Sunteți pe pagina 1din 2

Casa Filipescu-Cesianu a fost reabilitată prin proiectul Consolidare, restaurare şi

conservare CASA CESIANU, prin Programul Operaţional Regional 2007 – 2013, Axa
Prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, Domeniul Major de Intervenţie
5.1 – Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum şi
crearea/modernizarea infrastructurilor conexe.

În apropiere de Piața Victoriei, la intersecția dintre Calea Victoriei și Strada Sevastopol, se


află reședința avocatului Constantin Cesianu. Casa Filipescu-Cesianu (1892) reprezintă
amenajarea unei reședințe mai vechi, din perioada anilor 1846-1850 și este una dintre
puținele reședințe aristocratice ale Bucureștilor din la Belle Epoque, rămasă fidelă
proiectului inițial.

În această reședință au locuit câteva familii din aristocrația românească, precum Iancu
Filipescu și Maria Ghica Filipescu. În 1892 Constantin Cesianu a extins această reședință
aristocratică cu sprijinul arhitectului Leonida Negrescu. Cu acest prilej au fost realizate
decorațiile exterioare și acoperișul imperial și a fost amenajat parcul reședinței.

Reşedinţa este mărginită de Strada Sevastopol, stradă ce purta în vechime numele de


“Uliţa Filipescului”, deoarece se întindea de-a lungul proprietăţilor acestuia. Uliţa
Filipescului, pe care se afla marele cimitir al evreilor sefarzi, desfiinţat în anul 1942, a luat
numele de “Strada Sevastopol” după Războiul Crimeei (1853-1856). La intersecţia dintre
Podul Mogoşoaiei / Calea Victoriei şi Uliţa Filipescului / Str. Sevastopol se afla una dintre
proprietăţile lui Ianku Philippescu, care după 1889 trece în proprietatea lui Costică Cesianu.

Aspectul Casei Filipescu-Cesianu, anterior anului 1892, este necunoscut, însă este evident
că soluţia propusă de arhitectul Leonida Negrescu modifică radical vechea înfăţişare a celor
două case.

Construcţia reprezintă o casă de locuit, care a rezultat din unificarea a două edificii cu
schimbări minore ale planimetriei. Subliniem raritatea exemplarelor specifice casei boiereşti
de la începutul secolului al XIX-lea, în fondul arhitectural al oraşului, cele păstrate fiind în
general modificate în zonele reprezentative. Imobilul şi Casa Filipescu-Cesianu reprezintă
un exemplar ilustrativ pentru casa boierească de la începutul secolului al XIX-lea.

Ar fi totodată de amintit valoroasa “transformare din anii 1892” care, păstrând structura de
bază nemodificată, a unificat cele două desfăşurări de spaţii. De asemenea în acest caz
avem de-a face cu un exemplar reuşit, tipic pentru decoraţia eclectică de factură
academică, ce prezintă elemente din repertoriul neoclasic, lucrare exemplară pentru creaţia
arhitectului Leonida Negrescu, a cărui operă reprezentativă nu s-a păstrat.

Perioada anilor 1893-1933 a fost reprezentativă pentru viața mondenă a Casei Filipescu-
Cesianu, situație care s-a schimbat în anul 1935, când proprietatea a fost vândută Societății
Române de Radiodifuziune (S.R.R.). Aceasta a făcut un schimb de proprietăți cu Primăria
Municipiului București în anul 1939. În perioada anilor 1940-1941 a fost luată hotărârea ca
sediul Muzeului Comunal (astăzi Muzeul Municipiului București) să primească reședința
Cesianu pentru expozițiile sale, însă din cauza stării deteriorate a imobilului, acesta a fost
sediu pentru birouri şi depozite, situaţie neschimbată şi pentru perioada 1948-2015.
Pentru prima oară de la intrarea în patrimoniul comunal al proprietăţii Filipescu-Cesianu,
este organizat un muzeu modern al cărui proiect expoziţional restituie publicului 300 de ani
de istorie a familiei, copilăriei şi vieţii intime. Patrimoniul MMB a susținut construirea unui
proiect expozițional privind spațiile intimității, chiar în detaliul vieții de zi cu zi, începând cu
secolul al XVIII-lea. Spațiul prezintă evoluția interiorului urban în București, pentru secolele
XVIII și XIX, pentru zona parterului, și secolul XX, pentru etaj. Fluxul circular de vizitare
oferă publicului o călătorie prin timp pentru a observa evoluția interiorului urban, iar un mare
interes este destinat zonelor cu expunere a detaliului casnic. Astfel, sunt alternanțe între
restituirea unor interioare de epocă, urmate de spații cu expunere a istoriei mobilierului,
serviciilor de masă, a costumelor şi accesoriilor vestimentare, obiecte de uz casnic, și
evoluția lor pe durata ultimilor 300 de ani.

După 75 de ani de aşteptare, parcul Casei Filipescu-Cesianu a devenit un spațiu de


recreere și agrement, iar în punctele special amenajate sunt organizate spații de expunere
(Lapidarium), concerte sau piese de teatru (zona de scenă din spatele grădinii).