Traficul de ființe

umane
1. Ce este traficul de fiinţe umane?

Definiţia juridică internaţională a traficului de fiinţe umane descrie fenomenul ca "recrutarea,

transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu sau utilizarea
forţei sau altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau
de o situaţie de vulnerabilitate, sau prin oferirea sau acceptarea de plăţi sau avantaje pentru
obţinerea consimţământului unei persoane având autoritate asupra altei persoane, în scopul
exploatării. Exploatarea cuprinde, cel puţin, exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme
de exploatare sexuală, munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia,
aservirea sau prelevarea de organe" (Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva
traficului de fiinţe umane).

La nivel național, traficul de ființe umane este reglementat de Codul Penal prin 2 articole
distincte, pentru victimele adulte (art. 165 Cod Penal) și pentru victimele copii (art. 206 Cod
Penal).

2. Care este numărul victimelor?

Numărul victimelor traficului de ființe umane este unul variabil de la an la an. Anual,
numărul victimelor la nivel național este stabilit de către Centrul pentru combaterea traficului
de persoane. Dinamica numărului victimelor (adulți și copii) pentru ultimii 5 ani este redată
prin următoarele diagrame:
3. Cine este traficat şi cu ce scop?

Lucrul şi experienţa OIM Moldova arată că majoritatea victimelor din Republica Moldova
sunt femei şi fete traficate în scop de exploatare sexuală şi/sau prin muncă. Ofertele de lucru
este momeala cea mai frecventă folosită de recrutori. Multe fete şi femei cred în faptul că vor
lucra în calitate de asistenţi în magazin, menajeră sau în profesii similare, însă în schimb sunt
forţate prin constrîngere, violenţă şi ameninţări să lucreze în industria sexului. Bărbaţii şi
băieţii au fost şi ei traficaţi pentru cerşetorie forţată şi muncă forţată în domeniul
construcţiilor, agricultură, şi sectorul serviciilor. Copiii sunt de obicei traficaţi pentru
exploatare sexuală, cerşetorie forţată, furt şi alte activităţi criminale.

De-a lungul ultimilor ani OIM Moldova a înregistrat o creştere a numărului bărbaţilor
identificaţi, care au fost supuşi traficului în scopul exploatării prin muncă (în anul 2010
numărul acestora a fost aproape dublu în comparaţie cu anul 2009, şi a crescut din nou în anul
2012). În anul 2012 proporţia bărbaţilor identificaţi a crescut (29% în anul 2012, în
comparaţie cu 25% în 2011 şi 21 % în anul 2010), traficul în scopul exploatării prin muncă,
constituind cea mai frecventă formă de exploatare. Creşterea victimelor de sex masculin şi a
exploatării prin muncă în anul 2012 a fost în mare măsură influenţat de descoperirea unui caz
semnificativ de trafic de fiinţe umane în Ucraina, unde un număr mare de victime ale
traficului în scopul exploatării prin muncă au fost găsite lucrînd la o fabrică de
tutun. Bărbaţii de obicei tratează experienţa traficului ca un caz eşuat de migraţie şi se
grăbesc să găsească un nou loc de muncă pentru a-şi întreţine familiile. Prin urmare, ei nu se
identifică drept victime şi, astfel, refuză asistenţă psihologică sau alte forme suplimentare de
sprijin.

4. Dacă cineva cunoaşte că urmează să lucreze în industria sexului, ei pot fi în

continuare victime ale traficului de fiinţe umane?

Da. Informaţii recente arată o tendinţă de creştere a victimelor care acceptă locuri de muncă
cu risc ridicat (chelneri, dansatori, prostituţie, gazdă, etc.). Principalul motiv fiind disperarea
cauzată de sărăcie, şomaj, salarii joase, iar uneori şi trauma psihologică urmare a violenţei în
familie, inclusiv a abuzului fizic şi psihologic, incest şi viol. Chiar dacă o persoană acceptă
să lucreze la o slujbă legată de industria sexului, aceasta oricum poate deveni victimă a
traficului de fiinţe umane dacă oferta pe care o acceptă diferă în mod considerabil de
condiţiile cu care se confruntă în ţara de destinaţie. Oamenii pleacă să lucreze în străinătate
pentru a cîştiga bani, pentru a întreţine pe sine şi familiile lor, însă uneori se regăsesc într-o
situaţie în care cîştigă bani puţini sau chiar deloc, şi sunt nevoiţi să lucreze şi să trăiască în
condiţii groaznice. Nimeni nu alege în mod voluntar exploatarea: riscînd să-şi piardă
sănătatea mentală şi fizică, cîştigînd cu greu sau aproape nici un ban, şi trăind în condiţii mult
mai rele decît în ţara lor de origine, indiferent de domeniul de lucru sau ţara de destinaţie.

5. Cum sunt recrutaţi oamenii din Republica Moldova în traficul de fiinţe umane?

Majoritatea oamenilor sunt atraşi în reţelele traficului de fiinţe umane cu promisiuni de

angajare. Deseori persoanele care fac propunerea sunt cunoscute (bine) de victime, inclusiv
cunoştinţele. Lucrul în străinătate este perceput ca o modalitate de a cîştigă mai mulţi bani
pentru a-şi susţine familia şi a trăi o viaţă decentă. În baza interviurilor realizate cu victimele
traficului de fiinţe umane asistate de OIM, circa o treime din victime au suferit de violenţă (în
familie) înainte de a fi recrutaţi; situaţia lor de acasă era deja insuportabilă şi ei căutau o
ieşire. Este important de remarcat faptul că deşi violenţa în familie afectează predominant
femeile, bărbaţii tot suferă de violenţă (în anul 2012, 10 VTFU de sex masculin s-au
identificat în calitate de victime ai violenţei în familie) şi că majoritatea victimelor minore au
fost anterior victime ale violenţei. Incidenţa înaltă a violenţei în familie în rîndul victimelor
ale traficului de fiinţe umane şi rolul acesteia în calitate de factor de presiune a fost raportat,
de asemenea, şi de alte agenţii, de exemplu, Winrock International (vezi
www.winrock.org.md). Unii sunt profesionişti, care nu-şi pot găsi de lucru care să
corespundă educaţiei şi experienţei lor. Tinerii atraşi de oportunităţile de angajare din
străinătate sunt deosebit de vulnerabili şi pot cu uşurinţă cădea victime a traficului de fiinţe
umane. Suplimentar la promisiunile false de angajare, o altă metodă de recrutare constituie
propunerile false de căsătorie. Odată ce victimele sunt recrutate, aceştia apoi se transportă,
uneori prin alte ţări, în ţara de destinaţie. Deseori oamenii îşi dau seama că au fost înşelaţi
numai după ce ajung acolo. Adesea li se ridică paşapoartele şi obiectele personale, aceştia
adesea fiind monitorizaţi permanent. Pentru a împiedica evadarea victimele sunt ţinute în
prizonierat prin intermediul violenţei, dependenţei de datorii şi ameninţărilor familiilor
lor. Ei sunt forţaţi să se implice în diverse activităţi producătoare de bani pentru traficanţii
lor (exploatare sexuală, muncă forţată, cerşetorie, etc.).

6. Victimele traficului sunt întotdeauna transportate în străinătate?

Nu. Nu toate cazurile traficului de fiinţe umane implică trecerea frontierei - a avut loc o
creştere a cazurilor identificate de trafic intern. De exemplu, traficanţii pot aduce persoane
din mediul rural în oraşe şi să le forţeze să se implice în prostituţie/muncă
forţată/cerşetorie. Uneori, persoanele traficate în propria lor ţară ulterior pot fi traficate în
străinătate. În perioada anilor 2000-2012, au fost înregistrate 149 de cazuri de trafic intern.
7. Care sunt principalele ţări de destinaţie?

Moldovenii au fost şi continuă să fie traficaţi în peste 45 ţări de destinaţie. Acestea includ
Europa de Vest, Europa de Sud-Est, Orientul Mijlociu, Statele Unite ale Americii, şi fosta
Uniune Sovietică (ţările CSI); în primul rînd Federaţia Rusă şi Ucraina.

8. Cine sunt traficanţii?

Patru din zece victime ale traficului de fiinţe umane din Moldova sunt recrutaţi de cineva
cunoscut, o cifră similară este reprezentată de victimele recrutate de către traficanţi
necunoscuţi şi unul din douăzeci este recrutat de un prieten apropiat sau rudă. Recrutorii
provin din fiecare grupă de vîrstă şi includ, de exemplu, femei tinere care se pricep la
manipularea semenilor săi, folosindu-se de visele şi aspiraţiile lor drept arme împotriva
lor. Recrutorii de multe ori provin din acelaşi mediu social şi economic cumplit precum
şi recruţii lor, şi sunt dispuşi să pună interesele sale financiare în faţa bunăstării altora. De
asemenea, există agenţii de ocupare a forţei de muncă, care recrutează pe cei care-şi caută de
lucru pentru a-i trimite în străinătate în scop de exploatare. Uneori victimele sunt forţate să-şi
„cumpere" libertatea, recrutîndu-i pe alţii.

9. Sunt tendinţele în materie de trafic în continuă schimbare?

Da. În comparaţie cu anii precedenţi, durata medie a exploatării în scopul obţinerii serviciilor
sexuale a scăzut de la 1-2 ani la 2-10 săptămîni. Condiţiile de exploatare sunt mai „bune",
victimele sunt plătite cu sume mici de bani; li se permite să contacteze părinţii/copii lor şi au
o oarecare libertate de mişcare. Datorită acestor tehnici manipulative multe victime şi-au
creat iluzia bunăstării, considerîndu-i pe traficanţi ca prieteni: provocînd reîntoarcerea unora
la traficanţii/proxeneţii lor după ce au fost salvaţi sau arestaţi de poliţie şi deportaţi.

Geografia ţărilor de destinaţie s-a extins începînd cu anul 2010, cîteva victime fiind
identificate şi repatriate din Indonezia, Malaysia, Liban şi Egipt. În cazul ultimei ţări, 11
victime au fost salvate în anul 2010 în timp ce călătoreau prin Egipt, îndreptîndu-se spre
Israel.Tot mai puţine victime sunt identificate în străinătate. Majoritatea dintre acestea sunt
confundate cu prostituate şi deportate - mulţi beneficiari au nimerit în situaţii de trafic din
prostituţie şi vice-versa. Nivelul de auto-identificare este de asemenea scăzut. Multe victime
nu-şi cunosc drepturile sale fundamentale şi nu înţeleg că sunt de fapt vîndute şi exploatate,
în principal, datorită condiţiilor modificate în care se regăsesc victimele. Ei nu cunosc faptul
că pot solicita asistenţă şi au dreptul la protecţie. Alţii nu solicită asistenţă şi nu au aceleaşi
necesităţi medicale şi psihologice acute ca victimele din anii precedenţi. Ce ţine de recrutare,
majoritatea victimelor au ştiut sau suspectat despre nivelul de risc al locului de muncă
propus, iar promisiunile primite în timpul recrutării au fost imediat încălcate după intrarea în
ţările de destinaţie. Se poate spune că a apărut o nouă tendinţă în cadrul fenomenului
traficului intern - exploatarea sexuală a minorilor, în special a băieţilor. În general, victimele
sunt conştiente cu privire la tipul de servicii pe care urmează să le presteze. Ei sunt originari
din medii extrem de sărace, învaţă în instituţii de învăţămînt general sau secundar şi sunt
adesea neglijaţi de către părinţi.