Referat al lucrării de licență

Odată cu identificarea factorului determinant al patologiei periapicale, reprezentat de

prezența intracanalară a bacteriilor, se urmărește realizarea scopului principal al tratamentului
endodontic, și anume păstrarea unui mediu cât mai steril al spațiului canalar.Împiedicarea
pătrunderii bacteriilor în sistemul endodontic se va controla din momentul realizării cavității
de acces și până la obturația coronoară definitivă.
În acest sens, s-au dezvoltat atât tehnici, cât și materiale care să realizeze dezinfecția
riguroasă a canalului radicular în toată complexitatea sa.Apariția soluțiilor de lavaj vine în
sprijinul tratamentului mecanic de canal, completând astfel procesul de îndepărtare a
bacteriilor prezente la nivelul sistemului endodontic.
Plecând de la aceste premise, tema lucrării urmărește să evidențieze teoretic idei privind
anatomia complexă a sistemului endodontic, complexitatea microorganismelor prezente în
sistemul canalului radicular, precum și o scurtă prezentare a soluțiilor utilizate în dezinfecția
intracanalară.Practic, rezultatele obținute în urma studiului efectuat pe probele recoltate de la
6 pacienți cu patologie periapicală cronică, cu limitările specifice tehnicii utilizate, prezintă
acțiunea avută de soluțiile de irigare asupra biofilmului canalului radicular.
Studiul experimental a urmărit identificarea prin comparație a efectelor a două soluții de
lavaj utilizate în cursul tratamentului chemomecanic de canal.
S-au folosit în cadrul acesteia soluția de hipoclorit de sodiu 3% și EDTA 17%.În primul lot
de pacienți s-a folosit pentru lavaj doar soluția de hipoclorit de sodiu 3%, iar pentru cel de-al
doilea lot s-a utilizat lavaj alternativ EDTA 17%-hipoclorit de sodiu 3%.

Probele prelevate de la pacienți au fost prelucrate prin diverse tehnici microbiologice,

precum: colorația gram, testul oxidazei, testul catalazei, testul API, capacitatea de aderență la
substratul inert și celular.

În urma testelor, s-au identificat tipuri microbiene care respectă o anume proporție, fiind
asemănătoare în ambele loturi studiate, evidențiindu-se specii precum Streptococcus sp,
Staphylococcus sp. Actinomyces sp.Fiind pozitive pentru lecitinaze și lipaze, tulpinile izolate
de la nivelul canalelor radiculare prezintă o agresivitate marcată.

Studiile pe germeni izolați au subliniat un potenţial de patogenitate şi virulenţă mai ridicat

în cazurile unde s-a realizat lavaj cu hipoclorit de sodiu faţă de lotul unde s-au utilizat lavaje
alternative EDTA 17% şi hipocloritul de sodiu 3%, cu o aderenţă moderată la substratul inert
şi crescută la substratul celular.
Trebuie menționat că tehnica prelevării probelor, cu conuri de hârtie, limitează cercetările
studiului, acestea neavând acces la nivelul întregului sistem endodontic, ci doar în imediata
apropiere a canalului radicular.
S-a concluzionat astfel că, deși tratamentul chemo-mecanic riguros asigură succesul
terapeutic, dezinfecția în totalitate a spațiului endodontic rămâne un deziderat.
 Ideile studiului au fost subliniate de utilizarea numeroaselor imagini de microscopie, a unei
diagrame ce prezintă frecvența izolării bacteriene, dar și a testelor efectuate în laborator,
reprezentative pentru tema aleasă.
În completarea evidențierii importanței teme alese, s-a realizat o parte teoretică amplă, prin
utilizarea surselor bibliografice multiple, care descrie atât complexitatea biofilmului prezent
intracanalar, cât și metodele actuale care vin în ajutorul realizării unei dezinfecții riguroase
necesare unui tratament endodontic corect efectuat.

Coordonator științific

Prof.Univ.Dr.Suciu Ioana