HOMEOPATIA, O METODÃ TERAPEUTICÃ TRADITIONALÃ SI NATURISTÃ

Motto: "Medicina este o opinie."

M. BONTEMPELLI

Homeopatia e o forma de terapie complementara, care ia in considerarea

pe tot omul si nu doar simtome in parte.

Aceasta terapie se bazeasa pe principiul corp, spirit si suflet sunt o

unitate si problemele fizice nu pot fi bagate de seama fara a se lua
in considerare si constitutia si semnele personale individuale daca se
doreste ca tratamentul sa aibe succes.

In contradictie cu medicina scoli (medicina alopatica), unde pacientii

cu aceasi boala primesc acelas medicament, in homeopatie
medicamentatia depinde de multe factori, ca de exemplu de natrua
omului, starea de spirit si stilul de trai a fiecaruia. Aici
importanta consta in a avea capacitatea de a intelege si interpreta
simtomele din inainte de a lua substanta ca disarmonie interioara. Sa
se tina aceasta intr-un echilibru curgator in relatia existenta ii da
posibilitatea homeopatului, sa gaseasca cauzele provocarii a
tulburarilor, mai ales cind acestea se tot repeta.

Aplicarea terapiei homeopatice corespunde cu legea cea mai de sus a

interventiei medicale: Ea nu produce nici o dauna. Multe tulburi de
toate zilele se lasa autoterapate cu aceasta terapie, cu succes si
fara pericol, insa la o inrautatire a simtomelor ar trebui totus
consultat un medic. Citeva inbolnaviri cronice se pot ameliora cu
homeopatica, dar aici ar trebui de la inceput sa fie consultat un
homeopat bun.

Istoria homeopatiei

Teoriile si principiile homeopatiei isi au izvorul in medicina

traditionala, care sa intemeiat in Grecia si Roma de mii de ani.

In secolul al 5-lea iCh medicul grec Hippokrates sustinea tesa, boala

nu e dat de zei, ci e o
consecinta a anumitor influente naturale, si pacientul trebuie
indemnat sa-si activeze autoputerile de vindecare. Teoriile de atunci
se bazau pe terapia contrarie, unde se recomanda bolnavilor sa ia
substante care produceau simptome opuse. Diareea se trata de exemplu
cu un leac care producea constipatie.
Hippokrates a desvoltat legea similantei dupa principiu: "Asemeneaul
sa fie tratat cu asemeneaul" Aceasta teorie spune, ca substante care
produc la un om sanatos anumite simtome, asemenea simtome se vindeca
cu aceasta substanta la un om bolnav.Veratrum album (strigoaia), o
substanta eficienta inpotriva colerei, produce o curatire a
intestinului, care la o dosare inalta duce la o deshidratare puternica
- o tulburare care apare si la colera. Intr-e secolul 1 si 5 d. Ch
romani au obtinut alte progresse in medicina: au adaugat in cartile de
medicina alte plante medicinale, au avut grija sa se inbuntatatese
higiena si au studiat structuri si functii a corpului human, chiar si
cu restrictii din cauza unor tabuuri sociale, care interzicea
obductia. Cunostintele medicinale antice au fost luate in cuprinsul
lucrari Anatomia si fiziologia de Galen (130 -200 d. Ch.) un medic
roman insemnat. El a preluat multe recunosteri a vechilor greci,
printre care si "medicina homorala", a lui Aristoteles, invatatura
despre cele 4 lichide a corpului" - singele, mucoasa, fierea galbena
si neagra - care trebuie sa fie in echilibru, ca sa se garanteze
sanatatea.

Dupa decaderea imparatiei Romane au mai avut putine inoiri renumite

loc. Fitotlogia, influentele religioase si teoriile lui Galen erau
baza intelegerii si a tratarii bolilor pina in secolul 17. Abia prin
medicul si alchimistul elvetian Paracelsus (1493 - 1541) a obtinut
medicina noi impulsuri. El a trezit din nou la viata vechile
"invataturi gecesti signatura", conceptia, ca se poate trage conclusia
despre capacitatile de vindecare a unei plante dupa aparitia
exterioara a ei - "Signatura" zeiasca. Rodopasca (Chelidonium majus)
de exemplu se folosea la inbolnavirea a ficatului si a fierei,
deoarece sucul ei galben semana cu fierea.
Paracelsus a ajuns la conclusia ca bolile nu proveneau de la puteri
tainice, ci din cauza a factorilor din exterior ca alimente stricatesi
apa. El cerea sa se sprijine autovindecarea corpului si sa se limiteze
observatiile asupra cunostintelor profunde a naturi si asupra la felul
de actionare. In conclusia la teoria lui toate plantele si metale
contineau substante aktive, care sa fie prescrise la anumite boli. Pe
baza de cunoastere din experienta si mai putin pe cea de alchimie el a
demonstrat chimia si mai tirziu medicina farmaceutica si a introdus
medicamente noi ca opium, sulful, fierul si arsenul in repertoriul de
atunci, in cuprinsul simtomelor.Ca cercetator a proprietatilor
medicinale si chimice a multor substante si ca aprobator a regulei de
asemanare a lui Hippokrates "Simila similibus curantur" Asemanarea sa
fie tratata prin asemanarea; el devenise persoana cheie in privinta
desvoltarii a homeopatiei.

Inceputurile homeopatiei
In anul 1780 a inceput Samuel Christian Hahnemann (1755- 1843) sa
practice medicina ca medic. El a practicat noua ani desilusionat de
metodele dure a medicinei de atunci. In ariticole de ziare si magazine
el lauda obiceiurile medicinale din timpurile acelea si in aceslat
timp cerea o inbunatatire a higienei publice, a mediului locuintelor
si a alimentatiei, aer proaspat si miscarea fizica. Convingerea si
senzatia ca, "umbla in intuneric" in cea ce privea de a avea o baza
asigurata in cea ce privea sanatatea si boala, la determinat sa-si
abandonese cabinetul medical.Revolutiile si technologisarea
industriala a acelui timp a dus cu el si faptul ca sa inceput sa se
isoleze substantele active ca atare din plantele medicinale ca,
morfina din mac in anul 1803. Asa a inceput Hahnemann in anul 1790 cu
o serie de autoexperimentari cu directivele a homeopatiei. El a
experimentat cu chinina in dose diferite si rezultatele obtinute le-a
scris. Desi nu se inbolnavise de malarie, el obtinea aceleas sintome.
Cu fiecare administrare de chinina se intorceau simtomele, tineau
citeva ore si dispareau indata de intrerupea stimulentul inbolnavitor.
Hahnemann a testat chinina si la alte persoane sanatoase. Cei ce se
supuneau acestei examinari trebuiau sa renunte la mincaruri intensiv
codimentate si bauturi stimulante ca alcohol si cafea, deoarece el
avea impresia ca cu asta se poate influneta rezultatul. El a repetat
testele cu alti ca medicamente, de exemplu cu arsen si matraguna
(atropa belladonna) si nota rezultatele pentru fiecare substanta ca
"imagine proprie a medicamentului"

Sase ani mai tirziu, dupa examinari numeroase, Hahnemann a extins

cercetarea si pe bolnavi. Inainte de administrarea medicamentatiei
pacientul era consultat in aminunt si tulburarile er notate cu
exactitate. El alcatuia o dare de seama pentru fiecare cas in parte
despre conditiile de trai, si starea generala a sanatatii,
mentalitatea despre lumea si alte factori, ce puteau avea efect
positiv sau negativ asupra starii de dispozitie. Dupa regula a
similaritatii el echilibra pe cit se putea imaginea a tulburari a
sanatatii si cea a medicamentului pe care o recomanda.

Evolutia si definitia

Cu munca lui Hahnemann a creat un cu totul nou concept medical. El la

numit "homeopatie" din greaca homeo (asemanarea) si pathos
(suferinta). In 1810 el a publicat lucrarea lui principala "Organon a
artei de vindecare", si doi ani mai tirziu el a predat homeopatia la
universitatea din Leipzig. In timpul vietii lui el a executat 100 de
examinari de medicamente si a desvoltat continu teoria si practica a
sistemului.
Institutiile medicale lau atacat pe Hahnemann si teoriile sale, si
pentru asta el sa revanjat pentru asta fata de medicina academica cu
critici stralucite. Pe linga asta el ii mai supara si pe farmacisti ca
prescria intodeauna doar o substanta si nici o mixtura talmes-balmes
(ce era mai lucrativa). Insa cortegiul triumpfal pe care incepuse sa
faca homeopatia in al 19 secol in Europa, Asia si in America de nord
si sud nu mai putea fi stopat. In SUA sunt considerat de a fi
precusori a homeopatiei Dr. Constantin Hering (1800 - 1880) si Dr.
James Tyler Kent (1849 - 1916). Cind murise Hahnemann in anul 1843
homeopatia prinsese deja in mult tari ale lumi radacini, cu toata
dusmania si neincrederea dintre reprezentantii a medicini academice si
a homeopatiei. Intre ani 1860 si 1890 homeopatia era in floare, se
deschideau multe clinici si scoli de homeopatie, se examinase multe
substante care au exbandat puternic Materia Medica. Printre discipoli
lui Hahnemann erau multi medici academici care sau indepartat dupa
experienta cu o terapie de medicina academica, ca de exemplu medicul
engles Frederick Quin (1799 - 1878) care datorita lui Camphora se
vindecasera de Cholera. Dupa ce el il visitasera pe Hahnemann in anul
1829 in Germania a deschis in anul 1849 primul spital homeopatic in
Londra. Acolo in timpul epidemiei de colera din 1845 rata de
mortualitate era la jumate decit in celalalte spitale. Aceasta
informatie era tinuta sub cheie de Board o Health britanic, deoarece
exista teama ca sar fi putut sa se inchida un cabinet care sa se
exprima inpotriva mentineri a adevarului si progres a stiintei. Asta
dovedeste ce influenta a avut institutia medicinei academice de pe atunci.

Prepararea substantelor homeopatice

Medicamentele sunt doar atunci homeopatici cind sunt prescrise dupa

regula similaritatii si cind imaginea medicamentului este cit se poate
de identica cu imaginea tulburari a pacientului. La alegerea
preparatului corect nu se poate renunta la experianta, puterea de
judecata si dexteritatea a homeopatului. Substantele se vor prepara in
diferite concentratii dupa indrumarile exacte.

Potentele

Hahnemann a stabilit reguli exacte pentru prepararea a substantelor

homeopatice. Cantitatile si metodele de preparare au fost controlate
stiintific in mod sever. El a desvoltat unicul proces de "potentare",
in care se transfera toata puterea sau potenta a substantei efective
pe substanta de suport.

Teoria diluarii.
Multe leacuri se baseaza pe substante foare active sau toxice.
Hahnemann constatase ca in diluari foarte mari ele nu mai produc nici
un efect reversibil. Prin asta el a descoperit ca cu cit se va dilua
mai mult substanta mama, cu atita era efectul mai patrunsator si cu
atita dosa necesara era mai mica. La o diluare mare e imposibil, ca la
sfirsit sa se mai pastreze si un molecul de substanta mama in
substanta purtatoare de informatie. De acea homeopatica e cu totul
sigur desi provine de la substante foarte toxice, chiar si pentru
copii. Asta e si motivul pentru ce multi medici academici si oameni de
stiinta sunt foarte sceptici in cea ce priveste efectul a homeopatici.

Potenta recomandata va fi stabilita de homeopatul in functie de

factori ca tipul de tulburari, constitutia pacientului si conditiile
de viata a pacientului.

Homeopatica de regula se produce in asa numita potenta D (scala

decimala) si potenta C (scala centesima). La potenta D factorul de
diluare e 1:10 (o picatura din tinctura mama se dilueaza cu 9 picaturi
de solutie alcohol apa) la potenta C factorul de dilutie e 1:100 (o
picatura de tinctura mama se dilueza cu 99 de picaturi de solutie
alcohol apa) Leacurile sunt denumite cu numele lor si cu potenta pe
care o au de exemplu D6 sau C12, litera indica ce factor de dilutie e
iar cifra de cite ori a fost diluat leacul.

Diluarea si scuturarea

Prepararea a unei potentei.

Pentru o potenta de D se iau 1 picatura din tinctura mama si 9

picaturi din amestecul de apa alcohol se scutura bine de tot eprubeta
in care sa facut dilutia acum rezulta un leac cu potenta D1, intr-o a
doua eprubeta se pune din aceasta dilutie de D1 o picatura si se
adauga alte 9 picaturi de amestec apa alcohol si acum rezulta leacul
cu potenta D2, de aici se ia iar o picatura si se pune in a 3 eprubeta
peste care se pun alte 9 picaturi de amestec de apa si alcohol, astfel
obtinem leacul cu potenta de D3. Procedeul se contiunua pina ce am
ajuns la dilutia dorita in care cifra de dupa litera D sau C arata de
cite ori sa diluat in felul deschris tinctura. Cind sa ajuns la
dilutia dorita se stropeste cu aceasta solutie lactosa si se fac
globulele sau tablete care poarta numele de la substanta de unde
provine solutia putatoare de informatie si potenta la care a fost
diluata.

Tinctura mama se prepara maruntind planta sau substantele de tip

animalic ca steaua de mare pe cind alte substante se dizolva in apa
sau sunt macinate. Substanta se pune la macerat intr-o solutie de
alcohol cu apa 90% alcohol si 10% apa. Dupa macerare se filtreaza
mixtura care se pune intr-o sticla bruna pentru pastrat si e solutia
mama pentru pasul urmator potentarea leacului dupa metoda mai sus
descrisa.

Descrierea unor leacuri homeopatice

ALLIUM CEPA
(allium cepa) ceapa de bucatarie

Ceapa lasa sa lacrimeze ochii si irita mucoasa nasului, homeopatic se

va folosi la tratarea a tulburarilor care au reactii asemanatoare
asupra corpului, ca raceala sau gripa. Allium cepa a fost examinata de
Dr. Constantine Hering in anul 1847

Imaginea leacului

Melancolie, neliniste si frica fata de durere sunt semnele la pacienti

care raspund bine la allium cepa; insa le lipsesc simtome batand la
ochi pentru probleme sufletesti.

Allium cepa se introduce pentru tratarea tusei si a racelilor, care au

guturai care irita piela si fac rani. Simtomele apar de cele mai multe
ori la vreme rece si vint umed. Ele pot sta si in legatura cu alergia
la polen mai ales cind bolnavul reactioneaza sensibil la mirosul
florilor. Leacul aduce si servici bune la tratarea a durerilor
nevralgice, care se plimba de la o parte a corpului pe cealalta.

Guturai

Simtome: guturaiul irita pielea nasului si buza de sus. Es produce asa

numitul "nas picurator". Alte simtome sunt stranutatul continu si un
nas infundat, infundatie care se schimba de la o nara la alta sau e
doar una afectata. Allium cepa se potriveste chiar bine la gripa,
raceli si alergie la polen; pentru tratarea alergiei la polen se mai
necesita si alte leacuri.

Inbunatatire a stari: aer proaspat

Inrautatire a stari: incaperi calde, seara,

Inflamatii a ochilor

Simtome: secretie marita cu tendinta de a freca ochi. Ochi sunt rosi,

umflati, sensibil la lumina si apare mincarime pe ele.
Inbunatatire a stari aer proaspat
Inrautatire a stari in incaperi calde, seara, la frecat ochi, tuse

Infectii in git si piept

Simtome: laringita cu raguseala si dureri de git sau tuse, la care e

senzatia ca se rupe laringele. Pacientul are tendinta sa sugrume
tusea. Durerea poate sa emane pina la urechi. Simtomele evolueaza in
contact cu aer rece sau dupa o raceala, insotita cu o respiratie grea
fluierinda.

Inbunatatire a stari: aer proaspat

Inrautatirea a stari: in incaperi calde, seara

Dureri nevralgice

Simtome: durere arzinda, intepeninda in alteratie a unui parti a

corpului cu cealalta parte, afectat sunt fata, capul, gitul si
pieptul. Durerea poate sa apar in urechi, cap (in spatele fruntii) sau
masele. Allium cepa se administreaza si dupa amputatii cind apar
durerile fantoma.

Inbunatatire a stari: aer curat

Inrautatire a stari: incaperi calde.

Arnica
Arnica montana (arnica)

(Aceasta floare cu calitati fitoterapeutice a deschris deja Laurentiu

si asta intr-un mod foarte frumos si placut. Eu redau doar valoarea si
folosirea ei in homeopatie.)

imaginea ptr. leac

Cel mai bine isi fac efectul la persoane care isi reneaga tulburarile
sau ignoreasa serios starea lui. Ele prefera sa ramana singure, sunt
irascibil, fara odihna si moracanosi. Alte simtome mai sunt o
slabiciune de a se concetntra si sunt uituci, au cosmaruri si o
fantazie bolnavicioasa.

Arnica se recomanda des ca remediu de urgenta in urma unui accident, o

operatie, nastere sau un tratament de dinti, la dureri articulare,
febra si la unele probleme de piele, dar si in cazuri de tristete din
doliu.

Soc raniri si alte tulburari

Simtome: efecte post traumatice dupa un soc, ranir sau operatii, mai
ales la hemoragi, stivire, unflaturi si dureri articulare, surmenaj si
suprasensibilitate care merge pina acolo ca chiar si patul pare sa fie
prea tare. Arnica se administreaza la raniri, ca un ochi vinat sau un
corp strain in ochi, comotie cerebrala (provocata din cadere sau
lovire pe cap) si hemoragi nasale.
Inbunatatirea stari: prin culcare cu capul sub nivelul picioarelor
Inrautatirea stari: frig, umeseala, atingere, liniste, miscare, vin.

Dureri dupa nastere

Simtome: durere de rana in vagin, mai ales noaptea

Inbunatatirea stari: culcat cu capul sub nivelul picioarelor

Inrautatirea stari: frig, atingere, miscare.

Dureri de dinti si probleme cu gingia

Simtome:

Dureri de dinti sau gingie ce singereaza se poate trata cu arnica

(excurs in astfel de cazuri e mai bine sa se consulte in orice
imprejurime dentistul, ca in cazul unei cari si o infectie la radacina
dintelui numai el poate ajuta efectiv).

Inbunatatirea stari: prin culcat,

Inrautatirea stari: prin cea mai mica atingere, miscare

Durer articulare si musculare

Simtome: artritis, luxatii sau entorse a articulatilor, care se simt

de a avea rana si sunt sensibil. Arnica ajuta sa treaca mai repede o
unflatura, durerea a unei entorse, lesarea a unei vene, sau la
fractura, a musculaturei dupa un crampe, febra musculara sau
suprasolicitare.

Inbunatatirea stari: prin culcat

Inrautatirea stari: prin cea mai mica atingere, miscare.

Febra

Simtome: cap fierbinte, corp rece si surmenaj. Scaunul vinturile si

transpiratia miros a ou clocite, vesica urinara si intestinul se pot
goli necontrolat (incontinenta). Arnica e recomandat si cind apare
febra sub forma de crise ce se reintorc.
Inbunatatirea stari: culcat, capul asezat sub nivelul picioarelor
Inrautatirea starii: imprejurare rece, umezeala, atingere.

Probleme de piele

Simtome: piele tare, uscata cu umflaturi in urma intepaturilor de

insecte, bataturi, mici umflaturi dureroase, exeme rosi de piele cu
basici ca si furunci la varice.

Inbunatatire: culcat,
Inrautatire: frig, umezeala, atingere.

Ignatia
Ignatia amara syn. Strychnos ignatia (fasolea St. - Ignaz)

Saminta a fasolei St.-Ignaz original era folosit de bastinasi filipin

ca amulet pentru a combate si de a vindeca boli. Jesuiti spaniol au
adus in secolul 17 saminta in Europa. Ele contin strichina o substanta
administrata oral e o otrava foarte puternica. Leacul homeopatic a
fost examinat de Hahnemann si publicat in lucrarea sa Invataturile
curate a leacurilor (1821 - 34)

Imaginea pentru leac

Ignatia se potriveste pentru oameni - in special femei - cu probleme

emotionale, de exemplu dupa un divort, sau tristete in cazul unei
morti. Ele sunt sufleteste instabil, creativ si hipersensibil. Ele
tind spre schimbari de dispozitie, automila si isterie, in urma
sentimentelor sublimate. Tipic la ele e sa aibe pretentii exagerate de
la persoanele cele mai apropiate de ele. Le cade greu sa se desparte
de partenerul lor chiar si cind sunt desamagite de el.
Cu ignatia se trateaza simtome care stau in contradictie, ca de
exemplu probleme de stomac care se inbunatatesc dupa mincare, dureri
de git care se inbunatatesc dupa mincare solida. Se intalneste des la
ele sensibilitate la dureri, tendinta de a casca, repulsie mare pentru
locuri cu adunari mari de oameni si frica fata de pasari, in special
fata de gain.
Ignatia deserveste tratarea tulburarilor provocate de stres sufletesc,
de exemplu dureri de cap, zvacnir a musculaturi neintentionate,
probleme de digestie ca voma si greata ca si dureri de git.

Tristete si stres.

Simtome tipice sunt lesinul, risul si plinsul in acelas timp sau un

comportament isteric care e in urma a unei incapacitati de asi exprima
sentimentele
Inbunatatire: respiratie adinca
Inrautatire: Grij, inpovorare sufleteasca, cafea, tutun.

Dureri de cap

Simtome: dureri spasmodice, de parca e infipt un cui in lateralul

capului, de multe ori cu o sensatie grea si fierbinte, mai ales dupa
probleme sufletesti.

Inbunatatire: culcat pe partea afectata, sa fie sprijinit capul

Inrautatire: Vorbitul tare, aplecatul, stat in camere afumate.

Tulburari nervoase

Simtome: sficnir , sficnir nervoase nevrute sau amorteala pe fata si

in membre, crizse spasmice ce se repeda la parese isterice, sau tic
nervos. Ignatia se administreaza la turlburari care sunt declansate
prin soc, tristete sau alte emotii puternice.

Inbunatatire: caldura, schimbarea pozitiei, presiune puternica pe

domeniul afectat, dupa mincare.
Inrautatire: aer rece, atingere, inpovorare sufleteasca, mirosuri
puternice.

Indigestii

Simtome: Greata si vomat cu o inbunatatire prin mincat, rigaiala ,

sughiti, saliva amara in abudenta, sensatie de foame ce nu poate fi
satisfacuta. Ignatia poate fi administrata si la probleme a
intestinului gros, diarie, constipatie si hemorois, care apar din
cauza problemelor emotionale.

Inbunatatire: a sta culcat sau a presa domeniul afectat; schimbarea

pozitiei de culcat, a urina, a minca.
Inrautatire: aer rece, atingere, mirosuri puternice, cafea, tutun.

Dureri de git

Simtome: dureri de git si ingreunare la inchitit, desi dupa mincat

mincare consistenta apare o inbunatatire. Citeodata apare si o tuse
latranda.

Inbunatatirea starii: caldura, schimbarea positiei, mincat.

Inrautatirea starii: atingere, aer rece, probleme sufletsti cafea, tutun.

Nux vomica
Strychnos nux-vomica (Loganiaceae)

Imaginea pentru leac

Nux vomica se asociaza cu persoane care se streseasa singur din cauza

patimei de lucru. Dorinta de afirmare, infloresc la solicitari si sunt
de obicei intreprinsatori sau in positii de conducere. Ei sunt
hipersensibil si suporta doar cu greu critica, au insa o inclinatie
spre perfectionism si sa critice pe alti. Ei pretind de la ei insusi
performante in munca si in timpul liber si tind spre exacerari in cea
ce priveste sexul, mincarea copioasa si consumul de cafea alkohol si
medicamente. Asta poate duce la incordari, insomni si tulburari in
digerare. Cind corespund imaginea leacului cu cea de tulburare se
administreaza nux vomica la irascibilitate, insomni, probleme
digestive, raceli, gropa, astma, infectii veziculare si probleme in
timpul menstruatiei si sarcina. Tulburarile se pot inrautati la frig,
zgomot, lumina si mirosuri.

Irascibilitate si insomnie

Simtome: mahmureala cu insomni si dorinte de cearta in urma unui stil

de viata in abudenta cu prea mult alcohol, cafea sau stimulanti.
Dureri de cap strapungatori in domeniul fruntii. Trezirea in jurul
orei 4 de dimineata fara a mai adormi inca odata si iritatie.

Inbunatatire: caldura, linistea, bauturi fierbinti

Inrautatire: frig, aer proaspat, zgomot, lumina mirosuri puternice.

Indigestii:

Simtome: Probleme de digestie si voma cu greu, diarie insotita de

crampe intestinale si greta cu colici. Constipatie, care impiedica o
golire totala a intestinului. Abdomenul e icordat si balonat. Exista
dorinta pentru stimulanti si mincare codimentata, grasa cu multe
calori, chiar daca prin asta se inrautateste situatia.

Inbunatatire: caldura, linistea, somnul, presare puternica pe

abdomen, seara.
Inrautatire; frigul, atingerea, zgomot, surmenas intelectual,
sublimarea sentimentelor, intre orele 3 si 4 de dimineata, substante
stimulante, de mincat mincaruri puternic codimentate.

Raceala si gripa
Simtome: guturai in timpul zilei, mai ales in incaperi calde, insa nas
infundat noaptea. Stranutat, dureri de git, tuse uscata care gidila,
dureri de cap, ochi lacrimind durind si fiind sensibil sau o gripa cu
dureri musculare si frisoane sunt tipic.

Inbunatatire: caldura, somn, de a fi singur

Inrautatire: vereme rece uscata, atingere zgomot, de dimineata intre
orele 3 si 4.

Probleme de sanatate la femei

Infectie veziculara cu crampe veziculare, necesitate deasa de a urina

fara golire totala, menstruatie ce vine prea devreme neregulata cu
scurgere abudeneta de singe cu crampe, tendinta de lesin inainte de
menstruatie, cu sindrom premenstrual si cu indistpozitie pot fi
tratate cu acest leac. In timpul sarcini amelioreaza nux vomica
surmenajul, necesitatea de a merge des la urinat, amorteala in miini,
crampe in picioare, constipatia si greata de dimineata.
Inbunatatire: prin caldura, dormit, seara, presare pe domeniul
afectat, liniste , spalat, compresii calde.
Inrautatire. Surmenaj intelectual, atingere, zgomot, substante
stimulante, de a minca, mincaruri puternic codimentate.

Tabacum
Nicotiana tabacum (tutunul)

Imaginea ptr. leac

Oameni - tabacum se simt slabiti si estanuati si nu reusesc sa se

concentreze mutl timp.
Simtomul cheie e grata, asemanator ca la prima inhalatie de fum de
tutun, care declanseaza o sentatie de rece in corp. Tabacum se
administreaza la rau de calatorit, indigestie acuta, mai ales in
timpul sarcinei sau la chemoterapie. Leacul ameloreaza o diarie acuta
sau constipatie cronica cu paresa a finalului intestinului gros sau
spasme. Un simtom tipic ar fi sentatia de entorsa a finalului a
intestinului gros sau a intestinelor insotit de epuisare si crampe.

Inbunatatire: frigul si compresi reci pe domeniul afectat, in amurg,

descoperirea a abdomeniului, otet sau mincaruri si bauturi acre.
Inrautatire: caldura si frig exagerat, seara, de a fi culcat pe partea
stinga, miscarea prin mijloace de transport, deschiderea ochilor.

Alopatia, termen provenind din cuvintele grecesti allos, însemnând altul si

pathos, însemnând boalã, desemneazã metoda traditionalã si stiintificã de
terapeuticã medicamentoasã, care foloseste doze active farmacodinamice,
combãtând cauza, modificãrile patogenice si simptomele bolilor, în vreme ce
homeopatia, termen provenind de la cuvintele grecesti homis, însemnând egal,
asemãnãtor si pathos, însemnând boalã, desemneazã doctrina terapeuticã
inauguratã de Hahnemann (pãrintele homeopatiei), la sfârsitul secolului al XVIII-
lea, în virtutea cãteia boala se trateazã cu remedii care produc, la omul sãnãtos,
simptome asemãnãtoare.

În România a fost practicatã încã de la mijlocul secolului trecut, iar în 1968 a fost
recunoscutã în cadrul Societãtii Stiintelor Medicale si a luat fiintã Farmacia
Homeopatã. Aceste remedii se dau în dilutii foarte mari si au la bazã în special
extracte de plante de unde plasarea homeopatiei în cadrul metodelor terapeutice
naturiste.
Pentru a vindeca o boalã anume, trebuie sã facem ca bolnavul în cauzã sã ia un
medicament care, administrat subiectului sãnãtos, îi produce respectiva boalã.
Aceste virtuti existã, din moment ce homeopatia are în spate deja douã secole
de practicã, din momentul aparitiei sale, timp în care ea a supravietuit si a
actionat, iar cercetãtorul avizat poate sã-I desluseascã chiar un curs continuu,
ascendent, concretizat în cresterea numãrului adeptilor, a publicatiilor de
specialitate ca si a manifestãrilor stiintifice tot de specialitate, în care se dezbate
în exclusivitate problematica complexã a acestei ramuri terapeutice.

Stâlpii de rezistentã ai edificiului homeoterapic se concretizeazã din punct de

vedere conceptual în trei mari principii fundamentale:

 principiul similitudinii ("Similia similibus curantur") - prin care se întelege

tratarea bolnavului printr-un agent terapeutic capabil de a produce într-un
organism sãnãtos o simptomatologie asemãnãtoare bolii sale
 principiul dilutiei remediilor si a dozelor infinitezimale - administrarea
se face în cantitãti mici, infinitezimale
 principiul individualizãrii în terapie - este o disciplinã individualizatã,
adresatã bolnavului, nu bolii în sine

În cazul homeopatiei, ca si în cel al acupuncturii, se semnaleazã faptul cã existã

specialisti în multe orase ale tãrii. Acestia au fost instruiti în mod oficial în cadrul
unor cursuri periodice de specializare si perfectionare organizate de cãtre
Ministerul Sãnãtãtii. Mai mult, existã chiar si farmacii care preparã produse
homeopatice. Ce si în cazul acupuncturii, un tratament homeopatic este bine sã
fie efectuat numai dupã ce tratamentele clasice s-au dovedit ineficiente. În toate
cazurile, acest tratament trebuie precedat de un control de specialitate si urmãrit
de pe aceste pozitii.

Medicamentul homeopat, denumit remediu homeopatic, este o substantã diluatã

si dinamizatã. Homeopatia nu înseamnã fitoterapie, adicã terapie prin plante.
Originea remediilor este foarte vastã: compusi anorganici si organici, produsi
vegetali, animali, microbieni (elemente chimice si acizi, baze sau sãruri ale lor,
produsi de excretie si secretie, preparate din diverse organe, culturi sau secretii
microbiene).

Se pot distinge trei abordãri distincte în acest domeniu:

1. tehnica de tratament unicistã,

2. tehnica pluralistã
3. tehnica complexistã.

Unicismul prescrie un singur remediu ce va fi administrat în una sau mai multe

prize. Rãspunsul terapeutic vine însã mai încet, pentru cã nu întotdeauna este
usor de gãsit remediul care sã se potriveascã cel mai bine bolnavului, care îsi
poate pierde din aceastã cauzã încrederea în terapie. În cazul în careacest
remediu este gãsit, reactia este rapidã iar vindecarea survine de-a dreptul
spectaculos.

Pluralismul alterneazã diferite remedii considerate complementare pentru a

acoperi ansamblul simptomelor unui pacient. Practicienii preferã sã nu prescrie
mai mult de trei remedii simultan si evitã sã asocieze douã remedii de acelasi tip
(de exemplu douã remedii de origine vegetalã).

Complexismul constã în amestecarea remediilor într-un singur preparat.

O altã tehnicã des folositã în homeopatie este drenajul. Când un aparat de

eliminare al organismului (rinichi, ficat) functioneazã ineficient sau este blocat,
când un sistem glandular sau tisular este deficient sau când un tratament bine
ales sau administrat nu dã rezultatele asteptate (uneori producându-se chiar o
agravare),este necesar sã se stimuleze organele de eliminare cu ajutorul unor
remedii cu tropisme organice sau afinitãti fiziologice cunoscute.

Aceastã tehnicã poartã numele de drenaj. Astfel se deschid cãile ce vor permite
toxinelor puse în circulatie de cãtre remediile homeopate sã fie eliminate prin
emonctoriile corespunzãtoare fiecãrui organ. Se aplicã astfel unul dintre
principiile de bazã ale homeopatiei si anume vindecarea dinspre profunzime
cãtre suprafatã.

Existã mai multe categorii de bolnavi care necesitã un tratament de drenaj, cum
ar fi:
  cei care urmeazã un tratament alopat de mai mult timp;
 cei care au urmat un tratament cu corticosteroizi sau au hepatopatii
cronice sau toxico-medicamentoase;
 persoanele care suferã de alergii de diverse etiologii sau alergii
medicamentoase;
 cei care suferã de intoxicatii profesionale;
 cei care suferã de afectiuni ce trãdeazã o încetinire a digestiei: hipotonii,
ptoze viscerale, spasticitate, scãderea fluxului de umori digestive (bila,
enzime pancreatice si intestinale, suc gastric).

Desi nu este acceptat de toti homeopatii drept o necesitate terapeuticã, practica

a confirmat cã drenajul homeopatic constituie un adjuvant terapeutic deosebit de
util. Indiferent de folosirea uneia sau alteia dintre metode, în cursul vindecãrii
homeopatice revenirea sãnãtãtii urmeazã un tipar previzibil, cunoscut sub
denumirea de "Legile lui Hering".

Astfel:
- simptomele tind sã progreseze dinspre zonele profunde ale organsimului cãtre
suprafatã;
- simptomele au tendinta de a se muta spre pãrtile inferioare ale organsimului, pe
mãsurã ce pãrtile superioare se vindecã;
- simptomele vechi, ale unor boli suprimate anterior sau vindecate incomplet, pot
sã reaparã în ordine inversã aparitiei initiale;
- simptomele tind sã se mute de la organe sau siteme mai importante la unele
mai putin importante.

Agravarea initialã a simptomelor care are loc uneori, nu trebuie sã îngrijoreze, ea

reflectând actiunea efectivã a mecanismelor de apãrare ale organismului în lupta
lor cu factorii nocivi care au determinat starea de boalã. Vindecarea este
completã când apare refacerea totalã a functiilor vitale normale, exprimatã prin
functionarea optimã a sferelor mentalã, emotionalã si fizicã ale pacientului.