MECANICA FLUIDELOR

1) Ecuaþiile de miºcare în mecanica fluidelor

În mecanica fluidelor existã 3 cazuri semnificative:

a. Miºcarea fluidelor ideale
b. Miºcarea fluidelor reale de tip laminar
c. Miºcarea fluidelor reale de tip turbulent
Vom aborda ecuaþiile de miºcare pentru fluidul real de tip laminar,
urmând ca fluidul ideal sã reprezinte o particularizare a cazului tratat detaliat
iar miºcarea turbulentã sã fie dedusã prin extrapolarea rezultatelor de la
punctul b..

b. Miºcarea fluidelor reale de tip laminar

-Pornim de la ecuaþia lui Cauchy:

   
Dv   Px Py Pz 
   f    
Dt  x y z 

- Folosim ºi ecuaþia constitutivã pentru miºcarea laminarã a fluidului real,
omogen ºi izotrop.
 
 2  
T  2S  ( p  divv ) E
3
- Cuplând aceste 2 ecuaþii se obþine ecuaþia de miºcare “Navier-Stokes“:
   1
Dv v    1 
  (v   )v  f  gradp  v  grad ( divv )
Dt t  3
I II
-Faþã de termenii din stânga ºi din dreapta, din cazul repausului absolut,
apar termenii I ºi II.
I – termen datorat frecãrii vâscoase;
II – termen datorat compresibilitãþii.
OBSERVAÞIE: În cazul fluidelor incompresibile ecuaþia de continuitate

(principiul conservãrii maselor) se scrie: divv  0 .
-Prin transformarea Gromeka-Lamb (referitor la termenul convectiv):
 v2     
grad    rot v  v , unde rot v   (vârtej), se pune în evidenþã termenul
 2 
cinetic din ecuaþia de miºcare.

OBSERVAÞIE: În cazul fluidelor ideale, vâscozitatea este 0, ºi termenii I ºi II se

anuleazã:
 
Dv v    1
  (v  )v  f  gradp (ecuaþia Euler în cazul fluidului
Dt t 
ideal)
Proiectând dupã cele 3 direcþii ale unui sistem cartezian, se obþin 3
ecuaþii.

-1-
2) Condiþiile iniþiale ºi la limite în probleme practice

Se considerã un profil hidro-aerodinamic într-un curent de aer creat de

ventilator ºi o suprafaþã de separaþie între 2 fluide nemiºcibile aer-apã.
Condiþiile iniþiale:
- la momentul pornirii ventilatorului se evalueazã parametrii
termodinamici;
- la interfeþele aer-solid, aer-lichid ºi la infinit se precizeazã
condiþiile la limitã:
- condiþii iniþiale: dacã ventilatorul are o funcþionare variabilã (debit
variabil), atunci la diferite momente de timp, condiþiile la infinit se schimbã.
OBSERVAÞIE: Acest aspect poate fi luat în discuþie, dar în cele ce urmeazã va
fi neglijat. Semnificaþia practicã a acestei observaþii este cã sistemele tehnice
se dimensioneazã la regimuri permanente pentru comportamentul în regimuri
tranzitorii se face numai o verificare.
- Condiþiile la limitã la contactul dintre aer si profil:
Avem 2 cazuri:
1) fluidul ideal – fluidul nu se desprinde de profil, ci alunecã faþã de
acesta.
2) fluidul real – condiþia de aderenþã: fluidul real vâscos aderã (în strat
molecular) la peretele solid.

- Condiþiile la limitã la interfaþa aer-lichid

Avem 2 cazuri:
1) fluidul ideal: avem numai eforturi de presiune/compresiune p aer  p apã
- câmpul presiunilor nu are discontinuitãþi
 
2) fluidul real: p n  p n
apã aer

p n =efortul normal în punctul considerat.

-2-
 - Condiþiile la limitã la infinit
 
p  p ; v  v

3) Descrierea miºcãrii turbulente

Miºcarea turbulentã este o miºcare complexã la care între straturile de

fluid adiacente existã un puternic schimb de substanþã (amestec turbulent), iar
parametrii hidrodinamici (vitezã, presiune, etc.) prezintã fluctuaþii neregulate
în timp, cu caracter aleator.
Tratarea matematicã impune o abordare statisticã (foarte complicatã)
sau, aºa cum se intâmplã în practicã, miºcarea se împarte în 2 categorii:
– miºcare medie principalã;
– o fluctuaþie secundarã;
F  F  F'
F=orice mãrime fizicã;
F =medie temporalã;
F ' =pulsaþie.
t 0 T t 0 T
1  1 
F 
T t Fdt , dacã F este vitezã  v  T  v dt ;
t0
T=intervalul de mediere (T
0

>> cvasiperioada)
OBSERVAÞIE: În laborator s-au vãzut oscilaþii de nivel pentru cã fluidul curgea
în regim turbulent (la experienþa cu Tubul Pitot-Prandtl)

4) Ecuaþiile de miºcare turbulente

Pornind de la ecuaþia Navier-Stokes se aplicã operaþia de mediere

temporalã tuturor termenilor din aceastã ecuaþie ºi se obþine ecuaþia
Reynolds:
  1
v     
  (v , v )  f  gradp   v   (v '  v ' )
t 
I II
Se neglijeazã compresibilitatea în aceastã ecuaþie.
Prezenþa turbulenþei conduce la medierea în timp a majoritãþii
termenilor, iar termenul convectiv se scrie sub forma I, iar termenul II apare în
mod special datoritã pulsaþiilor turbulente.

-3-
5) Relaþia lui Bernoulli în mecanica fluidelor

Ca ºi în mecanica clasicã existã metode de rezolvare bazate pe bilanþ

energetic; acest bilanþ se numeºte ecuaþia lui Bernoulli.
Se porneºte de la ecuaþia Euler (corspunzãtoare miºcãrii fluidului ideal):

v    1
 (v )v  f  gradp
t 
- la aceastã ecuaþie se adaugã ecuaþia de continuitate: 
 
 div( v )  0
t

vx
Ox v

 3 ecuaþii de la Euler Oy  4necunoscute
y
 
Oz vz
 p

Integrarea aestui sistem de 4 ecuaþii cu 4 necunoscute este relativ
dificilã, deoarece ecuaþiile sunt neliniare, ºi conþin derivate parþiale. Pentru
integrare, se înmulþeºte ecuaþia Euler cu vectorul variaþie a vectorului de

poziþie dr .
Semnificaþia fizicã a acestei înmulþiri: de la ecuaþia de echilibru dinamic
se trece la un bilanþ energetic iar din punct de vedere matematic pentru a se
obþine o soluþie analiticã adecvatã se mai fac 2 ipoteze simplificatoare:
 (forþa masicã unitarã derivã dintr-un potenþial  , numit

 f   grad
potenþialul forþelor masice;
 miºcarea este barotropã
dp
dP  (P=funcþie de presiune)


v   v2       1 
dr  grad    dr  ( rot v  v ) dr   grad  dr  gradp  dr 
t  2  

v 2
 v    
 d     P    dr  (v  ) dr  0
 2  t

dx dy dz
vx vy vz (**)
x y z
v2
    P  constant; (***)
2

v 
– dacã miºcarea este permanentã, avem: dr  0 ºi termenul (**) este
t
nul în cazurile:

-4-
 1. v x  v y  v z  0 (nu avem translaþie, avem doar vârtejuri);
2.  x   y   z  0 (avem numai miºcare de translaþie, fãrã vârtejuri);
dx dy dz
3. V  V  V (ecuaþia liniei de curent);
x y z

dx dy dz
4.      (ecuaþia unei linii de vârtej);
x y z

vx vy vz
5.      (miºcare elicoidalã).
x y z

Pe un tub de curent:

v12 p v2 p
 1  z1  2  2  z 2 (se obþine din ecuaþia (***) împãrþitã
2 g g 2 g g
la g)
Dacã fluidul este real se adaugã în dreapta termenul: hr1 2 :
Avem 2 cazuri:
- hr laminar  aceastã pierdere se datoreazã vâscozitãþii;
- hr turbulentpierderea se datoreazã atât vâscozitãþii, dar mai
ales vârtejurilor
hr turbulent >> hr laminar

6) Miºcarea turbulentã în conducte circulare

Pierderile de sarcinã sunt de 2 feluri:

– liniare;
– locale;

Pierderea de sarcinã liniarã este determinatã dupã formula lui Darcy:

l v2  k  vD
hr1 2   ; cu     Re, ; Re 
D 2g  D 
unde:  = coeficientul de pierdere liniarã;
l= lungimea tronsonului pe care se calculeazã hr1 2 ;
D= diametrul conductei;

v = viteza medie;
k= rugozitatea absolutã;
k/D=rugozitatea relativã.
La o conductã tehnicã rugozitatea este neomogenã, iar k reprezintã
rugozitatea absolutã echivalentã ºi reprezintã rugozitatea absolutã a unei
conducte cu rugozitate omogenã ºi care creeazã o pierdere identicã.
D 2 4Q 8 l l
v; v  1, 2  2  5 Q 2  b 5 Q 2 ;
Q 2 ; 
4 D g D D

-5-
 bl l
5
 0,0826 5 ;
hr1 2  MQ 2 ; M  M= modul de rezistenþã al conductei.
D D
Pentru determinarea lui  se folosesc diagrame sau formule empirice (pe
bazã de date experimentale), sau semiempirice (teorie+experiment).

Diagrama lui Moody

64
I Re   0  2300 regim laminar =>  
Re
II Re   2300  4000 regim tranzitoriu
 D
III Re  4000  10  regim turbulent neted
 k
 D D
IV Re  10  500  regim turbulent mixt;
 k k
D
V Re  500 regim turbulent rugos;
k
k – rugozitatea medie absolutã a peretelui conductei;
k
– rugozitatea medie relativã a peretelui conductei;
D

Explicaþie: În substratul laminar de lângã perete, de grosime  l se ia în

consideraþie rugozitatea în funcþie de Re:
– Re relativ mic   l  k , rugozitatea nu influenþeazã miºcare
turbulentã din conductã, conducta se comportã hidraulic neted (zona III);
– Re mediu   l ~ k , rugozitatea influenþeazã miºcarea turbulentã (zona
IV);
– Re mare   l  k , influenþa rugozitãþii devine predominantã, (zona V),
conducta este hidraulic rugoasã.

Pierderea de sarcinã localã

Variaþia de presiune pe distanþe relativ scurte ale unei secþiuni drepte
ale direcþiei axei curentului vor fi numite “singularitãþi“, când se produc

-6-
desprinderi ale stratului limitã, vârtejuri care conduc la un consum important
de energie mecanicã, avem pierderi de sarcinã locale.
În secþiunea dreaptã S se considerã o singularitate care perturbã
curgerea în amonte ºi aval pânã la S1 ºi S2.

 v2 p   v2 p 
hr1 2  H 1  H 2   1 1  1  z1    2 2  2  z 2 
 2g g   2g g 
În calcul l.e.rl.e.c astfel încât:
hr1 2  hr1  hrl  hr 2 ;
v12 v2
hrl  hr1 2  hr1  hr 2   î 1 .
2g 2g
 = coeficientul pierderilor locale care se determinã experimental ºi se
cunoaºte pentru diferite tipuri de singularitãþi: lãrgiri, îngustãri, coturi,
confuzoare, difuzoare, etc..
Teoria stratului limitã

Reprezintã o noþiune teoreticã cu aplicaþii practice în special în

domeniul curgerii în jurul unor profile hidrodinamice. Modelele matematice ale
curgerii sunt în general complicate.
În practicã s-a apelat la noþiunea de strat limitã din dorinþa de a simplifica modelul
matematic. Astfel noþiunea de strat limitã înseamnã separarea domeniului curgerii în 2 regiuni:
- una în vecinãtatea profilului considerat, în interiorul cãruia fluidul este
considerat real;

-7-
 - în restul domeniului acolo unde fluidul se acceptã ca fiind ideal.
Aceastã separare este posibilã numai în cazul unor fluide relative puþin

vâscoase ca apã, ulei.


u  vitezã constantã
 
v creºte pânã la u =const.
  grosimea stratului limitã (de
unde
începe sã fie viteza constantã)


Atunci când viteza v atinge 99%U, se considerã ca acolo avem limita
stratului   este grosimea stratului limitã.

Linia AF face unghi de incidenþã cu v infinit.
Situaþia desenatã este o situaþie favorabilã când curgerea “îmbracã“, cu
performanþe ridicate hidrodinamice profilul ºi coeficientul de rezistenþã la
înaintare respectiv comportamentul hidrodinamic sunt optime.
Deplasându-se în lungul curgerii între bordul de atac ºi bordul de fugã,
datoritã frecãri fluidului, energia cineticã a acestuia scade.
SIAJ: pierderi de energie
coada profilului vibreazã
În funcþie de performanþele aerodinamice, desprinderea profilului de
stratul limitã (apariþia curgerilor inverse) mai aproape sau mai departe de
bordul de fugã se produce în spatele profilului un SIAJ (o zonã de vârtejuri).
Desprinderea stratului limitã mãreºte coeficientul de rezistenþã la
înaintare ºi conduce la vibraþia profilului datoritã turbulenþei. În cazul
unghiurilor de incidenþã mari (dacã aerul se apropie de profil pe direcþii oblice)
-8-
desprinderea se face în apropierea bordului de atac ºi fenomenul prezentat se
agraveazã.
În practicã existã mãsuri constructiv funcþionale (absorbþia stratului
limitã prin canale latearale practicate în profil) care sã contribuie la “lipirea“
stratului limitã ºi la micºorarea siajului turbulent.

Interpretarea diagramei Moody

Diagrama Moody

v2
hlocal    pierderea localã a energiei;  - coeficientul pierderilor locale
2g
de sarcinã;
l v2
hliniar     coeficientul pierderilor liniare de sarcinã;
D 2g
l  lungimea tronsonului de conductã;

Ecuaþiile lui Bernoulli între secþ. 1 ºi 2:

-9-
p1 v12 p v2
  z1  2  2  z 2  hr1, 2
g 2 g g 2 g

hr1, 2  pierderea totalã de energie de la secþ. 1 la

secþ. 2;

hr1, 2  hi  hc  hv  hliniar

Pentru evaluarea celor 2 tipuri de pierderi (locale ºi liniare) se procedeazã

astfel:
- pentru pierderile locale  se calculeazã cu relaþii semiempirice în
mod tabelar; pentru coturi (lãrgiri/îngustãri de secþiune), vane, º.a.
existã date în literatura de specialitate ce specificã modul de calcul al
coeficienþilor;
- pentru pierderile liniare coeficientul  se calculeazã fie cu relaþii
semiempirice, fie prin transpunerea acestora în diagrame  de
exemplu diagrama Moody.

64
I Re   0  2300 regim laminar =>  
Re
II Re   2300  4000 regim tranzitoriu
 D
III Re  4000  10  regim turbulent neted
 k
k – rugozitatea medie absolutã a peretelui conductei;
k
– rugozitatea medie relativã a peretelui conductei;
D

- 10 -
 k
   (Re) nu depinde de rugozitate;
 D D
IV Re  10  500  regim turbulent mixt;
 k k

 k
k
   (Re, )
D
D
V Re  500 regim turbulent rugos;
k

  k
k
  ( )
D

- 11 -