Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prop
olisul - panaceul primaverii
Cel mai puternic medicament al naturii e preparat in stupul albinelor.
Nici n-apuca primavara sa vina, cu cortegiul ei de muguri si flori, cand roiurile de albine
isi pornesc deja colindatul prin lumina cruda a soarelui. Niciodata nu-i prea devreme,
pentru ca zburatoarele harnice si aurii sa plece in cautarea nectarului. Dar prima urgenta
de primavara o reprezinta propolisul, unul dintre cele mai puternice medicamente ale
naturii. Amestec de substante de consistenta rasinii, culese de pe cel putin 20 de specii de
arbori, propolisul este pentru stup o adevarata bariera de protectie. De altfel, cuvantul
propolis vine din greaca si inseamna "partea dinaintea cetatii". El a fost denumit asa de
catre
invatatii greci care, observand cum isi construiesc albinele stupul, au ajuns la concluzia
ca aceasta substanta joaca rolul de pavaza impotriva agresorilor externi, propolisul facand
din stup o adevarata cetate. Studiile moderne privitoare la proprietatile acestui preparat
natural i-au uimit pe oamenii de stiinta: nu mai putin de 21 de bacterii, 9 specii de
ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzand si varietatile lor) sunt distruse de
catre propolis, care este cel mai puternic medicament antiinfectios cunoscut. Iar
proprietatile sale terapeutice nu se opresc aici, eficienta sa fiind demonstrata in nu mai
putin de 200 de afectiuni. Iata de ce ne-am hotarat sa cunoastem mai bine acest produs al
stupului, una din cele mai puternice arme din arsenalul terapiei naturale.
Tinctura
Daca nu vrem sa luam acest remediu gata preparat din comert (se gaseste practic in toate
farmaciile si magazinele naturiste), putem sa-l obtinem casnic: se pun intr-un borcan cu
filet cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de
alcool alimentar de 90 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme
de doua saptamani, timp in care se agita zilnic, dupa care se filtreaza. Tinctura rezultata
va fi pusa in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu cate 50
de picaturi, puse pe putina paine uscata sau in miere, de patru ori pe zi.
Cu foarte putine exceptii, pe care le vom preciza ulterior, tinctura de propolis nu se ia
diluata in apa, deoarece anumite substante din compozitia sa precipita (se intaresc) in
contact cu apa, devenind insolubile si ca atare trec prin organism fara efect. De asemenea,
nu se ia tinctura de propolis simpla, deoarece in contact cu saliva se va produce acelasi
efect ca in cazul diluarii in apa.
Propolisul brut
O bucatica de propolis de marimea unei alune se suge asemenea unei bomboane, cat
putem de mult, asa incat principiile sale active sa isi faca efectul local. Este un tratament
recomandat in infectii la nivelul gurii, in faringite si in amigdalite. Dezavantajul acestei
metode consta in faptul ca propolisul nu are o actiune ampla, asupra intregului organism,
ci doar locala. Un alt inconvenient este ca propolisul adera foarte puternic pe dantura,
necesitand apoi o spalare indelungata si repetata.
Unguentul de propolis
Intr-o cescuta (50 ml) de untura incinsa pe foc foarte mic se pun trei linguri de tinctura de
propolis si o bucatica de ceara de marimea unei alune, dupa care se amesteca incontinuu
vreme de 10 minute. Se ia de pe foc untura, dupa care se amesteca in continuare pana
cand se intareste. Preparatul se pastreaza la frigider, folosindu-se extern contra arsurilor,
pentru vindecarea contuziilor si a ranilor usoare, contra eczemelor (mai ales a celor
uscate).
Apa de propolis
Asa cum afirmam anterior, in contact cu apa, propolisul precipita si devine insolubil,
pierzand astfel cea mai mare parte din calitatile sale. Totusi, cercetarile arata ca o solutie
obtinuta din cinci lingurite (aprox. 25 ml) de tinctura de propolis la un pahar de apa (200
ml) are efecte terapeutice in anumite cazuri, cand tinctura simpla nu poate fi folosita,
deoarece are o actiune prea dura asupra tesuturilor. Apa de propolis, obtinuta in
proportiile pe care le-am prezentat, are efecte excelente in combaterea stomatitelor si a
cariei dentare (se fac clatiri atente ale gurii dupa fiecare spalare pe dinti), precum si in
tratarea unor afectiuni genitale la femei (leucoree, cervicita).
Mierea propolizata
Caderile imunitare - studii facute in paralel in Japonia, Statele Unite, Rusia au pus in
evidenta faptul ca propolisul activeaza foarte puternic sistemul imunitar. Extractul
alcoolic de propolis (adica tinctura) administrat sistematic mareste productia de celule
specializate ale sistemului imunitar, le face mai "agresive", ceea ce determina o mult mai
mare rezistenta la infectiile cu orice tip de germen. Pentru cresterea imunitatii se face o
cura de 3 saptamani, timp in care se iau cate 30-40 de picaturi de tinctura de propolis, de
4 ori pe zi.
Boala canceroasa - peste 30 de studii, cu efecte mai mult decat promitatoare, cu extracte
de propolis, folosite atat intern cat si extern, s-au facut in diverse laboratoare de medicina
experimentala si spitale din intreaga lume. Folosit intern, 30-50 de picaturi de tinctura
administrate de 4 ori pe zi, propolisul impiedica dezvoltarea celulelor maligne, creste
capacitatea sistemului imunitar de a fagocita celule canceroase, ajuta la restabilirea
echilibrului organic al bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au obtinut cu tratamentul
intern cu propolis in tratarea cancerului la san, a cancerului de colon si genital, a
melanomului malign, a metastazelor pulmonare si hepatice. Un studiu facut in Iugoslavia
mai pune in evidenta ca administrarea sistematica a propolisului inlatura o buna parte a
efectelor nefaste ale aplicarii radioterapiei in cancer. De asemenea, propolisul are efecte
extraordinare utilizat extern, pe plagile canceroase.
Tuberculoza - un studiu facut intr-un spital din Rusia de V.H. Karinova si E.I. Rodionova
pe 135 de pacienti cu tuberculoza a avut rezultate uimitoare. Ele au administrat, vreme de
10 luni, cate 7-10 ml de tinctura pe zi. La trecerea acestui interval de timp, la aproape
25% dintre pacienti s-a constatat remisia completa a bolii, iar la ceilalti - cu exceptia a 12
pacienti -, imbunatatiri substantiale ale starii de sanatate. Toti cei 12 pacienti care nu au
raspuns la acest tratament sufereau de tuberculoza renala.
Eczeme infectioase - se pun zilnic comprese cu tinctura de propolis care se tin vreme de
o ora. In eczemele uscate se fac aplicatii cu unguent de propolis sau cu crema de
galbenele si propolis (se gaseste in comert), de 2-3 ori pe zi.
Arsuri - in arsurile usoare se fac aplicatii cu unguent de propolis sau unguent de propolis
si tataneasa. In arsurile grave se aplica tinctura de propolis - produce usturimi foarte
puternice, dar efectele sale vindecatoare sunt uimitoare.
* Precautii si contraindicatii
La anumite persoane propolisul poate da, administrat intern sau in contact cu pielea,
reactii alergice. Din acest motiv, inainte de a incepe un tratament cu acest produs este
necesar sa facem un test, administrand intern sau aplicand pe piele cateva picaturi de
tinctura si vazand care este reactia. Daca apar senzatii neplacute de iritatie, inflamatie,
daca se declanseaza catar respirator sau apare inrosirea pielii, nu se va face tratament cu
propolis. Un substitut excelent pentru propolis sunt mugurii de plop si tinctura de muguri
de plop, care au efecte relativ similare, dar sunt mult mai bine tolerate de catre organism.