Succesul unei activitati depinde �n mod decisiv de management �n economia de piata.

Dupa multi autori "managementul este factorul esential care explica de ce o tara
este bogata sau saraca" si nu resursele, conjunctura, factorii externi.

"Omul este masura tuturor lucrurilor" spunea Protagoras: protejarea fortei de

munca, indiferent de reglementarile legale, trebuie sa fie considerata drept
principiu de baza �n activitatea firmei si un obiectiv la fel de important ca si
profitul. O asemenea politica trebuie sa transforme obligativitatea legala a
realizarii securitatii si sanatatii �n munca �ntr-o actiune voluntara, �ntr-o
asumare voita a responsabilitatii pentru conditiile de munca ale salariatilor.
Criteriul de securitate a muncii trebuie sa apara, cel putin tot at�t de important
ca si criteriul economic, conjugat si nu subordonat acestuia.

Construirea si implementarea unui sistem performant al managemenului securitatii si

sanatatii �n munca necesita obligatoriu cunostinte fundamentale �n doua domenii:
stiinta managementului si protectia muncii. Primele �l �nzestreaza pe specialistul
care are sarcina conceperea sistemului cu instrumentele necesare unei conduceri
moderne, stiintifice. Al doilea grup de cunostinte �i ofera informatiile necesare
pentru a plasa unitatea pe cea mai �nalta treapta a evolutiei protectiei muncii,
folosindu-se de instrumentele respective.

La momentul actual noile tendinte la nivel european si international �n domeniul

sanatatii si securitatii �n munca sunt reprezentate de elaborarea de sisteme
integrate de management care includ managementul sanatatii si securitatii �n munca
alaturi de managementul calitatii si al mediului.

Statisticile Uniunii Europene, cu toate deficientele generate de incompleta

comparabilitate a datelor, au relevat faptul ca �n cursul unui an al deceniului
precedent, din 120 milioane de persoane angajate �n cele 15 state membre,
aproximativ 5 milioane au suportat un accident de munca care a determinat o
incapacitate temporara de munca mai mare de 3 zile. Anual, �n aceste tari circa
6000 de accidente de munca se soldeaza cu decesul lucratorului.

Fiecare accident �nseamn� suferin?e fizice si psihice, pierderi de venituri s.a.

pentru cei implicati - victime, familie, prieteni, dar si o pierdere de timp de
munca pentru firma �n care are loc evenimentul si pentru societate. La nivel
mondial, investigatiile efectuate de Biroul International al Muncii indica un cost
direct al accidentelor si bolilor profesionale de aproximativ 1% din produsul
national brut, �n timp ce pierderile totale datorate acestor evenimente totalizeaza
�n tarile dezvoltate 2 - 4% din produsul national brut.

Prevenirea eficienta a accidentelor si a bolilor profesionale se poate realiza

numai printr-o politica adecvata care sa aiba �n vedere �mbunatatirea continua a
performantei si integrarea managementului de securitate si sanatate �n munca �n
managementul strategic al firmei

Legislatie

Dreptul la viata, la integritate fizica si psihica a tuturor persoanelor, precum si

dreptul la ocrotirea sanatatii sunt drepturi fundamentale, garantate prin
Constitutia Rom�niei �n art.22 si art.34.

Legislatia elaborata �n domeniul sanatatii si protectiei muncii asigura

transpunerea directivelor europene, pastr�nd principiile de baza ale acestora.
Politica si directiile de actiune privind activitatea de protectie a muncii sunt
stabilite de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, functia de control al
respectarii legislatiei fiind �ndeplinita de Inspectia Muncii.

Baza reglementarilor privind accidentele de munca o constituie Legea securitatii si

sanatatii in munca nr.319/2006, cu normele metodologice privind comunicarea,
cercetarea, �nregistrarea, raportarea si evidenta accidentelor de munca. Legea
defineste cadrul organizatoric al protectiei muncii si responsabilitatile privind
coordonarea si controlul acestei activitati, transpun�nd Directiva cadru
89/391/CEE. Legea securitatii si sanatatii in munca defineste accidentul de munca
ca fiind vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta
profesionala, care au loc �n timpul procesului de munca sau �n �ndeplinirea
�ndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului �n baza
caruia se desfasoara activitatea, si care provoaca incapacitate temporara de munca
de cel putin 3 zile, invaliditate ori deces. Accidentele sunt evenimente
neasteptate, neprevizibile si necontrolate care au ca rezultat lezarea integritatii
fizice a muncitorilor si/sau distrugeri de bunuri materiale. Aceeasi lege prezinta
cazuri particulare considerate de asemenea ca si accidente de munca.

Completarea cadrului legislativ este asigurata de 8 norme metodologice pentru

aplicarea legii, Normele Generale de Protectie a Muncii, de 105 norme specifice
privind protectia muncii �n sectoare de activitate av�nd riscuri comune, si de
Normativul cadru de acordare a echipamentului individual de protectie.

Normele generale de protectie a muncii, emise prin Ordinul Ministrului Muncii si

Protectiei Sociale nr. 508/20.11.2002 si Ordinul Ministrului Sanatatii si Familiei
nr. 933/25.11.2002, cuprind principii generale de prevenire a accidentelor de munca
si bolilor profesionale precum si directiile generale de aplicare a acestora.
Normele au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare
si/sau �mbolnavire profesionala existenti �n sistemul de munca, proprii fiecarei
componente a acestuia (executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediu
de munca), precum si informarea, consultarea si participarea angajatilor si a
reprezentantilor acestora in procesul de asigurare a securitatii si sanatatii in
munca. Normele generale de protectie a muncii (2002) cuprind principii generale de
prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale precum si directiile
generale de aplicare a acestora.

Respectarea Normelor generale de protectie a muncii este obligatorie pentru toate

unitatile din economie aflate sub incidenta Legii protectiei muncii nr. 90/1996.
Normele generale de protectie a muncii sunt armonizate cu legislatia Uniunii
Europene, in principal cu prevederile Directivei - cadru 89/391/CEE si ale
directivelor specifice elaborate in baza art. 16 al acesteia.

Alte acte normative care se refera la accidente de munca si boli profesionale sunt
reprezentate Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si
boli profesionale, modificata si completata prin Legea nr. 598/2003, precum si de
alte acte normative. La acestea se adauga legislatia privind asigurarile pentru
accidentele de munca si boli profesionale, precum si alte reglementari �n domeniu.