Sunteți pe pagina 1din 2

O SCRISOARE PIERDUTĂ

Text dramatic – comedie –

Specie a genului dramatic în versuri sau în proză, comedia se definește prin intenția
artistului de a stârni râsul; acesta surprinde o serie de moravuri sociale, iar personajele
întruchipează tipologii umane realizate deseori în linii caricaturale.
Conflictul comic are la bază discrepanța dintre aparență și esență, dintre ceea ce vor să pară
personajele și ceea ce sunt ele în realitate. Finalul comediei este întotdeauna unul fericit, la care
se ajunge deseori prin răsturnări de situație.
”O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale este o comedie de moravuri, în care se construiește
o adevărată galerie tipologică, punctul de plecare fiind teatrul clasic. Din acest motiv apar
numeroase tipuri de comic dominate de comicul de caracter, scopul artistului fiind în mod
evident acela de a surprinde imaginea societății românești din a doua jumătate a secolului al
XIX-lea. În plan politic, Caragiale înfățișează o clasă socială în care demagogia, parvenitismul,
interesul personal reprezintă un modus vivendi. Comicul de situație constă în pierderea și
regăsirea unei scrisori de amor esențială pentru câteva personaje cheie ale comediei. În egală
măsură, prin triunghiul conjugal Zaharia Trahanache – Zoe - Ștefan Tipătescu se evidențiază
degradarea valorilor morale în plan familial.
Deși manifestă interes pentru tipologiile de personaje din comedia clasică, dramaturgul își
individualizează personajele prin comportament, nume sau limbaj. Astfel, numele capătă asocieri
interesante: polițistul Pristanda își primește numele de la pristandaua moldovenească, joc
popular cu pași alternativi care trădează un caracter josnic, incapabil de loialitate; aluatul moale,
trahanaua, vizează vulnerabilitatea pe care Zaharia Trahanache o are în fața soției sale; tipul
junelui prim, Ștefan Tipătescu, este încărcat cu sarcina tinereții și a frumuseții sale capabil să
atragă doamnele căsătorite. Zoe Trahanache este reprezentativă pentru tipologia adulterinei, dar
se distinge prin cochetărie și inteligență de celelalte personaje feminine din teatrul lui Caragiale.
La nivelul subiectului, reprezentativ pentru lumea politică descrisă este personajul Nae
Cațavencu, ale cărui trăsături de caracter sunt evidențiate în timpul discursului electoral.
Cațavencu este un personaj histrionic; se îndreaptă spre tribună plin de importanță, tușește, bea
apă, își șterge sudoarea de pe frunte, arătându-se puternic emoționat. Deține arta disimulării,
astfel încât începe să plângă atunci când vorbește despre ”țărișoara mea, România”. Personajul
este construit pe opoziția dintre esență și aparență. Vrea să pară un bun patriot care își dorește cu
orice preț progresul țării dar, în realitate, este doar un parvenit dornic de ascensiune. Întregul său
discurs reflectă lipsa de cultură, prin utilizarea greșită a neologismelor (îi numește ”capitaliști”
pe locuitorii capitalei), dar și prin incoerența logică întrucât formulează enunțuri total lipsite de
sens: ”Industria română este admirabilă, sublimă, am putea spune, dar lipsește cu desăvârșire”.
În planul vieții de familie, degradarea morală este conturată prin construcția triunghiului
conjugal Zaharia Trahanache-Zoe-Ștefan Tipătescu. Scrisoarea de amor trimisă de prefect
amantei sale și pierdută de aceasta din urmă declanșează acțiunea piesei.
Conflictul principal este unul exterior și constă în confruntarea politică pentru obținerea
funcției de deputat, confruntare ce are loc între tabăra aflată la putere, care îl susține în alegeri pe
Farfuridi și tabăra aflată în opoziție, reprezentată de intelectualii din redacția ziarului ”Răcnetul
Carpaților”, susținători ai lui Nae Cațavencu.
Limbajul personajelor reprezintă o reală sursă a comicului, prin utilizarea greșită a formelor
unor cuvinte (”bampir” în loc de vampir, ”renumerație” ), prin ticuri verbale (”aveți puțintică
răbdare”), prin non-sens și truism (”o soțietate fără prințipuri va să zicăc că nu le are”).
Prin conținut și prin modul de rezolvare a conflictului, ”O scrisoare pierdută” se înscrie în
categoria comediei, având ca modalități de realizare comicul de moravuri, de situație, de
caractere, de nume și de limbaj.