ANUL 1940 � O RAZA DE LUMINA

Acest an a fost anul convulsiilor, al abisurilor. Parca stihiile naturii sociale si

politice si-au
adus aminte ca mai dainuie undeva pe lume si un popor care trebuie zg�lt�it,
haituit si
convulsionat � poporul rom�n.
Pentru ca s-a nascut crestin si-n prezent este sub pavaza Arhanghelului Mihail,
diavolul cu
toate puterile lui a �nceput atacul la �nsasi fiinta lui, la existenta lui. Aveam
19 ani, elev la Scoala
Normala din Deva. Pe vremea aceea, locuiam cu parintii la Lugoj. Tata era
constructor de linii
telefonice � la P.T.T.R., cu functia de sef de judet. Eu fiind nascut la Teregova,
prietenii mei
erau aici. Vara, �mpreuna cu sora mea cea mica, Lenuta, veneam la Teregova, unde ne
simteam
�n largul nostru. Aici erau prietenii nostri si amintirile noastre si toata
copilaria noastra. Pe l�nga
asta mai trebuia sa lucram si pam�ntul nostru. La aceasta treaba venea si mama. Cu
Ion Iliescu
eram buni prieteni, �nca din scoala primara. De altfel si parintii nostri erau �n
bune relatii de
prietenie. La fel eram prieteni si cu Romica Copaceanu si Ilie Pepe. Eram patru
tineri, mereu
�mpreuna. �n viata mai sunt numai eu si cu Ion Iliescu. Descumpaniti fiind, traiam
tragedia
neamului rom�nesc. Sub ochii nostri de copii, vedeam cum tara noastra �ntregita �n
1918, asa
cum au visat-o de mult stramosii nostri, se destrama.
Basarabia, Nordul Bucovinei si Tinutul Hertei ni le rapesc rusii �n 28 iunie 1940,
fara nici
un protest din partea regelui Carol al II-lea.
Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, ungurii ne rapesc Ardealul de nord.
Bulgarii
ne rapesc Cadrilaterul. Iata, deci, tara noastra ciop�rtita. Iata visul de secole
al neamului nostru
rom�nesc spulberat.
�n Teregova mai aveam un prieten mai mare ca noi, Iosif Petzak, �nvatator. La
�ndemnul
lui organizam o excursie la Gar�na, Brebu, Valiug si cele trei izvoare ale
Timisului. Pe doi
septembrie 1940 plecam �n excursie, condusi de Ioji Petzak, peste dealul Poieni,
Bradu-Mosului
si pe sub poalele muntelui Semenic. Era o zi frumoasa de �nceput de septembrie si
cu mult soare.
O vara t�rzie, care ne �ndemna la drumetie, ne facea sa mai uitam pentru c�teva
clipe de
convulsiile neamului. Cu ranitele �n spate, unul dupa altul, �n sir indian,
glumind, lasam �n urma
Teregova si ne apropiem de Gar�na. La Bradu-Mosului am facut un popas, la un fag
mare izolat,
�nfipt cu fruntea �n bolta cerului �nsorit, cu umbra lui ne �mbia la odihna. De-
abia trag�ndu-ne
sufletul de at�ta drum, pe iarba matasoasa, ne aruncam privirile asupra poienii,
admir�nd-o. Se
lasa �n jos pe-o panta lina, marginita de o mareata padure de fag, pe ici si colo
cu falnici brazi, cu
fruntile �n soare. Din loc �n loc, mai apareau si singuraticii stejari. Era poiana
lui Radu Besari,
colegul meu de clasa la scoala primara. Salasul lui se ridica exact ca un conac �n
mijlocul
poienii.
Peste ani, aici aveam sa �nfrunt moartea, 1949, ianuarie, ziua 28, c�nd, t�r�t de
securitate,
urmaream pe Spiru Blanaru.
Dupa o scurta odihna, plecam iarasi la drum. Am trecut prin Gar�na, Brebu-Nou si
seara
am ajuns la Valiug. Soarele scapata dupa creasta de deal, vestind �nseratul. Peste
noapte am
dormit la niste oameni de omenie. A doua zi am vizitat Valiugul si �mprejurimile.
Ochiul si
sufletul nostru se desfatau de frumusetile naturii. Am stat o zi prin Valiug,
admir�nd farmecul
naturii. A treia zi, de dimineata, am plecat spre casa, pe acelasi drum.
Trec�nd de Gar�na si cele trei ape, izvoarele Timisului, spre Bradu-Mosului, ne
�nt�lnim
cu Patru Maranu, cu numele de familie Grozavescu. Se ducea la Gar�na. El ne spune
vesti de o
mare importanta despre cele �nt�mplate �n tara.
�n 3 septembrie 1940, Horia Sima printr-o manevra armata da peste cap regimul lui
Carol
al II-lea. �mpreuna cu generalul Antonescu, Miscarea Legionara stap�neste situatia
politica din
tara.
Cu totii am ramas surprinsi la aceste vesti. Nedumeriti, cu neast�mparul din noi,
coment�nd evenimentele din tara, ne �ndreptam spre casa. Eu eram singurul dintre ei
care
fusesem �ncadrat �n Fratiile de Cruce la Caransebes. Spre deosebire de ceilalti, �n
sufletul meu
�ncepuse sa-si faca loc un suvoi de ecouri, ale celor petrecute cu mine �n urma cu
numai doi ani,
1938. Arestarile, anchetele politiei, procesul nostru de la Tribunalul din
Caransebes si eliminarea
noastra din toate scolile din tara, pe un an de zile, �ncepura avalansa de
�ntrebari �n mintea mea,
dupa vestile aduse de Patru Maranu acolo, la cele Trei Ape.
�ntorsi din excursie, pe ziua de 5 sept. gasim �n comuna o alta atmosfera.
Rabufnise ceva.
Se schimbase totusi ceva. De la starea de tensiune �n urma dezmembrarii tarii, s-a
trecut la o alta
stare de spirit. Un optimism, o dorinta de mai bine, de noi sperante �n viitorul
neamului, ne
�nvaluia pe toti.
�ntr-una din zile se vestise ca la Caransebes va fi o mare manifestatie. Cu totii
ne-am dus
si noi la oras sa vedem cum se desfasoara o manifestatie legionara. Acolo ne-am
luat si noi dupa
lumea cea multa, adun�ndu-ne aproape de locul unde au fost executati �n septembrie
1939, l�nga
d�lma, din ordinul lui Carol al II-lea, Galescu Nicolae si Ghinda Gheorghe, pentru
moartea lui
Armand Calinescu, responsabil de asasinarea Capitanului. Atunci i-am vazut pe prof.
Ghenadie
Ilie si pe Moise Dumitru de la Lugoj. Ilie Ghenadie a vorbit cu mult suflet despre
spiritul de
jertfa al celor doi legionari executati fara sentinta si pe nedrept. Moise Dumitru
a vorbit despre
lagarul de la Miercurea-Ciuc, unde fusese internat.
Cu tineretea din noi, priveam �nmarmuriti cum se desfasoara toata manifestatia. Cu
multa
disponibilitate si atentie, sorbeam totul. Ni se pareau toate din alta lume.
Fluidul de optimism era
pe masura tragismului prin care treceam ca neam.
Se �ncerca atunci o salvare a poporului rom�n, a tarii, c�t a mai ramas �n urma
sf�rtecarilor
din trupul tarii. Refugiatii din nordul Transilvaniei nu mai stiau unde sa se
stabileasca, unde sa-si
gaseasca un loc de liniste si pace.
Scurtul timp c�t a fost la �ndem�na, legionarii nu mai stiau ce sa faca mai �nt�i
pentru a
alina durerile prin care trecea neamul rom�nesc. De felul cum s-au miscat atunci,
pe calea
cinstei, a daruirii, a corectitudinii, a dragostei fata de neam, au dat navala
peste ei sudalmele,
acuzele, pornirile din partea celor care si p�na atunci ne-au ur�t si p�na azi ne
urasc.
Ceea ce altii au stricat pe linia multor generatii, t�r�nd tara �n destramare si
neamul
rom�nesc �n degradare morala, era greu de redresat �ntr-un timp at�t de scurt.
Procesul de
alunecare a poporului, a omului s-a petrecut �n timp. Si acum, tot �n timp va
trebui sa se
realizeze si procesul de ridicare a poporului, a omului din s�nul neamului nostru.
�n concluzie, toate fortele raului se dezlantuisera �mpotriva legionarilor. Asa s-a
ajuns la
asa numita � Rebeliune � care nu era altceva dec�t o lovitura de stat a lui Ion
Antonescu.
Dupa acest act nefast al lui Antonescu, se dezlantuie o noua prigoana, mai dura si
mai
draceasca dec�t a lui Carol. Putem spune ca acest al doilea val de prigoana s-a
legat aproape fara
�ntrerupere de cel de al III-lea val, de sub stap�nirea comunismului, p�na �n 1989,
dupa revolutie.
Au fost legionari care au stat �n �nchisoare din 1941 si p�na �n 1964.