Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
VREAREA A ARMÂNJLORU
Noi, reprezentanţii Comunităţii Aromânilor din România –
filialele Bucureşti, Călăraşi, Constanţa, Ialomiţa, Tulcea -,
întruniţi la Bucureşti, astăzi 16 aprilie 2005
în Adunarea Generală anuală -,
considerând că descrierea inexactă, minimalizarea şi ignorarea identităţii noastre armâneşti sunt cauze
pentru care limba şi cultura armânească se alterează pe zi ce trece şi se află în pericol de dispariţie,
am hotărât că este momentul – vini oara - să exprimăm voinţa Comunităţii Aromâne din România de a
afirma identitatea etnică şi culturală a armânilor din România, ca parte a poporului armânesc din Balcani şi
totodată am hotărât să facem toate demersurile necesare la autorităţile competente în vederea înregistrării ca
minoritate naţională în România.
Armânii doresc să-şi exercite drepturile ce decurg din statutul de minoritate naţională şi din drepturile
fundamentale ale omului şi cetăţeanului: studierea in şcoală a limbii şi culturii armâne, acces la mass-media,
serviciul religios în limba armână.
Motivaţia fundamentală a demersului nostru îşi are rădăcinile în faptul că astăzi numai legitimarea
juridică a identităţii poate perpetua şi împlini modul istoric de a se raporta la ceilalţi şi la lume a armânilor:
vocaţia drumului, a comunicării, a deschiderii către alte culturi şi alte spaţii.
Autohtoni în Balcani, purtători ai unei civilizaţii de sinteză romanică, bizantină şi totodată europeană,
cu valori morale creştine recunoscute, armânii de pretutindeni ştiu că alcătuiesc o unitate etnică distinctă, că
vorbesc aceeaşi limbă.
Valorile tradiţionale ale culturii armâneşti sunt recunoscute prin ecumenismul care le dă formă.
Curiozitatea intelectuală, în primul rând, plurilingvismul şi toleranţa faţă de ceilalţi au făcut din armâni de-a
lungul istoriei lor oameni care s-au integrat perfect în cele mai variate contexte culturale şi arii geografice.
Iubirea creştină pentru cei din jur, dorinţa de a face bine, de a înfrumuseţa lumea, de a o îmbogăţi cu forme şi
moduri de abordare originale sunt atestate în documentele bizantine imperiale, care îi menţionează la Muntele
Athos, în comerţul Imperiului, în organizarea transporturilor, în stabilirea contactelor economice cu Europa
Apuseană şi cu Orientul. Pentru secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea armânii sunt în Balcani cei care au
contribuit la înălţarea unei metropole economice şi culturale fără egal la acea vreme în Imperiul Otoman –
Moscopole.
Astăzi însă, pentru protejarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural armânesc este nevoie de instituţii
moderne, conform standardelor europene. UNESCO a catalogat limba armână în lista limbilor în pericol.
Consiliul Europei a adoptat Recomandarea 1333 pentru salvarea şi cultivarea limbii armâne.
România a fost de la începutul existenţei sale ca stat naţional un sprijin pentru armâni, în forme astăzi
depăşite, circumstanţiate de epocă. Strategia de supravieţuire a străbunicilor noştri care la sfârşitul secolului al
XIX-lea sacrificau propria identitate pentru a găsi protectori puternici era şi ea circumstanţiată de epocă.
Strategia noastră de salvare şi dezvoltare a limbii, a culturii armâne este cea de afirmare a propriei identităţi şi
de participare la concertul multicultural european si universal.
lomu apofasea câ vini oara s-aspunemu vrearea a Farâljei Armâneascâ ditu România ti
scutearea tu migdani a identitatiljei etnicâ shi culturalâ a armânjloru ditu Românii, ca parti a popului
armânescu ditu Balcanu shi tu idyiulu chiro lomu apofasea s-anchisimu s-pitritsemu câftărli lipsiti la
chivernisi ta s-himu anyrâpsits ca minoritati natsionalâ tu Românii.
Furnjia di nai marea simasii ti cari anchisimu aestâ cali easti atsea că tu chirolu di tora mashi
anyrâpsearea tu nomu a identitatiljei poati s-ducâ ma largu shi s-arhundipseascâ turlia istoricâ tu cari
armânjlji daima eara anamisa di alantsâ shi tu dunjeauâ: urdinarea niastâmâsitâ, harea ti moabeti,
mirachea ti alti culturi shi alti locuri.
Di anda s-apreasi eta tu Balcanu, elji adrarâ unâ civilizatsii europeanâ, tu cari s-astâvursescu
dhoara romanicâ shi atsea bizantinâ, cu valori morali crishtini tinjisiti. Armânjlji di iutsido ştiu că
suntu mileti ahoryea, tsi zburashti idyea limbâ.
Dhoarâli culturali di zâmani a armânjlor suntu di tuts luyursiti tu duhlu di ecumenismu tsi li
anveashti. Mirachea ti cunushteari, tu prota aradâ, plurilingvismlu shi apruchearea alântoru âlj
featsirâ axi armânjlji tu tutâ istoria a loru, oaminj tsi intrarâ dealithea multu ghini tu aradâ iutsido au
bânatâ, tu itsi culturâ shi vâsilii. Vrearea crishtinâ ti laolu di anvârliga, câshtiga ti ghineatsa alântoru,
ti mushutsarea a banâljei, ti arhundipseari cu formi shi turlii ahoryea, suntu anyrâpsiti tu documentili
bizantini imperiali, cari zburâscu ti elji tu Sâmtul Munti, tu emburlâchea a Amirâriljei, tu fuga ân
cârvani , tu andridzearea a ligâturlor di tugireti cu Europa ditu Ascâpitatâ shi cu Orientulu. Tu eta 17
shi 18 armânjlj eara tu Balcanu atselji tsi mutarâ unâ pulitii economicâ shi culturalâ fârâ preaclj tu
atsel chiro tu Amirârilja Otomanâ – Moscopoli.
Azâ ama, ti ascâparea shi ti crishtearea a aveariljei culturalâ armânescâ easti ananghi ta s-hibâ
adrati institutsii moderni, uidisiti cu atseali europeani. UNESCO tricu limba armâneascâ tu cartea a
limbilor tsi agiumsirâ tu piricljiu a chireariljei. Consiliul ali Europâ apruche Dimândarea 1333 ti
tsânearea tu banâ shi cultivarea a limbâljei armâneascâ.
România fu nica ditu anchisita a ljei ca vâsilii natsionalâ, un agiutor ti armânj, tu unâ turlii tsi
azâ nu s-uidiseashti, câtse ashi eara catastisea tu atsea etâ. Ta s-armânâ tu banâ pâpânjlji a noshtri, tu
inshita a etâljei 19 shi featsirâ curbani identitatea a loru ta sh-aflâ andrupumintu la vâsilii cama
vârtoasi, catse ashi eara lucârli tu atsea etâ. Strategia a noastrâ, ti ascâpari di la chireari sh-ti
dezvoltarea a limbâljei, a culturâljei armâneascâ, easti atsea s-nâ spunem identitatea a noastrâ ahoryea
shi s-intrăm tu simfunia multiculturalâ europeanâ shi universalâ.