Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istoria homeopatiei
Inceputurile homeopatiei
In anul 1780 a inceput Samuel Christian Hahnemann (1755- 1843) sa
practice medicina ca medic. El a practicat noua ani desilusionat de
metodele dure a medicinei de atunci. In ariticole de ziare si magazine
el lauda obiceiurile medicinale din timpurile acelea si in aceslat
timp cerea o inbunatatire a higienei publice, a mediului locuintelor
si a alimentatiei, aer proaspat si miscarea fizica. Convingerea si
senzatia ca, "umbla in intuneric" in cea ce privea de a avea o baza
asigurata in cea ce privea sanatatea si boala, la determinat sa-si
abandonese cabinetul medical.Revolutiile si technologisarea
industriala a acelui timp a dus cu el si faptul ca sa inceput sa se
isoleze substantele active ca atare din plantele medicinale ca,
morfina din mac in anul 1803. Asa a inceput Hahnemann in anul 1790 cu
o serie de autoexperimentari cu directivele a homeopatiei. El a
experimentat cu chinina in dose diferite si rezultatele obtinute le-a
scris. Desi nu se inbolnavise de malarie, el obtinea aceleas sintome.
Cu fiecare administrare de chinina se intorceau simtomele, tineau
citeva ore si dispareau indata de intrerupea stimulentul inbolnavitor.
Hahnemann a testat chinina si la alte persoane sanatoase. Cei ce se
supuneau acestei examinari trebuiau sa renunte la mincaruri intensiv
codimentate si bauturi stimulante ca alcohol si cafea, deoarece el
avea impresia ca cu asta se poate influneta rezultatul. El a repetat
testele cu alti ca medicamente, de exemplu cu arsen si matraguna
(atropa belladonna) si nota rezultatele pentru fiecare substanta ca
"imagine proprie a medicamentului"
Evolutia si definitia
Potentele
Teoria diluarii.
Multe leacuri se baseaza pe substante foare active sau toxice.
Hahnemann constatase ca in diluari foarte mari ele nu mai produc nici
un efect reversibil. Prin asta el a descoperit ca cu cit se va dilua
mai mult substanta mama, cu atita era efectul mai patrunsator si cu
atita dosa necesara era mai mica. La o diluare mare e imposibil, ca la
sfirsit sa se mai pastreze si un molecul de substanta mama in
substanta purtatoare de informatie. De acea homeopatica e cu totul
sigur desi provine de la substante foarte toxice, chiar si pentru
copii. Asta e si motivul pentru ce multi medici academici si oameni de
stiinta sunt foarte sceptici in cea ce priveste efectul a homeopatici.
Diluarea si scuturarea
ALLIUM CEPA
(allium cepa) ceapa de bucatarie
Imaginea leacului
Guturai
Inflamatii a ochilor
Dureri nevralgice
Arnica
Arnica montana (arnica)
Cel mai bine isi fac efectul la persoane care isi reneaga tulburarile
sau ignoreasa serios starea lui. Ele prefera sa ramana singure, sunt
irascibil, fara odihna si moracanosi. Alte simtome mai sunt o
slabiciune de a se concetntra si sunt uituci, au cosmaruri si o
fantazie bolnavicioasa.
Simtome:
Febra
Probleme de piele
Inbunatatire: culcat,
Inrautatire: frig, umezeala, atingere.
Ignatia
Ignatia amara syn. Strychnos ignatia (fasolea St. - Ignaz)
Tristete si stres.
Dureri de cap
Tulburari nervoase
Indigestii
Dureri de git
Irascibilitate si insomnie
Indigestii:
Raceala si gripa
Simtome: guturai in timpul zilei, mai ales in incaperi calde, insa nas
infundat noaptea. Stranutat, dureri de git, tuse uscata care gidila,
dureri de cap, ochi lacrimind durind si fiind sensibil sau o gripa cu
dureri musculare si frisoane sunt tipic.
Tabacum
Nicotiana tabacum (tutunul)
În România a fost practicatã încã de la mijlocul secolului trecut, iar în 1968 a fost
recunoscutã în cadrul Societãtii Stiintelor Medicale si a luat fiintã Farmacia
Homeopatã. Aceste remedii se dau în dilutii foarte mari si au la bazã în special
extracte de plante de unde plasarea homeopatiei în cadrul metodelor terapeutice
naturiste.
Pentru a vindeca o boalã anume, trebuie sã facem ca bolnavul în cauzã sã ia un
medicament care, administrat subiectului sãnãtos, îi produce respectiva boalã.
Aceste virtuti existã, din moment ce homeopatia are în spate deja douã secole
de practicã, din momentul aparitiei sale, timp în care ea a supravietuit si a
actionat, iar cercetãtorul avizat poate sã-I desluseascã chiar un curs continuu,
ascendent, concretizat în cresterea numãrului adeptilor, a publicatiilor de
specialitate ca si a manifestãrilor stiintifice tot de specialitate, în care se dezbate
în exclusivitate problematica complexã a acestei ramuri terapeutice.
Aceastã tehnicã poartã numele de drenaj. Astfel se deschid cãile ce vor permite
toxinelor puse în circulatie de cãtre remediile homeopate sã fie eliminate prin
emonctoriile corespunzãtoare fiecãrui organ. Se aplicã astfel unul dintre
principiile de bazã ale homeopatiei si anume vindecarea dinspre profunzime
cãtre suprafatã.
Existã mai multe categorii de bolnavi care necesitã un tratament de drenaj, cum
ar fi:
cei care urmeazã un tratament alopat de mai mult timp;
cei care au urmat un tratament cu corticosteroizi sau au hepatopatii
cronice sau toxico-medicamentoase;
persoanele care suferã de alergii de diverse etiologii sau alergii
medicamentoase;
cei care suferã de intoxicatii profesionale;
cei care suferã de afectiuni ce trãdeazã o încetinire a digestiei: hipotonii,
ptoze viscerale, spasticitate, scãderea fluxului de umori digestive (bila,
enzime pancreatice si intestinale, suc gastric).
Astfel:
- simptomele tind sã progreseze dinspre zonele profunde ale organsimului cãtre
suprafatã;
- simptomele au tendinta de a se muta spre pãrtile inferioare ale organsimului, pe
mãsurã ce pãrtile superioare se vindecã;
- simptomele vechi, ale unor boli suprimate anterior sau vindecate incomplet, pot
sã reaparã în ordine inversã aparitiei initiale;
- simptomele tind sã se mute de la organe sau siteme mai importante la unele
mai putin importante.