CONCURENTA

Concurenţa reprezintă confruntarea dintre agenţii economici (producători sau

consumatori) pentru obţinerea unor condiţii cât mai bune de producţie,
desfacere şi a altor activităţi economice în scopul maximizării profitului.

Concurenţa este o trăsătură fundamentală a economiei de piaţă. Să

identificăm, în schema alăturată, condiţiile care fac posibilă concurenţa.

Concurenţa este posibilă numai dacă:

- preţurile sunt libere;

- agenţii economici dispun de liberă iniţiativă;

- există un cadru democratic ce reglementează

„regulile jocului”;

- agenţii economici sunt numeroşi.

Competiţia dintre agenţii economici participanţi la

actele de vânzare-cumpărare vizează trei aspecte:
cantitatea, calitatea şi preţul bunurilor aduse pe piaţă.

Factorii care determină amploarea concurenţei

Amploarea concurenţei este determinată de următorii factori:

- numărul agenţilor economici vânzători şi cumpărători;

- puterea agenţilor economici vânzători şi cumpărători;

- gradul de diferenţiere al produselor;

- gradul de transparenţă al pieţei;

- capacitatea societăţii de a stimula creativitatea.

Concurenţa, fiind o confruntare, presupune utilizarea unor mijloace şi instrumente specifice

în vederea atingerii intereselor. Aceste mijloace pot fi economice şi extraeconomice.

Mijloacele economice pot consta în:

- reducerea preţului ca urmare a reducerii costurilor;
- îmbunătăţirea calităţii bunurilor şi serviciilor;
- diversificarea structurii sortimentale a bunurilor
oferite;

1
- acordarea unor avantaje cumpărătorilor.
Printre mijloacele extraeconomice se
numără:
- corupţia;
- spionajul economic;
- şantajul;
- furtul de informaţii şi documente;
- reclama bazată pe informaţii false;
- sponsorizarea.
Concurenţa este o componentă
esenţială a pieţei. Simpla existenţă a
concurenţei pe piaţă nu garantează
însă un climat economic sănătos. Dat
fiind acest fapt, regulile unei
economii bazate pe concurenţă trebuie
stabilite de o manieră riguroasă.

În funcţie de metodele folosite în competiţia dintre agenţii economici, concurenţa poate fi:
- loială, corectă, legală;
- neloială, incorectă, ilegală.
Concurenţa loială
Concurenţa este loială, corectă, legală dacă sunt folosite mijloace economice şi sunt
respectate normele în vigoare.
Concurenţa neloială
Concurenţa este neloială, incorectă, ilegală dacă sunt folosite metode extraeconomice ca:
înţelegeri cu un caracter de monopol, răspândirea de informaţii false despre concurenţi sau
sunt încălcate normele în vigoare.

2
În funcţie de modul de satisfacere a intereselor agenţilor economici, concurenţa poate fi:
- perfectă - atunci când interesele agenţilor economici sunt satisfăcute cel mai bine;
- imperfectă - atunci când lipseşte cel puţin una din trăsăturile concurenţei perfecte.
Piaţa cu o concurenţă perfectă= Model ideal, teoretic
Atomicitate perfectă:Agenţii economici
vânzători şi cumpărători sunt numeroşi,
însă au putere economică scăzută.

Omogenitate perfectă:Pe piaţă se găsesc

produse identice, de la ofertanţi diferiţi.

Transparenţă perfectă:Pe piaţă, accesul

la informaţii legate de preţ şi cantităţile
oferite este liber.

Intrare şi ieşire liberă de pe

piaţă:Intrarea şi ieşirea de pe piaţă se fac
pe criterii de eficienţă. Vor intra pe piaţă
agenţii economici care au pentru
produsele lor un preţ mai mare decât costul total mediu (P > CTM) şi vor ieşi de pe piaţă cei
care au un preţ mai mic decât costul total mediu.

Mobilitate perfectă a factorilor de producţie:Orice agent economic îşi poate procura

factorii de producţie de care are nevoie (muncă, pământ, capital).

3
Pe piaţa cu o concurenţă perfectă, preţul se formează prin interacţiunea dintre cerere şi
ofertă. Preţul de echilibru corespunde nivelului la care cererea egalează oferta, la cel mai
înalt nivel de vânzări şi cumpărări.

Pe piaţa cu o concurenţă perfectă:

- dacă preţul scade, cantitatea cerută creşte;
- dacă preţul creşte, cantitatea oferită sporeşte;
- preţul de echilibru se constituie la cea mai mică diferenţă dintre cerere şi ofertă.
Pe piaţa cu o concurenţă perfectă, preţul de echilibru se constituie la nivelul la care diferenţa
dintre cerere şi ofertă este cea mai mică.

Pe piaţa cu o concurenţă perfectă, la nivelul preţului de echilibru profitul este cel mai mare,
deoarece venitul marginal este egal cu costul marginal şi cu preţul.

Vmg = Cmg = P

Piaţa cu o concurenţă monopolistică=Mulţi vânzători şi cumpărători

Concurenţa monopolistică se manifestă în cadrul pieţei prin îmbinarea unor elemente
specifice pieţei perfecte cu altele, caracteristice monopolului.

Atomicitate:
Agenţii economici, cumpărători şi
vânzătorii, sunt numeroşi, însă au
putere economică scăzută.
Produsele similare, dar
neomogene:
Produsele de pe piaţă sunt similare,
însă nu identice. Produsele se
diferenţiază printr-un element
particular (exemplu: bomboane cu
căpşuni - bomboane cu fragi).
Accesul liber într-o ramură:
Nu există restricţii pentru un
produs la intrarea într-un anumit
domeniu.
Fidelitatea clientului:
Este dobândită prin calitatea
produsului, reclamă, ambalare,
condiţii, servicii post-vânzare.

4
În condiţii de concurenţă monopolistică, preţul se supune unor tendinţe contradictorii:
- tinde să crească din cauza cheltuielilor promoţionale sporite;
- tinde să scadă prin preocuparea firmelor pentru creşterea vânzărilor.
Pe termen scurt:
- maximizarea profitului total se va realiza la acel volum al producţiei la care costul marginal
este egal cu venitul marginal şi cu preţul (Cmg = Vmg = P);
- firma monopolistă poate exercita putere de monopol prin marca de fabricaţie;
- preţul este mai mare decât costul total mediu şi costul marginal, prin urmare firma obţine
supraprofit.
Pe termen lung, în cadrul pieţei cu o concurenţă monopolistică:
- se înteţeşte concurenţa întrucât în cadrul pieţei intră mai multe firme;
- profitul maxim este obţinut atunci când venitul marginal este egal cu costul marginal (Vmg
= Cmg).

Piaţa cu o concurenţă de oligopol=Puţini, dar puternici

Principala piaţă cu concurenţă imperfectă în economia de piaţă contemporană este
oligopolul. Caracteristicile acestei pieţe sunt prezentate în schema alăturată.

Firmele aflate în concurenţă pot oferi bunuri omogene sau diferenţiate.

Incertitudine:
Căutători de preţ.
Număr mic de producători:
Oferta este concentrată.
Accesul dificil in ramură:
Avantajele tehnologice sunt
foarte bine valorificate,
producţia este mare, costurile
sunt menţinute la un nivel
scăzut, iar preţul trebuie să fie
flexibil.
Interdependenţa între
producători:Decizia unuia
dintre producători va influenţa şi
celelalte firme prezente pe piaţă.
Produs (omogen sau
neomogen) oferit de un număr
mic de firme:
Cererea îşi păstrează
atomicitatea.

5
Formarea preţului pe piaţa cu o concurenţă de oligopol= Agenţii economici - „căutători
de preţ”

În condiţii de oligopol, preţul se formează în funcţie de comportamentul firmelor şi are

caracteristicile unui joc strategic.

În cazul oligopolului necooperant orice decizie a unui producător influenţează deciziile

celuilalt.Fiecare firmă va avea un comportament de adaptare.

Interdependenţa şi incertitudinea sunt caracteristicile cele mai importante ale pieţelor de tip
oligopol.Incertitudinea poate fi eliminată în cazul înţelegerilor de tip cartel.În acest caz se
urmăreşte maximizarea profitului „reunit”.

Piaţa cu o concurenţă de monopol= Producătorul rege

Piaţa cu concurenţă de monopol se caracterizează prin dominaţia unui singur producător,
deoarece produce şi vinde un bun economic pentru care nu există înlocuitori. Firma impune
cantitatea, calitatea şi preţul bunului respectiv.

În condiţii de monopol,
preţul este un factor
endogen. Preţul depinde
de:- evoluţia cererii şi a
costului de producţie;-
veniturile încasate;-
mărimea profitului.

Chiar dacă monopolul

exercită controlul asupra
preţului, cantitatea cerută
nu poate fi controlată. Dacă
scade cererea, profitul va
scădea şi el. Fiecare unitate
vândută în plus aduce un
profit egal cu diferenţa
dintre preţ şi costul total
mediu.

Situaţia de monopol este temporară, în aceste condiţii sunt luate în considerare şi modalităţi
alternative de gestiune:
- maximizarea cifrei de afaceri
- pentru a împiedica intrarea altor agenţi economici pe piaţă;
- gestiunea în stare de echilibru
- profit nul, practicată de monopolurile publice;
6
- stabilirea preţului la nivelul costului marginal
- în monopoluri cu administrare publică.

Monopsonul-oligopsonul= Puterea cumpărătorului

Piaţa cu concurenţă monopsonică presupune un număr mare de ofertanţi ai unui bun sau
serviciu omogen, dar un cumpărător unic (spre exemplu, singura firmă de tricotaje dintr-o
anumită regiune care se aprovizionează cu materie primă de la fermierii din zonă). În acest
caz cumpărătorul determină preţul.

Dacă pe piaţă există mai mulţi cumpărători, însă numărul acestora rămâne în continuare mic,
în condiţiile în care numărul ofertanţilor rămâne mare, avem de-a face cu o piaţă cu
concurenţă oligopsonică.

7
8