ION LUCA CARAGIALE

 Ion Luca Caragiale, s-a născut la 13 februarie

1852, în localitatea Haimanale, județul Prahova.

 A fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet,

scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este

considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori

români. După moartea lui fost ales membru al Academiei Române.

 Primele studii le-a făcut în 1859 cu părintele Marinache, de la Biserica Sfântul

Gheorghe din Ploiești, iar până în 1864 a urmat clasele primare la Școala Domnească

din Ploiești, unde l-a avut învățător pe Bazil Drăgoșescu.

 Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul "Sfinții Petru și Pavel" din Ploiești, iar în

1868 a terminat clasa a V-a liceală la București. Caragiale a absolvit Gimnaziul "Sfinții

Petru și Pavel" din Ploiești.

 A început să scrie poezii pe ascuns.

 În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă

Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda.

 În 1871, Caragiale a fost numit sufleor și copist la Teatrul Național din București.
1
 L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleor și copist.

 La 7–8 ianuarie 1889 s-a căsătorit cu Alexandrina.

 Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana și Agatha care se sting de

timpuriu deoarece s-au îmbolnăvit. În 1893 i se naște un fiu, Luca Ion.

 În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I- IV la Liceul Particular Sfântul Gheorghe.

 La 14 martie 1905 s-a stabilit definitiv la Berlin.

 Începutul activității jurnalistice a lui Caragiale poate fi datat, cu probabilitate, în luna

octombrie 1873, la ziarul Telegraful, din București, unde a publicat rubrica de glume

intitulată Curiozități.

 Apropierea de ziaristică este confirmată, cu certitudine, odată cu colaborarea la revista

Ghimpele, unde și-ar fi semnat unele dintre cronici cu pseudonimele: Car și Policar, în

care e vizibil spiritul lui calitativ.

 Un moment esențial l-a constituit colaborarea la Revista contemporană, la 4 octombrie

1874, cu trei pagini de poezie semnate I. L. Caragiale.

 Între anii 1876 și 1877 a fost corector la Unirea democratică.

 În august 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, a fost conducător al ziarului

Națiunea română.

 Punându-și în practică experiența gazetărească de până atunci, Caragiale a început, în

decembrie 1877, colaborarea la România liberă, publicând teatru.

2
 Între anii 1878 și 1881 a colaborat la Timpul, alături de Eminescu și Slavici.

 În 1879 a publicat în Convorbiri literare piesa O noapte furtunoasă.

 De Paște, în 1879, se afla la Viena, împreună cu Titu Maiorescu.

 După 3 ani de colaborare, în 1881, s-a retras de la Timpul. A fost numit, prin decret

regal, revizor școlar pentru județele Suceava și Neamț.

 În 6 octombrie, însoțit de Titu Maiorescu, a citit la aniversarea Junimii, la Iași, O

scrisoare pierdută, iar la 13 noiembrie, în prezența reginei, premiera piesei s-a bucurat

de un succes extraordinar.

 Din 1896, a colaborat sub pseudonimele Ion și Luca la revista umoristică Lumea veche.

La Ziua a scris articole politice și un reportaj la moartea lui Alexandru Odobescu. A

condus, din 1896, Epoca literară, supliment al ziarului Epoca.

 În Convorbiri critice și în Timpul și-a publicat piesele de teatru. Când Slavici și Coșbuc

au început publicarea revistei Vatra (1894), Caragiale s-a aflat printre principalii

colaboratori. Din 1895 și până în 1899 a colaborat la revistele: Gazeta poporului,

Epoca, Drapelul, Povestea vorbei, Lumea veche, Adevărul, Foaie interesantă,

Literatură și artă românească, Pagini literare. În 1896 a condus Epoca literară.

 Din 1899 a început să publice la Lupta, Luceafărul, Românul, Convorbiri.