Reţeaua ecologică pentru

protecţia carnivorelor mari

din Vrancea

Concepţie şi statut de protecţie

Încadrarea în activităţile proiectului

 Activitatea se înscrie în acţiunile proiectului LIFE 8576,

urmând a fi cea mai importantă măsură de protecţie;
 Activitatea a fost realizată folosind studiul de
inventariere al habitatelor populate de carnivorele mari,
analiza gap a ariilor protejate, analiza socio-economică a
arealului şi monitorizarea carnivorelor mari;
 Rezultatul acestei activităţi va fi aprobarea unei forme a
reţelei ecologice, statutul acesteia (raporturile cu
legislaţia) şi demararea procedurilor pentru obţinerea
recunoaşterii ei.
Conceptul de reţea ecologică
 Conceptul de reţea ecologică a apărut prin influenţa
eticii conservaţionist ecologice promovate de Aldo
Leopold;
 Rezultatele în SUA au fost spectaculoase, apărând
reţele importante precum Sky Islands Wildlands
Network, New Mexico Highlands Network sau
Southern Rockies Wildlands Network
 Fundamentele ştiinţifice s-au dezvoltat foarte mult,
fiind legate de dezvoltarea ecologiei peisajelor sub
impulsul sistemelor informaţionale geografice
Conceptul de reţea ecologică
 În Europa, conceptul a apărut ca urmare a
iniţiativelor de aplicare a Convenţiei de la Berna,
iniţiat de World Wildlife Fund (WWF) – Reţeaua
Ecologică Pan-Europeană (PEEN)
 Din păcate reţeaua PEEN nu a avut cadrul legislativ
pentru a fi implementată, existând doar câteva ţări în
care s-au realizat studii de fezabilitate (Polonia,
Italia, UK)
 Ulterior a apărut reţeaua Emerald şi Natura 2000,
prima fiind folosită de ţările în stadiu de preaderare,
cea de-a doua pentru ţările Uniunii Europene
Conceptul de reţea ecologică
 Reţeaua Natura 2000 este o reţea ecologică europeană de
arii de speciale de conservare (SAC) şi arii de protecţie
avifaunistică speciale (SPA), instituită prin Directiva
92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a
faunei şi florei sălbatice
 SAC şi SPA pot fi declarate dacă avem habitate de
interes conservativ din Anexa II a Directivei, specii strict
protejate din anexa III sau specii protejate din anexa IV
 Reţeaua Natura 2000, deşi singura care poate căpăta
statut legislativ ca atare nu este în totalitate o reţea
ecologică veritabilă
Conceptul de reţea ecologică
Pentru carnivorele mari o reţea trebuie să asigure:
 protecţia unor suprafeţe suficient de mari pentru
asigurarea perpetuării speciilor vizate;
 asigurarea posibilităţilor de deplasare a indiviziilor
între diferite tipuri de habitate;
 protecţia habitatelor de importanţă comunitară,
menţionate în Legea 462/2001;
 delimitarea unor suprafeţe tampon, în care să se
asigure coexistenţa activităţilor antropice nedistructive
cu carnivorele mari;
 diminuarea “efectului de asediu” care poate prin
desemnarea unor arii de protecţie insulare.
 Conceptul de reţea ecologică
O reţea “clasică” trebuie să includă:

Zone
tampon cu
rol de
supresie a
impactului
Zone antropic
centrale de
securitate

Zone
speciale
Zone de
specile protecţie
de cu rol de
protecţie coridor
Realizarea reţelei ecologice în
Vrancea
Pentru realizarea reţelei s-au utilizat următoarele date:
- informaţiile despre populaţiile de carnivore mari
oferite de DS Vrancea, completate cu observaţiile
de teren
- informaţii despre densitatea speciilor pradă
importante (cerb, căprior, capră neagră, mistreţ)
- utilizarea terenurilor şi structura fondului forestier;
- distribuţia intravilanului şi a reţelei de transport;
- reţeaua hidrografică, morfometria terenului;
- ariile protejate actuale
- structura pe proprietăţi a arealului studiat
Realizarea reţelei ecologice în
Vrancea
 Realizarea reţelei s-a baza pe realizarea modelului
favorabilităţii habitatelor şi modelul conectivităţii
habitatelor favorabile;
 S-au utilizat programele GIS ArcView şi ArcGis, cu
extensiile Spatial Analyst, 3D Analyst şi Patch
Analyst precum şi programul RAMAS Multispecies
Conservation Assessment;
 Au fost luate în calcul şi rezultatele unor studii
asemănătoare din Europa pentru fiecare specie
Realizarea reţelei ecologice în
Vrancea
 Aria considerată a avea o densitate maximă de
carnivore mari este de 92440 ha
 Aria a fost selectată şi după formaţiile de vegetaţie
existene, fiind selectate arealele omogene cu
pădure de amestec, foioase şi conifere, puţin
fragmentate de pajişti. Au fost excluse zonele
marginale construite sau utilizate ca terenuri
agricole.
 În general, aria în care va fi implementată reţeaua
ecologică se suprapune spaţiului montan al Munţilor
Vrancea
Realizarea reţelei ecologice în
Vrancea
 Prin analiza hărţii utilizării terenurilor (Corine Land
Cover 2000 corectată şi imagine satelitară Landsat
MSS), rezoluţie de 100 m, cu ajutorul extensiei Arc
View - Patch Analyst a fost realizată harta
conectivităţii unităţilor de habitat;
 Unităţile de habitat au fost clasificate după
favorabilitatea pentru carnivorele mari. Au fost
considerate ca fiind favorabile unităţile de habitat cu
pădure şi pajişti subalpine. Dacă unităţile
nefavorabile însumate au ocupat o suprafaţa mai
mare de 500 m aria a fost considerată ca fiind de
insecuritate de carnivorele mari.
Realizarea reţelei ecologice în
Vrancea
 De asemenea distanţele de 500 m faţă de graniţa
judeţului, faţă de drumuri sau localităţi au fost
considerate şi ele ca fiind de insecuritate;
 Aceste distanţe au fost selectate ţinând seama de
cerinţele de habitat ale speciilor ţinţă (de exemplu
râsul nu foloseşte vizuini la distanţe mai mici de 500
m faţă de localităţi)
 Ariile protejate actuale nu au fost considerate apriori
ca fiind spaţii de securitate.
Realizarea reţelei ecologice în
Vrancea
 Ca rezultat al cercetărilor efectuate s-a ajuns la
concluzia că pentru a fi funcţională Reţeaua
ecologică locală pentru protecţia carnivorelor
mari trebuie să cuprindă:
2. Zone centrale de securitate pentru carnivorele mari
3. Zona de gestionare durabilă a resurselor cu rol de
supresare a barierelor antropice – Parcul Natural
Putna – Vrancea
4. Zone de protecţie din interiorul ariilor de securitate
5. Zone de protecţie cu rol de coridoare ecologice de
tip “stepping stone”
Zonele centrale de securitate
Din analiză au rezultat trei areale centrale de
securitate cu suprafeţe mai mari de 1000 ha, având
o suprafaţă de 35138,76 ha, adică 38% din
suprafaţa cu cea mai mare densitate de carnivore
mari (aria de implementare a proiectului):
 Zona de securitate Dragomira, localizată în
partea de nord a Munţilor Vrancei, include în limitele
sale în special păduri de conifere şi în amestec
Această zonă de securitate, întinsă pe 7465, 63 ha
se suprapune unor areale din fondurile de
vânătoare Câmpuri, Dragomira, Lepşa şi Macrădău.
Zonele centrale de securitate
 Zona de securitate Condratu, cuprinde în special
bazinul superior al Putnei cu afluenţii de pe dreapta,
până la confluenţa cu Valea Mărului: Include în
limitele sale în special păduri de conifere şi în
amestec. Această zonă de securitate, întinsă pe
10684,09 ha se suprapune unor areale din fondurile
de vânătoare Macrădău, Condratu şi Pietrosu
 Zona de securitate Vrancea-Sud, este cea mai
complexă din punct de vedere al formei şi totodată
cea mai întinsă (16789,05 ha). Se suprapune unor
areale din fondurile de vânătoare Pietrosu, Căldări,
Tulburea şi Nereju. Din punct de vedere al utilizării
terenurilor domină tot pădurile de amestec şi
conifere.
Zonele centrale de securitate
Utilizarea terenurilor în ariile centrale de
securitate
4% 9%

paduri de foioase
paduri de conifere
38% paduri in amestec
49% tufarisuri/plantatii
Zona de protecţie cu rol de
supresare a barierelor antropice
Parcul Natural Putna Vrancea va avea rolul de
supresare a barierelor antropice coridorul Putna –
Valea Mărului (care cuprinde localităţile Coza,
Tulnici, Lepşa şi Greşu, drumul naţional 2D),
coridorul Coaşa (drumul naţional 2L). În aceste
areale se află spaţiul cel mai expus spre
antropizare, această fiind o zonă cu mare potenţial
turistic şi o zonă propusă spre dezvoltare rutieră
(transformarea drumului naţional 2D în drum
expres).
Zona de protecţie cu rol de
supresare a barierelor antropice
Parcul va uni astfel cea mai mare discontinuitate din
zonele de securitate Condratu şi Dragomira.
Structura propusă va întări gradul de protecţie al
spaţiului (printr-un plan de management axat pe
protecţia carnivorelor mari şi o zonare
corespunzătoare), permiţând totodată dezvoltarea
turistică a zonei şi exploatarea durabilă a resurselor.
Suprafaţa Parcului va fi de circa 38204 ha
Parcul Natural
Putna-Vrancea
Zone de protecţie cu rol de
coridoare ecologice
 În cadrul reţelei rolul de coridor ecologic îl vor avea
acele arii protejate care se suprapun într-o măsură
mai mare sau mai mică zonelor cu favorabilitate mai
redusă pentru existenţa carnivorelor mari, din afara
zonelor centrale de securitate
 Cele mai multe arii protejate sunt deja funcţionale
fiind date în custodie. Excepţie fac ariile protejate
nou propuse Lăcăuţi - Izvoarele Putnei şi Şindriliţa.
Aria protejată Lăcăuţi - Izvoarele Putnei va asigura
crearea unei zone coridor între zona de securitate
Condratu şi zona de securitate Vrancea Sud, iar
aria protejată Şindriliţa va asigura eliminarea zonei
de dicontinuitate din zona de securitate Vrancea
Sud, asigurând o bună funcţionare a acesteia.
Zone de protecţie cu rol de
coridoare ecologice
Nr. Denumirea ariei protejate Suprafaţă Act declarare Situaţie faţă de Acţiune
crt. Legea 5/2000 viitoare

1.     Căldările Zăbalei - Zârna Mică Legea 5/2000 Suprafaţă micşorată De obţinut aviz
348,4
     - Răoaza de la 350 ha CNM în 2005

2.     Legea 5/2000 Suprafaţă marită de De obţinut aviz

Muntele Goru 410,6
     la 388,1 ha CNM în 2005

3.     Legea 5/2000 Suprafaţă marită de

Lacul Negru - Cheile Nărujei I 88,1 -
     la 20 ha cu aviz
CNM
4.     Pădurea Verdele - Cheile Legea 5/2000 Suprafaţă marită de De obţinut aviz
266,1
     Nărujei II la 250 ha CNM în 2005

5.     Legea 5/2000 Suprafaţă micşorată De obţinut aviz

Pădurea Lepşa - Zboina 107,8
     de la 210,7 ha CNM în 2005

6.     Legea 5/2000 Suprafaţă marită de De obţinut aviz

Cascada Mişina 189,7
     la 183,5 ha CNM în 2005

7.    
Groapa cu Pini 11,1 Legea 5/2000 staţionar -
    

8.     CJ 12/92 - De obţinut aviz

Muntioru – Ursoaia 102,6
     CNM în 2005

9.     Legea 5/2000 Suprafaţă marită de

Valea Tişiţei 2726,3 -
     la 376,6 ha cu aviz
CNM
10.   nu - De obţinut aviz
Şindriliţa 883,81
  CNM în 2005

11.   De obţinut aviz

Lăcăuţi - Izvoarele Putnei 1791 nu -
  CNM în 2005

TOTAL 7039 ha