CFDP – G. D. Curs nr.

3 DLF

CURS Nr. 3

3. DREAPTA

O dreapta în spaţiu este determinată prin două din punctele sale.

Fie dreapta (D) definită de punctele A şi B în spaţiu. Vom urmări reprezentarea
dreptei în spaţiu (fig. 3.1) şi epura (fig. 3.2).

Fig. 3.1

Fig. 3.2

1 din 6
 CFDP – G. D. Curs nr. 3 DLF

Proiecţiile dreptei (D) din spaţiu sunt (d), (d’) şi (d”) vor trece prin proiecţiile “a”, “a’”
şi “a”” ale punctului A, respectiv “b”, “b’” şi “b””ale punctului B, deci dreapta (AB) din spaţiu
va avea proiecţiile (ab), (a’b’) şi (a”b”).
Observaţie: un punct situat pe o dreaptă are proiecţiile situate pe proiecţiile de
acelaşi nume ale dreptei.

3.1. Urmele dreptei, regiunile dreptei şi punctele caracteristice ale

dreptei.

Dreapta fiind în spaţiu de lungime infinită, va străbate în mod obişnuit toate cele trei
diedre. La trecerea dintr-un diedru în celălalt, dreapta va înţepa planul de proiecţie ce
desparte cele două diedre, într-un punct. Acest punct în care dreapta înţeapă planul se
numeşte urma dreptei pe acel plan. Cum avem trei plane de proiecţie, vom avea tot atâtea
urme ale unei drepte oarecare.
Această dreapta întâlneşte planul de proiecţie [H] în punctul H ≡ h, care este urma
orizontală a dreptei. Planul vertical de proiecţie [V ], îl înţeapă în punctul V ≡ v’, care este
urma verticală a dreptei. Prelungind mai departe dreapta ea va înţepa planul lateral de
proiecţie [W ] în punctul W ≡ w”, care este urma laterală a dreptei.
În figurile de mai jos vom vedea reprezentarea aceleiaşi drepte în axonometrie (fig.
3.3) şi în epură (fig. 3.4).

2 din 6
CFDP – G. D. Curs nr. 3 DLF

Fig. 3.3

Fig. 3.4

3 din 6
 CFDP – G. D. Curs nr. 3 DLF

În continuare arătăm modul cum se obţin cele trei urme ale dreptei.
Urma unei drepte pe un plan, se confundă cu proiecţia ei pe planul respectiv.
Pentru a găsi urma orizontală a unei drepte, vom prelungi proiecţia ei verticală (d’)
până va intersecta linia de pământ. Punctul obţinut este h’, adică proiecţia verticală a
urmei orizontale. Ducând linia de ordine din h’ pe (d) obţinem h care reprezintă proiecţia
urmei orizontale pe planul orizontal. Urma orizontală este un punct de cotă zero.
Prelungind proiecţia orizontală a dreptei, (d), până va întâlni linia de pământ, vom
obţine v, adică proiecţia orizontală a urmei verticale. Ducând din v linie de ordine pe (d’)
obţinem v’, care reprezintă proiecţia urmei verticale pe planul vertical. Urma verticală este
un punct de depărtare zero.
Analog se va afla şi urma laterală, ea reprezentând un punct de abscisă zero.
Urmele H şi V sunt punctele în care dreapta (D) trece dintr-un diedru în altul.
Pentru o mai bună înţelegere vom urmări cazurile de drepte reprezentate mai jos
(fig. 3.5 a, b, c).

a b

.
c
Fig. 3.5. a, b, c

4 din 6
 CFDP – G. D. Curs nr. 3 DLF

Din cazurile prezentate observăm că dreapta este vizibilă numai în diedrul I . Ea va

fi reprezentată cu o linie continuă în diedrul I deoarece este vizibilă, şi cu o linie întreruptă
în celelalte diedre II, III şi IV.
Este evident faptul că, odată dreapta înţepând unul din planele de proiecţie, va
trece dintr-un diedru în altul, sau dintr-o regiune în altă regiune.
Rezultă deci, că urmele dreptei sunt punctele caracteristice ale dreptei şi ele
delimitează totodată regiunile dreptei. Cum aceste regiuni corespund de fapt diedrelor, le
vom nota cu numerele acestora I, II, III şi IV.

3.2. Punctele în care dreapta înţeapă planele bisectoare.

În afară de urmele dreptei pe planele de proiecţie, o dreaptă poate înţepa şi planele

bisectoare [B I-III], [B II-IV]. (fig. 3.6)
Aceste puncte unde dreapta înţeapă planele bisectoare sunt punctele caracteristice
ale dreptei (α ,α ’), (β ,β ’).
(α ,α ’) este punctul în care dreapta înţeapă primul bisector.
(β ,β ’) este punctul în care dreapta înţeapă al doilea bisector;el are proiecţiile
confundate (β ’ ≡ β ”).
Întrucât acest punct aparţine dreptei, proiecţiile β şi β ’ se află la intersecţia
proiecţiilor (d) şi (d’) ale dreptei date.
Pentru a afla punctul (α ,α ’) ducem bisectoarea unghiului din (β ,β ’) până
intersectează linia de pământ în α x şi cu linii de ordine corespunzătoare pe (d) şi (d’)
aflăm punctele caracteristice corespunzătoare (α ,α ’).
Aceste puncte arată octanţii pe care dreapta (D) îi străbate. Ei se notează O 1, O2,
… O8.

5 din 6
CFDP – G. D. Curs nr. 3 DLF

Fig.3.6

6 din 6