Incertrans

93/649/05.10.98

Ordinul
Directorului General al A.N.D.
Nr. 148
din 06. 11. 1998

În temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1275/8.12,1990, privind regulamentul de organizare şi

funcţionare al Administraţiei Naţionale a Drumurilor, cu modificările ulterioare, în baza
Contractului de Management nr. 4/21/1994, încheiat cu Ministerul Transporturilor, Dănilă Bucşa
manager al Administraţiei Naţionale a Drumurilor, emite următorul:

Ordin

Art.1. Se aprobă " Instrucţiuni tehnice privind determinarea modulului de elasticitate dinamică al
mixturilor asfaltice" ind. AND nr. 542-1998.
Art.2. Aducerea la îndeplinire a prezentului ordin revine DRDP 1-7 şi CESTRIN.

Director General
Ing. Dănilă Bucşa

Instrucţiuni tehnice
privind determinarea modulului de elasticitate dinamică
al mixturilor asfaltice

1. Generalităţi
1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice se referă la determinarea modulului de elasticitate al mixturilor
asfaltice utilizând testul de întindere indirectă prin solicitare repetată.
1.2. Testul se efectuează cu ajutorul echipamentului pentru testarea mixturilor asfaltice (ELE -
MATTA ) pe probe cilindrice din mixtură asfaltică preparate în laborator sau prelevate din teren cu
diametrul de 100 mm sau 150 mm.
1.3. Echipamentul permite testarea probelor cu modulul de elasticitate cuprins între 600 - 28.500
MPa şi este caracterizat prin următorii parametrii de lucru:
• capacitate de încărcare (pneumatică): 4,5 kN
• sarcina pulsatorie: max. 1 milion pulsuri cu perioada variabilă de repetare
• timp de încărcare pe puls: 30… 120 ms
• temperatura: 0...60 0C.
1.4. Valorile modulului de elasticitate se utilizează pentru:
• evaluarea calităţii mixturilor asfaltice
• proiectarea mixturilor asfaltice
• dimensionarea structurilor rutiere
• analiza stării de degradare a mixturilor asfaltice.
2. Principiul metodei
Testul de întindere indirectă prin solicitare repetată, pentru determinarea modulului de elasticitate al
mixturilor asfaltice, se realizează prin aplicarea unei sarcini verticale de compresiune pe
generatoarea probei cilindrice din mixtura asfaltică (Fig.1).
Se măsoară deformaţia orizontală totală a probei şi se determină modulul de elasticitate cu ajutorul
relaţiei (1).
Valoarea modulului de elasticitate este calculată automat cu ajutorul unui program de calcul.

Fig. 1

E = modulul de elasticitate calculat (MPa)

P= forţa (N)
v = coeficientul Poisson
h == înălţimea medie a probei (mm)
H = deformaţia orizontală (mm)

3. Aparatura
3.1. Echipamentul ELE - MATTA cuprinde următoarele subansamble (Fig.2):

3.1.1. Cadru de încărcare din oţel

3 1 2. Platane de încărcare din oţel inoxidabil (2 buc.) având suprafeţele de încărcare concave ,
razele de curbură egale cu razele nominale ale probei şi lăţimea de 13 respectiv 19 mm
corespunzătoare probelor cu diametrul de 100 ±2 mm şi respectiv de 150± 2mm. Platanul
inferior trebuie să fie bine fixat de cadrul de încărcare iar platanul superior trebuie cuplat cu
sistemul de încărcare prin două orificii sferice.
3.1 3. Sistem de încărcare care cuprinde un actuator de încărcare pneumatic cu ajutorul căruia se
poate aplică sarcina verticala prin intermediul platanelor de încărcare.
3.1.4. Sistem de măsurare a deformaţiilor capabil să măsoare deformaţiile diametrale orizontale
după fiecare puls, rezultate din aplicarea pulsului de încărcare de-a lungul generatoarei.
Deformaţia este măsurată perpendicular pe direcţia de aplicare a pulsului de încărcare.
Acurateţea traductorilor pentru măsurarea deformaţiei trebuie să fie mai mare de 1 m pe un
domeniu de l00 m. Sistemul pentru măsurarea deformaţiei orizontale este prezentată în fig.3
şi cuprinde doi traductori (TDLV) diferenţiali, linear variabili, montaţi unul opus celuilalt într-
un cadru rigid ataşat probei de testare.
3.1.5. Traductori pentru măsurarea temperaturii probelor (termocuplu) având domeniul cuprins între
0-60 0 C cu o precizie de 0,10 C montat pe o probă etalon din mixtura asfaltică.
3.1.6. Echipament de înregistrare cuprinzând o unitate cu interfaţa digitală conectată la calculator
care monitorizează şi înregistrează semnalele electrice ale traductorilor şi actuatorului.
Echipamentul înregistrează pulsul de încărcare şi maximul deformaţiei orizontale diametrale
rezultate.
3.1.7. Inel de calibrare din oţel, cu modulul de elasticitate cuprins între 1500 şi 7000 MPa, însoţit de
certificat de etalonare eliberat de o unitate de specialitate autorizată.
3.1.8. Camera climatică pentru menţinerea temperaturii constante ( 0-60 0C) având instalaţie pentru
circulaţia aerului în care sunt condiţionate probele şi în care se efectuează testul. Camera
trebuie să menţină pe toată durata testului o temperatură constantă cu o precizie de ± 0,5°C.
3.2. Calculator compatibil IBM, care permite prelucrarea automată, vizualizarea şi tipărirea
rezultatelor testului.
3.3. Sursa de aer comprimat având capacitatea minimă de 800 kPa prevăzută cu de aer de 5 microni.
3.4. Şubler din oţel cu gradaţii de 1 mm şi o precizie de 0,1 mm, pentru măsurarea dimensiunilor
probelor.
3.5. Aparat pentru tăierea şi ajustarea probelor de testat la dimensiunile cerute. Este recomandat un
fierăstrău cu lama de diamant.
3.6. Polizor pentru şlefuirea suprafeţelor probelor prelevate din teren.
3.7. Placă din sticlă sau oţel cu suprafaţa plană pentru pregătirea probelor.

Fig. 2
Fig. 3

4. Condiţii de determinare
4.1. Determinarea modulului de elasticitate se efectuează la temperatura de 15°C (temperatura
echivalentă), valoare corelată cu "Instrucţiunile de dimensionare a structurilor rutiere suple".
4.2. În cazuri speciale determinarea poate fi efectuată şi la alte temperaturi.
4.3. Parametrii de determinare sunt:
• forţa de încărcare: 1350 N
• număr de pulsuri: 5
• timp de încărcare: 60 MS
• perioada de repetare a pulsului: 3s
4.4. Pentru caracterizarea unei mixturi asfaltice sunt necesare trei probe.
4.5. Probele pot fi prelevate din teren sau pot fi confecţionate în laborator cu ajutorul presei de
compactare giratorie conform "Instrucţiunilor tehnice privind confecţionarea epruvetelor din
mixtură asfaltică utilizând presa de compactare giratorie". Probele prelevate din teren trebuie
să constituie un singur strat asfaltic.
4.6. Determinarea modulului de elasticitate se efectuează în maxim şapte zile de la data prelevării
probelor din teren, respectiv de la data confecţionării lor în laborator.
4.7. În cazuri speciale, la cererea beneficiarului, determinarea se poate efectua utilizând alţi
parametrii şi alte intervale de timp.
5. Pregătirea probelor
5.1. Cerinţe pentru probe
5.1.1. Determinarea modulului de elasticitate se face pe probe cilindrice din mixtură asfaltică cu
următoarele dimensiuni:
• Diametrul: 100 ± 2 mm, înălţime: 35 - 70 ± 1 mm pentru mixturi asfaltice cu dimensiunea maxima
a granulelor mai mică sau egală cu 20 mm.
• Diametrul: 150 ± 2 mm, înălţime: 60 - 90 ± 1 mm pentru mixturi asfaltice cu dimensiunea maximă
a granulelor peste 20 mm, dar mai mică de 90 mm.
5.1.2. Probele trebuie să aibă bazele paralele, cu suprafaţa bine şlefuită. Probele confecţionate în
laborator nu necesita pregătire speciala. Pentru cele prelevate din teren se folosesc aparatul de
tăiere şi ajustare.
5.1.3. Dimensiunile probelor se determină astfel:
• se aşează proba pe o placa de sticlă sau oţel bine şlefuit.
• se măsoară cu ajutorul şublerului înălţimea probei pentru cel puţin trei diametre situate la 60° unul
faţă de celălalt şi la ambele capete ale probei. Dacă diferenţa dintre cele 6 măsurători este (mai mare
de 2 % faţă de diametrul nominal al probei de testare, proba nu se poate utiliza.
• se măsoară diametrul probelor prin opt citiri, între care diferenţa nu trebuie să fie mai mare de 2
%.
5.2. Condiţii de depozitare
5.2.1. Probele se depozitează în atmosfera uscată (maxim 65 % umiditate) pe o suprafaţă orizontală,
fără a fi suprapuse, respectându-se următoarele condiţii de timp şi temperatură:
5.2.2. Pentru maxim şapte zile între preparare şi încercare la temperatura de 20 ± 5° C.
5.2.3. Pentru perioade mai lungi (dar nu peste 30 zile ) la temperatura de + 5° ± 1 °C.

Notă: Este obligatorie respectarea temperaturilor şi timpilor de stocare deoarece valorile modulului
de elasticitate cresc în timp şi temperatura afectează rata acestei creşteri.
5.3. Condiţionare şi testare.
5.3.1. Proba de testat se scoate din depozit şi se aşează în camera climatică programată la
temperatura dorită. Temperatura probei se măsoară cu ajutorul celor doi traductori pentru
temperatură ai echipamentului aşezaţi, unul în centrul iar celălalt pe suprafaţa probei etalon.
Începerea testării se va face în momentul uniformizării celor două temperaturi (cca. două ore
pentru probele cu diametrul de 100 mm şi cca. 3 ore pentru probele cu diametrul de 150
mm).
5.3.2. În cazul determinării prealabile a densităţii probelor este necesară uscarea acestora înainte de
începerea determinării modulului de elasticitate, eventual utilizând un jet de aer comprimat.
6. Modul de lucru
6 1. Se măsoară înălţimea şi diametrul probei de testat conform prevederilor pct.5.1.3. şi se
calculează media măsurătorilor cu precizia de 0.1 mm.
6.2. Se marchează proba cu două diametre perpendiculare pe una din bazele probei.
6.3. Se şterg platanele de încărcare şi se verifică starea lor.
6.4. Se poziţionează proba central în cadrul de încercare, între barele de încărcare. Se asigură dacă
proba este stabilă verificându-se ca unul din cele două diametre marcate să fie perpendicular
pe platanul inferior. Dacă proba nu este în contact cu platanul de încărcare, atunci se roteşte
proba până când se găseşte o poziţie stabilă.
6.5. Se reglează şuruburile de fixare şi susţinere a suportului transversal al actuatorului, astfel încât
acesta să fie orizontal şi aşezat la o înălţime corectă faţă de platanul superior (utilizând
etalonul de înălţime din aluminiu).
6.6. Se poziţionează cadrul cu traductorii pentru măsurarea deformaţiilor pe probă astfel încât acesta
să rămână pe suporţi.
6.7. Se strâng şuruburile cu cheia de 25 cNm astfel încât cadrul să fie în contact permanent cu
proba.
6.8. Se verifică temperaturile de încercare.
6.9. Se conectează sursa de aer comprimat la echipament.
6.10. Se porneşte calculatorul, se apelează programul "UMAT" şi se urmăreşte pe monitorul
calculatorului, procesul de testare.
6.11. Din programul pentru determinarea modulului se selectează comanda "Levels" şi se ajustează
traductorii pentru măsurarea deformaţiilor în poziţia de mijloc. Se recomandă poziţionarea lor
în intervalul cuprins între zero şi 5 m.
6.12. Se coboară cadrul traductorilor astfel încât proba să fie liberă între cele două bare de
încărcare.
6.13. Se introduc datele în programul UMAT selectând comanda "Edit"
6.14. Se începe testul selectând comanda "Run".
6.15. Se aplică automat cinci pulsuri de condiţionare pentru a fixa proba de testare pe platanele de
încărcare şi a permite echipamentului să ajusteze sarcina astfel încât să dea deformaţia
diametrală orizontală corespunzătoare.
6.16. Se aduc traductorii de măsurare a deformaţiei la mijlocul domeniului de măsurare pentru a
corecta orice deformaţie permanentă care ar fi putut să apară în timpul aplicării pulsurilor de
condiţionare. Se aplică probei alte cinci pulsuri de încărcare şi pentru fiecare puls aplicat se
măsoară şi se înregistrează automat sarcina maximă, deformaţia diametrală orizontală maximă
şi timpul de încărcare. Utilizând media celor cinci pulsuri de încărcare se calculează automat
modulul de elasticitate pentru fiecare puls de încărcare utilizând ecuaţia (1) luând o valoare a
coeficientului Poisson funcţie de temperatură, din tabelul 1. Pentru testele realizate la
temperaturi intermediare se utilizează valorile coeficientului Poisson determinate prin
interpolare lineară.

Tabelul 1

Valorile coeficientului Poisson

funcţie de temperatură
Temperatura de Coeficientul
testare (0C) Poisson
0 0,25
10 0,25
20 0,35
30 0,45

6.17. Se îndepărtează proba din echipamentul de testare, se roteşte cu 90 0 ± 10° faţă de axa sa
orizontală şi se repeta testul şi calculele în conformitate cu punctele de mai sus. Dacă
valoarea medie a modulului de elasticitate obţinut din acest test este în limita a ± 10 % faţă
de valoarea medie obţinută în primul test, se calculează media celor două teste şi se
înregistrează aceasta ca modul de elasticitate al probei. Dacă diferenţa dintre cele două
valori este mai mare decât 10 %, se repetă testul pe aceeaşi probă de-a lungul aceloraşi
diametre. Dacă diferenţa persistă se înregistrează valorile medii pentru fiecare diametru în
parte.
6.1.8. Se înregistrează automat pe calculator modulul de elasticitate, temperatura probelor, timpul
de creştere a încărcării, perioada de repetare a pulsului coeficientul de variaţie a rezultatelor
obţinute.
Acceptarea sau neacceptarea unui test este condiţionată de analizarea următorilor
indicatori:
1. Sunet. Atenţie la sunetele neobişnuite
2. Calculul statistic. Coeficientul de variaţie trebuie să fie mai mic de 5 %. Valori mai mari sunt
suspecte şi este necesară repoziţionarea probelor.
3. Forma graficului. Graficele forţei şi deformaţiilor pot arăta dacă testul este bun. dacă curbele de
deplasare au mai mult decât un maxim sau valoarea maximului nu este clară, atunci poziţia probelor
trebuie schimbată.
4. Maximul deformaţiei. Dacă cele două valori ale deformaţiilor diferă cu mai mult de 30 % testul
este suspect. Se va verifica poziţionarea probelor şi strângerea şuruburilor cadrului traductorilor.
7. Înregistrarea testului şi raportarea rezultatelor
7.1. Pentru fiecare proba încercată se înregistrează automat datele cuprinse în fişa-model din
tabelul 2.
7.2. Valoarea modulului de elasticitate dinamic este dată de media valorilor obţinute pe fiecare din
cele trei probe.
Dacă modulul obţinut pe unele din probele individuale diferă cu mai mult de ±15% faţă de media
probelor, încercarea se repetă.
7.3. Raportul (buletinul) de încercări trebuie să cuprindă datele de mai jos.
7.3.1. Date generale
a. Date despre probă (tipul mixturii asfaltice, dimensiunea maximă a granulei, conţinutul de bitum,
volumul de goluri);
b. Pentru probele confecţionate în laborator:
• numărul giraţiilor compactorului
• temperatura de confecţionare
• temperatura şi timpul de condiţionare a probei
c. Pentru probele prelevate din teren:
• vârsta mixturii asfaltice (dacă se cunoaşte)
• locul şi data prelevării, trafic.
d. Data şi ora încercării.
e. Numărul "Instrucţiunii tehnice de determinare"
7.3.2. Rezultatele determinării:
a. Înălţimea şi diametrul mediu a! fiecărei probe cu precizie de 0,1 mm.
b. Temperatura, de încercare, (precizie 0,5 0C)
c. Timpul de încărcare
d. Perioada de repetare a încărcării
c. Valoarea medie a modulului de elasticitate dinamic, în MPa.

Tabelul nr.2.

Modulul de elasticitate al probelor din mixtură asfaltică

Data confecţionării probei 2/8/96
Data şi ora testării 8/8/96
Tipul echipamentului ELE – MATTA
Identificarea probei 63
Identificarea testului cg63-25
Numărul contractului 4048/96
Diametrul mediu al probei (mm) 100
Înălţimea medie a probei (mm) 65,1
Temperatura de depozitare (0C) 20
Temperatura de testare (0C) 25
Vârsta probei de testat (zile) 6
Coeficientul Poisson 0,40
Perioada pulsului (ms) 3000
Timpul de încărcare (ms) 60
Rezultatul testului Poziţia probei Media
1 2 rezultatelor
Timpul de încărcare al sarcinii (ms) 57,8 58,4 58,1
Maximul sarcinii (N) 1306 1324 1315
Maximul deformaţiei, strain (x10-4 mm) 42,66 40,9 41,37
Coeficientul de variaţie al modulului (%) 1,2 1,4 1,3
Modulul de elasticitate (MPa)3152 3345 3248
8. Calibrarea echipamentului
8.1. Calibrarea echipamentului se face cel puţin odată pe lună sau după 20 de ore de funcţionare,
8.2. Calibrarea se realizează la temperatura camerei utilizând inelul de calibrare cu modulul de
elasticitate cunoscut.
8.3. Se montează inelul de calibrare în locul probei de testare şi se efectuează determinarea
modulului conform procedurii din cap. 6.
8.4. Calibrarea este considerată corespunzătoare dacă valoarea modulului de elasticitate determinat
pe inel este conformă sau diferă cu max. ± 2 % faţă de valoarea înscrisă în certificatul de
etalonare.
8.5. Dacă valoarea modulului de elasticitate nu se încadrează în acest domeniu, se verifică
individual dispozitivele de măsurare ale deformaţiei, respectiv de măsurare a sarcinii de
încărcare.

9. Interpretarea rezultatelor

Modulul de elasticitate este o măsură a “rigidităţii” materialului şi reflectă capacitatea acestuia de a

prelua încărcarea datorită traficului. Rigiditatea mixturilor asfaltice este de mare importanţă pentru
proiectanţii de drumuri în vederea efectuării calculelor de dimensionare.
Rezultatele obţinute la determinarea efectuată în conformitate cu prezentele instrucţiuni ale
modulului de elasticitate al mixturilor asfaltice preparate cu bitum D 80/100, trebuie să se înscrie
între următoarele limite:

Tip climateric
Tipul stratului I+II III
E, MPa
Uzura, SR 174/1 – 97 3600 4200
Legătura, SR 174/1 – 97 3000 3600
Strat de bază, STAS 7970 – 76 5000 5600