Document pentru execuție

1937, 13 august, or. Tiraspol.

Subsemnaţii, secretarul operativ al NKVD al RASS Moldoveneşti, Pervuhin; lucrătorul
operativ al secţiei a III-a a Direcţiei Afacerilor Interne a NKVD a RASSM, locotenent inferior
de securitate Docuţki şi comandantul de gardă al NKVD al RASSM Ospişev am redactat
prezentul act că, astăzi, potrivit prescripţiei Preşedintelui Troikăi NKVD a RASSM, locotenent
de securitate t. Rogol, din 12 august a.c., de către noi a fost executată sentinţa Troikăi NKVD a
RASSM din 10 august 1937 privind condamnaţii la pedeapsa capitală - împuşcare. Au fost
executate următoarele persoane (urmează lista a 12 persoane). Persoanele enumerate mai sus -
12 - au fost împuşcate la ora 02.00, la 13 august. Drept care am redactat prezentul act.
Semnează: Pervuhin, /ss/. Docuţki /ss/. Ospişev /ss/. [În unele acte de execuţie se preciza:
corpurile au fost îngropate.]

Citeste mai mult: adevarul.ro/moldova/actualitate/dosarele-comunismului-locurile-calaii-nkvd-masacrat-mii-moldoveni-3400-basarabeni-fost-

impuscati-1_50ac98507c42d5a663867219/index.html

Metoda de execuție:
Un alt raport al Siguranţei constată: „Din informaţiile culese şi din cercetările făcute, rezultă că
execuţia se făcea după sistemul Ceka, prin împuşcare pe la spate, în cap, de către doi călăi, care
executau atribuţiunile în mod consecutiv. S-au mai găsit şi o căldare şi un panou de carton, cu
numeroase perforări, care, din cercetări, era folosit pentru exerciţii de tragere în vederea
execuţiei. Lovituri de gloanţe şi câteva proiectile se mai află şi azi în peretele subteranei, unde
se făceau împuşcările". Cu regret, datele de arhivă privind executările sunt incomplete, având în
vedere că încă n-au fost descoperite toate cazurile de condamnare la împuşcare de către alte
organe extrajudiciare ale regimului comunist. Totodată, mii de basarabeni au fost executaţi de
tribunalele militare de la Odesa şi Kiev.

Citeste mai mult: adevarul.ro/moldova/actualitate/dosarele-comunismului-locurile-calaii-nkvd-masacrat-mii-moldoveni-3400-basarabeni-fost-

impuscati-1_50ac98507c42d5a663867219/index.html

În noaptea de 1 spre 2 aprilie, Misiurev şi Mordoveţ raportau locţiitorului MSS al URSS,

generalului Ogolţev, că „operaţiunea de deportare a membrilor secţiei antisovietice a
iehoviştilor şi a familiilor lor din RSSM s-a încheiat. Au fost ridicate şi îmbarcate în vagoane
723 de familii, cu un număr total de 2.617 persoane. Deportaţii erau repartizaţi astfel: 808
bărbaţi, 967 de femei şi 842 de copii până la vârsta de 15 ani. Eşaloanele vor porni spre
destinaţie în noaptea de 1 spre 2 aprilie. Primul eşalon va fi trimis pe data de 2, la ora 00.18
minute, iar al doilea - la ora 00.40". La 13 şi 14 aprilie, deportaţii au ajuns la locul de destinaţie,
fiind predaţi Direcţiei MSS pentru regiunea Tomsk, ulterior fiind plasaţi şi în regiunile Irkutsk,
Kurgan, Novosibirsk, Tiumeni şi Celeabinsk. Potrivit datelor din arhivă, în drum spre Siberia o
persoană a murit şi s-au născut patru copii.
Citeste mai mult: adevarul.ro/moldova/actualitate/arhivele-comunismului-operatiunea-nord-deportarea-masa-sectantilor-basarabeni-
1_50aecf457c42d5a663a0c2e1/index.html

Se știa de deportare…
Iehoviştii ştiau ce soartă îi aşteaptă Potrivit informaţiilor operative, reprezentanţii sectei ştiau că
urmează să fie deportaţie. Astfel, la 23 martie, secţia Briceni a MSS, prin intermediului
informatorului „Zub", înştiinţa organele securităţii centrale: „Venind de la piaţă, am întâlnit-o
pe iehovista M., care mi-a spus că la Briceni au venit opt colaboratori ai securităţii din
Chişinău, pentru a pregăti o operaţiune ca cea din 1949, şi că vor fi deportaţi toţi martorii lui
Iehova [...], care au contacte cu persoane de peste hotare, de unde primesc colete". La întrebarea
lui „Zub" de unde cunoaşte astfel de informaţii, M. i-a spus că e secret, adăugând: „Iată de ce
controlează starea sanitară a caselor nu lucrătorii sanepidului, dar cei ai miliţiei. Aceştia au
venit primii la mine. Predicătoarele noastre V. şi G. au început deja să-şi vândă averea şi se
pregătesc de deportare". Secţia Edineţ a MSS, la 25 martie, informa că cineva cu numele de cod
„Vladimir" l-a întrebat pe unul dintre martorii lui Iehova de unde ştie că vor fi expulzaţi, la care
ultimul a răspuns: „Nu se cunoaşte data când vom fi deportaţi, însă este sigur că aşa va fi".
Solicitat de «Vladimir» pentru a-şi spune părerea cum trebuie să procedeze, martorul lui Iehova
l-a sfătuit să nu fugă, să se pregătească şi să aştepte deportarea".

Citeste mai mult: adevarul.ro/moldova/actualitate/arhivele-comunismului-operatiunea-nord-deportarea-masa-sectantilor-basarabeni-

1_50aecf457c42d5a663a0c2e1/index.html

Anuarul din 1924 menționează că primar al satului era Cuciuc Ignat și notar - Logan Axentie.
În același an cei mai mari proprietari de moșii sunt Popovici Agapie (110 ha), Popovici
Agostina (100 ha), Popovici Nina (100 ha) și Popovici Șt. Pitchis (110 ha).[6] Datorită migrației
numărul locuitori se mărește rapid, ajungând la recensământul din 1930 la 870 de persoane:
români - 670 pers.; ruși - 244 pers.; poloni - 5 pers.; evrei - 5 pers. și armeni - 4 pers. Ca
limbă maternă 561 de oameni au declarat limba română; 62 de persoane - limba rusă și 12
oameni au declarat limba idiș.
În perioada sovietică în Răuțel se afla o brigadă de câmp, ferme de păsări, de vite, de porcine
ale colhozului „Prietenia” (cu sediul la Pîrlița, Fălești). În sat funcționa o școală medie, club cu
instalație de cinematograf, bibliotecă, punct medical, ateliere de deservire socială, oficiu
poștal, magazine, creșă, grădiniță.[7]

EROII NECUNOSCUŢI Colajul de documente propus au fost depistate în Arhiva

Naţională a Republici Moldova şi sunt documente sovietice ale Procuraturii RSSM scrise
in limba rusă şi traduse de autorul acestor rînduri. Fiind extrase din documente sovietice
vă daţi seama că acestea au o încărcătură ideologică propagandistică comunistă şi
intenţionat este falsificat adevărul. De exemplu – români sunt numiţi moldoveni, pe
armata romană -ocupanți (apucă prăjina inainte!) pe patrioţii, care au ajutat şi susţinut
armata română îi numeşte trădători (faţă de cine trădători? de sovietici ??!!). In
material au fost incluse nu numai nume de români – basarabeni, dar şi oameni de alte
etnii. Şi încă ceva, LCM-se descifrează locuri de corecţie prin muncă.
KIRILOV Grigorii Eremeevici, anul naşterii 1898, originar şi locuitor al satului
Mîndreşti, raionul Chişcareni, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani
mijlocaşi, fără de partid, studii 4 clase, căsătorit. În baza mărturiilor lui personale
şi depoziţiilor martorilor, KIRILOV G.E. la 01.04. 1944 a fost condamnat pe art.
54-1″a” al CP al RSSU pentru faptul, că el, în august 1944 a fost recrutat de
către jandarmeria română în calitate de agent şi se ocupa cu denunţarea
cetăţenilor sovietici . La interogatoriile iniţiale KIRILOV a declarat, că fiind arestat
în august 1941 a depus un acord scris privind colaborarea cu jandarmeria
română şi a denunţat autorităţilor ocupanţilor pe consătenii săi – trei
comsomolişti – MOISEI Elizaveta Antipovna, JIGHEU Ana Ivanovna şi BOGHEU
Varvara Procopievna şi pe doi activişti sovietici – MELNICIUC Achim şi
BARANOVSCHII Vasilii, care au fost arestaţi de către jandarmeria română . În
interogatoriile ulterioare KIRILOV a renunţat la aceste depoziţii şi a declarat, că
legături cu jandarmeria română nu a avut, iar în interogatoriile iniţiale a bîrfit
asupra sa Din depoziţiile martorilor BRAŞOVAN I.V., STRATAN I.P. şi NASTAS
E.A., aflate în dosar, se vede, că KIRILOV în perioada ocupaţiei româno-
germane susţinea legături cu şeful de post al jandarmeriei române, însă, martorii
nu cunosc care era natura acestor relaţii. De exemplu, martorul BRAŞOVAN I.V.
la interogatoriul din 21 iunie 1944 a declarat, că KIRILOV mergea la jandarmeria
română de obicei dimineaţa, o dată în săptămînă, dar ce făcea acolo nu ştie.
Martorul STRATAN I.P. la interogatoriul din 21 iunie 1944 a declarat: „dacă se
ducea la şeful de post al jandarmeriei nu ştiu. Dar am văzut odată… în ianuarie
1943, aproximativ pe la ora 11, din casa lui KIRILOV a ieşit şeful de post al
satului Mîndreşti, cît timp a stat în casă şi ce a făcut acolo nu ştiu”
Martorul NASTAS E.A. în interogatoriul din 23 iunie 1944 referitor la chestiunea
dată a declarat: „prin iulie şi septembrie 1943, adică 2 ori, eu am văzut, cum
KIRILOV intra la şeful de post, ce făcea acolo nu ştiu. Pe lîngă aceasta, în iulie
1943 eu am văzut, cum KIRILOV stătea lîngă locuinţa şefului de post.” În
interogatoriul din 26 decembrie 1944, acelaşi martor a declarat, că şeful de post
cînd s-a întîlnit cu KIRILOV lîngă locuinţa sa, i-a propus, KIRILOV fiind croitor,
să-i recoase mantaua . Alte probe pe această chestiune în dosar nu sunt.
Interogate în calitate de martori, MOISEI E.A., JIGHEU A.I. şi BOGHEU V. P.,
care conform mărturiilor lui KIRILOV au fost arestate de jandarmeria română la
denunţul său, la interogatoriu au declarat, că în anul 1941 ele, ca activiste
sovietice şi comsomoliste au fost arestate de jandarmeria română, dar nu la
denunţul lui KIRILOV, ci la denunţul lui BOGONOS Ivan Andreevici şi POPA
Stepan Mihailovici Deoarece apartenenţa lui KIRILOV la agentura jandarmeriei
române nu a fost demonstrată de anchetă, acuzaţia înaintată lui pe art. 54-1 „a”
al CP al RSSU a fost suspendată şi KIRILOV, în baza materialelor dosarului a
fost acuzat pe art. 5-33 al CP al RSSU, care constă în faptul, că el, lucrînd în anii
1940-1941 ca preşedinte al sovietului sătesc din Mîndreşti, a stabilit legături cu
culacii şi-i ascundea de la deportare în raioanele îndepărtate ale URSS, precum
şi zădărnicea activităţile desfăşurate de Puterea sovietică La 19 mai 1945 la
Şedinţa Specială pe lîngă fostul NKVD al URSS, KIRILOV a fost condamnat pe
art. 7-35 al CP al RFSSR la deportare în regiunea Aktiubinsk pe un termen de 5
ani, ca element social periculos, unde şi-a ispăşit pedeapsa pînă în mai 1949.
După acuzarea lui KIRILOV, familia lui – soţia KIRILOVA Domnica Selivestrovna,
anul naşterii 1897, fiul KIRILOV Ivan Grigorievici, anul naşterii 1931, fiul KIRILOV
Timofei Grigorievici, anul naşterii 1933 şi fiica KIRILOV Alexandra Grigorievna,
anul naşterii 1939, la 6 iulie 1949, ca membri ai familiei unui colaboraţionist, în
baza încheierii fostului MSS al RSSM din 21 mai 1949, a fost deportată în RASS
Bureată. Încheierea respectivă a fost pronunţată fără luarea în consideraţie a
materialelor dosarului penal de arhivă nr. 0432666 privind acuzarea lui KIRILOV
G.E.. În încheiere se spune, că KIRILOV G.E. în anul 1941-1944 era agent al
jandarmeriei române şi se ocupa cu denunţarea cetăţenilor sovietici, pe cînd
acest fapt nu a fost demonstrat de anchetă. Doi fii ai lui KIRILOV – KIRILOV Ivan
şi KIRILOV Timofei, aflîndu-se în deportare, în august 1949 au evadat, dar au
fost reţinuţi şi traşi de către MAI al RASS Bureată la răspundere penală, iar la 16
decembrie 1949 la Şedinţa Specială pe lîngă MAI al URSS au fost condamnaţi
pe alin. 2 al Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 26.11.1943
la cîte 20 de ani de muncă silnică fiecare .

În procesul anchetării suplimentare, apartenenţa lui KIRILOV la agentura

jandarmeriei române nu s-a confirmat. Înscrierile în încheierea de condamnare şi
încheierea de deportare au fost efectuate incorect – fără a se lua în consideraţie
materialele dosarului nr. 0432666 privind acuzarea lui KIRILOV G.E., în legătură
cu acest fapt familia lui KIRILOV a fost deportată ca familia unui colaboraţionist,
de asemenea, incorect. După ispăşirea pedepsei KIRILOV s-a întors la locul
anterior de trai, de unde la 31 octombrie 1952 din sancţiunea procurorului
regiunii Bălţi a fost escortat la locul de deportare a familiei sale în RASS Bureată.
Deportarea lui, conform materialelor indicate, de asemenea, nu a fost
documentată corect . În baza celor expuse şi avînd în vedere, că KIRILOV a fost
condamnat ca element social periculos şi familia lui nu urma a fi deportat,
F.3085, inv.1, d.704, f. 34 - 37

***
La 6 iulie 1949, conform hotărîrii Şedinţei Speciale pe lîngă MSS al URSS, din
raionul Căinari, RSSM, în regiunea Kurgan au fost deportaţi: ŢURCAN Vasilii
Savelievici, anul naşterii 1900 şi soţia lui ŢURCAN Ecaterina Constantinovna,
anul naşterii 1895, ca colaboraţionişti. În luna martie 1954 în adresa Ministerului
Afacerilor Interne al URSS, de la fiul lor ŢURCAN Dmitrii Vasilievici, locuitor al
satului Carbuna, raionul Căinari, RSSM, a parvenit o cerere cu rugămintea de a
anula restricţia de deportare mamei lui – ŢURCAN E.C. şi a-i permite să revină în
Moldova, deoarece ea deja nu este aptă de muncă şi el o ia la întreţinere. Avînd
în vedere, că capul familiei ŢURCAN V.S. în anul 1951, aflîndu-se în deportare, a
murit, iar soţia lui ŢURCAN E.C. este de vîrstă înaintată, inaptă de muncă şi nu
prezintă un pericol social, precum şi faptul, că fiul ŢURCAN D.V. o va putea
întreţine dacă trece cu traiul în satul Carbuna, raionul Cainari, RSSM, de aceea
CONSIDER:

A face un demers către MAI al URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui
ŢURCAN Ecaterina Constantinovna, cu permisiunea de a se întoarce pe teritoriul
Moldovei.

Şeful Secţiei 5 a Serviciului 4

al KGB pe lîngă SM al RSSM locotenent colonelul (VACARI)
De acord: Şeful Serviciului 4
al KGB pe lîngă SM al RSSM locotenent-colonelul (MOCIALOV)
F.3085, inv.1, d.785, f. 16-17

***
DOLNICEAN P.V., DOLNICEAN F.V. şi ZANOGA A.V. în cererea lor se bazează
pe faptul, că mama lor – DOLNICEAN Ana Vasilievna în anul 1949 neîntemeiat a
fost deportată din Moldova şi din aceste motive roagă să fie eliberată din
deportare. Din materialele pe dosar se constată, că menţiunea solicitanţilor
privind deportarea neîntemeiată a mamei lor nu este corectă: soţul deportatei în
perioada ocupaţiei temporare a teritoriului Moldovei se găsea în serviciul
ocupanţilor şi colabora activ cu aceştea, fapt pentru care în decembrie 1945 a
fost condamnat de Tribunalul militar al NKVD al RSSM pe art. 54-1 “a” al CP al
RSSU la 10 ani de LCM (p.d. 1, 2). În legătură cu aceasta DOLNICEAN Ana
Vasilievna a fost deportată din Moldova în conformitate cu hotărîrea Şedinţei
Speciale pe lîngă MSS al URSS din 12 noiembrie 1949, ca membru al familiei
unui colaboraţionist (p.d. 3). Totuşi, avînd în vedere, că în prezent DOLNICEAN
A.V. din motive de sănătate nu-şi poate asigura mijloacele necesare de trai în
locul deportării (p.d. 20-22), iar trecerea ei sub tutela rudelor în Moldova nu
prezintă un pericol social,
CONSIDER:

A permite lui DOLNICEAN Ana Vasilievna, anul naşterii 1884, aflată în deportare
în raionul Mogocinsk, regiunea Cita, să plece în raionul Brătuşeni, RSSM, sub
tutela ginerelui său ZANOGA Gheorghii Gheorghievici şi fiicei ZANOGA
Alexandra Vasilievna, care au acceptat acest lucru.
Dosarul de înaintat pentru examinare la Serviciul „P” al MAI al URSS.

Împuternicitul executiv superior al Serviciului 4

al KGB pe lîngă SM al RSSM locotenentul superior (KRAVEŢ)
De acord: Şeful Serviciului 4
al KGB pe lîngă SM al RSSM locotenent-colonelul (MOCIALOV)
F.3085, inv.1, d.785, f. 20-21

***
În anul 1949 din satul Cerepcău, raionul Vertiujeni, RSSM, au fost evacuaţi şi la
11 februarie 1950 la Şedinţa Specială pe lîngă MSS al URSS au fost condamnaţi
la deportare în regiunea Amur – MATCOVSCHII Zahar Grigorievici, anul naşterii
1870, soţia acestuia MATCOVSCHII Maria Procopievna, anul naşterii 1884 şi
nepotul lor MATCOVSCHII Ivan Mihailovici, anul naşterii 1946, unde locuiesc
pînă în prezent. Drept temei pentru deportare au servit datele privind faptul, că
fiul lor, împreună cu care locuiau şi de care depindeau material, MATCOVSCHII
Ivan Zaharovici în anul 1945 la Şedinţa Specială pe lîngă NKVD al URSS a fost
condamnat pe art. 54-6 al CP al RSSU la 7 ani de detenţie, iar al doilea fiu
MATCOVSCHII Pavel Zaharovici, anul naşterii 1914, locuind pe teritoriul
temporar ocupat, în anul 1942 a absolvit şcoala de contraspionaj din Bucureşti,
iar ulterior a fost trimis ca agent civil al poliţiei militare în armata 3 românească,
care în acea perioadă se găsea pe frontul româno-sovietic, fapt pentru care în
anul 1946 a fost condamnat de Tribunalul militar al MAI al RSSM pe art. 54-1″a”
la 10 ani de detenţie. Ambii la momentul dat îşi ispăşesc pedepsele. În urma
controlului efectuat s-a stabilit, că MATCOVSCHII Z.G., soţia acestuia
MATCOVSCHII M.P. şi nepotul MATCOVSCHII I.M. din anul 1950 se află în
casa invalizilor la întreţinerea deplină a statului şi nu sunt apţi de muncă. În
martie 1954 pe încheierea Serviciului special 1 al MAI al RSSM şi sancţiunea
procurorului RSSM s-a făcut un demers către MAI al URSS privind anularea
restricţiilor de deportare lui MATCOVSCHII Ivan Mihailovici, anul naşterii 1946,
deoarece a fost deportat minor, iar referitor la MATCOVSCHII Z.G. şi soţia
acestuia MATCOVSCHII M.P., în legătură cu inexistenţa rudelor, care ar putea
să-i întreţină, restricţiile rămîn în vigoare. Totodată, conform informaţiei SR a MAI
din Scovorodinsc, regiunea Amur, în Moldova locuieşte fiica lui MATCOVSCHII –
FLOREA Sofia Zaharovna, stabilită în satul Rădulenii Vechi, raionul Floreşti,
lucrează în colhoz colhoznică de rînd, materiale compromiţătoare asupra ei nu
sunt. Ea şi-a exprimat dorinţa să-şi ia părinţii la întreţinere, fapt despre care a
depus o cerere scrisă la SRM a MAI al RSSM. Avînd în vedere, că la locul de
deportare familia MATCOVSCHII se află la întreţinerea deplină a statului, pe cînd
fiica FLOREA S.Z. doreşte să-i întreţină,

CONSIDER:

A face un demers către MAI al URSS şi procuratura URSS privind anularea

restricţiilor de deportare lui MATCOVSCHII Zahar Grigorievici, anul naşterii 1870,
soţia acestuia MATCOVSCHII Maria Procopievna, anul naşterii 1884 şi
nepotului MATCOVSCHII Ivan Mihailovici, anul naşterii 1946, cu permisiunea de
a pleca la fiica FLOREA S.Z.

Împuternicitul executiv superior

al MAI al RSSM căpitanul (KOROTKOV)
De acord: Şeful Serviciului 1
al MAI al RSSM locotenent-colonelul (BATIŞCEV)
F.3085, inv.1, d.785, f. 22-23

***
La MAI al RSSM s-a adresat cetăţeana COJOCARI Evghenia Efimovna cu o
cerere, în care roagă să se anuleze deportarea şi să se permită întoarcerea cu
traiul în RSSM a mamei ei GROZA I.G. din cauza incapacităţii de muncă şi a
singurătăţii. Din materialele pe dosar s-a stabilit, că GROZA I.G., este soţia
condamnatului GROZA Efim Harlampievici, care în perioada ocupaţiei româno-
germane(ca sa vezi!) a denunţat jandarmeriei române pe preşedintele sovietului
sătesc RUSU şi secretarul BOCINSCHII, care au fost judecaţi de autorităţile
ocupanţilor. La 14 august 1945 GROZA E.H. a fost condamnat de Tribunalul
militar al MAI la 10 ani de LCM, iar la 30 decembrie 1945 el a murit. În anul
1949 cu sancţiunea procurorului RSSM GROZA Ioana Grigorievna, anul naşterii
1884, a fost evacuată(vedeţi ce joc de cuvinte? Evacuata in loc de deportată-
Al.M), iar la 30 noiembrie 1949 la Şedinţa Specială pe lîngă MSS al URSS a fost
condamnată, ca membru al familiei unui colaboraţionist, la deportare în regiunea
Kurgan, unde se află pînă în prezent.
Avînd în vedere, că GROZA I.G. este de vîrstă înaintată, în deportare este
singură şi nu e în stare să se întreţină material, soţul ei a murit în detenţie, iar în
satul Rogojeni, raionul Cotiujeni, RSSM, locuieşte fiica ei COJOCARI Evghenia
Efimovna, care roagă despre eliberarea mamei sale, doreşte s-o ăntreţină şi nu
pretinde la averea confiscată a acesteia,
CONSIDER:
A face un demers către Judecătoria Supremă a URSS privind anularea
restricţiilor de deportare lui GROZA Ioana Grigorievna, anul naşterii 1884, şi a-i
permite să se întoarcă în RSSM la fiica COJOCARI.

Împuternicitul executiv superior

al MAI al RSSM căpitanul (KOROTKOV)
De acord: Şeful Grupului operativ
al MAI al RSSM colonelul (SOROCA)
F.3085, inv.1, d.785, f. 24-25

***
Membrul familiei unui colaboraţionist CHIRHAN Vasilisa Vladimirovna, anul
naşterii 1898, prin hotărîrea Şedinţei Speciale pe lîngă MSS al URSS din
02.11.1949 a fost deportată în raionul Iurghinsk, regiunea Tiumeni. Soţul ei –
CHIRHAN Vladimir Ivanovici, anul naşterii 1892, pentru activitate colaboraţionistă
în iulie 1945 a fost condamnat de Tribunalui militar al MAI al RSSM la 10 ani de
LCM, unde se află la moment nu se cunoaşte.

În cererea, adresată Ministerului Afacerilor Interne al RSSM, CHIRHAN V.V.

roagă să i se anuleze deportarea şi să i se permită să se întoarcă la locul
anterior de trai – satul Boghiceni, raionul Cărpineni, RSSM, în întreţinerea surorii
sale FRUNZE Arghira Vladimirovna, motivînd prin faptul, că în legătură cu vîrsta
înaintată şi sănătatea precară ea nu este aptă de muncă şi în prezent nu este în
stare să se asigure material. La cerere CHIRGAN anexează copia certificatului
privind incapacitatea de muncă, eliberată în octombrie 1953 de către
ambulatoriul raionului Iurghinsk, regiunea Tiumeni şi acceptul scris al surorii sale
de a o întreţine, certificat de către sovietul sătesc Boghiceni, raionul Cărpineni,
RSSM.

Avînd în vedere cele expuse,

CONSIDER:

A face un demers către Judecătoria Supremă a URSS privind anularea

restricţiilor de deportare lui CHIRGAN Vasilisa Vladimirovna şi a-i permite să
plece în RSSM, raionul Cărpineni, satul Boghiceni, în întreţinerea surorii sale
FRUNZE Arghira Vladimirovna.

Colaboratorul MAI al RSSM

sublocotenentul (SMIRNOV)
De acord: Şeful Grupului operativ
al MAI al RSSM colonelul (SOROCA)
F.3085, inv.1, d.785, f. 28-29

***
Din Direcţia MAI din regiunea Tiumnei a parvenit cererea deportatei
BRAILOVSCAIA I.D., în care ea roagă să fie eliberată din deportare în legătură
cu vîrsta înaintată şi inaptitudinea de muncă, şi să i se permită să plece în RSSM
la sora sa KRAVCENKO Ksenia Dmitrievna, care acceptă s-o întreţină (p.d. 5,
10-11). Din materialele duplicatului dosarului se vede, că BRAILOVSCAIA, prin
hotărîrea Şedinţei Speciale pe lîngă Ministrul securităţii de stat al URSS din 22
octombrie 1949, a fost deportată ca membru al familiei unui colaboraţionist în
regiunea Tiumeni la supravegherea organelor MAI.

Soţul ei – BRAILOVSCHII Andrei Safonovici, anul naşterii 1890, şi fiul

BRAILOVSCHII Grigorii Andreevici, anul naşterii 1919, locuind pe teritoriul
temporar ocupat al RSSM în anul 1941 în satul Gîsca, au stabilit legături cu
organele de reprimare române, sistematic în casa lor primeau jandarmi români,
cu care serveau băuturi alcoolice, în rezultat BRAILOVSCHII A.S., care provine
din culaci, în anul 1942 a denunţat jandarmilor români pe activistul sovietic
SAFRONOV Ivan, care a fost arestat, iar apoi condamnat la detenţie. Fiul lui –
BRAILOVSCHII G.A. în anul 1943 a denunţat jandarmilor români pe activiştii
sovietici BAKUMENKO şi MAKARENKO, care ulterir de mai multe ori au fost
arestaţi şi bătuţi.

În baza celor expuse tatăl şi fiul BRAILOVSCHII, la 24 august 1945, au fost

condamnaţi de Tribunalui militar al NKVD al RSSM pe art. 54-1″a” al CP al RSSU
la 10 ani de LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi fiecare (p.d.1, 2).

Din materialele duplicatului dosarului, de asemenea, se vede, că

BRAILOVSCAIA nu este la evidenţa Direcţiei MAI din regiunea Tiumeni şi
Direcţia MAI nu este împotriva eliberării ei (p.d. 3).

Avînd în vedere din materialele pe dosar, că BRAILOVSCAIA a fost deportată

corect, precum şi faptul, că din motive de sănătate nu poate de loc să lucreze şi
că este luată la întreţinere de sora ei KRAVCENKO Axinia Dmitrievna, care
locuieşte în satul Chiţcanii Noi, raionul Bender, RSSM,

CONSIDER:
A face un demers către MAI şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de
deportare lui BRAILOVSCAIA Irina Dmitrievna şi a-i permite să plece în satul
Chiţcanii Noi, raionul Bender, RSSM, la întreţinerea surorii sale KRAVCENKO
Axinia Dmitrievna.

Împuternicitul executiv superior

al MAI al RSSM – maiorul (CERNEAVSKII)
De acord: Şeful Secţiei 4 a Serviciului Special 1
Al MAI al RSSM – locotenentul superior (GAVREV)
Şeful Serviciului 1 al MAI al RSSM
locotenent-colonelul (BATIŞCEV)
F.3085, inv.1, d.785, f. 30-31

***
PAVLOVSKII P.I., în perioada ocupaţiei temporare a teritoriului RSSM de către
cotropitorii româno-germani, în anul 1941 l-a denunţat pe fostul preşedinte al
Sovietului sătesc TOMAŞEVSCHII şi pe activiştii SERKOVSKII, ZAVOŢKOI şi
alţii, care au fost condamnaţi de judecata română la diferite termene de detenţie.
În octombrie 1949, prin hotărîrea Şedinţei Speciale pe lîngă fostul MSS al URSS,
soţia lui PAVLOVSKII P.I. – PAVLOVSKAIA Domnica Niciforovna, anul naşterii
1883, ca membru al familiei unui colaboraţionist a fost deportată în regiunea Cita,
sub supravegherea organelor MAI. Pe numele Preşedintelui Prezidiumului
Sovietului Suprem al URSS, de la deportată PAVLOVSKAIA D.N., a parvenit o
cerere, în care ea roagă să fie eliberată din deportare şi să i se permită să plece
în RSSM la rudele sale, motivînd prin faptul, că are o vîrstă înaintată, sănătatea
precară şi din cauza bătrîneţii nu este aptă de muncă. În deportare locuieşte
singură şi nu se poate asigura material. În dosar este acordul ginerelui lui
PAVLOVSKAIA D.N. – CEAIKOVSKII Ivan Iacovlievici (invalid de război), care îşi
asumă obligaţiunea de a o asigura material şi a o întreţine pe PAVLOVSKAIA
D.N.

Avînd în vedere, că PAVLOVSKAIA D.N. are o vîrstă înaintată, sănătatea

precară şi din cauza bătrîneţii nu este aptă de muncă, în deportare locuieşte
singură şi nu se poate asigura material, precum şi faptul, că o ia la întreţinere
ginerele CEAIKOVSKII I.I.,

CONSIDER:

A face un demers către MAI şi Procuratura URSS privind eliberarea din

deportare a lui PAVLOVSKAIA Domnica Niciforovna, anul naşterii 1883, şi să i
se permită întoarcerea în RSSM, la ginerele său CEAIKOVSKII Ivan Iacovlievici,
care locuieşte în satul Cuconeştii Noi, raionul Bratuşeni, RSSM.

Împuternicitul executiv superior

al Serviciului Special 1 al MAI al RSSM – locotenentul superior (PCELNIKOV)
De acord: Şeful Secţiei 4 a Serviciului Special 1
al MAI al RSSM – locotenentul superior (GAVREV)
Şeful Serviciului 1 al MAI
al RSSM locotenent-colonelul (BATIŞCEV)
F.3085, inv.1, d.785, f. 34-35

***
În iulie 1949, din satul Sadova, raionul Călăraşi, RSSM, au fost evacuate :
TERTIUK Ana Fiodorovna, anul naşterii 1930, surorile ei – TERTIUK Varvara
Fiodorovna, anul naşterii 1932 şi TERTIUK Tatiana Fiodorovna, anul naşterii
1935, şi la 22 octombrie 1949 (proces-verbal nr. 606) au fost condamnate la
Şedinţa Specială pe lîngă MSS al URSS, ca membri ai familiei unui
colaboraţionist, la deportare în regiunea Kurgan. Din materialele pe dosar se
vede, că tatăl lor, TERTIUK Fiodor Gheorghievici, anul naşterii 1895, locuind pe
teritoriul temporar ocupat, era comandantul aşa numitului grup „Noua echipă”,
creat de autorităţile ocupanţilor pentru lupta cu paraşutiştii sovietici. Îi învăţa pe
membrii acestei echipe arta militară şi metodelor de luptă cu partizanii. În 1944
TRETIUK participa activ la raidul organizat de ocupanţi pentru capturarea
partizanilor sovietici, unul fiind prins şi împuşcat de jandarmi.

TERTIUK F.G. a fost arestat la 03.12.1945 de către Judecătoria Supremă a

RSSM pe art. 54-3 al CP al RSSU şi condamnat la 10 ani de LCM. Copiii
deportaţi ai lui TERTIUK F.G. sunt copiii de la prima soţie, a doua soţie DODON
– TRETIUK Maria Constantinovna, anul naşterii 1910, cu trei copii, nu a fost
deportată şi locuieşte în satul Sadova, raionul Călăraşi, RSSM. De la locul de
deportare , secţia “P” a Direcţiei MAI din regiunea Kurgan informează, că la locul
de deportare a sosit nu TRETIUK Varvara Fiodorovna, anul naşterii 1932, ci
TRETIUK Evghenia Fiodorovna, anul naşterii 1936, iar Varvara a rămas să
locuiască în satul Sadova, raionul Călăraşi, RSSM, la mătuşa VULPE Evghenia
Grigorievna. În urma controlului suplimentar s-a stabilit, că în anul 1949 au fost
deportaţi: TERTIUK Ana Fiodorovna, anul naşterii 1930, TERTIUK Tatiana
Fiodorovna, anul naşterii 1935 şi TERTIUK Evghenia Fiodorovna, anul naşterii
1936 , iar TRETIUK Varvara Fiodorovna, anul naşterii 1943, a rămas să
locuiască la locul său de trai, locuieşte la redele VULPE E.G., învaţă la şcoală.
Astfel, în loc de TRETIUK Varvara a fost deportată TERTIUK Evghenia. După
cum se vede din procesul-verbal al interogării lui TRETIUK Varvara- Evghenia la
evacuare li s-a anunţat că vor fi deportate trei şi, făcîndui-se milă de sora minoră,
ea a plecat de bună voie în locul acesteia.

Avînd în vedere, că copiii lui TRETIUK F.G. locuiau separat de mama lor vitregă,
care nici nu a fost deportată, la locul deportării se află fără părinţi şi faptul, că
condamnata TRETIUK Varvara Fiodorovna locuieşte în Moldova şi anul ei de
naştere este 1943 şi nu 1932, iar TERTIUK Evghenia Fiodorovna, care locuieşte
în deportare, nu a fost judecată de Şedinţa Specială,

C O N S I D E R : A considera posibil de a face un demers către MAI al URSS

privind anularea restricţiilor de deportare lui TERTIUK Ana Fiodorovna, anul
naşterii 1930, TERTIUK Tatiana Fiodorovna, anul naşterii 1935. A scoate de la
evidenţa deportaţilor pe TRETIUK Varvara Fiodorovna, anul naşterii 1943, iar pe
TERTIUK Evghenia Fiodorovna, anul naşterii 1936, a fi elibera de deportare ca
deportată neîntemeiat. Dosarul cu materialele controlului şi încheierea a-l
îndrepta pentru decizie finală la Serviciul “P” al MAI al URSS.

Inspectorul superior al Secţiei 3 a Serviciului Special 1

al MAI al RSSM – locotenentul (CEREPANOV)
De acord: Şeful Serviciului Special 1 al MAI
al RSSM – locotenent-colonelul (RONIS)
F.3085, inv.1, d.785, f. 38-40

***
S-a stabilit,că SAFRONI I.I. în trecut a fost membru activ al partidului român
fascist cuzist, personal atrăgea în organizaţie noi membri, participa la congresele
cuziştilor Rămînînd cu traiul pe teritoriul temporar ocupat al RSSM, susţinea
legături suspecte cu jandarmeria română. În februarie 1950, conform hotărîrii
Şedinţei Speciale pe lîngă fostul MAI al URSS, soţia lui SAFRONI I.I. – GÎNCU
Irina Grigorievna, anul naşterii 1895, ca membru al familiei unui naţionalist, a fost
deportată în regiunea Tiumeni sub supravegherea organelor MAI. Soţul lui
GÎNCU I.G. – SAFRONI Ivan Ivanovici nu a fost deportat, din ce cauză nu se
vede din materiale. În prezent, după cum reiese din depoziţiile lui SARNURA
Evghenia Ivanovna, SAFRONI locuieşte în satul Poiana, raionul Corneşti,
lucrează fierar. De la GÎNCU (nume schimonosit de ruşi, corect Hâncu-Al.M)
Irina Grigorievna a parvenit o cerere, în care ea roagă să fie eliberată din
deportare şi să i se permită să plece cu traiul în Moldova la rudele sale, motivînd
prin faptul, că este de vîrstă înaintată, este bolnavă şi din cauza bătrîneţii nu este
aptă de muncă. Din materialele parvenite de la Direcţia MAI din regiunea
TIUMENI se vede, că GÎNCU într-adevăr din cauza sănătăţii şi bătrîneţii nu este
aptă de muncă, la locul deportării locuieşte singură, material nu este asigurată. În
dosar se află acceptul fiicelor lui GÎNCU – SAROTURA Evghenia Ivanovna, anul
naşterii 1920 şi GURGHIŞ Maria Ivanovna, care se obligă să-şi întreţină mama
GÎNCU Irina Grigorievna şi s-o asigure material.

Avînd în vedere, că GÎNCU I.G. este de vîrstă înaintată, este bolnavă şi din
cauza bătrîneţii nu este aptă de muncă, precum şi faptul, că la locul deportării
locuieşte singură, iar în Moldova locuiesc fiicele ei, care doresc s-o întreţină,

CONSIDER:

A face un demers către MAI şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de

deportare lui GÎNCU Irina Grigorievna, anul naşterii 1895, cu permisiunea de a
se întoarce cu traiul în RSSM la fiicele sale SAROTURA Evghenia Ivanovna şi
GURGHIŞ Maria Ivanovna, care locuiesc în satul Poiana, raionul Corneşti,
RSSM. Averea confiscată nu va fi restituită.

Împuternicitul executiv superior

al Serviciului Special 1 al MAI al RSSM – locotenentul superior (PCELNIKOV)
De acord: Şeful Secţiei 4 a Serviciului Special 1
Al MAI al RSSM – locotenentul superior (GAVREV)
Şeful Serviciului Special 1
al MAI al RSSM – locotenent-colonelul (RONIS)
F.3085, inv.1, d.785, f. 43-44

***
Cred că vă daţi bine seama, că respectivii nu sunt altceva decât nişte eroi
necunoscuţi, nişte oameni, care au dat dovadă de o mare bărbăţie şi patriotism.
La morminele acestor victime trebuie sa ne închinăm şi nu cum mai continuă unii
să se inchine la matahala ceia de granit, numit soldatul sovietic ocupant.

La 5 februarie 1949, Comitetul raional de partid și Executivul raional au delegat în satul

Ciutești un grup de responsabili pentru organizarea unui colhoz în localitate:
Kovalenko S.T., vicepreședintele Executivului raional, conducător al grupului;
Batyghin, șeful secției raionale de comerț; Agasiev și Lobkov, instructori ai Comitetului
raional de partid (comunist); Pomeseacinyi, șeful secției raionale de asigurare socială;
Surjenko, șeful Bazei de comercializare a fructelor și legumelor; Saltykov,
administratorul secției de comercializare a fructelor și legumelor; Burnazus, agronom al
secției raionale agricole. Împreună cu persoanele nominalizate, la Ciutești s-au mai
deplasat locotenentul inferior Jurbin, inspector de sector al miliției, și ofițerul operativ al
Securității, Zaharia.
Modalitățile de acțiune a echipei
În opera de atragere a țăranilor în colhoz, trimișii raionali s-au limitat doar la chemarea
oamenilor la sovietul sătesc, pe care îi prezentau pentru „convorbire” conducătorului
Kovalenko și altora. Cine cădea de acord să intre în colhoz semna o cerere pentru
toată familia. Astfel, cu doar 54 de cereri, s-au înscris în colhoz 116 țărani.
Cel mai revoltător e că, în cazul în care cetățenii nu doreau să semneze pentru
intrarea în colhoz, aceștia erau sechestrați și obligaţi să citească „Statutul
cooperativelor agricole” sau ziare. Apoi erau chemați din nou la șefi, unde li se cerea
înscrierea în colhoz. La un nou refuz, țăranii erau închiși într-o cameră întunecoasă și
rece, păzită de gardienii sovietului sătesc, și ținuți aici ore la rând fără hrană. Unii
dintre ei au fost ținuți astfel câteva zile. E vorba de: Stamati T.S., Țărnă F.V., Lazăr
G.G., Stamati C.G. și Arapu.
Atunci când nici această metodă nu dădea efect, țăranii neconcilianți erau supuși
perchezițiilor la domiciliu. Li se întocmea un proces-verbal de sechestru al averii, apoi
erau escortați și arestați la Secția raională a Ministerului Securității.
De exemplu, la ordinul lui Bondarenko, împuternicit al Ministerului Colectărilor, au fost
efectuate percheziții și procese-verbale de sechestru al averii în gospodăriile lui
Constantin Gheorghe Stamati și Țărnă I.V.. Cetățeanul Lazăr G.G. a fost chemat la
Secția raională a Ministerului Securității, unde împuternicitul Zaharia l-a întrebat câți
ani are și unde s-a născut, apoi l-a eliberat.
Inspectorul de miliție Jurbin l-a arestat pe cet. Arapu, vicepresedinte al sovietului
sătesc, și l-a ținut închis la sovietul sătesc două zile, fără a-i da mâncare și apă. Când
soția și fiica acestuia i-au adus ceva de mâncare, milițianul a interzis transmiterea
alimentelor către arestat. Astfel, Arapu a fost eliberat numai după ce a semnat cererea
de intrare în colhoz.
Nevoie mare pe capul oamenilor

Transportarea strugurilor cu carul cu boi la punctul de colectare din kolhoz. Grătiești, anul 1950

La 24 februarie, milițianul Surjenko s-a pornit prin sat să-i strângă pe țăranii care n-au
dorit să se prezinte la sovietul sătesc. L-au însoțit Mardare, șeful clubului din sat, și
agentul agricol, Țărnă A.F. Au intrat în gospodăria lui Andrei Mucu și au bătut la ușa
încuiată a casei, însă nu le-a răspuns nimeni. Prin geam au depistat un băiețel de vreo
4-5 ani care le-a răspuns că nu este nimeni acasă. Surjenko însă a observat că cineva
se ascunde după sobă și a început să smulgă ușa. Gospodina casei a deschis, cei trei
activiști au dat buzna și l-au găsit ascuns pe stăpânul Andrei Mucu. I-au ordonat să-i
însoțească imediat până la sovietul sătesc, pentru o convorbire de aderare la colhoz.
Gospodarul a ieșit în curte, însă a refuzat să meargă mai departe. Surjenko l-a înșfăcat
pe Mucu de cap și l-a forțat să-i îndeplinească ordinul.
Opunându-se, gospodarul s-a încleștat cu mâinile de un cireș. Surjenco și Mardari l-au
apucat pe Mucu de cureaua pantalonilor și-l trageau, amenințând că, dacă nu se
desprinde, îl vor duce la sovietul sătesc cu tot cu cireș. Omul a început a striga și a
chema sătenii în ajutor, care au și început a sosi.
Agentul agricol Țărnă a plecat la sovietul sătesc să cheme și ei în ajutor vreun milițian.
Pe drum s-a întâlnit cu Eremei Mucu, tatăl lui Andrei Mucu, și s-a luat cu el la bătaie,
făcându-se zarvă mare. Inspectorul Surjenko l-a abandonat pe Andrei Mucu și a mers
să-l salveze pe Țărnă, oprind încăierarea.
Concluzia procurorului

Nota secretă a procurorului R.S.S.M. Kolesnik adresată secretarului CC al PCM(b), Kașnikov F.I.

Formarea colhozului la Ciutești a semănat printre populația satului o stare de spirit

negativă, fapt speculat de elemente ostile chiabureşti (chiaburul Țirca și fostul jandarm
Mucu). Aceștia îi sfătuiau pe țărani să se ascundă în câmp, la oraș, în alt sat sau prin
gospodăriile proprii. Astfel, Trifan Stamati s-a ascuns în câmp și nu s-a arătat de la 16
februarie până la 2 martie, iar fostul jandarm Anton Mucu s-a ascuns în propria
gospodărie.
În urma unor asemenea acțiuni ale împuterniciților raionali la Ciutești, nu e de mirare
că la 6-7 aprilie, adică până în momentul controlului efectuat de Comitetul raional de
partid și de Executivul raional, au binevoit să predea averea în colhoz doar 16
gospodării țărănești din cele 63. Au fost colectate cotizații de la doar 15 gospodării, în
valoare de 480 de ruble din cele 1.585 ruble planificate. Dintre cei 116 membri ai
colhozului, ies zilnic la lucru doar până la 30 de persoane.
Toate încălcările din Ciutești au fost aduse la cunoștința secretarilor raionali de partid,
în special a tov. Krîjanovski, de către procurorul raionului, V. Karev. Secretarii însă au
ignorat informația. Pentru un control mai amănunțit, am delegat la Ciutești pe tov.
Amelin, șeful Secției de supraveghere generală a Procuraturii R.S.S.M. Acesta a
stabilit că toate faptele descrise de procurorul raionului s-au adeverit…”
O notă asemănătoare înșirată pe patru pagini a alcătuit și instructorul CC al PCM(b)
Omelcenko și a prezentat-o secretarului N. Koval, la data de 24.04.1949. Astfel, cazul
formării colhozului „M.I.Kalinin” în satul Ciutești, Nisporeni, a fost discutat în scurt timp
la Biroul CC al PCM(b), decizia luată rămânând sub aceeaşi parafă „secret” timp de
decenii.
(Va urma)
George MĂRZENCU