NU EXISTĂ O IERARHIE A PUNCTELOR DE

VEDERE 08.13.2019 BY COSMIN // 1 COMMENT

Ceea ce se numește punct de vedere este un atașament în raport cu

un gând. Gândul în sine poate avea o vibrație înaltă sau una joasă.
Însă indiferent de vibrația gândului, dacă atașamentul intervine,
spunem despre acel gând că este un punct de vedere.

Un alt lucru care apare ostentativ atunci când punctele de vedere sunt
rulate, verbalizate sau discutate este următoarea construcție: „Din
punctul MEU de vedere”.

Formularea în sine derivă din confundarea și acceptarea iluziei

conform căreia mintea este esența a ceea ce oamenii sunt. Când de
fapt mintea și trupul nu sunt decât unelte și canale de manifestare a
câmpului infinit al Conștiinței.

Construcția: „Din punctul MEU de vedere” ascunde în spate o credință

care afirmă despre gânduri că ar fi „ale mele”. Când de fapt „eu” și „tu”
sunt individualizări iluzorii și reprezintă o percepție distorsionată și
eronată a adevăratei unități din Conștiință.

Atât timp cât „eu” și „tu” văzuți ca fiind separați nu este altceva decât
o perspectivă iluzorie învățată și preluată din minte, atunci și ideea de
„punct de vedere al MEU” este o perspectivă la fel de iluzorie.

La fel cum și sintagma „gândul meu” reflectă aceeași iluzie. Gândurile

nu sunt niciodată „ale noastre”. Gândurile pur și simplu sunt. Suma
tuturor gândurilor o numim minte, iar dacă ar fi să căutăm totuși o
sursă a vibrațiilor ondulatorii numite gânduri, această sursă este vidul
sau spațiul zero care conține nimic și în același timp totul.

În primul paragraf al articolului a fost împărtășită însă o nuanță care

de cele mai multe ori nu este conștientizată. Cumva s-a încetățenit
ideea, fapt care este tot o invenție a ego-ului, cum că dacă cineva
este atașat de un gând de vibrație înaltă, acest lucru este perfect
armonios și că lipsa de armonie ar apărea numai atunci când se
experimentează atașament în raport cu gândurile de vibrație joasă.

Adevărul este însă că atașamentul de orice fel, indiferent de natura

sau vibrația gândurilor, va bloca armonia și iubirea și astfel vor fi
experimentate frica și dizarmonia.

Oamenii pot fi atașați de obiecte, alți oameni, gânduri, emoții și orice

altceva. Când atașamentul apare, lipsa de armonie este
experimentată. Iar chiar dacă subiectul articolului este reprezentat de
ideea de „punct de vedere”, în această parte introductivă s-a tot
pomenit despre atașamente. Motivul este acela că: punct de vedere =
atașament de un gând.

Ce înseamnă oare totuși faptul că nu există o ierarhie a punctelor de

vedere?

Iluzia ierarhiei pleacă dintr-o percepție duală asupra vieții în toate

aspectele sale. Dacă lumea este împărțită perceptual în bun și rău
prin iluzia aceasta binară întreținută de către minte, atunci se ajunge
repede la credința conform căreia un punct de vedere ar fi mai bun
decât altul.
Și așa ajung oamenii să se „bată” și să consume cantități enorme de
energie simțind că punctul lor „bun/corect” de vedere merită apărat în
fața punctului „rău/eronat” de vedere al altcuiva. Prin această luptă se
hrănește ego-ul, ego ce va continua bine merci să mențină iluzia
separării.

Ce este invitat cititorului acestui text să accepte e faptul că orice gând

reprezintă o limitare. De asemenea, cititorul este invitat să nu creadă
nimic din ceea ce citește aici sau oriunde altundeva, ci să caute
experiența de „a fi” ceea ce acum este doar cunoscut și rulat mental.
Acesta este un proces continuu pe care ni l-am asumat atunci când
ne-am întrupat în acest plan pentru a învăța iubirea.

Adevărul nu necesită apărat. Adevărul este. Deci fiecare impuls de a

apăra adevărul nu este altceva decât un impuls al ego-ului.

În încheiere vor fi enumerate câteva linii directoare pe care cititorul le

poate avea în vedere pentru a se antrena în dezidentificarea cu ceea
ce se numește „punct de vedere”. Uneori identificarea cu punctul de
vedere este atât de puternică încât omul simte că punctul de vedere
este chiar el. Unii oameni preferă să moară decât să admită altceva
decât ceea ce cred sau decât să arate deschidere recunoscând că
orice gând este prin el însuși o unealtă limitată. Mintea are rolul său în
existență, dar rolul minții nu este niciodată acela de a apăra adevărul.
Fiindcă mintea prin însăși natura sa îndepărtează de esența. Numai
eliminarea și evaporarea gândurilor din minte, indiferent de natura
conduce înspre trăirea adevărului.

Așadar, câteva posibile recomandări sunt:

1. Renunță la a te mai contrazice. Atât verbal față în față, dar

renunță și la contrazicerile imaginare. Atunci când te contrazici
mental cu cineva, aluneci foarte ușor înspre judecată, iar
judecata menține iluzia separării.

2. Antrenează-te inițial să accepți punctele de vedere ale celorlalți

așa cum sunt. Nu trebuie să fii de acord și nu trebuie să fii
împotrivă. Antrenează-te în a lua la cunoștință. Dacă un gând
este experimentat înseamnă că ești responsabil pentru el.
Indiferent dacă apare în minte sau apare rostit de către altcineva.
 3. Antrenează-te ca doar să observi mintea și să nu te mai
consideri mintea. De fiecare dată când cazi în iluzia de a te
considera mintea, ești în ego și contribui astfel cu energia ta la
perpetuarea iluziei.

4. Antrenează-te prin Letting Go să te eliberezi de emoții. Când o

emoție este cu adevărat eliberat cureți seturi întregi de programe
mentale gunoi. Fiindcă emoția nu este altceva decât cumul de
gânduri experimentat în minte.

Și nu uita, nu crede nimic din ceea ce ai citit, și nu lua nimic de bun.

Gândurile de orice natură reprezintă limitări. Numai experiența vidului
este fără limite. Fiindcă atunci când punctul zero este trăit și
recunoscut, orice limitare dispare fiindcă limitările sunt iluzorii prin
natura lor.

Textul pe care l-ai citit nu reprezintă punctul de vedere al autorului.

Textul pe care l-ai citit reprezintă o înșiruire de gânduri, cuvinte și
caractere. Intenția din spatele textului este însă aceea de a contribui
cu măcar puțin la experimentarea armoniei Universale. Dacă cititorul
simte o armonizare a vieții după lectura acestui text sunt
recunoscător. Dacă cititorul simte orice altceva după lectura acestui
text sunt recunoscător. Armonie și iubire!

Cu recunoștință,

Cosmin-Constantin Cîmpanu