recupera originalul folosind vrednica paletă History (pentru
amănunte asupra acesteia, vedeţi capitolul 11).

Ei bine, asta ar trebui să fie de ajuns. Dacă nu v-a trecut supărarea până acum,
vă sfătuiesc să mergeţi la psihanalist. Sau, şi mai bine, împăcaţi-vă. Eu şi nevas-
ta, aşa facem.
 Capitolul 22
Zece lucruri pe care le
puteţi face cu capodopera
produsă în Photoshop
« « * <i.. i: '\Ş € '!• ÎS « •. .: % * ii: » % , •';.. t « S: âf * « »' * * : .: • » Ş î* «î » * * si..............» * * « * ii-

/« «cest capitol

> Printare şi difuzare

A

> înrămarea operei de artă

> Plasarea unei imagini în PageMaker, InDesign sau QuarkXPress
> Plasarea unei imagini în Illustrator, FreeHand sau CorelDraw
> Lipirea unei imagini în PowerPoint
^ Producerea unui model de ecran în Windows şi pe Mac
> Impregnarea unei imagini pe mouse pad-uri, câni şi alte lucruri
> Jocul de ping-pong în editare
>• Publicarea unei imagini pe Internet sau într-un serviciu online
> Adăugarea unei imagini la propria colecţie particulară
;
* * « « * * * «l « » K • • ." ţf Ş * » tf t! « » *............!::: •« if !!!: « f; * S SŞ * * K . * « ! » y • '
'

l\ upă ce aţi terminat de creat o imagine în Photoshop, veţi avea un simţământ

€Jde neîmplinire. Adică, odată imaginea terminată, ce veţi face cu ea? Doar
nu puteţi sta aşa, privind-o pe ecran, tot restul vieţii!

Ar fi şi asta o opţiune, bănuiesc, dar cu siguranţă nu este singura opţiune pe care

o aveţi. Photoshop este unul dintre programele cheie folosite de graficienii
profesionişti şi nu cred că mulţi dintre ei creează imagini, doar aşa ca să aibă la
ce să se uite toată ziua, după aia. Cel mai adesea, imaginile au un scop specific
şi sunt folosite în moduri specifice.
 Partea a Vl-a: Partea celor zece

Acest capitol examinează câteva dintre opţiuni. Unele dintre ele costă bani, iar
altele necesită folosirea altor programe, despre care n-am discutat în această
carte. Toate opţiunile următoare, însă, constituie sugestii de luat în considerare.

Printare şi difuzare
Aproape toţi posesorii de computer, au şi o imprimantă. Presupunând că şi voi
aveţi, asiguraţi-vă mai întâi că imaginea încape pe foaia de hârtie, apoi printaţi-o
(consultaţi capitolul 7, dacă aveţi nevoie de ajutor). Puteţi fotocopia imaginea în
oricâte exemplare doriţi şi o puteţi dărui oricui, dar nu uitaţi să-i trimiteţi una şi
bunicii. Imaginile digitale constituie un dar foarte apreciat, în tot timpul anului.
înrămarea operei de artă
Dacă opţiunea precedentă era evidentă, aceasta nu este, iar pe deasupra costă
destul de mult. Dacă tocmai aţi creat cea mai frumoasă imagine din viaţa voas-
tră, puteţi să o imprimaţi şi să o înrămaţi. Imaginea trebuie să aibă o rezoluţie de
cel puţin 150 ppi şi probabil că doriţi să aibă dimensiuni destul de mari, ca să
justifice cheltuiala (deşi multe dintre lucrările de artă clasice au numai câţiva
inci înălţime). Şi, desigur, imaginea trebuie să fie full color, RGB. (Revedeţi
capitolul 5 pentru detalii despre RGB şi alte moduri color.)

Imprimantele color de birou au crescut calitativ foarte mult în ultimii ani. Dacă
aveţi o imprimantă color de birou destul de bună, cum sunt modelele Epson
sau Hewlett-Packard, puteţi obţine un prinţ de o calitate suficient de înaltă,
pentru a fi demn de înrămare. Vă sfătuiesc să investiţi în nişte hârtie bună,
lucioasă. Preţul variază între 0,5 USD şi 2 USD per coală. Multe imprimerii îşi
produc propria hârtie, care este special preparată pentru o imprimantă anume.
Dar în lipsă de altceva, merge şi hârtia lucioasă generică. Asiguraţi-vă doar că
printarea se face la cea mai ridicată rezoluţie pe care o poate oferi imprimanta.
N-ar fi rău să vă uitaţi şi în instrucţiunile de folosinţă ale imprimantei, nu se ştie
niciodată ce sfaturi utile puteţi găsi şi acolo.

Dacă n-aveţi o imprimantă color bună, încercaţi la birourile de servicii de prin

cartier, poate găsiţi unul care printează cu o imprimantă termică [cu sublimare
de culoare]. Acestea crează imagini care arată ca fotografiile - fără punctuleţe,
cum vedeţi în fotografiile din ziare, doar culori continue. Printurile termice nu
pot fi reproduse, însă arată grozav. Dacă vă consideraţi capodopera demnă de
ceva şi mai bun, îndreptaţi-vă spre imprimarea Iris. Costul este mai ridicat decât
la printarea termică, dar calitatea este impecabilă. Pentru imprimare pe Iris,
Capitolul 22: Zece lucruri pe care le puteţi face cu capodopera produsă

imaginile trebuie să fie CMYK color, cu rezoluţia de 300 ppi. (Revedeţi

capitolul 5, pentru amănunte privind CMYK şi alte moduri color.) Profesioniştii
folosesc imprimarea Iris la corectat, pentru a se asigura că au în imaginea
imprimată exact culorile pe care le-au dorit.

O printare termică poate costa între 10 USD şi 20 USD, iar o printare Iris, între
25 USD şi 40 USD. Dar, dacă imaginea arată bine, rezultatele amândoura pot fi
fantastice.

Când mergeţi să înrămaţi imaginea, nu uitaţi să cereţi sticlă anti-UV, care costă
şi ea între 20 USD şi 30 USD. Majoritatea birourilor de servicii folosesc spray
anti-UV pentru printurile Iris, pentru a le proteja. Printurile termice sunt foarte
sensibile la lumina directă sau chiar indirectă, aşa că expuneţi-le departe de
ferestre, ca să nu-şi piardă culorile.

Plasarea unei imagini în PageMaker,

In&esiyn sau QuarkXPress
Adobe PageMaker, Adobe InDesign şi QuarkXPress sunt trei dintre cele mai
populare programe de punere în pagină. Ele vă permit să combinaţi text şi gra-
fică, pentru a crea documente cu pagini multiple, cum sunt broşurile, buletinele
informative, rapoartele, cataloagele şi chiar cărţile. Cartea de faţă, de exemplu,
a fost pusă în pagină exclusiv în QuarkXPress. (Pentru informaţii privind aceste
trei programe, consultaţi PageMaker 6.5 For Dummies, Internet Edition, de
Galen Gruman şi QuarkXPress 4 For Dummies, de Barbara Assadi şi Galen
Gruman, cu John Cruise - ambele publicate de IDG Books Worldwide, Inc.)

Dacă doriţi să folosiţi o imagine Photoshop într-unul dintre aceste programe,

salvaţi-o în formatul TIFF cu compresie LZW. (Amănunte despre formatele de
fişier găsiţi în capitolul 6.) In PageMaker sau InDesign, importaţi fişierul de pe
disc alegând comanda Place, de sub meniul File, sau Ctrl+D (3€+D pe Mac), în
QuarkXPress, importaţi fişierul folosind comanda Get Picture, tot de sub
meniul File, sau Ctrl+E (3€+E pe Mac). Amândouă comenzile menţionate
aparţin de programele respective, nu de Photoshop.

Puteţi muta imaginea pe pagină, puteţi introduce text în jurul ei şi printa paginile
finale, totul din PageMaker, InDesign sau QuarkXPress. Aşa că, dacă nu doriţi
să mai modificaţi imaginea, nu mai aveţi motive să reveniţi la Photoshop. Deşi
puteţi roti, asimetriza şi schimba dimensiunile imaginii şi în PageMaker,
InDesign sau QuarkXPress, este întotdeauna preferabil s-o faceţi din Photoshop,
nu dintr-un program de punere în pagină. Fişierul va printa mult mai rapid şi cu
un potenţial mai mic de încurcături.
 Partea a Vl-a: Partea celor zece

în orice caz, niciodată să nu copiaţi o imagine în Photoshop şi apoi să o lipiţi în

PageMaker, InDesign sau QuarkXPress. Când copiaţi imaginea, ea este trimisă
în Clipboard, care o converteşte în format Windows Metafile. Pe Mac, copierea
imaginii este echivalentă cu importarea ei în format PICT şi nici PageMaker,
nici QuarkXPress nu conlucrează bine cu PICT. Credeţi-mă, n-o să vă placă
rezultatul conversiei.
Plasarea unei imagini în Mustrător,
FreeHand sau CoretDrauf
,
Adobe Illustrator, Macromedia FreeHand şi CorelDraw sunt programe de gra-
fică, la fel ca Photoshop, dar în loc de editare de imagine, ele vă permit să creaţi
grafică artistică. Proiectele ideal adecvate pentru Illustrator, FreeHand şi Corel-
Draw sunt grafica informaţională, siglele, hărţile, planurile arhitecturale, lucră-
rile de artă, în general, ca şi documentele de pagină unică, cum ar fi fluturaşi!
publicitari şi reclamele.

Toate trei programele vă permit să importaţi imagini, în cazul lui Illustrator,

salvaţi-vă imaginile Photoshop în formatul Photoshop EPS. Importaţi-le apoi de
pe disc, alegând comanda Place din Illustrator. Pentru FreeHand, puteţi salva
imaginea ca fişier T1FF. Alegeţi apoi din FreeHand comanda Import sau Ctrl+R
(§€+R pe Mac). Pentru a importa o imagine în CorelDraw, puteţi folosi fie
formatul TIFF, fie formatul Photoshop EPS. Plasaţi imaginea în documentul
CorelDraw folosind comanda File=>Import sau Ctrl+I (3€+I pe Mac) din
CorelDraw.

După plasarea imaginii, puteţi s-o combinaţi cu grafică artistică sau s-o integraţi
într-un document de pagină unică. Tehnicienii de producţie de la IDG Books
Worldwide, Inc., au folosit Illustrator pentru a eticheta figura 2-1 (vezi capitolul
2), ca şi toate celelalte figuri din carte, care necesitau etichetări, în Photoshop-
de unde provin toate figurile - nu este posibil să fie etichetate deoarece, în acest
program, literele de dimensiuni mici apar cu iregularităţi şi sunt ilizibile. Pe de
altă parte, QuarkXPress este foarte bun pentru crearea de documente lungi de
text, dar nu se descurcă cu bucăţele de text presărate ici şi colo.

Iată cum au ajuns pe paginile lor figurile etichetate, precum figura 2-1:

1. Am salvat imaginea în format TIFF.

Am copiat apoi pe disc fişierul TIFF şi 1-am trimis la IDG Books World-
wide Inc., în Indiana.
Capitolul 22: Zece lucruri pe care le puteţi face cu capodopera produsă

2. Un expert din echipa de producţie IDG Books a plasat imaginile în

Illustrator.
Un artist de producţie a creat apoi toate etichetele şi a salvat documentul
Illustrator în format EPS. (Vezi capitolul 6, pentru amănunte privind
formatele de fişier.) EPS este cel mai bun format pentru grafică artistică şi
text de înaltă rezoluţie. De asemenea, reţine şi imaginea.
3. Alt artist de producţie a importat în QuarkXPress grafica Illustrator
EPS.
Artistul responsabil cu punerea în pagină [layout] a poziţionat grafica EPS
şi a aranjat textul în jurul ei, aşa cum o puteţi vedea acum pe pagină.
4. Documentul final QuarkXPress a fost salvat pe disc şi expediat la
imprimatorul comercial (tipografie).
.

Tipografia a printat paginile şi le-a reprodus pe hârtia pe care o citiţi

acum.

Ce ziceţi despre această examinare a procesului de producţie, de la început, până

la sfârşit? Şi, dacă vă imaginaţi că am dezvăluit cine ştie ce secrete profe-
sionale, aflaţi că aproape toată lumea creează cărţi în acest mod, în ziua de azi.
Totul se face pe desktop.

Lipirea unei imagini în PowerPoint

Microsoft PowerPoint este un program de prezentare foarte popular, folosit pen-
tru crearea de prezentări pe diapozitive şi pe ecran, pentru şedinţe de consiliu,
demonstraţii de produse şi mese rotunde. Photoshop este un instrument grozav
pentru crearea fundaturilor acestor prezentări sau ameliorarea aspectului rrgu-
rilor care pot apărea în diapozitive.

Deoarece PowerPoint îşi desfăşoară majoritatea activităţii pe ecran, este accep-

tat transferul unei imagini din Photoshop, prin intermediul Clipboard-ului. Când
vă aflaţi în Photoshop, selectaţi porţiunea de imagine pe care intenţionaţi s-o
folosiţi, copiaţi-o apăsând Ctrl+C (S§+C pe Mac), treceţi la PowerPoint şi lipiţi
selecţia apăsând Ctrl+V (36+V pe Mac). Dacă aspectul imaginii lasă de dorit,
încercaţi s-o salvaţi într-un format de fişier acceptat de PowerPoint, cum ar fi
TIFF, şi apoi importaţi fişierul în PowerPoint.

Totuşi, recomandările de mai sus sunt valabile numai când creaţi prezentări pe
ecran sau intenţionaţi să printaţi prezentarea pe o imprimantă non-PostScript.
Dacă doriţi să printaţi pe o imprimantă color PostScript, nu folosiţi Clipboard-ul
pentru a plasa imaginile în programul de prezentare, ci importaţi-le în
PowerPoint ca fişiere TIFF.
42 Partea a Vl-a: Partea celor zece

5
 Ca şi în programele de punere în pagină, şi în PowerPoint puteţi muta imaginea,
puteţi să-i schimbaţi dimensiunile şi să plasaţi text în jurul ei. Dacă intenţionaţi
să faceţi prezentarea pe ecran, e bine să vă gândiţi la mărimea fişierului
imaginii. De exemplu, dacă doriţi ca imaginea să servească drept fundal unei
prezentări care ocupă un întreg monitor de 13 inci, imaginea trebuie să aibă
dimensiunile de 640 x 480 pixeli. Dimensiunile potrivite pentru un portret ar fi
300 x 200 pixeli. Experimentaţi până găsiţi dimensiunile care se potrivesc cel
mai bine pentru scopul propus.

Producerea unui model pe ecran

Aţi observat modelul care apare ca fundal în spatele pictogramelor, pe ecran, în
Windows sau în Mac Finder? Puteţi să creaţi propriul vostru fundal perso-
nalizat, folosind Photoshop.

Utilizatori de PC, iată ce trebuie să faceţi:

1. Creaţi imaginea.
Dacă doriţi ca o singură imagine să umple tot ecranul, faceţi imaginea de
aceleaşi dimensiuni cu setarea Desktop Area din caseta de dialog Windows
Desktop Properties. Pentru a afla setarea, efectuaţi clic-dreapta oriunde pe
ecran, alegeţi comanda Properties pentru a accesa caseta de dialog Display
Properties şi faceţi clic pe eticheta Settings. Dacă setarea este, de exemplu,
640 x 480, faceţi şi imaginea de 640 x 480 pixeli. Setaţi rezoluţia imaginii
la 72 ppi.
2. Salvaţi imaginea în format BMP.
Când salvaţi imaginea, asiguraţi-vă că setarea File Format este Windows.
3. Efectuaţi clic-dreapta oriunde pe ecranul Windows, pentru a afişa
caseta de dialog Desktop Properties.
Asta dacă nu mai aveţi deschisă caseta de dialog de la pasul l.
4. Executaţi clic pe eticheta Background.
5. Executaţi clic pe butonul Browse din secţiunea Wallpaper a casetei de
dialog.
Windows va afişa o casetă de dialog, prezentând toate driverele, directoa-
rele şi fişierele.
6. Selectaţi imaginea în caseta de dialog şi apăsaţi Enter.
Ar trebui ca numele imaginii să apară selectat în meniul derulant Wallpaper.
7. Alegeţi o opţiune Display.
Capitolul 22: Zece lucruri pe care le puteţi face cu capodopera produsă

Dacă selectaţi butonul radio Ti le, imaginea va fi repetată pe tot ecranul.

Dacă selectaţi butonul Center, imaginea va fi afişată centrată pe ecran.
8. Executaţi clic pe butonul Apply.
Windows va aplica pe ecran noul tapet, fără a închide caseta de dialog
Display Properties. Dacă rezultatul nu vă satisface, puteţi schimba opţiu-
nea Display sau alege din Browse altă imagine drept tapet (imaginea
trebuie să fie în format BMP). Puteţi, de asemenea, să variaţi setările
tab-ului Appearance pentru a schimba culorile etichetelor pictogramelor de
pe desktop astfel încât să fie în concordanţă cu noul tapet.
9. Apăsaţi Enter pentru a finaliza şi a închide caseta de dialog.

Utilizatori de Mac, iată ce trebuie să faceţi:

;

1. Mergeţi la meniul Apple şi coborâţi până la Control Panels, iar de

acolo, coborâţi până la Appearance.
Acestea sunt controalele care afectează aspectul ecranului.
2. Faceţi clic pe eticheta Desktop, aflată în partea de sus a panoului de
control Appearance.
Aceasta va afişa o fereastră cu o bară de derulare care vă permite să
derulaţi prin diferitele modele predefmite.
3. Treceţi la Photoshop.
4. Deschideţi o imagine.
5. Decupaţi-o la dimensiunile 128 x 128 pixeli.
Folosiţi comanda Image=>Canvas Size sau instrumentul Crop. Această
mărime de fişier - 128 x 128 pixeli - este mărimea maximă pentru mo-
delele şi imaginile de ecran.
6. Apăsaţi 3€+A, 38+C.
Aceasta va selecta şi va copia imaginea.
7. Reveniţi la porţiunea Desktop a panoului de control Appearance.
8. Apăsaţi §€+V pentru a lipi imaginea din Clipboard.
Dacă primiţi un mesaj de eroare de memorie insuficientă, va trebui să mă-
riţi cantitatea de memorie alocată panoului de control Appearance, în acest
mod: mai întâi, părăsiţi programul. Efectuaţi dublu-clic pe folder-ul System,
apoi pe folder-ul Control Panels. Selectaţi pictograma Appearance şi
apăsaţi §€+! pentru a afişa caseta de dialog Info. Selectaţi Memory din
meniul Show şi introduceţi o valoare mai mare în caseta de opţiuni Prefe-
1)3 Partea a Vl-a: Partea celor zece

0
 rred Size. închideţi caseta de dialog Info şi reveniţi la porţiunea Desktop a
panoului de control Appearance. Acum, apăsaţi din nou 3€+V.
Puteţi folosi şi butonul Place Picture, din partea de jos a panoului de con-
trol. Efectuaţi clic pe buton, navigaţi şi selectaţi imaginea, apoi alegeţi
poziţionarea ei în meniul variabil aflat sub butonul Remove Picture.
9. Executaţi clic pe butonul Set Desktop.
Fundalul se va umple cu imaginea sau modelul ales. închideţi panoul de
control.

Transţormati-iJă poza într-un mouse pad

_
Acum, că tot mai multă lume poate produce imagini digitale, atelierele de co-
piere, precum Kinko's, oferă o multitudine de produse pe care vă puteţi printa
imaginile. Puteţi să vă transferaţi imaginea Photoshop preferată pe un mouse pad,
pe o cană, un tricou, un calendar şi o grămadă de alte obiecte care vor avea
succesul garantat în sezonul cadourilor. Ce salariat nu şi-ar dori un mouse pad
cu figura patronului pe el? Tot ce trebuie este să vă informaţi la atelierul de
copiere despre dimensiunile imaginii, rezoluţia sau formatul de fişier necesare
pentru prepararea imaginii de imprimat.
Jocut de piny-ponq în editare
 Doar pentru că sunteţi un artist electronic, nu înseamnă că trebuie să lucraţi de,
unul singur. Dacă doriţi să daţi ocazia şi unui prieten sau altui artist să lucreze
pe o imagine de-a voastră, copiaţi-o pe disc şi expediaţi-o prin poştă. Când au
terminat cu ea, pot să v-o trimită înapoi, cu adăugările lor. Sau, dacă sunteţi
conectat la Internet sau alt serviciu online care oferă e-mail, puteţi să schimbaţi
fişierele prin e-mail.
Pe vremuri, înainte de computere, n-aţi fi avut nici pe departe atâtea opţiuni de
editare în colaborare. Acum, puteţi juca ping-pong cu o imagine, ani de zile, ca
într-o partidă de şah prin corespondenţă - cel care produce cel mai trăsnit efect
de editare, câştigă.

Publicarea unei imagini pe Internet sau

pe a(t serviciu ontine
Serviciile de informare electronică America Online (AOL) au forum-uri Photo-
shop, la care abonaţii se pot conecta prin modem. Puteţi transmite [upload]
Capitolul 22: Zece lucruri pe care le puteţi face cu capodopera produsă

imagini către forum-uri, pentru a deveni accesibile celorlalţi abonaţi. Nu uitaţi,

transmiterea şi preluarea imaginilor cere timp - aşa că e bine ca imaginile să
aibă dimensiuni mai reduse şi să fie salvate în format JPEG sau GIF. (Con-
sultaţi capitolul 6 şi capitolul 19 pentru detalii despre formate.)

Alte zeci de site-uri în legătură cu Photoshop puteţi găsi pe World Wide Web,
site-uri accesibile oricui are un modem şi un cont cu un prestator de servicii
Internet. Căutaţi doar cuvântul Photoshop şi veţi rămâne surprinşi de numărul
mare de adrese găsite.

Dacă aveţi propria pagină Web - sau cunoaşteţi pe cineva care are - vă puteţi
publica imaginile, făcându-le accesibile surferilor Web din toată lumea. Cum
am discutat în capitolele 6 şi 19, pentru a publica imagini pe Web, trebuie să
folosiţi formatul JPEG sau GIF.

în cazul că nu v-aţi săturat de mine, tot citind la cartea asta, mă puteţi căuta la
pagina mea de Web, la următorul URL: www. dekemc. corn. Puteţi găsi pe pagină
sfaturi şi ponturi Photoshop, plus o mulţime de alte lucruri, inclusiv o lăudă-
roşenie neruşinată. Dar la ce bun o pagină Web, dacă nu poţi să te dai mare!?
Nu?

Adăugarea unei imagini ta colecţia ta

particulara
Nu spune nimeni că trebuie să produci artă pentru consum public. Eu fac o
mulţime de chestii pentru propriul meu amuzament sau edificare. Ceea ce găsiţi
în această carte reprezintă cam jumătate din tot ce am găsit. Restul sunt fişiere
în lucru, experimente sau, pur şi simplu, lucruri prea ciudate şi urâte pentru a fi
publicate.

Aşa că, împărtăşiţi lucrurile de care sunteţi mândri, păstraţi experimentele pen-
tru voi şi învăţaţi din inevitabilele greşeli pe care le veţi face. Şi încă ceva, nu
spargeţi computerul dacă se întâmplă să „cadă" când vă e lumea mai dragă!