Tratemente Termochimice

Profesor: Grigorescu Gabriel Student: Catana Alexandra

Grupa:1043 C

C2 General
 Tehnologia Tratamentelor Termochimice

Prin tratamente termochimice, pe langa modificarile de structura, se urmaresc si modificari ale

compozitiei chimice in straturile superficiale. In urma tratamentelor termochimice se schimba
starea de tensiuni si proprietatile straturilor superficiale ale produselor fabricate din materiale
metalice, obtinandu-se astfel, o diferenta de structura si proprietati intre straturile superficiale
si miezul lor. Aceasta diferenta de proprietati intre suprafata si miezul produselor poate fi
accentuate prin aplicatea ulterioara a unor tratamente termice, la care, cele doua zone se
comporta diferit.
Tratamentele termochimice au ca obiectiv cresterea duritatii superficiale, a rezistentei la uzura,
la coroziune si la oboseala, cu mentinerea la valori superioare a caracteristicilor de plasticitate
si de tenacitate ale miezului produsului.
Orice tratament termochimic presupune introducerea produselor intr-un spatiu (cutie metalica,
retorta,creuzet) in care se afla un mediu solid, lichid sau in care se introduce in mod continuu
un mediu gazos si totul se incalzeste la o temperature anumita, caracteristica fiecarui tratament
termochimic, se mentine un timp determinat de adancimea stratului si apoi se raceste in
anumite conditii.

Borizarea

Prin borizare se urmareste imbogatirea stratului superficial in bor in scopul maririi duritatii
superficiale, a rezistentei la uzura ( mai ales abraziva) si a rezistenti la temperature. Adancimea
stratului nu depaseste de obicei 0,15 mm, duritatea lui superficiala ajungand pana la 1400 –
1500 HV, iar microduritatea la 1800- 2000 HV in cazul otelurilor si la 3000 HV in cazul titanului.
Borul formeaza solutie solida de substitutie cu fierul α si solutie solida de interstitie cu fierul 𝛾 .
In sistemul Fe-B apar doi compusi ( 𝐹𝑒2 𝐵 ) cu o duritate mai mica insa mai putin fragili.
Borizarea in mediu solid este similara cu carburarea in mediu solid. Temperatura este de 800-
1050℃. Mediul de borizare poate fi format din carbora de bor cu adaos de 0,5…1% 𝑁𝐻4 𝐶𝑙. La
950℃, timp de 6 h se obtine un strad de 0,12 … 0,14 mm. Rezulatate bune se obtin folosindu-se

C2 General
 un amestec format din: 57…62% ferobar + 30-32% alumina (𝐴𝑙2 𝑂𝑎 ) + 6-8% borax (𝑁𝑎2 𝐵4 𝑂7 ) +
2-3% clorura de amoniu (𝑁𝐻4 𝐶𝑙).
Borizarea in mediu lichid se efectueaza prin electroliza sarurilor topite continand bor. Piesa se
conecteaza la catod, iar ca anod serveste un cilindru de grafit impregnat in prealabil cu borax.
Baia contine borax topit.

Regimul: densitatea de current la catod este de 0,15 … 0,20 𝐴⁄𝑐𝑚2, tensiunea de 2 … 14 V,

durata de 2 …6 h, temperatura de 930 … 950℃, adancimea de 0,15 … 0,30 mm. Pentru
marimea activitatii baii se recomanda sa se adauge 𝐵2 𝑂3 (raportul 𝐵2 𝑂3 / 𝑀𝑒2 𝑂 ≤ 2,5). Se pot
folosi si boraxul topit la care se adauga carbora de bor fara prezenta electrolizei.
Borizarea in medii gazoase se face in amestecuri de diboran (𝐵2 𝐻6) si hidrogen (1:25…..75) in
amestesc de triclourura de bor (𝐵𝐶𝑙3) si hidrogen (5:100) sau 𝐵𝐵𝑟2 + 𝐻2.
Dupa borizare se aplica un tratament de calire si revenire. Microstructura stratului borizat
prezinta ace de boruri orientate perpendicular pe suprafata probei si care patrund in grauntii de
ferita. La suprafata se formeaza FeB, urmata de 𝐹𝑒2 𝐵 si Solutia solida α. Carbonul si
elementele de aliere micsoreaza adancimea stratului.
Borizarea se aplica la: calibrele finisoare ale laminoarelor, bucsele pompelor de noroi, matrite
pentru turnat sub presiune, piese pentru industria petroliera etc.
Prin tratamente termochimice se pot introduce in suprafata pieselor si alti atomi in afara de
carbon si azot, realizandu-se anumite proprietati specifice, cum ar fi: proprietati anticorrosive,
rezistenta inalta la uzura etc.
In general, elementele care difuzeaza formeaza solutii solide de substitutie cu fierul.
Metalizarile prin difuzie se clasifica in functie de elemental care difuzeaza, in : aluminizare,
cromizare, silicizare, sherardizare, titanizare, vanadizare, molibdizare, wolframizare etc.

Cromizarea

Cromizarea consta in incalzirea produselor din otel sau fonta la termperaturi de 960….1050℃,
in medii solide, gazoase sau in vid, pentru formarea unor straturi imbogatite in crom cu
grosimea de 0,03…0,15 mm, in scopul maririi duritatii stratului superficial, imbunatatirii
rezistentei la uzura se realizeaza numai prin cromizarea otelurilor cu continut de carbon de
0,25…0,30%.

C2 General
 Cromizarea in mediu solid consta in impachetarea produselor intr-un amestec de pulberi,
format din 5% crom sau ferocrom (granulatie 0,15…0,35mm), 4,7% 𝐴𝑙2 𝑂3 si 3% 𝑁𝐻4 𝐶𝑙, unde au
loc reactiile:

𝑁𝐻4 𝐶𝑙 ↔ 𝑁𝐻3 + 𝐻𝐶𝑙; 2𝐻𝐶𝑙 + 𝐶𝑟 → 𝐶𝑟𝐶𝑙2 + 𝐻2

3𝐶𝑟𝐶𝑙2 + 𝐹𝑒 → 2𝐹𝑒𝐶𝑙3 + 3𝐶𝑟
𝐶𝑟𝐶𝑙3 (𝐶𝑟𝐶𝑙2 ) + 𝐹𝑒 → 𝐹𝑒𝐶𝑙3 (𝐹𝑒𝐶𝑙2 ) + 𝐶𝑟′

Temperatura este de 1100…1200℃, durata de 12…15 h, adancimea stratului, de 0,15…0,20

mm.
Cromizarea in mediu gazos. Piesele se impacheteaza in crom sau ferocrom (granulatie
0,15…0,35 mm), peste care se trece 𝐻𝐶𝑙 + 𝐻2, care formeaza vapori de 𝐶𝑟𝐶𝑙2 si 𝐶𝑟𝐶𝑙3 .
Cromizarea in mediu lichid consta in introducerea produselor intr-o baie formata din
𝐵𝑎𝐶𝑙2 , 𝑀𝑔𝐶𝑙2 , 𝐶𝑎𝐶𝑙2 , la care se adauga 𝐶𝑟𝐶𝑙2 in proportie de 15…30% sau ferocrom(20…25%).
Structura stratului depinde de temperature si de continutul in carbon al otelului. Pentru un otel
OSC 10 dupa 15 h la 1050 C rezulta o duritate de 1380 HV. Stratul cromat prin difuzie prezinta
proprietati anticorrosive superioare in special in medii oxidante.

Aluminizarea

Aluminizarea este tratamentul termochimic ce consta in incalzirea produselor din otel sau fonta
la temperature de 700…1200℃, in medii solide, lichide sau gazoase, pentru formarea unor
straturi de 0,02…0,8 mm, bogate in aluminiu, in scopul cresterii rezistentei la oxidare la
temperature inalte (pana la 700…900℃) si la coroziunea atmosferica.
Aluminizarea in mediu solid se face in amestecuri: 50% aluminiu (pudra), 49…49,5% oxid de
aluminiu si 0,5…1,0% clorura de amoniu. Piesele se impacheteaza in amestecul de pulberi in
cutii metalice si se incalzesc la 950…1050℃, unde au loc reactiile:

𝑁𝐻4 𝐶𝑙 ↔ 𝑁𝐻3 + 𝐻𝐶𝑙; 6𝐻𝐶𝑙 + 2𝐴𝑙 ↔ 2𝐴𝑙𝐶𝑙3 + 3𝐻2

C2 General
 𝐴𝑙𝐶𝑙3 + 𝐹𝑒 ↔ 𝐹𝑒𝐶𝑙3 + 𝐴𝑙′

La 850℃ rezulta o concentratie in aluminiu de 18%, iar la 1000℃ de 35% Al.

Adancimea stratului depinde de temperature si durata. Aluminizarea fontelor cenusii conduce
la straturi de 2…3 ori mai subtiri decat in cazul otelurilor cu continut de carbon scazut.
Racirea se face pana la 400…500℃ in cuptor si apoi in aer, dupa care se aplica o recoarece de
omogenizare la 900℃ timp de 3 h cu scopul inlaturarii fragilitatii stratului.
Aluminizarea in mediu lichid se face in bai care contin 92…94% Al, 6…8% Fe, la 700…800℃.
Dupa o mentinere de 45-60 min in baie si o recoacere ulterioara la 1100….1150℃ cu durate de
1,5…2 h se obtine un strat de 1,0 mm grosime. Creuzetele au durabilitate scazuta.
O alta metoda de aluminizare consta din metalizarea (aplicarea unui strat de 0,7…1,2mm
aluminiu prin metalizare) si recoacere la 900…950℃ timp de 2-4 h, obtinandu-se un strat de
0,2-0,4 mm grosime.
Structura stratului aluminizat este formata dintr-o solutie solida de aluminiu in fier.
Aluminizarea se aplica la : mufele si cutiile pentru tratamentele termice, teaca termocuplelor,
oalele pentru turnarea aluminiului si duraluminiului, tevile de esapament, gratarele, paletele
turbinelor cu gaze s.a.

C2 General