ÎN TAINA NOPȚII

de George Topîrceanu

Pe cărare, lângă codru,

                 Numai pasul meu s-aude…
                        Ploaia picură din frunze
                        Şi din ramurile ude.
 
                        Norii-ntunecaţi îmbracă
                        Cerul nopţii fără stele, –
                        Luminoşi mi-arată calea
                        Numai ochii dragii mele!
 
                        Du-mă, dorule, cu tine,
                        Toată jalea să mi-o-ngropi –
                        Pân’ la casa tăinuită,
                        Casa albă dintre plopi.
 
                        Dulce clipă a-ntâlnirii,
                        Mintea-ntreagă mi-o răpeşti!…
                        …Dar nu-i nime-n prispă-afară,
                        Nici lumină la fereşti!