MECANISMELE DE APARARE ALE EULULI

In conceptia lui Freud, Eul apeleaza la anumite mecanisme de aparare pentru a mentine echilibrul
intre cele 3 forte (sinele, supraeul si cerintele personale). Aceste mecanisme sunt niste strategii prin
care incercam sa ne inselam disconfortul si anxietatea.

Psihoterapeutul trebuie sa cunoasca foarte bine felul de a se manifesta al acestor mecanisme,

deoarece cei care vin si cer asistenta psihologica le utilizeaza frecvent si intr-o maniera
dezadaptativa. Defensele nevrotice sunt adesea elementele inconstiente care ajuta persoana sa se
autosaboteze. O forma de manifestare a acestora sunt rezistentele terapeutice, comportamente
care tind sa blocheze sau sa saboteze actul terapeutic la nivelul dialogului si a relatiei transferentiale
in terapie.

Strategiigle principale de aparare ale Eului sunt:

1. Reprimarea- procesul prin care gandurile si dorintele dezagreabile sunt impiedicate sa

devina constiente. Daca procesul este eliberat si transformat, putem vorbi de sublimare, iar
daca nu, de reprimare.
2. Negarea- consta in negarea existentei unui lucru rau deja intamplat.
3. Rationalizarea- Ea are de obicei functia de a realiza apararea imaginii de sine.
4. Proiectia- consta in atribuirea propriilor noastre sentimente, intentii si ganduri altor
persoane, pentru a scapa de culpabilitate.
5. Introiectia- Incorporarea in Eul propriu a unor elemente strainte acestuia.
6. Regresia- Consta in intoarcerea la modele comportamentale si afective din trecut. Prin
regresie se evita asumarea varstei adevarate si a responsabilitatilor inerente acesteia.
7. Formatiunea reactiva- o forma de aparare prin care persoana pretinde hotarat exact opusul
a ceea ce simte.
8. Sublimarea- procesul prin care impulsurile instinctuale reprimate se exprima in forme
acceptabile social.
9. Compensarea- Toate mecanismele de aparare au rol compensator. Prin compensare o
persoana isi mascheaza anumite deficiente, accentuandu-si caracteristicile dezirabile.