Universitatea “Ștefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Inginerie Alimentară

Program de studii- Ingineria produselor alimentare
Grupa 1c

Epidemiologia gripei

Student:
Tapalagă Maria Cătălina

Suceava, 2017
Cuprins
Introducere ................................................................................................................................. 3

I.Agentul patogen ....................................................................................................................... 4

II.Surse de agent patogen și căile de transmitere a acestuia ...................................................... 5

III.Receptivitatea, imunitatea și contagiozitatea gripei.............................................................. 5

IV.Factorii favorizanți ai procesului epidemiologic .................................................................. 6

V.Acțiunea virusului gripal în organism. Simptomatologie. Forme de manifestare ale

procesului epidemiologic. .......................................................................................................... 7

V.1.Acțiunea virusului gripal ................................................................................................. 7

V.2.Simptomatologie ............................................................................................................. 7

V.3.Formele de manifestare ale procesului epidemiologic .................................................... 8

VI.Supravegherea epidemiologică. Prevenția și dispensarizarea gripei .................................... 9

VI.1.Supravegherea epidemiologică ...................................................................................... 9

VI.2.Tratament ....................................................................................................................... 9

VI.3.Prevenția ...................................................................................................................... 10

VI.4.Dispensarizarea ............................................................................................................ 10

Concluzii .................................................................................................................................. 12

Bibliografie .............................................................................................................................. 13

2
Introducere

Gripa, este o boală infecţioasă provocată de viruşi aparţind familiei Orthomyxoviridae

(virusurile gripale), care afectează păsările şi mamiferele. Este o boală lunară, care nu
comportă spitalizare decât în cazurile complicate. Deşi este adesea confundată cu alte boli,
cum ar fi răceala comună , gripa este o boală mult mai severă şi este cauzată de un alt tip de
virus. [1]
Importanța mereu actuală a gripei se datorează izbucnirilor epidemice ce apar la3-5
ani, care iau amploare și extensie planetară (pandemii), la interval de 20-40 de ani.[2]
Valurile epidemice duc la o creștere semnificativă a mortalității generale prin afecțiuni
respiratorii survenite la persoane cu risc (bronșitici, cardiaci, vârstnici și copii mici, bolnavi
cronici etc.), prin complicațiile ce apar ; de asemenea, gravidele trebuiesc protejate de gripă,
aceasta având implicații asupra evoluției sarcinii. Dacă se ia în considerație și creșterea
incapacității temporare de muncă, afectării masive a populației se poate sublinia în plus
importanța bolii. [2]
De obicei epidemiile de iarnă afectează fiecare țară pentru una sau două luni și
durează, la nivelul continentului european aproape 4 luni. Pot apărea și infecții sporadice în
afara sezonului de gripă, cu o incidență foarte mică în lunile călduroase ale verii.

3
I.Agentul patogen

Virusul gripal (Influenza Virus), agentul patogen al gripei face parte din familia
Orthomyxoviridae.[3] Este un virus extrem de bine adaptat pentru a supravieţui, fiind unic
prin variabilitatea lui antigenică, în special a antigenelor de suprafaţă (un adevărat „machiaj
antigenic"), prin care surprinde periodic rezistenţa specifică a populaţiei, declanşând
epidemii. [1]
Virusul gripal posedă şi o activitate toxică, inseparabilă de particula de virus, care este
pusă în evidenţă prin inoculări la animale. O parte din manifestările gripei (leucopenie şi
neutropenie, miocardită) se datoresc acţiunii toxice virale. [1]
In mediul extern, virusul este sensibil la lumină, la ultraviolete şi la uscăciune şi este
distrus uşor de diferiţi agenţi chimici (fenol, formol), de agenţi oxidanţi, precum şi de
căldură. Nu există un medicament viru-licid faţă de virusul gripal, ci numai un
virostatic, amantadina (împiedică pătrunderea virusului în celulă şi replicarea acestuia), dar
numai faţă de virusul A.[1]
Există 3 tipuri distincte antigenic de virus gripal: A, B, C, primele două fiind mai
frecvente iar implicarea lor diferită după cum urmează [3]:
 Tipul A: în mari epidemii și în pandemii, cu următoarele subtipuri și variante
o Subtipul A0, izolat în 1934, care a dominat până în 1947;
o Subtipul A2, care a circulat până în 1957;
o Subtipul Ax (asiatic), care a provocat pandemia din 1957-1958;
o H1N1, care a provocat gripa spaniolă din 1918 și gripa porcină în 2009;
o H3N2, care a provocat gripa din Hong Kong în 1968;
o H5N1, care a provocat gripa aviară în 2004;
o H7N7, cu potențial zoonotic;
o H1N2, endemică la oameni, porci și păsări;
 Tipul B: în epidemii loco-regionale, mai unitar antigenic, determinând numai
variante antigenice minore;
 Tipul C: în cazuri sporadic sau mici epidemii locale, fără variații antigenice.
Apariția epidemiilor sau pandemiilor este urmare a deosebitei variabilității antigenice a
virusului gripal.[3]
Virusurile gripale au frecvent formă sferică (diametru între 80-120 nm) și mai rar
filamentoasă. Nucleocapsida virusului conține o nucleoproteină și 8 fragmente de genom
ARN (codificând proteinele virale), fiind învelită într-o anvelopă, formată dintr-un strat
4
exterior (dublu lipidic) și un strat interior proteic. Pe anvelopă, există proeminențe aciculare
glicoproteice de tip hemaglutinină, care asigură aderarea virusului de receptorii celulari ai
gazdei și are 15 subtipuri (H1-H15) și neuraminidaza care asigură infecțiozitatea,
diseminarea si declanșarea producerii de anticorpi. De asemenea, neuraminidaza este un
antigen de subtip identificându-se 9 subtipuri (N1-N9).
Variabilitatea antigenic a virusului gripal poate fi:
 De tip shift
 De tip drift
Tipul A are ambele forme de variabilitate antigenică iar tipurile B și C au numai variabilitate
de tip drift [3].

II.Surse de agent patogen și căile de transmitere a acestuia

Sursele de infecție sunt:

 bolnavul cu formă tipică şi atipică, contagios înainte de debutul clinic 1-3 zile, în
prodrom şi în perioada de stare, timp de 3- 5 zile, prin secreţiile respiratorii;
 omul purtător de virus
o preinfecţios, cu contagiozitate ridicată, 1 – 2 zile înainte de invazie (debut);
o sănătos, tranzitoriu, fără semnificaţie epidemiologică
o fost bolnav, în convalescenţă, diseminarea virusului este practic absentă.
 rezervor de virus pot fi şi unele animale: cai, porci, păsări, gazde care au rol şi în
producerea unor mutante deosebit de virulente [4].
Calea de transmitere a agentului patogen poate fi de două tipuri, după cum urmează:
 interumană, prin picăturile Flugge, direct (aeriană) sau indirectă (prin obiecte
contaminate)
 de la animale la om, indirect (aerosoli, praf contaminat), gripa fiind o
antropozoonnoză.[4]

III.Receptivitatea, imunitatea și contagiozitatea gripei

Receptivitatea faţă de gripă este universală, toate grupele de vârstă putând fi afectate
într-o epidemie. Receptivitatea este mai crescută la copii, vârstnici, gravide, imunosupresaţi,

5
etc. Receptivitatea este scăzută la persoanele recent vaccinate sau care au trecut prin boală în
sezonul epidemic precedent [7].
Contagiozitatea gripei este destul de mare, variind de la 10-15% la 50-70%.
Transmiterea se face cu mare rapiditate, mai ales în colectivităţi de lucru şi şcolare. Gripa se
propagă, cuprinzând ţări şi continente, în numai câteva săptămâni (via aeroporturi şi porturi).
Durata contagiozităţii unui caz este de 3-5 zile [1].
Mortalitatea prin gripă variază după epidemii, în funcţie.de frecvenţa formelor severe
(toxice), de condiţiile economico-sociale, în care evoluează pandemia, şi de complicaţiile
pulmonare, pe care le determină. În ultimele epidemii, mortalitatea prin gripă a fost
determinată mai ales de bronhopneumonii şi pneumonii postcontaminare [1].
Imunitatea împotriva gripei poate fi obținută atât prin infecție, aceasta fiind de 1-2 ani
pentru infecția cu virusul de tip A și de 3-5 ani pentru virusul de tip B cât și postvaccinală cu
durată de 1-2 ani pentru tulpinile aflate în vaccine.[4]
Vaccinarea antigripală se aplică în special la grupurile de populație la risc prin
expunere profesională sau prin statusul immunologic deficitar, aceasta asigurând o protecție
de 60-90%. Există două tipuri de vaccin antigripal. Primul tip este vaccinul cu virus viu
inactivat indicat pentru vârstnicii peste 65 ani, persoanele cu boli cornice respiratorii,
cardiace, hematologice sau cu alte imunodeficiențe, gravidele în trimestrul III în sezonul rece,
copiii sănătoși cu vărsta intr 6-23 luni iar al doilea tip de vaccin este cel cu virus viu atenuat
de administrare intranazală care are ca avantaj imunizarea locală ( la nivelul căilor
respiratorii)[5].

IV.Factorii favorizanți ai procesului epidemiologic

Factorii favorizanți ai procesului epidemiologic, numiți și factorii epidemiologici

secundari se impart în două categorii:
 factori naturali de mediu
 factori economic-sociali.
În categoria factorilor naturali de mediu se pot încadra următoarele: schimbările
bruște de presiune, temperatura, umiditatea crescută și nu în ultimul rând vânturile iar în cea
de-a doua categorie se încadrează deficiențele de igienă, aglomerația, condițiile de muncă,
mediu, densitatea, mișcările populației.[4]

6
V.Acțiunea virusului gripal în organism. Simptomatologie. Forme de manifestare
ale procesului epidemiologic.

V.1.Acțiunea virusului gripal

Infecţia cu virus gripal afectează mucoasa căilor respiratorii (aceasta fiind numită și
poarta de intrare), prin pătrunderea şi multiplicarea virusului în celulele epiteliale ale căilor
respiratorii.
La nivelul porții de intrare, neuraminidaza dizolvă stratul de mucus de la suprafața
celulelor epiteliale; se dezvelesc astfel receptorii specifici, virusul atașându-se la nivelul
celulelor epiteliale ciliate și pavimentoase ale mucoasei respiratorii.
La nivelul celulelor infectate, virusul se multiplică rapid, diseminează, din aproape în
aproape, în toată mucoasa respiratorie. Consecință a efectului citotoxic al virusului, se produc
leziuni necrotice extinse, având drept urmare acoperirea mucoasei afectate cu un strat de
mucus și puroi (expresia clinică fiind tusea inițial seacă apoi productivă).
Virusul determină leziuni în profunzime (submucoasă), se extinde la nivelul bronșiilor
mici și interstițiului pulmonar, unde în urma acțiunii sale se produc infiltare
peribronhovasculare . virusul determină de asemenea , la nivelul alveolelor pulmonare o
creștere a permeabilității vasculare, cu formarea unui exudat fibrinos sau hemoragic
intraalveolar ce poate induce edem și insuficiență respiratorie acută gravă (posibilă cauză de
deces).
În formele grave de boală, apar leziuni extinse și la nivelul altor organe: miocardită,
hepatită etc.[3]

V.2.Simptomatologie
Incubația gripei este scurtă, de 11-36 de ore, în orice caz sub 3 zile. Debutul este
brusc, cu febră mare (39°-40°C), cefalee, dureri de mușchi, dureri în globii ocular și astenie,
deci fenomene generale intense, care domină tabloul clinic și perioada de stare care durează
3-5 zile (mai rar o singură zi și cel mai mult 7 zile). În pandemii debutul este supraacut cu
deces în 24-48 ore. Curba termică prezintă deseori aspect difazic; după câteva ore de la
instalare scade pentru 10-12 ore, apoi crește și mai mult, realizând așa-numitul V gripal).
Faciesul bolnavului este congestionat, uneori cu tulburări vasomotorii. De asemenea,
bolnavul poate resimși cefalee intensă, constant, predominantă în regiunea frontal,

7
supraorbitală, dureri în globii oculari (la mișcări sau la apăsare), astenie marcată, tulburări de
somn, irabilitate.
Cele mai frecvente simptome ale gripei, prin care se confundă cel mai ușor gripa cu
răceala sunt manifestările respiratorii precum: catar nazal aderent, vâscos, cu senzație de nas
înfundat, uscăciune, usturime, durere sau arsură retosternală, tuse uscată, spută vâscoasă, greu
de eliminate. Dacă apar leziuni ale membranei hialine, evoluţia se poate face cu cianoză,
dispnee spre insuficienţă respiratorie acută.
Manifestările viscerale diverse care pot apărea în cazul pacienților bolnavi de gripă
sunt cardiovasculare (cu bradicardie, hipotensiune arterială), renale (nefrită interstițială sau
digestive (colici, grețuri, vărsături).
Covalescența se caracterizează printr-o astenie persistent, uneori stare depresivă si
tuse reziduală.
Complicațiile sunt cauzate de virusul gripal când apar pneumopatii virale, crup gripal
miocardită, meningită, encefalită etc. sau de suprainfecții bacteriene (stafilococie pulmonară,
sinuate, otite, etc.) [2]
Manifestarea sporadică se poate întâlni în populaţia generală, în fiecare an, mai ales în
perioadele fără epidemii, în sezonul cald, în colectivităţi recent afectate de gripă sau
vaccinate, cu condiţii socio-economice bune.

V.3.Formele de manifestare ale procesului epidemiologic

Manifestarea endemică este caracteristică pentru gripă, dar uneori se poate întâlni în
colectivităţi pentru asistenţa medico-socială a copiilor şi vârstnicilor.
Manifestarea epidemică, cu extensivitate şi severitate variată se întâlneşte aproape în
fiecare an; marile epidemii se înregistrează la aproximativ 3 – 5 ani; aglomeraţiile, sezonul
rece, condiţiile socio-economice deficitare, intrarea în circulaţie a unor tulpini de virus
modificate antigenic, sunt factori care favorizează apariţia epidemiilor [7].
Epidemiile de gripă cuprind, de obicei, 10-30% din populaţie; în pandemii, este
afectată 50-75% din populaţia unor regiuni întinse de pe glob. Există o periodicitate a
epidemiilor: valurile epidemice cu tipul A se succed la intervale de 2-3 ani, iar cele cu tipul
B la 4-6 ani. Pandemiile survin la intervale de 20-40 ani.
Marea pandemie de gripă din 1918-1919 numită și Gripa Spaniolă a fost una dintre
cele mai letale pandemii din istoria umanității și a determinat moartea a circa 50 -100
milioane de oameni într-un singur an. Pandemia de gripă din 1957-1958 numită și Gripa
asiatică (H2N2) a facut între 1.5 și 2 millioane de victime. [1]
8
 Incidenţa la 100.000 locuitori, în anul 1998 a fost de 46,74 în România şi 27,24 în
zona de vest a ţării, de 10 respectiv 40 de ori mai mică decât anul 1997, ceea ce indică faptul
că 1998 nu a fost un an epidemic.
Manifestarea pandemică este caracteristică gripei A, dar este semnalată la intervale
mari de timp, fiind condiţionată de apariţia unor tulpini de virus complet restructurate
antigenic.

VI.Supravegherea epidemiologică. Prevenția și dispensarizarea gripei

VI.1.Supravegherea epidemiologică
Îngrijirea bolnavului cu gripă presupune parcurgerea mai multor etape printre care:
1. Supravegerea parametrilor clinici (stareafebrilă, bilanțul ingesta-excreta, vărsături,
acuze subiective, dieta bolnavului, asigurarea mediului corespunzător, izolarea pacientului în
saloane separate.
2. Recoltarea analizelor de laborator. Printre testele care se efectuează în cazul
pacienților bolnavi de gripă se numără: hemoleucograma, VSH, fibrinogen seric, proteina C
reactivă, examen de urină, teste serologice pentru determinarea anticorpilor specifici,
recoltarea de exsudat nazo-faringian pentru identificarea virusului și tulpinei virale.
3. Însoțirea pacienților la investigații radiologice (pulmonare).
4. Efectuarea tratamentului prescris [5].

VI.2.Tratament
Gripa se poate trata ambulator, din motive de contagiozitate fiind recomandată
autoizolarea precoce la domiciliu. Cazurile grave, cu fenomene de insuficiență respiratorie
acută sau cu alte complicații, se spitalizează. Bolnavii beneficiază inițial de un regim hidro-
lacto-zaharat, apoi hipercaloric.
Tratamentul împotriva gripei poate fi etiologic, patogenetic și simptomatic.
Tratamentul etiologic. Indiferent de tipul de virus gripal implicat se recomandă
folosirea preparatelor specific antigripale, ce sunt inhibitori largi ai tuturor tipurilor de
neuraminidază: Oseltamivir (2×75-150 mg/zi, timp de 5 zile) ce poate fi utilizat pentru orice
vârstă peste 1 an și Zanamivir (2×10mg/zi timp de 5 zile) numai pentru adulti.
Dacă este implicat tipul A de virus gripal, se administrează Amantadină sau
Rimantadină 200 mg/zi timp de 3-5 zile.

9
 În cazul apariției suprainfecțiilor bacteriene, în funcțiede agentul bacterian cauzal, de
extinderea infecției, de antecedentele bolnavului, se recomandă utilizarea unei Betalactamine
injectabile, a unui Macrolid (Azalid) sau a unei Chinolone gen III.
Tratamentul patogenetic. Se indică corticoterapie în complicațiile grave date de
virusul gripal: crup gripal, miocardită, bronșită capilară, meningoencefalită. În funcție de caz,
bolnavii vor fi reechilibrați hidro-electrolitic și acido-bazic.
Tratamentul simptomatic este antitermic, antitusiv, bronhodilatator, dezobstruant
nazal. În formele grave se recomandă oxigenoterapia. Se cere să existe o umiditate crescută a
camerei în care este ținut bolnavul [3]

VI.3.Prevenția
Măsurile generale pentru prevenirea îmbolnăvirilor prin gripă se pot grupa în două
categorii distincte după cum urmează: măsuri specifice și măsuri nespecifice.
În categoria măsurilor specifice se încadrează vaccinarea antigripală, despre care s-a
amintit în capitolul III și chimioprofilaxia care are rol de adjuvant la vaccinarea antigripală
însă nu o poate înlocui. Chimioprofilaxia se efectuează cu ajutorul inhibatorilor de proteină
M2 și inhibitori de neuroaminidază [6].
Din categoria măsurilor nespecifice se amintesc următoarele:
 evitarea aglomerațiilor umane;
 evitarea, pe cât posibil, a contactului cu persoanele bolnave;
 spălarea mâinilor cât mai des, în special după suflarea nasului și venirea în contact cu
persoane bolnave;
 omul bolnav se izolează de restul familiei într-o cameră corespunzătoare din punct de
vedere igienic (luminoasă, aerisită, suficient de încălzită- 24-26°C)
 bolnavul va folosi batiste igienice în caz de tuse sau strănut;
 aerisirea încăperilor sau a birourilor cu menținerea unei temperaturi de 18-20°C;
 menținerea la domiciliu a copiilor bolnavi pentru evitarea transmiterii bolii în
comunitate [6].

VI.4.Dispensarizarea
În cazul în care gripa este diagnostică în fază incipientă, iar forma acesteia nu este una
violentă, nu este necesară spitalizarea, tratamentul acesteia putând fi efectuat acasă. În
schimb, dacă se ajunge la complicații, pacienții necesită spitalizare și totodată izolare pentru a
nu răspândi virusul.

10
 În cazul epidemiilor se iau măsuri nespecifice, curente (izolarea bolnavilor și
suspecților, urmărirea 2-3 zile a contacților); în plus se instituie o supraveghere a tuturor
colectivităților (școli, spitale, cămine de copii și bătrâni etc.) și la nevoie unele se închid; se
asigură o organizare medicosanitară care să permită rețelei să facă față valului de bolnavi ce
vin la policlinici ori spitale (personal suficient, transportul bolnavilor, medicația necesară).
După cum se observă, o epidemie de gripă constituie un eveniment care trebuie din
timp întâmpinat; înregistrarea primelor cazuri și izolarea tulpinii de virus orientează asupra
mobilizării în sensul pregătirii și punerii în stare operativă a tuturor factorilor implicați în
combaterea epidemiei.[2]

11
Concluzii

Gripa este o boală ușor confundabilă cu alte viroze respiratorii ceea ce poate conduce
la neaplicarea tratamentului corect într-o primă etapă, fapt ce poate ajunge la o epidemie care
ar putea pune în pericol viața mai multor oameni.
După cum s-a amintit anterior, din cauza varietății antigenice a virusului gripal, acesta
formează continuu noi forme de gripă la care organismul uman nu are imunitate și este
oricând afectat, iar din acest motiv, cercetătorii întocmesc continuu studii privind tipurile
antigenice ale virusului gripal pentru a putea preveni eventuale epidemii sau pandemii
gripale.
Pentru a se evita epidemiile de gripă, se recomandă să se respecte măsurile de igienă
personală, izolarea bolnavilor de restul familiei, în cazul în care nu se necesită spitalizare dar
și evitarea aglomerațiilor și contactul cu bolnavii.

12
Bibliografie

1. www.art-zone.ro accesat în 15/16.10.2017

2. Bocârnea Constantin, Boli infecțioase și epidemiologice, manual pentru școlile
sanitare postliceale, Ed. Info-team, București, 1995;
3. www.infectioasecluj.ro accesat în 15/16.10.2017
4. www.medfam.ro accesat în 15/16.10.2017
5. www.cdc.gov accesat în 15/ 16.10.2017
6. www.formaremedicala.ro accesat în 17.10.2017
7. Note de curs, Epidemiologie și sănătate publică, Suceava 2017

13