Alchimia taoistă – sănătate şi armonie

- modulul I -

2005
 Sistemul energetic

În urma studierii corpului uman, înţelepţii taoişti din China antică au observat că în afara
sistemelor fizice ale corpului (cum ar fi sistemul circulator, sistemul nervos, etc), omul mai
beneficiază de un sistem care este complementar acestor sisteme şi anume sistemul energetic.

Sistemul energetic, format din meridiane (canale) şi puncte energetice, permite energiei
vitale Qi (Chi) să hrănească şi să susţin corpul fizic. Qi-ul reprezintă energia (forţa) vitală cu
care suntem înzestraţi la naştere şi care ne părăseşte în momentul morţii. Depinde numai de noi
cum o cultivăm şi cum avem grijă de ea pentru a avea o viată frumoasă şi sănătoasă. Qi-ul este
pentru sistemul energetic ceea ce sângele este pentru sistemul circulator, iar meridianele sunt
similare vaselor de sânge. În prezent, sistemul energetic este cunoscut mai ales datorită
acupuncturii, ramură a medicinii tradiţionale chineze care a reuşit, în a doua parte a secolului
XX, să se impună prin rezultatele sale şi în lumea occidentală. Inţelepţii taoişti nu s-au oprit însă
aici; ei au mers mai departe, dezvoltând tehnici de lucru cu această energie internă şi,
reunindu-le sub denumirea de alchimie internă taoistă, continuă să le perfecţioneze şi să le
îmbunătăţească de-a lungul secolelor.

Ei au observat că aceste meridiane sunt legate de câte un organ sau au anumite funcţii
specifice şi le-au grupat în 12 meridiane principale, 8 meridiane speciale (extrameridiane) şi
15 meridiane tendino-musculare. De-a lungul acestor meridiane se află punctele energetice
(ele crescând de la circa 320 în jurul anului 1000, până la 365 în prezent) care au rolul de a regla
debitul de energie de-a lungul meridianului respectiv, acţionând ca o ecluză şi, în acelaşi timp,
de a prelucra energia care trece prin el, de a o rafina (precum o rafinarie) şi a o trimite mai
departe îmbunătăţită şi transformată. Blocarea unui punct energetic duce la un surplus de
energie în amonte de el şi la un deficit de energie în aval de el, acest lucru cauzând
disfuncţionalităţi energetice care se pot agrava şi transforma în boli ale corpului fizic. Iată de ce
trebuie să avem grijă ca meridianele noastre să fie libere şi deschise, pentru ca Qi-ul să poată
circula uşor prin corp şi să nu stagneze. În momentul în care el stagnează într-o zonă, acolo
încep să apară probleme de sănatate.

Sistemul circulator şi sistemul energetic sunt atât de complementare, încât maeştrii

taoişti consideră că unde curge sângele, vine şi energia, iar unde se duce energia, vine şi
sângele. De fapt, aici se află secretul transmiterii energiei din sistemul energetic în sistemul
circulator - sângele este cea mai densă formă de energie, energie transpusă în plan fizic. O
calitate slabă a sângelui indică foarte clar un dezechilibru al sistemului energetic. De aceea,
maeştrii taoişti acţionează asupra sistemului energetic, îmbunătăţind formula sângelui care, la
rândul lui, va vindeca corpul fizic.

În practica alchimiei interne, taoiştii se folosesc de meridianele şi punctele energetice

pentru a rafina energia. În felul acesta, ei cresc imunitatea corpului fizic şi ajung la vârste
avansate, de necrezut pentru oamenii obişnuiţi.

Meridianele energetice

Cele 8 extrameridiane nu sunt legate de câte un organ, însă au funcţii specifice:

1. Meridianul guvernor (Du Mai) începe în punctul Huyin aflat la jumătatea distanţei
între anus şi organele genitale, în muşchiul perineu, după care urcă de-a lungul coloanei
vertebrale, traversează linia mediană a capului (unind vârful nasului cu baza craniului) şi se
termină deasupra buzei superioare.
 2. Meridianul de conceptie (Ren Mai) începe în acelaşi punct Huyin, urcă pe linia
mediană de pe faţa corpului, de-a lungul gâtului, pe sub bărbie, până sub buza inferioară.

3. Meridianul central uneşte punctul Huyin cu creştetul capului (punctul Baihui), trecând
prin centrul corpului.

4. Meridianul de centură înconjoară talia şi este singurul meridian dispus orizontal,

toate celelalte fiind dispuse vertical.

5-6. Meridiane care îşi au traseul de-a lungul braţelor (partea anterioară şi posterioară).

7-8. Meridiane care îşi au traseul de-a lungul picioarelor (partea anterioară şi
posterioară).

Cele 12 meridiane principale sunt legate în principal de câte un organ şi au mai multe
funcţii, nu numai ale organului respectiv:

1. Meridianul Plămân - maxim de activitate orele 3-5.

2. Meridianul Intestin Gros - maxim de activitate orele 5-7.

3. Meridianul Stomac - maxim de activitate orele 7-9.

4. Meridianul Splină-Pancreas - maxim de activitate orele 9-11.

5. Meridianul Cord (Inimă) - maxim de activitate orele 11-13.

6. Meridianul Intestin Subţire - maxim de activitate orele 13-15.

7. Meridianul Vezică Urinară - maxim de activitate orele 15-17.

8. Meridianul Rinichi – maxim de activitate orele 17-19.

9. Meridianul Vase-sex - maxim de activitate orele 19-21.

10. Meridianul Trei Focare - maxim de activitate orele 21-23.

11. Meridianul Vezică Biliară - maxim de activitate orele 23-1.

12. Meridianul Ficat - maxim de activitate orele 1-3.

 Principiul Yin-Yang

Maeştrii taoişti cred că lumea provine dintr-un mare vid care este sursa tuturor lucrurilor.
Ei numesc acest vid „Wuji”. Wuji este considerat izvorul creaţiei şi sursa cunoaşterii pure. Wuji
este reprezentat printr-un cerc.

Această entitate primordială se divide, dând naştere celor două forţe fundamentale ale
universului – Yin şi Yang.

Acest concept „Yin şi Yang” este primul principiu al practicilor taoiste. La început, Yin şi
Yang reprezentau partea întunecată (Yin) şi partea luminată (Yang) a unui deal.

Yin a fost clasificat drept principiul feminin al naturii şi a fost deci privit ca fiind pasiv şi
slab. Yang a fost clasificat drept principiul masculin al naturii şi a fost privit ca fiind activ şi
puternic.
 Simbolul Taiji

Reprezintă interacţiunea eternă dintre Yin şi Yang. Ca două părţi ale aceleiaşi monezi,
Yin-ul nu poate fi separat niciodată de Yang. Împreună, Yin şi Yang reprezintă legea naturii:
schimbarea perpetuă.

Nivelurile
Vidul Wuji
universului în ultim
viziunea taoiştilor
Creaţia
Yang Yin

Tai Chi

5 elemente

Calea Lactee

Pământul
Omul
Cele 10,000 lucruri

Yin
Este reprezentat prin materia stabilă care este pământul. Yin se contractă şi se
condensează. Reprezintă principiul pasiv din natură exprimat prin întuneric, răceală şi
umezeală. La nivel uman, simbolizează feminitatea şi inerţia.

Alte trăsături Yin:

 pământ  moale  yoga

 moarte  spate  meditaţie
 iarnă  interiorizare  egoism
 frig  imaginaţie  oboseală
 apă  intuiţie  slăbiciune
 nord  creativitate  depresie
 noapte  inactivitate  negru
 lună  linişte  albastru
 umbră  odihnă  verde
 linişte  somn  unghiuri
Yang
Yang este exprimarea forţei cereşti. Yang are calitatea de a se expansiona. El reprezintă
principiul activ în natură exprimat prin lumină, căldură şi uscăciune. La nivel uman, Yang
reprezintă masculinitatea şi partea pozitivă a emoţiilor.

Alte trăsături Yang:

 cer  faţă  ştiinţă

 vară  vârf  analitic
 căldură  rotund  îndrăgostit
 zi  activ  exuberanţă
 sud  ferm  agresiune
 lumina soarelui  logică  roşu
 mişcare  viteză  galben
 exteriorizare  arte marţiale  alb

Conform acestui principiu, Qi-ul (energia) capătă caracteristici Yin şi Yang în momentul
curgerii sale prin meridiane. În acest fel vom avea meridiane Yin şi meridiane Yang.

Meridianele Yin sunt poziţionate pe partea anterioară a corpului şi pe părţile laterale

interioare ale braţelor şi picioarelor şi sunt următoarele: Plămân, Splină-Pancreas, Inimă (Cord),
Rinichi şi Ficat.

Meridianele Yang sunt poziţionate pe partea posterioară a corpului şi pe părţile laterale

exterioare ale braţelor şi picioarelor. Există o singură excepţie şi anume meridianul Stomac
aflat, ca şi meridianele Yin, pe partea anterioară a corpului. Meridianele Yang sunt Intestin
Gros, Stomac, Intestin Subţire, Vezică Urinară, Vase-Sex, Trei Focare, Vezică Biliară.

Deşi aparent există un dezechilibru (5 meridiane Yin - 7 meridiane Yang), universul a

ţinut cont de calităţile fiecăruia. Yang-ul se extinde (are 7 meridiane), dar în acelaşi timp se şi
disipează, Yin-ul se contractă (are 5 meridiane), dar se şi conservă. O altă caracteristică
energetică este că organul şi meridianul sunt de polaritate diferită, de exemplu, Inima este
organ Yang, dar meridianul este Yin.

Maeştrii taoişti au grupat organele şi meridianele după anumite caracteristici cuprinse în

principiul celor 5 elemente.
 Principiul celor cinci elemente

Principiul celor 5 elemente reprezintă un al doilea mare principiu de lucru cu Qi-ul

(energia) pe care l-au înţeles maeştrii taoişti. Acest principiu ne dezvăluie modul de
transformare a Qi-ului trecând prin fazele Yin şi Yang.

În studiul lor, taoiştii au observat că Qi-ul (energia) trece prin 5 forme de manifestare şi
anume; contractarea (condensarea), conservarea, generarea, radierea şi stabilizarea, după care
ciclul se reia. Ei au observat acest lucru urmărind ciclul anotimpurilor.

Toamna, natura începe să se contracte, animalele se pregătesc de iarnă, copacii şi

plantele la fel, iar Qi-ul urmeză acelaşi principiu Yin de contracţie; este o fază în care Yin-ul se
află în creştere.

Iarna, natura intră în faza de conservare, atât animalele, cât şi plantele caută să
consume cât mai puţină energie; este o fază în care Yin-ul atinge maximul: noaptea este mai
lungă.

Primăvara, natura se trezeşte la viaţă, plantele şi animalele încep să genereze la rândul

lor alte plante şi animale; este o fază în care Yang-ul se află în creştere.

Vara, natura radiază, ziua este mai lungă; acum se atinge o fază de Yang maxim.

Sfârşitul verii şi începutul toamnei se caracterizează printr-o perioadă de stagnare, de

echilibru şi stabilitate; este faza în care Yin-ul şi Yang-ul sunt în armonie. După aceasta, ciclul se
va relua.

Observând toate acestea, taoiştii au dat fiecarei faze denumirea unui element din natură
care se apropia cel mai bine de modul de manifestare al Qi-ului din faza respectivă. Ei au găsit
astfel următoarele corespondenţe:

- toamna - metalul, datorită caracteristicii sale de a se contracta (condensa);

- iarna - apa, conservare;
- primăvara - lemnul, generare (datorită caracteristicii de a creşte);
- vara - focul, radiere;
- vara târzie - pământul, stabilizare.

Mergând mai departe, ei au denumit acest ciclu „ciclul de creaţie al celor 5 elemente”
deoarece fiecare element dă naştere următorului. Apa hrăneşte şi dă naştere lemnului, lemnul
susţine şi hrăneşte focul, focul creează cenuşă care se transformă în pământ, pământul prin
mişcarea sa creează munţii, de unde se extrage metalul, iar metalul, reprezentat de munte, dă
naştere apei (toate apele curg de la munte către mare).

Acest ciclu ei l-au observat şi la organele interne ale corpului şi au găsit astfel
următoarele corespondenţe: foc - inimă, pământ – splină-pancreas, metal - plămâni, apă -
rinichi, lemn - ficat.

Ei au observat că în momentul în care unul din elemente devine mai puternic sau mai
slab, armonia acestui ciclu este ruptă şi astfel apar bolile, dar au mai observat şi că, dacă se
acţionează asupra unui element cu ajutorul altui element, lucrurile se pot îndrepta şi armonia
ciclului de creaţie se poate recâştiga. Sistemul acesta prin care elementele se controlează unele
pe altele l-au numit „ciclul de control al celor 5 elemente” Acest ciclu are următorul curs: focul
topeşte metalul, metalul taie lemnul, lemnul străpunge pământul, pământul absoarbe apa, apa
stinge focul.
 Aceste două cicluri stau la baza medicinii tradiţionale chineze. Atunci când tratează un
pacient, un medic chinez foloseşte când un ciclu, când pe celălalt sau pe amândouă odată.

În figura de mai jos, ciclul de creaţie se regăseşte pe cerc (în sens orar), iar cel de
control pe steaua cu cinci colţuri din interior.
 Cele trei comori ale omului

Odată stabilite aceste lucruri - curgerea Qi-ului prin meridiane, influenţele elementelor
asupra organelor, etc. - taoiştii au mai observat că omul posedă trei mari zone de colectare a
Qi-ului şi anume: zona abdomenului inferior, zona inimii şi zona din centrul creierului, pe care
le-au numit Tantien (oceanul de energie), fiecare zonă având specificul ei.

Tantienul inferior este zona în care energia sexuală (Jing-qi), energia care stă la baza
transformărilor energetice, este adunată, condensată şi transformată.

Tantienul mijlociu este zona în care se adună energia provenită din transformarea şi
rafinarea energiei sexuale (a Jing-ului), energie care poartă numele de Qi (Chi- energie vitală).

Tantienul superior este zona în care se adună energia provenită din transformarea şi
rafinarea energiei vitale (Qi) şi care se numeşte Shen-qi (Spirit).

Aceste trei tipuri de energie - Jing, Qi, Shen - sunt cele trei comori ale omului, fiecare
având caracteristici proprii. Ele hrănesc şi susţin toate laturile fiinţei umane: Jing-ul susţine
fizicul, Qi-ul susţine emoţionalul, iar Shen-ul susţine spiritul. Depinde de fiecare om în parte
cum îşi gestionează aceste comori.
 Tehnica Surâsului Interior

Surâsul interior îşi are originea în dragostea faţă de corpul nostru

Surâsul interior este una dintre cele mai puternice tehnici de transformare a emoţiilor
negative în emoţii pozitive. Pe scurt, ea ne ajută să ne trezim acel sentiment de bucurie şi fericire
interioară pe care îl au copiii. În zilele noastre, oamenii au ajuns să caute bucuria şi fericrea în
exterior, se duc în parcuri de distracţie, la teatru, baruri sau discoteci, dar pacea, bucuria şi
fericirea se află în noi. În societatea de astăzi, oamenii trăiesc într-un ritm extrem de accelerat, se
grăbesc să rezolve o mulţime de probleme stresându-şi organele interne şi ajungând să emită
energie de joasă frecvenţă, cea care hrăneşte emoţiile negative. În lumea occidentală, medicii au
ajuns să recunoască faptul că nu bacteriile şi viruşii ne îmbolnăvesc, ci propriile noastre emoţii şi
sentimente (care ne slăbesc sistemul imunitar). De-a lungul vieţii, oamenii îşi transformă emoţiile şi
sentimentele pozitive din copilărie în emoţii negative datorită ritmului trepidant şi greutăţilor vieţii
cărora nu ştiu să le facă faţă. Surâsul interior îi ajută să transforme emoţiile negative din nou în emoţii
pozitive şi, în felul acesta, să-şi recâştige puritatea şi prospeţimea din copilărie.

Această tehnică foloseşte ciclul de control al celor 5 elemente în momentul în care revărsăm şi
conducem energia de-a lungul primului traseu. În timpul tehnicii, conducem energia de-a lungul a
următoarelor trei trasee:
 Primul traseu - traseul glandelor şi organelor.
 Al doilea traseu - traseul digestiv.
 Al treilea traseu -traseul oaselor.
 După cum se vede, această tehnică necesită o minimă cunoaştere a organelor şi glandelor, atât
ca funcţii, cât şi ca poziţionare a lor în interiorul corpului. Învăţând această tehnică, veţi învăţa fără
mare greutate multe lucruri despre dumneavoastă, despre slăbiciunile pe care le aveţi şi, mai ales, cum
să le combateţi.

Pregătirea şi intrarea în tehnică

Mai întâi ne aşezăm comod pe scaun, executăm câteva mişcări de încălzire a coloanei
(zona cervicală, toracală, lombară) şi ne relaxăm. Respirăm profund de câteva ori, închidem
ochii şi, pe măsură ce relaxarea noastră creşte, aducem în jurul nostru un spaţiu încărcat cu
energie: munţi în spate, brazi în dreapta, sălcii în stânga, la picioare flori de toate culorile, de
jur împrejur apă şi, în faţa noastră, răsărind din apă, un soare roşu, mare şi surâzător, cu chipul
nostru surâzând în interiorul lui.

Aspirăm prin punctul dintre sprâncene energia lui caldă şi surâzătoare şi o lăsăm să se
reverse în interiorul nostru de-a lungul primului traseu.

Primul traseu - traseul glandelor şi organelor

Energia caldă şi surâzătoare a soarelui se revarsă prin punctul dintre sprâncene în

interiorul nostru şi ne cuprinde glandele pituitară şi pineală, talamusul şi hipotalamusul, camera
de cristal, emisferele cerebrale, creierul mic, întregul creier, pe care îl curăţă, îl spală, îl
încarcă şi îl vindecă. Energia continuă să se reverse şi cuprinde acum toate organele de simţ:
ochii, nasul, buzele, limba şi urechile, întreaga faţă; ne vedem faţa devenind tot mai
surâzătoare, mai tânără şi mai frumoasă, mai sănătoasă şi mai strălucitoare. De aici, energia
caldă a surâsului se revarsă de-a lungul gâtului, cuprinzând tiroida şi paratiroidele, apoi timusul,
iar sub influenţa ei benefică ele se relaxează, se destind şi înfloresc precum florile la venirea
primăverii; de aici, surâsul merge mai departe şi cuprinde inima.

Inima - se lasă inundată de energia benefică a surâsului, se deschide precum o floare

mare roşie, îi permite surâsului să pătrundă adânc în interiorul ei, să se spiraleze şi să
transforme emoţiile negative în emoţii pozitive. Energia surâsului coboară tot mai mult cu
fiecare respiraţie şi transformă ura, nerăbdarea, cruzimea în bucurie, iubire, iertare şi fericire.
Cu fiecare respiraţie, ne simţim inima tot mai relaxată, mai plină de iubire, mai roşie, surâzând
cu chipul nostru pe suprafaţa ei. De aici, surâsul merge la plămâni.

Plămânii – se lasă şi ei inundaţi de energia benefică a surâsului care-i destinde, îi

relaxează, îi face să se deschidă precum două flori mari albe, pătrunde tot mai adânc în
interiorul lor, se spiralează şi transformă emoţiile negative (tristeţe, supărare, mâhnire) în
emoţii pozitive (curaj, dreptate, corectitudine). Curând, ne vedem plămânii albi, strălucitori,
sănătoşi, puternici, surâzând cu chipul nostru pe suprafaţa lor.

Ficatul – permite, la rândul său, energiei calde, benefice a surâsului să pătrundă tot mai
adânc în interior, să-l spele, să-l cureţe, să–l destindă, până când se deschide precum o floare
mare verde. După aceea, energia se spiralează şi transformă emoţiile negative (furia, mânia,
invidia, nervozitatea) în emoţii pozitive (bunătate, amabilitate, generozitate). Lăsăm energia
surâsului să pătrundă în ficat până când îl vedem verde, sănătos, puternic şi cu chipul nostru
surâzător pe suprafaţa lui.

Splina şi pancreasul – lasă energia benefică a surâsului să le învăluie şi să le cuprindă, să

le relaxeze; se destind şi se deschid precum două flori mari galbene, iar energia surâsului se
spiralează adânc în interiorul lor şi le transformă emoţiile negative (îngrijorarea, anxietatea,
depresia) în emoţii pozitive (deschidere, comunicare, claritate). Cu fiecare respiraţie, splina şi
pancreasul devin tot mai galbene, mai sănătoase, mai puternice şi mai strălucitoare, cu chipul
nostru surâzător pe suprafaţa lor.

Rinichii şi suprarenalele - se încarcă, se relaxează, se destind şi se deschid precum două

flori mari albastre, sub acţiunea benefică a surâsului care pătrunde tot mai adânc în interiorul
lor, se spiralează şi le transformă emoţiile negative (frică, agitaţie, stres) în emoţii pozitive
(blândeţe, tandreţe, înţelepciune). Cu fiecare respiraţie, ne vedem ne vedem rinichii tot mai
sănătoşi, mai albaştri, mai strălucitori, surâzând cu chipul nostru pe suprafaţa lor.

Vedem întregul traseu luminos, adunăm energia într-o sferă aurie în abdomenul inferior
( zona Tantien-ului) şi o spiralăm de 9 ori într-un sens, apoi de 9 ori în celălalt sens.

Al doilea traseu - traseul digestiv

Continuăm să aspirăm energia caldă şi benefică a surâsului prin punctul dintre sprâncene,
o lăsăm să se amestece cu saliva din gură şi să încarce saliva cu iubire. Inghiţim saliva şi, odată
cu ea, energia surâsului care se revarsă acum în stomac, duoden, colecist, coledoc, vezică
biliară, jejun, ileon, vezica urinară, colonul cu segmentele sale - ascendent, transversal,
descendent - rectul, anusul şi perineul.

Cu fiecare respiraţie, lăsăm energia benefică a surâsului să cuprindă tot mai mult aceste
organe şi glande, să se spiraleze în interiorul lor şi să le transforme emoţiile negative în emoţii
pozitive. Vedem stomacul tot mai galben, radiind deschidere, vezica biliară tot mai verde,
radiind bunătate, intestinul subţire (duoden, jejun, ileon) tot mai roşu, radiind iubire, vezica
urinară tot mai albastră, radiind blândeţe şi colonul (ascendent, transversal, descendent) tot
mai alb, radiind curaj.

Vedem aceste organe din nou sănătoase, puternice, stălucitoare, cu chipul nostru
surâzând pe suprafaţa lor, le mulţumim şi le zâmbim, le asigurăm de toată dragostea şi
afecţiunea noastră, iar ele ne zâmbesc fericite şi ne asigură de sprijinul lor.

Adunăm din nou energia în zona Tantien-ului şi o spiralăm într-o sferă aurie.

Al treilea traseu - traseul sistemului osos

Continuăm să aspirăm energia surâsului prin punctul dintre sprâncene şi o lăsăm să se

reverse acum în toate oasele craniului, apoi în coloana vertebrală (zona cervicală, toracală,
lombară, sacrală şi coccigiană), să cuprindă osul sacru, apoi oasele bazinului, toracele (coaste,
stern, clavicule), să se reverse în oasele braţelor şi picioarelor. Toate oasele corpului sunt
curăţate, spălate, încărcate şi vindecate cu ajutorul energiei surâsului şi încep să radieze o
energie aurie ce se închide în jurul nostru, formând aura noastră protectoare.

Aura devine tot mai densă şi mai compactă, fără nici cea mai mică fisură, se extinde tot
mai mult, devine tot mai strălucitoare, mai protectoare şi mai surâzătoare, iar în mijlocul ei ne
regăsim fericiţi, protejaţi şi surâzători. Timp de câteva minute trăim intens această senzaţie de
protecţie şi surâs, lăsând toate celulele corpului să se hrănească şi să se încarce cu această
energie benefică.

Coborâm din nou toată energia în zona abdomenului inferior (tantien), o condensăm într-
o sferă aurie pe care o conducem pe micul circuit de câteva ori, ne oprim cu ea în camera de
cristal (creier), o spiralăm, după care o coborâm din nou în tantien şi o spiralăm 36 cu 24.
Încheiem făcând automasajul Qi.
 ORBITA MICROCOSMICĂ

Este bine să practicaţi această tehnnică după ce aţi încheiat Surâsul interior. Tehnica
surâsului ne ajută să ne încărcăm cu energie pozitivă şi să ne relaxăm. În taoism se pune un
foarte mare accent pe relaxare şi nu pe meditaţia în sine, de unde şi proverbul: „Amatorii
meditează relaxându-se; profesioniştii se relaxează pentru a medita”. De altfel, această tehnică
mai este cunoscută şi sub denumirea “Practica meditaţiei luminii vindecătoare - deschiderea
orbitei microcosmice”.

Tantien-ul (zona abdomenului inferior), cunoscut şi sub denumirea de „oceanul de Qi”,

trebuie să fie încărcat cu energie, iar această încărcare este realizată cel mai bine prin Surâsul
Interior. Odată Tantienul umplut cu energie, acesta se revarsă în cele 8 meridiane extraordinare
sau psihice, iar când acestea sunt pline, Qi-ul se revarsă în cele 12 meridiane principale (vezi
cartea „Manualul de bază”, din colecţia Alchimia internă taoistă, scrisă de maestrul Mantak
Chia).

După ce am făcut Surâsul Interior (cel puţin primul traseu), ne concentăm atenţia pe
zona abdomenului inferior, pe care-l vom numi de acum înainte „tantien”. Inspirăm energia
aurie, luminoasă, prin punctul dintre sprâncene, o coborâm prin inimă în tantien şi o lăsăm să se
acumuleze în această zonă. Vom aplica tehnica măturii şi a făraşului, folosindu-ne de cele două
palme. Întotdeauna folosim mâna dreaptă pentru a trimite energia, iar mâna stângă pentru a o
primi.

Aşezăm ambele palme pe ombilic (limba pe cerul gurii, perineul uşor contractat) şi, pe
inspiraţie, aducem energia prin punctul dintre sprâncene în tantien, pe expiraţie o spiralăm în
sensul de acumulare, apoi inspirăm în tantien, aducem energia în ombilic, expirăm şi spiralăm în
ombilic. Lăsăm palma dreaptă pe ombilc, coborâm palma stângă pe centrul sexual (numit la
bărbaţi „palatul spermal”, iar la femei „palatul ovarian”), inspirăm energia din ombilic în
centrul sexual, expirăm şi spiralăm în punctul respectiv. Mutăm mâna stângă, strângând primele
trei degete, pe punctul Huyin, aflat în zona perineului, la jumătatea distanţei între organele
genitale şi anus. Inspirăm (contractând uşor perineul) energia din centrul sexual în Huyin,
expirăm, spiralăm.

Mutăm cele trei degete pe coccis, inspirăm energia din Huyin în punctul aflat la baza
coccisului (Weilu), expirăm şi spiralăm.

Mutăm palma dreaptă pe punctul aflat la baza coccisului (Weilu), iar palma stângă pe
punctul rinichilor (Ming Men, corespondentul ombilicului pe coloana vertebrală), inspirăm şi
aducem energia din Weilu în Ming Men, expirăm şi spiralăm.

Mutăm palma stângă pe T11 (toracală 11, punctul suprarenalelor), corespondentul

plexului solar pe coloana vertebrală, inspirăm din Ming Men în T11, expirăm şi spiralăm.

Mutăm palma stângă pe T5-T6 (toracală 5-6, punctul din spatele inimii), inspirăm din T11
în T5-T6, expirăm şi spiralăm.

Mutăm palma stângă pe C7 (Ta Chui, marea vertebră, cervicală 7), inspirăm din T5-T6 în
C7, expirăm şi spiralăm.

Mutăm palma stângă la baza craniului (punctul Yu-gen), inspirăm din C7 în Yu-gen (baza
craniului), expirăm şi spiralăm.

Mutăm palma stângă pe creştetul capului (punctul Bai Hui), inspirăm din Yu-gen (baza
craniului) în Bai Hui (creştetul capului), expirăm şi spiralăm.

Aşezăm cele trei degete centrale de la mâna stângă pe punctul dintre sprâncene,
inspirăm din Bai Hui până la punctul dintre spâncene, expirăm, spiralăm.

Mutăm cele trei degete centrale de la mâna dreaptă pe punctul dintre sprâncene, lăsăm
palma stângă liberă pe lângă corp, inspirăm energia din punctul dintre sprâncene până în cerul
gurii, expirăm, spiralăm.

Aşezăm cele trei degete de la mâna stângă la baza gâtului, inspirăm din cerul gurii până
la baza gâtului, expirăm, spiralăm.

Mutăm palma stângă pe punctul inimii, inspirăm din centrul gâtului în centrul inimii,
expirăm şi spiralăm.

Mutăm palma stângă pe plexul solar, inspirăm din punctul inimii în punctul plexului solar,
expirăm şi spiralăm.

Mutăm palma stângă pe ombilic, inspirăm din punctul plexului solar în ombilic, expirăm şi
spiralăm.

Aşezăm ambele palme pe ombilic, aducem energia în tantien, o condensăm într-o sferă
aurie pe care o spiralăm 36 cu 24 şi încheiem tehnica executând forma de încheiere a
automasajului Qi.
 EXERCIŢIUL MASĂRII STOMACULUI

Când este vorba de managementul stresului, există un exerciţiu extrem de bun

denumit masarea stomacului, care reduce imediat stresul şi tensiunea. Acest exerciţiu
este excelent şi pentru eliminarea greutăţii în exces şi reducerea tensiunii ridicate,
producând şi alte efecte benefice. Este uşor de aplicat, complet sigur şi poate fi
practicat oriunde şi oricând. Nu aveţi nevoie de nici un echipament.

1. Staţi culcat pe spate. Relaxaţi-vă.

2. Puneţi palma pe ombilic. (Dacă sunteţi dreptaci, folosiţi mâna dreaptă; dacă
sunteţi stângaci, pe cea stângă.) Apoi începeţi să masaţi în sens orar incepând
din centru – adică de la dreapta spre stânga – descriind mai întâi cercuri mici şi
apoi lărgind treptat circumferinţa până când veţi ajunge să masaţi limitele
superioare şi inferioare ale stomacului şi abdomenului (vezi fig.A.3a-b).

3. Când aţi încheiat prima mişcare, procedaţi în sens invers, masând în sens
antiorar, descriind cercuri din ce în ce mai mici până când ajungeţi din nou în
ombilic. Nu trebuie să apăsaţi cu forţă. Aplicaţi o presiune uşoară în timp ce
masaţi încet.

4. Repetaţi această mişcare în sens orar şi antiorar de câte ori doriţi.

Masarea abdomenului

NOTA A: Atunci când faceţi exerciţiul, concentraţi-vă să simţiţi cum căldura

(energia) din mâini pătrunde în ţesuturile stomacului. Nu lăsaţi mintea să hoinărească;
acţiunile mentale trebuie să coincidă cu acţiunile fizice, pentru a aduce o eficienţă
maximă. Dacă întrerupeţi concentrarea, trebuie să reluaţi exerciţiul de la început.

NOTA B: Există şi o versiune mai intensă a exerciţiului masării stomacului. Puteţi

începe acest exerciţiu prin frecarea palmelor cu putere, punându-le pe partea inferioară
a abdomenului de ambele părţi ale ombilicului. Acum începeţi să masaţi cu putere
ambele părţi ale abdomenului, urmând modelul din fig.A.4. Masaţi astfel încât mâinile să
se întâlnească lângă buric atunci când coboară. Continuaţi să masaţi până când fricţiunea
încălzeşte ţesuturile abdominale. Puteţi repeta acest exerciţiu de câte ori doriţi. Această
versiune a exerciţiului stimulează mai mult abdomenul, aducând mai multă energie decât
versiunea obişnuită, deci poate fi folosită pentru boli grave ale organelor interne şi
probleme peristaltice. Este foarte bun pentru micşorarea circumferinţei taliei.

Masarea abdomenului (versiunea intensivă)

Acumulările şi depozitele de grăsime sunt deplasate de la locul lor şi în final sunt

dizlocate. Apoi sunt trimise în sistemul de eliminare şi apoi evacuate. Prin mijloace aparent
simple, veţi scăpa de depunerile de care nu aveţi nevoie de pe stomac şi abdomen.

Atunci când masaţi în sens orar – de la dreapta la stânga şi cercuri din ce în ce mai mari –
încurajaţi o mişcare peristaltică corectă şi plină de uşurinţă. De multe ori, constipaţia este un
simptom care indică faptul că intestinul gros funcţionează prea mult. Intestinul gros absoarbe
prea multă apă din materiile fecale, pe măsură ce acestea trec în drum spre rect. Acest lucru
face ca fecalele să se întărească, până când activitatea peristaltică normală a intestinului gros
nu mai este de ajuns pentru eliminarea acestora. Se ajunge la constipaţie, iar materiile fecale,
care în mod normal ar fi fost eliminate prin anus, sunt stocate în corp. Mişcarea în sens orar
intensifică activitatea peristaltică şi încetineşte absorbţia apei, aducând-o la normal.

O tânără pe care am învăţat-o acest exerciţiu mi-a spus că suferise de constipaţie

majoritatea vieţii ei. Avea doar 23 de ani, dar suferea de constipaţie de 15 ani. Incercase
medicamente, laxative şi clisme. Dar nimic nu o ajutase să elimine problema. Şi totuşi, din
prima săptămână în care a început acest exerciţiu, a încetat să aibă probleme cu peristaltismul
intestinal. A spus că se simţea un om nou. Mai târziu, mi-a spus că după trei luni de practicare a
acestui exerciţiu, întregul sistem digestiv i se echilibrase şi nu a mai avut niciodată această
problemă.

Masarea în sens antiorar are efectul opus – ajută la solidificarea materiilor fecale când
acestea trec prin intestin. Acest lucru se produce prin stimularea trecerii apei din intestinul gros
în rinichi. Recent, mi-a fost adus la cunoştinţă un caz extrem de diaree cronică. Unul dintre
studenţii mei mi-a spus că acum zece ani mama îi fusese operată de cancer la colon. De atunci,
nu mai avusese control asupra intestinelor. Nici nu putea ieşi din casă de frică că va avea nevoie
să meargă la toaletă şi că nu avea acces la nici una. Fiul ei a învăţat-o tehnica masării
stomacului. Ea încercase orice alt remediu până atunci şi era pregătită pentru orice lucru care îi
putea aduce speranţe de îmbunătăţire a situaţiei. După câteva zile de practicare a exerciţiului,
pentru prima oară în zece ani i s-au format scaunele. De atunci a putut să îşi aducă viaţa la
normal, iar problema a încetat să o mai supere.

Masarea abdomenului în sens orar şi antiorar va ajuta la ulcerele stomacale. Un caz care
demonstrează eficacitatea exerciţiului este cel al unui senator chinez de 96 de ani. Acesta îşi
îndeplineşte îndatoririle cu mai mult entuziasm şi energie decât oameni care au un sfert din
vârsta sa. De asemenea, se implică activ şi în alte activităţi. Totuşi, nu este niciodată bolnav.
Tensiunea sa, verificată în fiecare dimineaţă de o soră medicală numită de guvern, este mereu
normală. Atunci când admiratorii îl întreabă despre secretul tinereţii lui, le spune o poveste
despre o întâmplare din tinereţe. Pe când era tânăr, suferea de ulcere dureroase de stomac,
tuberculoză şi alte boli. Atunci când era în armată, consulta doctorii din fiecare loc în care
staţiona. Apoi, într-o zi, cineva i-a spus despre un vindecător bătrân şi faimos care trăia pe
vârful munţilor. Atunci şi-a stabilit o întâlnire cu vindecătorul şi s-a chinuit să parcurgă terenul
stâncos ca să ajungă la el. După ce a ajuns la destinaţie, tânărul l-a salutat pe vindecător şi a
început un monolog despre el şi problemele lui. Dar bătrânul a continuat să mediteze şi părea să
îşi ignore vizitatorul; nu şi-a deschis ochii şi nu a rostit nimic. În final, vindecătorul a spus: “Du-
te acasă şi masează-ţi stomacul.” Deşi i-a pus alte întrebări, nu a primit nici un răspuns.
Dezamăgit de remarca simplă, tânărul s-a luptat să ajungă acasă. Acolo, dezamăgirea, oboseala
şi mânia au făcut ca ulcerul să se reactiveze. Neavând altă alternativă, tânărul a început să îşi
maseze stomacul fără tragere de inimă. Durerea a dispărut imediat. Încurajat, a început să îşi
maseze stomacul cu încredere. Peste câteva luni, ulcerul dispăruse complet. Treptat, a dispărut
şi tuberculoza. Sănătatea i se îmbunătăţea în fiecare zi. După 70 de ani, încă îşi mai masează
stomacul în fiecare zi, după fiecare masă şi de fiecare dată când nu se simte bine.

În primul an când am fost invitat să vorbesc la Universitatea din Oslo din Norvegia, unul
dintre subiectele pe care le-am abordat a fost exerciţiul masării stomacului. În anul următor, am
fost din nou invitat să vorbesc în faţa unei mari mulţimi. Inainte de a începe să vorbesc, un
bătrân din public m-a întrerupt şi a cerut voie să vorbească. Le-a spus celor prezenţi să mă
asculte, pentru că orice aş spune era benefic. Apoi le-a spus o poveste. Le-a spus că a luat parte
la prima mea cuvântare cu un abdomen plin de apă din cauză că suferea de cancer la ficat în
ultimul stadiu. Suferea de dureri cumplite. Doctorii îi mai dăduseră doar câteva săptămâni de
trăit. În fiecare săptămână trebuia să se ducă la spital să i se scoată apa din stomac. În
disperarea de a încerca orice, a luat parte la acel program. În acea noapte, după ce a învăţat
exerciţiul stomacului, s-a dus acasă şi şi-a masat stomacul. Durerea i-a dispărut şi nu a mai
strâns apă în stomac. După o săptămână, s-a dus la doctor şi l-a uimit. Doctorul a exclamat:
“Este o minune! Nu îmi vine să cred! Ce aţi făcut?” El i-a răspuns: “Nu am făcut nimic. Doar mi-
am masat stomacul.” Apoi, şi-a masat mereu stomacul cu încredere. Nu mai avea probleme cu
ficatul, deşi acesta mai era canceros. A putut să renunţe la chimioterapie. Mai mult, “s-a
însănătoşit” şi s-a dus din nou la muncă. Atunci când m-am dus în Norvegia în cel de-al treilea
an, bărbatul venise iar.

Eficacitatea acestui exerciţiu se explică prin pătrunderea energiei din mâini în ţesuturile
abdominale. Penetrarea energiei poate fi sporită prin folosirea puterilor senzoriale. Simţiţi cum
energia din mâini pătrunde în piele şi în organele de dedesubt. Trebuie să simţiţi şi că energia
este reţinută, încălzind ţesuturile abdominale. Pe măsură ce mai multă energie vă pătrunde în
corp, zona din jurul ombilicului va începe să ardă ca şi cum în interior s-ar fi aprins un foc.
Obţinerea acestei senzaţii necesită o mare putere de concentrare şi răbdare şi trebuie făcută de
fiecare dată când exersaţi.

(Exerciţiu preluat din cartea “Tao al managementului” de Stephen Chang.)