reistoria Siberiei este marcata de o varietate de descoperiri arheologice ce indica

existent unor civilizatii si culturi. Conform cercetariilor privind genealogia

genetica, primii oameni au locuit in Siberia in anul 45 000 i.en., oameni ce aveau
sa populeze America de Nord dinspre vest (la vremea respective, fiind era glaciara,
Rusia si America de Nord erau legate de ghetari). In Chalcolithic/ epoca cuprului,
Siberia vestica a fost populate de populatii nomade si pastorale, in vreme ce
padurile de taiga si de tundra din Siberia estica au fost populate de vanatori-
culegatori pana in evul mediu. Primii locuitori cunoscuti ai Siberiei Centrale erau
yenisienii ce vorbeau o limba diferita de populatiile uralice si turcice tarzii.
Ketzii erau considerati ultimii locuitori ramasi ai migratiei timpurii. Pe plajele
lacurilor siberiene s-au inregistrat urme de activitate umana din perioada
Neoliticului (tumuli, cuptoare si alte artefacte). Dupa yenisieni au urmat uralicii
samoyedesii, care au venit dinspre nordul regiunii Ural. Urme ale populatiei Selkup
s-au gasit in regiunea Sayan, carora li s-au atribuit artefactele gasite ce au fost
datate din epoca bronzului. Desi fierul le era necunoscut, erau buni mestesugari in
prelucrarea bronzului, argintului si aurului cu care fabricau diverse ornamente si
obiecte de arta.