Intrerupere voluntara a sarcinii

Este vorba de renuntarea voluntara a femeii sau a cuplului la sarcina, renuntare ce se soldeaza cu
expulzarea produsului sarcinii, respectiv fatul.
Aceasta procedura medicala este controlata de reguli foarte stricte, cu atat mai mult cu cat, in ultimii zeci
de ani metodele contraceptive au evoluat foarte mult.
Este o decizie luata din motive mai mult sau mai putin subiective ce au la baza de multe ori motive precum
unele antecedente medicale specifice, lipsa posibilitatilor materiale, somajul , lipsa unei locuinte, si de cele mai
multe ori lipsa dorintei de a isi asuma responsabilitatea cresterii unui copil. De asemenea, unele femei pun pe
primul loc in viata cariera, motiv pentru care deseori aleg o intrerupere de sarcina pentru a nu-si periclita viitorul in
activitatea profesionala.
In general, prin lege, perioada in care se poate practica intreruperea voluntara a sarcinii IVS este limitata
in functie de stat la circa primele 12 saptamani de sarcina. De altfel, insasi implicarea medicala in aceasta actiune
are ca singur scop protejarea femeii ce decide sa apeleze la IVS de consecintele nefaste ale
unui avort empiric. Femeie trebuie sa constientizeze ca intreruperea unei sarcini este de fapt un mod de a
ucide un copil.
In strainatate, femeia are timp 24 de ore sa se gandeasca inainte de a face intrerupere de sarcina. La noi in tara,
avortul se poate face imediat dupa consult.

Clasificarea avortului in general:

- avort provocat chiar la inceputul sarcinii pentru motive nu exclusiv medicale.

- Un avort din motive medicale poarta denumirea de avort terapeutic. Intreruperea voluntara a sarcinii, sau I.V.S.,
este supusa unei legislatii care difera dupa tara. Ea este, in general, autorizata, dar intr-un cadru precis (varsta
sarcinii, motive justificate).

- Daca ai pierdut copilul din cauze naturale, este vorba despre avort spontan.

Tehnica -Aceasta variaza dupa anumite date cum ar fi varsta sarcinii, varsta femeii si anumiti factori (fumatul, de
exemplu).
- Inainte de 49 zile de amenoree, este eficace tratamentul medical (asocierea de RU 486, sau mifepriston, si
prostaglandine). Acest tratament este exclus pentru marile fumatoare trecute de 37 ani, din cauza riscurilor
cardiovasculare legate de prostaglandine.
- Intre a 49-a si a 84-a zi de amenoree, aspiratia endouterina, efectuata sub anestezie locala sau generala, este cea
indicata. O data colul uterin dilatat printr-o metoda mecanica (aplicarea de bujii sau de laminarii) sau
medicamentoasa (RU 486), un cateter, ale carui dimensiuni variaza dupa stadiul sarcinii, este introdus prin
canalul cervical in cavitatea uterina. El este legat cu o pompa de vid care permite aspirarea continutului uterin.
Un chiuretaj permite sa se asigure in continuare curatarea uterului. Interventia, nedureroasa, dureaza 3-5 minute,
iar pacienta poate parasi spitalul in aceeasi zi.

- Dincolo de a 84-a zi de amenoree, o intrerupere voluntara a sarcinii nu mai este autorizata in majoritatea tarilor.

Supraveghere si efecte secundare

- Dupa avortul chirurgical, pacienta este tinuta sub observatie timp de patru ore. Ea trebuie sa stie la cine sa
apeleze in cazul unei complicatii.

-Dupa o intrerupere voluntara a sarcinii, este normala o sangerare minima timp de cateva zile, cu o recrudescenta
trecatoare in cea de a 3-a zi, dar nu trebuie sa existe nici pierderi vaginale anormale,
nici varsaturi, nici febra, iar durerea abdominala trebuie sa se atenueze treptat.
Trebuie odihna, evitarea eforturilor fizice intense care asigura restabilirea pacientei in vreo zece zile. Nu
este recomandabil sa se faca bai si sa se utilizeze tampoane vaginale pentru a absorbi sangerarea. Dupa 8-15 zile
de la intreruperea voluntara a sarcinii, este recomandata o consultatie la centrul unde aceasta a fost practicata.
Riscurile de mortalitate pentru acest tip de interventie sunt infime, evaluate cam la 1 caz la 100000 intreruperi
de sarcina.
Rasunetul unei intreruperi voluntare a cursului sarcinii, minim pe plan fizic, este uneori important pe plan
psihologic in pofida precocitatii interventiei si a caracterului deliberat al deciziei. Unele femei au nevoie de cateva
saptamani, chiar luni pentru a se reface psihic; uneori este util un ajutor psihologic.
Raporturile sexuale pot fi reluate in saptamana care urmeaza unei astfel de interventii, dar femeia trebuie
obligatoriu sa adopte o metoda contraceptiva.
Complicaţii posibile ale unei intreruperi voluntare a sarcinii
 Eşecul.

 Sinechia uterină (lipirea peretilor uterului)

 Perforaţia uterină.

 Endometrita.

 Hemoragia

Risc de hemoragie uterina

Interventia chirurgicala de intrerupere a sarcinii consta in distrugerea si indepartarea unor tesuturi.

Altfel spus, embrionul si placenta sunt curatate din locul unde au crescut si vasele de sange care le-au alimentat
sunt rupte.

In tot acest proces, chiar si cand medicul lucreaza cu atentie, pot sa apara leziuni si rani la nivelul uterului.

Un alt risc imediat al avortului este hemoragia uterina. Ea apare daca medicul ginecolog n-a reusit sa indeparteze
toata placenta, daca pacienta are probleme de coagulare sau prin atingerea si lezarea unui vas de sange. In astfel de
cazuri, este nevoie de transfuzie si de interventie chirurgicala pentru oprirea hemoragiei.

Neplaceri imediate dupa avort

Chiar daca indepartarea sarcinii decurge bine, dupa interventie, pacienta are sangerari neregulate cel putin trei
saptamani de la avort, dureri abdominale precum cele din perioada menstruatiei si instabilitate emotionala pentru o
perioada nedeterminata.

In plus, multe dintre paciente au mustrari de constiinta care le afecteaza relatiile cu sine si cu persoanele din jur. In
cele mai multe dintre cazuri, femeile care au avortat au tendinta sa dezvolte adevarate frustrari psihologice.

Infertilitatea, o urmare dureroasa pentru pacienta

Una dintre consecintele cele mai dureroase ale avortului este perforarea uterului. Aceasta complicatie apare cand
uterul este prea mic, daca prezinta malformatii, dupa avorturi multiple sau afectiuni care l-au lezat si i-au slabit
rezistenta.
 Uneori, din cauza complicatiilor, uterul trebuie sa fie extirpat. Operatia se numeste histerectomie si anuleaza
sansele ca femeia sa mai aiba vreodata un copil.

Si organele din jurul uterului, precum vezica urinara sau intestinele, pot fi lezate in urma avortului. Asa pot aparea
si leziuni ale colului uterin, datorate instrumentelor utilizate pentru dilatare.

Acestea pot sa ingreuneze scurgerile uterine, intrucat blocheaza colul. Infectiile aparatului genital intern apar si din
cauza chiuretei care transporta in uter microbii culesi din vagin. Ele afecteaza ovarele si pot duce la infertilitate tot
restul vietii.

Creste riscul de infarct

Traumatismul peretelui uterin are ca rezultat, in anumite situatii, infundarea trompelor uterine. Pentru vindecare,
ele pot fi supuse unei interventii de recanalizare, dar efectul e nesigur.

Deseori, tesutul cicatricial inlocuieste mucoasa uterina si scade sansa unei noi fertilizari. In plus, femeile cu mai
mult de trei avorturi au un risc de cinci ori mai mare sa sufere un infarct

Avortul a fost legalizat din nou în România abia la finalul anului 1989. În prezent, legea penală ne spune exact
cum trebuie să decurgă un avort legal și cine are dreptul să facă intervenția. Cu toate că mamele sunt singurele care
pot decide în privința lui, există situații în care simplul consimțământ nu este suficient.

Avortul este o intervenție medicală permisă în România doar în anumite condiții, potrivit interpretării pe care o
dăm prevederilor din Codul penal.

Potrivit prevederilor legii penale, întreruperea cursului sarcinii (altfel spus, avortul) trebuie să fie realizată în
anumite condiții, pentru ca cel care îl săvârșește să nu comită o infracțiune:

 avortul se realizează numai în instituții sau cabinete medicale autorizate în acest scop;
 persoana care face intervenția trebuie să aibă calitatea de medic de specialitate obstetrică-
ginecologie și drept de liberă practică medicală în această specialitate;

 sarcina nu trebuie să fi depășit a 14-a săptămână (însă se poate întrerupe și o sarcină mai avansată, dacă
este impusă de sănătatea mamei sau a copilului ori se face în scop terapeutic, dar cu respectarea tuturor celorlalte
condiții);

 trebuie să existe consimțământul femeii însărcinate, în orice condiții, și să nu îi fie cauzate acesteia, prin
intervenție, vătămări corporale sau chiar moartea.

Orice intervenție medicală (ori tentativă) în scopul avortului realizată fără îndeplinirea acestor condiții
atrage răspunderea penală a celui care a făcut intervenția, iar pedepsele prevăzute de Codul penal
sunt închisoarea (de până la 12 ani, în anumite cazuri) și interzicerea exercitării unor drepturi.
Concret, medicul care face un avort fără să îndeplinească condițiile de mai sus riscă să rămână fără drept de
practică.

Consimțământul aparține doar mamei, iar minorele trebuie însoțite de o ruda de gradul 1 sau tutorele legal.

Femeia însărcinată este singura care poate decide dacă va suferi sau nu o intervenție de întrerupere a sarcinii, iar
lipsa consimțământului acesteia face ca orice avort să fie ilegal, așa cum am menționat mai sus. Același lucru este
valabil și în situația în care există o altă persoană, un membru al familiei (soț sau părinte) ori un concubin, spre
exemplu, care încearcă, prin orice mijloace, să înduplece mama să facă un avort - în toate cazurile, singura care
are dreptul să recurgă sau nu la această măsură este întotdeauna mama, iar partenerul acesteia nu are un
temei legal pentru a putea contesta decizia femeii.

O situație mai specială este însă aceea a mamelor minore mai mici de 16 ani, întrucât acestea vor avea nevoie de
prezența părinților sau a reprezentantului legal dacă vor să își exprime consimțământul pentru avort.
Potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, "pentru a fi supus unei metode de prevenție,
diagnostic și tratament, cu potențial risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic (...) pacientului i se
solicită acordul scris", iar vârsta legală pentru exprimarea consimțământului informat este de 18 ani.