14. 2. Biserica „leagănul culturii medievale”. Învățământul.

În dezvoltarea spiritualităţii medievale româneşti rolul principal la jucat religia

creştină, care a fost oficializată în Imperiul Roman în sec. IV​-​V fiind creştinizaţi şi
geto​-dacii.

Cu ​începutul invaziilor străine populaţia românească s​-​a pomenit în izolaţie de

civilizaţia ​română apuseană, aflându​-se în aria greco-​bizantină şi influenţată de
centrele creştine din Bizanţ. În rezultatul Marii Schisme din 1054, cultura
românească rămâne în aria creştină ortodoxă. S​-au format şi două mitropolii:
pentru Muntenia la Argeş, iar Moldova la Suceava. Instituţiile creştine au jucat un
mare rol în viaţa economică a ţărilor, ​în lupta contra invaziilor cotropitorilor, devin ​un
loc de refugiu pentru ​bătrâni, copii şi femei.

Primele mănăstiri pe teritoriul Moldovei au apărut la sfârșitul sec. al XV​-lea în

Tismana, Vodiţa, Bistriţa, Nemţi, Căpriana, Vărzăreşti etc. ​Ele au devenit mari
centre culturale. În cadrul lor activau iscusiţi copişti preocupaţi de transcrierea
manuscriselor (slave). În mănăstiri s​-au pus temeliile şcolii româneşti, clericii
învăţau copiii scrisul şi cititul. Scrisul ca fenomen cultural şi purtător al culturii a
apărut şi s​-​a răspândit pe teritoriul Daciei la începutul erei noa​stre. Din oraşele
colonii greceşti Tiras​, d​in Tomis(Constanţa), Histria se răspândește scrisul şi
limba greacă, concomitent a pătruns şi scrierea în limba latină.

Primul, care a învăţat arta caligrafiei şi miniaturii este călugărul Nicodim. Profesia a
însuşit la mănăstirea de pe muntele Athos. El a scris Evanghelia în limba slavonă
(1404​-​1405) şi este ​unica​lă prin literele verticale îngrijite. ​Un alt meşter al acestei meserii
este călugărul Gavriil ​(1429) de la mănăstirea Neamţ. Lucrarea lui este Tetrae​vanghelul
(trei Evanghelii).

Scrisul slavon căpătase o largă răspândire în Moldova, deşi limba slavă era
folosită de un cerc îngust de persoane, în deosebi de clasa dominantă de la
curtea domnească, clerul şi negustorii. ​Poporul se folosea de limba ro​mână, care
ocupa locul principal în slujba bisericească, în ​diplomaţie şi literatură. Apariţia
scrisului religios, copierea şi răspândirea cărţilor de cult, necesitau instruirea şi
pregătirea elementară a clerului. Lipsa de oameni cărturari a stimulat ​apar​iţia şi
dezvoltarea învăţământului.

La Iaşi pe timpul domniei lui Vasile Lupu funcţionau circa 20 şcoli. Au fost create
şcoli pe lângă mănăstirile de la Neamţ, Putna, Şcheia, Braşov, deşi numărul de
elevi era relativ mic. ​În ​1639 la ​Iaşi Vasile Lupu a creat prima instituţie superioară,
Academia slavo – greco - ​latină ​(Academia domnească). Un mare ajutor a primit din
partea lui Petru Movilă, Mitropolit al ​Kievului. ​În Academia de la Iaşi se studia
gramatica, retorica, oratorica, limbile greacă, latina şi slavona, multe discipline
teologice, î​ntre care operele sfinţilor părinţi ai bisericii, muzica ​religioasă. O parte din
aceste cursuri se studiau în limba română. Din cauza invaziei popoarelor ​vecine,
Academia a încetat activitatea sa în anul 1640.
După o dezvoltare intensă a culturii medievale a urmat o perioadă de declin,
caracteristică perioadei de dominaţie fanariotă, în timpul căreia tradiţiile vor fi
conservate şi respectate la nivelul şcolilor mănăstireşti.